Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 604/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 604/
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier:
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 492 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns recurenta inculpată, în stare de libertate, asistată de av. - apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului declarat întrucât cele două instanțe de fond și apel au considerat că nu trebuie să aplice și să dea efect circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal.
Precizează că este adevărat că inculpata nu a recunoscut în fața organelor de urmărire penală săvârșirea faptei dar apoi în fața instanței de judecată a recunoscut fapta, s-a prezentat de fiecare dată, și-a manifestat regretul sincer, are o familie închegată, doi copii minori pe care dorește să și-i crească. A solicitat instanței clemență întrucât și-a modificat comportamentul și dorește să rămână în libertate.
Solicită clemență în fața instanței de recurs, să se țină cont de referatul de evaluare existent la dosar, coborârea pedepsei și să-i fie aplicată o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat, să se constate că hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale. Precizează că inculpata nu și-a recunoscut fapta de la început, având o atitudine oscilantă. Rezultă din probe că inculpata ar fi intrat în locuință împreună cu sora sa și au sustras bunuri, urme papilare ale inculpatei fiind găsite pe șifonierul părții vătămate.
Solicită să se observe că inculpata are antecedente penale și nu este la prima abatere și să se respingă recursul ca nefondat.
Av., în replică, precizează că este adevărat că inculpata a negat participația ei redusă la furtul bunurilor dar nu a negat niciodată că a intrat în apartament.
Recurenta inculpată, în ultimul cuvânt, recunoaște faptul că a greșit, are doi copii minori și dorește să aibă de ei, cel mic este bolnav. Îi pare foarte rău de ceea ce a făcut.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2362 din 18 octombrie 2006 Judecătoriei Galațis -a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1- art.209 al. 1 lit. a Cod penal. (faptă din 08.04.2005).
În baza disp. art. 85 al. 1 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 383 din 6 februarie 2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin neapelare la data de 18 februarie 2006.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 383/06.02.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B in pedepsele componente de 1 an și 6 luni închisoare și de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 569 din 8 aprilie 2005 a Judecătoriei Sectorului 3 B (definitivă prin neapelare la data de 20 aprilie 2005).
S-a menținut anularea suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 569 din 8 aprilie 2005 a Judecătoriei Sectorului 3
În baza art. 33 al. 1 raportat la art. 33 și 34 Cod penal s- dispus contopirea pedepselor de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 569 din 8 aprilie 2005 a Judecătoriei Sectorului 3 B, de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 383 din 6 februarie 2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B și cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită la 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal pe durata executării pedepsei.
În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligată inculpata să plătească suma de 150 lei ROL cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Partea vătămată R la data de 18 septembrie 2004, în jurul orei 11,00 a plecat de la domiciliu lipsind aproximativ o oră. În apartament rămas sora părții vătămate, în vârstă de 95 de ani, persoană care se deplasează greu.
După plecarea părții vătămate în apartament au intrat două femei, acestea fiind inculpata și sora acesteia, numita observând- numai pe una dintre ele, cealaltă intrând in apartament, probabil ulterior. Inculpata și sora acesteia au declarat că au venit să verifice apometrele și cu acest prilej au sustras din locuința părții vătămate bani și bijuterii în valoare totală de 2800 lei.
Inculpata și sora sa au lăsat in apartament o factură de telefon si un plic ce nu aparțineau nici lor și nici părții vătămate. În timpul cercetărilor efectuate s-au prevalat urme papilare de pe plic și de pe un șifonier. În urma expertizelor criminalistice s-a stabilit că urma papilară de pe plic aparține numitei iar cea de pe șifonier inculpatei.
Numita fost trimisă anterior în judecată întrucât in cazul inculpatei nu fusese terminată urmărirea penală.
În timpul urmăririi penale inculpata nu a recunoscut fapta comisă, dar în timpul cercetării judecătorești a recunoscut fapta, chiar dacă a precizat că doar sora sa a sustras bunurile rămânând in apartament după ce inculpata a părăsit apartamentul părții vătămate și ulterior i-a dat și ei o sumă de bani.
S-a apreciat că situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate (fila 28 dosar urm.penală), declarațiile părții vătămate (filele 13,14, 35-37), procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto (filele 29-34 dosar urm.penală), rapoartele de expertiză dactiloscopică (filele 7-12, 39-42 dosar urm.penală), declarațiile martorului (filele 15 și 43-44 dosar urm.penală și fila 41 dosar fond), toate coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatei în faza cercetării judecătore (fila 15 dosar fond).
Chiar dacă inculpata nu a recunoscut inițial fapta reținută în sarcina sa iar in faza de cercetare judecătorească nuanțat participarea sa la comiterea faptei precizând că nu a participat direct la săvârșirea acesteia, ci doar a ajutat-o pe sora sa, din actele și lucrările dosarului rezultă fără tăgadă că inculpata a participat nemijlocit la săvârșirea faptei, aceasta fiind explicația existenței urmei papilare pe șifonierul aflat in locuința părții vătămate, șifonier din care au fost sustrase bunurile și banii părții vătămate.
