Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 618/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.618
Ședința publică din 16 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva deciziei penale nr.176/AP/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul intimatului - inculpat, avocat -, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, pune în discuție motivul de casare prevăzut de art.3859pct.3 Cod procedură penală, având în vedere existența unui caz de incompatibilitate privind compunerea instanței în apel.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord și pune concluzii de casare a deciziei pronunțate în apel.
Apărătorul intimatului - inculpat arată că este de acord, dacă se verifică acest aspect, față de care se impune casarea hotărârii instanței de apel.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.1565/7.12.2005 a Judecătoriei Piatra Neamț, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1- art. 209 alin.1 lit. e,g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal și încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin decizia penală nr. 718/26.10.2006, Curtea de APEL BACĂUa admis recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 179/27.04.2006 pronunțată de Tribunalul Neamț, casând în totalitate această decizie precum și sentința penală nr. 1565/7.12.2005 a Judecătoriei Piatra Neamț și dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță, formându-se astfel dosarul penal nr- (nr. vechi 9798/RJ/2006)
În faza de judecată au fost administrate următoarele probe: declarațiile martorilor, R, dându-se citire declarațiilor date de către martorii, și în faza de urmărire penală, în condițiile în care primul dintre aceștia este decedat și ceilalți trei sunt plecați din țară la o adresă necunoscută și declarația inculpatului.
Astfel sesizată, judecătoria Piatra Neamț prin sentința penală nr. 1011 din 31.10.2007 în baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 17.11.1974 în municipiul Focșani, județul V, domiciliat în com.,-, județul N, CNP -, din infracțiunile de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit. e, g) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal și încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal în infracțiunile de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit. e, g) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b) Cod penal și încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a,b) Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
În baza art. 208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit. e, g) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b) Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani, închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 261 cu aplicarea art. 37 lit. a, b) Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an, închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă.
În baza art. 33 lit. a) Cod penal, art. 34 lit. b) Cod penal și art. 39 alin.1 Cod penal s-au contopit pedepsele de 4 ani, închisoare, și 1 an, închisoare, ce i-au fost aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 456/17.03.2003 a Judecătoriei Piatra Neamț, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 215/01.04.2004 a Curții de APEL BACĂU, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit. e, g, i) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal și art. 76 alin.1 lit. c) Cod penal, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată partea executată de 450 zile închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 14 Cod procedură penală si art. 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.998-999 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă domiciliat în P N,-, județul
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 4.500 lei, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariile avocaților din oficiu, în cuantum de 100 lei pentru avocat și câte 40 lei pentru avocat și avocat, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 880 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru pronunțarea sentinței, analizând actele si lucrările dosarului instanța a reținut că la data de 11.05.2004 partea vătămată a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, la începutul lunii aprilie 2004, i-a fost sustras de către persoane necunoscute un motoscuter marca din fața pensiunii "" situată în comuna cel, județul N, în timp ce acesta se afla în interiorul pensiunii fără însă să anunțe imediat după incident dispariția.
La data de 8.05.2004, în timp ce se afla pe raza comunei, județul N, partea vătămată a observat o persoană care conducea un motoscuter, pe care, după anumite semne particulare, alături de martorii și, l-a identificat ca fiind cel sustras din posesia sa în luna aprilie 2004.
Sesizând organele de poliție aceștia au identificat persoana care conducea motoscuterul stabilind că se numește care a declarat că la împrumutat de la inculpatul restituindu-l în aceeași zi, inculpatul spunându-i că ar fi cumpărat motoscuterul în Italia.
La domiciliul inculpatului a fost identificată numai soția acestuia, numita care a dat o serie de declarații contradictorii încercând să ascundă faptul că bunul respective era sustras de inculpat din posesia părții vătămate.
Astfel, mai întâi, a arătat că nu mai deține motoscuterul deoarece l-ar fi predat unei persoane de sex masculin din municipiul B, județul B care se numește - indicând și un număr de telefon mobil care ar aparține acestuia din urmă însă, în urma verificărilor efectuate s-a dovedit că acel număr aparține și este utilizat de către inculpatul; ulterior a revenit asupra primelor declarații arătând că motoscuterul nu ar mai fi fost restituit de către numitul aspect nereal, astfel cum a rezultat și din confruntarea acesteia cu numitul și soția acestuia,.
În ceea ce privește proveniența bunului, a declarat că acesta ar fi fost achiziționat de către inculpat de la numitul prezentând în acest sens un înscris sub semnătură privată din care rezultă că la data de 28.04.2004 ar fi fost realizată achiziția respectivului între cei doi iar la data de 15.05.2004 respectivul motoscuter ar fi fost înapoiat numitului de către soția inculpatului. Constatarea tehnico-științifică grafoscopică efectuată în cauză a stabilit faptul că semnătura de pe înscrisul arătat mai sus intitulat "act de răscumpărare" de la rubrica " " a fost realizată de către inculpat care a încercat mascarea acesteia prin alungirea propriei semnături și modificarea finalului semnăturii.
Ulterior s-a stabilit că, inculpatul (care după identificarea motoscuterului a fost arestat în altă cauză), s-a aflat în Penitenciarul Bacău împreună cu și a solicitat acestuia din urmă să întocmească actele respective pentru a dovedi proveniența bunului și pentru a ascunde comiterea infracțiunii de furt, semnând în dreptul numelui soției sale.
Inculpatul i-a solicitat lui să declare în fața organelor de poliție că i-ar fi vândut acel motoscuter și că l-ar fi primit ulterior înapoi dar martorul a relatat adevărul afirmând totodată că, față de el, inculpatul a recunoscut sustragerea acelui.
În sensul celor reținute mai sus se prezintă și împrejurarea că, deși a afirmat că a restituit motoscuterul lui, aceasta nu a putut să-l recunoască pe cu prilejul prezentării pentru recunoaștere din grup care a fost realizată de organele de poliție.
Inculpatul a recunoscut inițial că a sustras motoscuterul părții vătămate precizând însă că l-a vândut unei persoane necunoscute din municipiul B și că motoscuterul condus de nu este cel sustras aspect neadevărat și datorat încercării inculpatului de a proteja pe soția sa,.
Acestă situație de fapt rezultă din coroborarea urmatoarelor probe: plângerea și declarațiile părții vătămate; declaratiile martorilor, R și; cele două acte de vânzare/cumpărare, raport de constatare tehnico-științifică grafoscopică; înscrisurile ce dovedesc achiziționarea bunului de către partea vătămată; procesul-verbal de confruntare; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup și declarațiile inculpatului, administrate in cursul urmăririi penale și declarațiile martorilor - în parte, R, administrate în fața instanței de judecată.
Instanța a înlăturat din probatoriu declarația inculpatului din faza de judecată, declarațiile martorei din faza de urmărire penală și în parte declarația martorului din faza de judecată ca nefiind concludente în condițiile în care toate celelalte probe administrate în cauză dovedesc comiterea de către inculpat a faptelor.
În acest sens, instanța a reținut că inclusiv inculpatul a recunoscut comiterea faptei în faza de urmărire penală la fel ca și martorul, iar ulterior au revenit în parte asupra declarațiilor făcute fără ca justificarea prezentată să fie veridică.
Prin sentința penală nr. 456/17.03.2003 a Judecătoriei Piatra -N, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 215/1.04.2004 a Curții de APEL BACĂU inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e, g, i) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 al. 2 Cod penal și art. 76 al. 1 lit. c Cod penal.
Inculpatul a fost arestat la data de 6.05.2004 și liberat condiționat la data de 29.07.2005, cu un rest neexecutat de 203 zile închisoare.
Deoarece acesta a comis faptele care fac obiectul prezentei cauze cu intenție, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru acestea este închisoare mai mare de 1 an, instanța a reținut că sunt incidente cu privire la aceste fapte și dispozițiile privitoare la recidiva post-condamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal; pentru a aprecia în acest sens instanța a reținut că inculpatul a comis această faptă înainte de începerea executării pedepsei de 2 ani, închisoare arătată mai sus (în speță, înainte de data de 6.05.2004).
Din coroborarea acestor informații rezultate din cazierul judiciar a inculpatului și din hotărârile aflate la dosar, instanța reține că se dovedește încă o dată netemeinicia apărării inculpatului care a susținut în faza de judecată împrejurarea că la data comiterii faptei s-ar fi aflat arestat într-o altă cauză; fapta a fost comisă la începutul lunii aprilie 2004, iar inculpatul a fost arestat abia la data de 6 mai 2004.