În drept, fapta inculpatei care la data de 18 septembrie 2004 a sustras împreună cu sora sa din locuința părții vătămate R, bani și bijuterii în valoare totală de 2800 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. a Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpata, criticând-o ca netemeinică.
Astfel, aceasta a apreciat că se impunea reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal, cu consecința coborârii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă.
De asemenea, a apreciat că sporul de 4 luni închisoare nu este justificat iar, ca și modalitate de executare a pedepsei, a solicitat să se dispună suspendarea condiționată sub supraveghere.
Verificând sentința penală apelată prin motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul a constatat că instanța de fond a stabilit in mod corect situația de fapt și a reținut vinovăția inculpatei pe baza unei juste aprecieri a probelor adminJ. in cauză, dând faptei comise de aceasta o corectă încadrare juridică.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă operațiune de individualizare, atât a pedepsei aplicate, luând in considerare toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, cât și a modalității de executare a acesteia.
S-a apreciat că nu este justificată reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond, inculpata neavând, de la început, o atitudine sinceră, inițial negând fapta comisă pentru ca ulterior să revină și să recunoască parțial participarea sa la săvârșirea acesteia.
De asemenea, s-a avut în vedere faptul că prin două hotărâri anterioare aceasta a fost condamnată pentru comiterea tot a unor furturi din locuință, ceea ce denotă o perseverență infracțională deosebită din partea acesteia.
În acest sens, este relevant și faptul că primele două infracțiuni au fost comise in cursul anului 2000, iar fapta pentru care este cercetată in prezenta cauză in cursul anului 2004, in timp ce era cercetată pentru faptele anterioare, aspect ce nu fost de natură a inhiba predispoziția acesteia de a comite noi infracțiuni.
De asemenea, și concluziile referatului de evaluare întocmit in cursul cercetării judecătorești la instanța de fond au reliefat faptul că perspectivele de reintegrare in societate ale inculpatei sunt medii dar cu un grad crescut de recidivă.
Toate aceste aspecte, precum și faptul că scopul pedepselor aplicate anterior nu fost atins, modalitatea de executare a acestora nefiind aptă pentru îndreptarea și reeducarea inculpatei, au condus la concluzia că instanța de fond a individualizat in mod corect modalitatea de executare a pedepsei aplicate, nefiind justificată modificarea acesteia.
Pentru toate aceste considerente, prin decizia penală nr. 492 din 23 noiembrie 2007 Tribunalul a respins ca nefondat apelul inculpatei.
Împotriva acestei decizii penale, inculpata a declarat recurs, reiterând motivele invocate în apel.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate, în raport de motivul invocat, cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că atât prima instanță cât și cea de apel au reținut o situație de fapt corect, bazată pe probele adminJ. în cauză și au stabilit o încadrare juridică corespunzătoare, chestiuni dealtfel necontestate de recurentă.
Totodată se constată că prima instanță a efectuat o judicioasă operațiune de individualizare a pedepsei și a stabilit corect modalitatea de executare a pedepsei, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel instanța a avut în vedere atât pericolul social sporit al faptei, reflectat în modul și mijloacele în care inculpata a comis infracțiunea (împreună cu o altă persoană, din locuința unei persoane în vârstă de 95 ani), cât și limitele de pedeapsă prevăzute de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal.
De asemenea, instanțele au avut în vedere datele care caracterizează persoana inculpatei și anume că deși nu este recidivistă, aceasta este cunoscută cu antecedente penale, fiind condamnată pentru săvârșirea aceluiași gen de fapte, fără studii, fără loc de muncă, iar în cursul procesului penal a avut o poziție procesuală oscilantă recunoscând săvârșirea faptei doar în circumstanțele acceptate de ea, referatul de evaluare efectuat în cauză relevând un risc crescut de recidivă.
Se constată, așadar, că față de datele care caracterizează fapta și pe făptuitoare, pedeapsa aplicată răspunde exigențelor legale și este de natură să asigure finalitatea preventivă cât și cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei, prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare.
În ce privește modalitatea de executare, corect instanța de fond a apreciat că executarea efectivă prin lipsirea de libertate și plasarea inculpatei într-un mediu închis unde va fi supusă unui regim de viață și de muncă impus, va fi de natură să determine o schimbare în conștiința și atitudinea sa față de valorile sociale ocrotite de lege, astfel că aplicarea dispozițiilor art. 861Cod penal nu-și găsesc justificarea.
Așa fiind, neconstatându-se nici din verificarea cauzei din oficiu temeiuri care să atragă desființarea hotărârii, aceasta fiind temeinică și legală, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul de față va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de inculpate (fiica lui și, născută la data de 10 iunie 1982 în G, CNP -, cetățean român, fără studii, fără ocupație, domiciliată în G,-, fără forme legale în G,-, - 14,. 50) împotriva deciziei penale nr. 492 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr- - sentința penală nr. 2362 din 18 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Galați în dosar nr. 3049/P/2005.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpata recurentă la 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./24 noiembrie 2008,
Fond:
Apel: -
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marcian Marius