Prin sentința penală nr. 1044/15.07.1998 a Judecătoriei Piatra Neamț inculpatul i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani, închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 Cod penal și art. 76 al. 1 lit. c Cod penal
Inculpatul a fost arestat la data de 25.05.1998 și liberat condiționat la data de 3.11.1999, cu un rest neexecutat de 203 zile închisoare.
Întrucât acesta a comis faptele care fac obiectul prezentei cauze cu intenție, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru acestea este închisoare mai mare de 1 an, instanța reține că sunt incidente cu privire la aceste fapte și dispozițiile privitoare la recidiva post-executorie prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal; pentru a aprecia în acest sens instanța a reținut că inculpatul a comis această faptă după considerarea ca executată a pedepsei de 2 ani închisoare arătată mai sus (în speță, după data de 25.05.2000).
În consecință, în baza art. 334 Cod procedură penală, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului din infracțiunile de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit. e,g) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal și încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art.261 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal în infracțiunile de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit. e,g) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a,b) Cod penal și încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a,b) Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
Instanța a reținut că faptele comise de inculpat la începutul lunii aprilie 2004 și respectiv la începutul lunii mai 2004 întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit. e,g) Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a,b) Cod penal și respectiv încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a,b) Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv.
Astfel s-a făcut dovada că inculpatul, pe timp de noapte și din loc public, cu intenție directă a sustras un motoscuter din posesia părții vătămate cu scopul de a-și însuși acest pe nedrept și a încercat să-l determine pe prin corupere să dea declarații mincinoase într-o cauză penală, săvârșind aceste fapte mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv prevederile cuprinse în partea generală a Codului penal; limitele de pedeapsă fixate de art. 209 alin.1 Cod penal și art. 261 Cod penal; gradul de pericol social al faptelor săvârșite, mai ridicat având în vedere demersurile repetate făcute de inculpat ulterior comiterii infracțiunii de furt, în sensul de a ascunde comiterea acestei fapte; persoana inculpatului, care are vârsta de 33 ani, este recidivist, este căsătorit, are un copil minor în vârstă de 5 ani, studii medii, este dulgher la SC SRL și a îndeplinit stagiul militar; precum și neincidența în cauza de față a împrejurărilor care atenuează răspunderea penală si incidența împrejurărilor care agravează răspunderea penală, respectiv starea de recidivă post-executorie și starea de recidivă post - condamnatorie, prevăzute de art. 37 lit. a,b) Cod penal, în care a fost comisă fapta.
În baza tuturor acestor considerente, instanța a apreciat că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura constrângerea și reeducarea acestuia, poate fi realizat în cauză prin aplicarea inculpatului a unor pedepse cu închisoarea orientate mai mult spre minimul special prevăzut de lege decât spre maximul special.
Instanța a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat anterior la mai multe pedepse cu închisoarea pentru comiterea unor infracțiuni de același gen sau a altor genuri de infracțiuni, executând în parte aceste pedepse fără ca acest lucru să conducă la formarea unei atitudini corecte a acestuia față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Instanța nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal, având în vedere gravitatea faptei comise de inculpat coroborat cu argumentele reținute în paragraful anterior; atitudinea de recunoaștere manifestată de către inculpat doar în faza de urmărire penală a fost avută în vedere atunci când s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat prin aplicarea acestuia a unor pedepse orientate mai mult spre minimul special deși sunt incidente mai multe împrejurări de agravare a răspunderii penale în raport cu faptele care fac obiectul prezentului dosar.
În baza art. 208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit. e,g) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b) Cod penal, instanța a condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani, închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 261 cu aplicarea art. 37 lit. a, b) Cod penal a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an, închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă.
În baza art. 33 lit. a) Cod penal, art. 34 lit. b) Cod penal și art. 39 alin.1 Cod penal a contopit pedepsele de 4 ani închisoare și 1 an închisoare ce i-au fost aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 456/17.03.2003 a Judecătoriei Piatra Neamț, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 215/01.04.2004 a Curții de APEL BACĂU, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit. e,g,i) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, art. 74 alin.2 Cod penal și art. 76 alin.1 lit. c) Cod penal, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa mai grea, de 4 ani închisoare.
Instanța a făcut deducerea din pedeapsa aplicată a părții executată de 450 zile, închisoare, executată de la data de 6.05.2004 la data de 29.07.2005.
În baza art. 71 Cod Penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) Cod Penal pe durata executării pedepsei închisorii.
În latura civilă s-a reținut că probele administrate în dosar dovedesc împrejurarea că inculpatul, prin comiterea cu intenție a unei infracțiuni a cauzat în mod direct părții civile un prejudiciu de ordin material în cuantum de 4.500 lei, reprezentând contravaloarea motoscuterului sustras, fiind întrunite în acest sens condițiile răspunderii civile delictuale.
În consecință, în baza art. 14 Cod procedură penală și art. 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 cod civil a admis ca fiind întemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 4.500 lei, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală instanța a obligat inculpatul să plătească către stat suma de 880 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezintă cheltuielile judiciare făcute in cursul urmăririi penale, iar 180 lei reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu în faza de urmărire penală și în faza de judecată, corespunzător culpei procesuale a inculpatului.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, invocând că nu este autorul faptei de sustragere a motoscuterului în dauna părții vătămate și că autorul real este, finul său; că inițial a luat asupra sa comiterea acestei fapte la rugămintea lui C-tin care l-a vizitat la Penitenciar împreună cu soția sa, și pentru a crea aparența acestei fapte a încheiat cu colegul său de celulă, un înscris fictiv de achiziționare a motoscuterului.
În raport cu motivele invocate în apel, în. art. 378 al. 1. pr. penală la solicitarea inculpatului au fost admise probele cu martorii, și.
Analizând probele administrate în urmărirea penală și în cercetarea judecătorească a cauzei, astfel cum au fost completate cu declarațiile martorilor și și declarația inculpatului, audiați în apel, s-a reținut următoarea situația de fapt, dând o nouă a apreciere a probatoriului cauzei, conform art. 378 pr. penală:
Prin declarațiile sale luate în primă instanță de fond și în apel( 14, ds. 9798/2006 și 11 ds. apel) inculpatul a arătat că inițial a recunoscut comiterea sustragerii motoscuterului aparținând părții vătămate la rugămintea finului său, care l-a vizitat împreună cu soția sa în timp ce se afla arestat preventiv și l-a rugat să ia asupra sa vina comiterii faptei.
În acest sens, a discutat cu, colegul său de celulă și au încheiat un act fictiv de vânzare cumpărare, din care rezulta că inculpatul a achiziționat motoscuterul de la. În realitate, inculpatul a arătat că este cel care a sustras motoscuterul părții vătămate, iar partea vătămată și-a recunoscut motoscuterul care se afla asupra părții vătămate la o discotecă din com., jud. Declarația inculpatului se coroborează în acest sens cu declarația martorului ( 32,ds. 9798/2006).
Partea vătămată audiat în apel( 37 ), a declarat că și-a recunoscut motoscuterul sustras în timp ce se afla la discoteca din com., jud. N asupra lui C-tin, care l-a lăsat în fața localului discotecii. Partea vătămată a cerut explicații lui C-tin și acesta a susținut că a împrumutat motoscuterul de la soția inculpatului.
De asemenea, partea vătămată a mers să solicite ajutorul unor prieteni pentru a-și recupera motoscuterul însă C-tin plecat cu motoscuterul și, deși l-au urmărit un timp, acesta a reușit să dispară pe niște ulițe laterale. Aceste împrejurări, sunt confirmate și prin declarațiile martorilor ( 54, ds. 9798/2006 și 46, ds. 4580/2005) și ( 45, ds. 9798/2006).
Partea vătămată a mai declarat că în ziua următoare a mers cu lucrătorii de poliție la domiciliul finului inculpatului, însă acesta nu a fost găsit și că, la discotecă, a putut recunoaște în mod sigur motoscuterul care se afla în posesia lui C-tin datorită unor urme particulare( zgârîieturi), deși fusese proaspăt vopsit.
Aceste împrejurări se coroborează cu declarația martorului C-tin( 32, ds. apel), proprietarul unui atelier de reparații, care a arătat că în perioada anului 2004 venit la atelierul său, C-tin, pe care îl cunoștea bine deoarece se ocupa în mod repetat cu sustrageri de motoscutere și revânzarea lor, i-a adus niște carcase de motoscuter și l-a rugat să le vopsească.
Martorul a mai arătat că în perioada următoare a venit la atelierul său un tânăr care l-a întrebat despre C-tin dacă știe unde locuiește și dacă acesta mai are un motoscuter, situație în care martorul și-a pus problema dacă piesele aduse de C-tin pentru a fi vopsite nu provin din comiterea unei sustrageri.
În apel, nu a fost posibilă audierea martorului C-tin deoarece conform procesului verbal întocmit pentru îndeplinirea mandatului de aducere( 29 ), la data termenului acesta era plecat în Italia.
Declarația martorului C-tin luată în urmărirea penală( 17), se coroborează cu probele analizate anterior în măsura în care susținerile inculpatului că a împrumutat motoscuterul de la soția inculpatului, au fost făcute conform înțelegerii realizate cu inculpatul prin care acesta a fost de acord să ia asupra sa sustragerea motoscuterului.
Declarațiile inculpatului luate la urmărirea penală ( 45-52 ), prin care acesta a recunoscut inițial comiterea faptei, nu se coroborează cu probatoriul analizat anterior și chiar prin ele însele nu au relevanță probatorie deoarece inculpatul face simplă afirmație că a sustras motoscuterul fără a arăta nicio împrejurare concretă privind modul de comitere a faptei.
În aceeași măsură, celelalte declarații de martori din urmărirea penală nu au putere probatorie nemijlocită nici un martor neavând declarații referitoare la împrejurări directe în care s-a sustras motoscuterul.
Tribunalul a reținut că din întreg probatoriul analizat rezultă că inculpatul nu este autorul faptei de sustragere a motoscuterului pentru care a fost trimis în judecată penală prin rechizitoriul nr. 2051/P/2004 al Judecătoriei Piatra Neamț, prin admiterea apelului declarat fiind desființată în totalitate sentința și pe fond s-a dispus achitarea acestuia în. art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 al. 1 lit. c pr. penală pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 208, art. 209 al. 1 lit. e, g penal.
Privind fapta de a determina mărturia mincinoasă, prev. de art. 261. penal, s-a constatat că nu sunt întrunite în cauză elementele specifice ale laturii obiective a infracțiunii deoarece inculpatul nu a încercat determinarea martorului să declare în sensul celor menționate anterior, nici prin constrângere fizică sau morală și nici prin corupere, astfel că s-a impus achitarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 261. pen. în. art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 al. 1 lit. d pr. penală.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, s-a susținut că în cauză există suficiente probe, de vinovăție, soluția de achitare fiind greșită.
Verificând decizia pe baza motivelor invocate, dar și din oficiu, Curtea a constatat existența motivului de casare prev. de art.3859pct.3 CPP, care a fost pus în discuția părților.
Astfel, din analiza lucrărilor dosarului rezultă că domnul judecător a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia penală nr.179/AP/27.04.2006 în dosarul nr.247/AP/2006 al tribunalului Neamț.
După casarea acestei decizii și trimiterea cauzei la rejudecare la prima instanță, s-au exercitat din nou căile de atac, iar din completul care a soluționat apelul declarat de inculpat și care a pronunțat decizia penală recurată a făcut parte din nou domnul judecător, deși, în conformitate cu dispozițiile art.47 al.1 CPP nu mai putea participa la judecarea cauzei.
Existența unui caz de incompatibilitate atrage, în conformitate cu dispozițiile art.38515pct.2 lit.c CPP casarea hotărârii și trimiterea cauzei la rejudecare, ceea ce face inutilă analizarea motivelor de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț.
În baza art.192 al.3 CPP, cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva deciziei penale nr.176/AP din data de 28.05.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia penală apelată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel - Tribunalul Neamț.
Constată că recurentul - inculpat a fost asistat de apărător ales la instanța de apel și la instanța de recurs.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- -
- -
- -
GREFIER
- - -
Red.sent pen.
Red. I /
Red.
Tehnored.
Ex.3
04/05.11.2008
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru
