Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 64/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 209. -
(Număr în format vechi 173/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 64
Ședința publică de la 04 Iunie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Elena Stan
- - - - JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER: -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
*******************************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și G, aflați în stare de libertate, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i și alin. 3 lit. b, c cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal împotriva deciziei penale nr. 58 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - secția penală și a sentinței penale nr.424 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați, G, personal și asistați de apărător ales, avocat din cadrul Baroului O, lipsind părțile civile, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE RA - SUCURSALA TERITORIALĂ DUNĂRE, partea responsabilă civilmente -, autoritatea tutelară PRIMĂRIA, intimatul SERVICIUL DE PROBAȚIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat pentru recurenții inculpați depune motive de recurs.
Se înmânează un exemplar al motivelor de recurs reprezentantului Ministerului Public.
Întrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată, instanța a trecuta la dezbaterea recursului potrivit art. 38513cod procedură penală.
Avocat pentru recurenții - inculpați și G, precizează că recursul declarat vizează atât latura penală cât și latura civilă a speței dedusă judecății.
Arată astfel că la instanța de fond s-a încuviințat efectuarea unei expertize cu care să se demonstreze faptul că prejudiciul solicitat de partea - civilă este exagerat de mare. Instanța a încuviințat efectuarea acestei probe și este adevărat că s-au acordat mai multe termene de judecată pentru achitarea onorariului de expert, dar inculpații nu au dispus de mijloacele materiale necesare pentru plata acestuia. La data când a avut loc judecata în fond, au informat instanța că dețin suma necesară pentru achitarea onorariului de expert, urmând să meargă să plătească, dar instanța nu a mai încuviințat acordarea unui alt termen pentru efectuarea lucrării de specialitate.
Din punctul său de vedere s-a acordat prioritate principiului operativității în soluționarea unei cauze penale în dauna actului de justiție, întrucât fiind o probă deja încuviințată nu este procedural să fie decăzuți din probă inculpații, fiind lipsiți de posibilitatea de a-și face apărarea.
Un alt motiv procedural, dar care nu se regăsește în motivarea scrisă de recurs, ar fi acela că s-a pus în discuție la Tribunalul Olt schimbarea încadrării juridice deoarece au demonstrat cu probe certe că cei doi inculpați nu au pătruns în incinta acelei stații care nu era în nici un fel împrejmuită, ci bunurile respective se aflau la o distanță de 20, 50, 100 metri, solicitând analizarea apelului sub aspectul schimbării încadrării juridice în infracțiunea de însușire a bunului găsit.
instanței acest aspect, instanța nu avea posibilitatea decât în camera de chibzuință să analizeze dacă se impune schimbarea sau nu a încadrării juridice, posibilitățile instanței fiind două, admite sau respinge cererea. În plină ședință de judecată, președintele completului de judecată, fără a se consulta cu ceilalți membrii ai completului, a decis că nu se impune schimbarea încadrării juridice.
ar fi fost să se retragă în camera de chibzuință sau odată cu pronunțarea apelului sau să se motiveze apelul în acest sens. Hotărârea de admitere sau respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice trebuia luată în secret în camera de chibzuință, cu pronunțarea directă în ședința de judecată.
Arată că motivarea cererii de schimbare a încadrării juridice a fost aceea că, acea stație era părăsită, nu funcționa de ani de zile, iar porțile metalice care s-au găsit în domiciliile inculpaților au fost găsite pe câmp, pe canal la o distanță de 50, 100, 150 metri de sediul unde se află stația respectivă.
Susține că din absolut nici un mijloc de probă nu rezultă că aceste obiecte au existat în incinta stației respective sau au fost însușite de recurenții inculpați. Din moment ce nu s-a făcut dovada existenței lor nu s-a făcut dovada însușirii de către recurenții inculpați. Ce s-a dovedit a fost faptul că inculpatul G i-a vândut lui cantitatea de 50-60 kg fier, iar martora a declarat că a cumpărat o ușă metalică, un metalic, o tablă, o sârmă care folosește la gard.
Inculpații au recunoscut sincer ce anume bunuri au găsit pe câmp și le-au restituit în totalitatea lor.
Solicită admiterea recursurilor, casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că motivele invocate sunt nefondate, actele existente la dosar confirmă săvârșirea faptei de către inculpați, iar pedeapsa aplicată de instanța de judecată este temeinică și legală.
Din actele existente la dosar rezultă că inculpații au sustras echipamentele respective din stația respectivă prin demontare manuală sau tăiere cu ajutorul unei pânze de bomfaier. Că o parte din bunurile respective nu s-au găsit cu ocazia perchiziției nu înseamnă faptul că inculpații nu au săvârșit fapta, că nu le-au furat, puteau să le înstrăineze, dovadă că o parte le-au valorificat. Fapta respectivă se dovedește cu probele administrate la dosar, declarațiile inculpaților, ale părților civile și ale martorilor audiați în cauză.
Cu privire la proba cu expertiza,arată că expertiza este un mijloc de probă care poate fi administrat în cauză la cererea părții, iar în situația în care partea respectivă încearcă să tergiverseze cercetarea judecătorească prin administrarea sau solicitarea unor mijloace de probă, instanța de judecată îl decade din acel mijloc de probă.
Inculpații au avut toată posibilitatea și tot timpul să ceară chiar în faza de urmărire penală, chiar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală efectuarea unei expertize în situația în care nu au fost de acord cu prejudiciul respectiv, iar în momentul în care nu au solicitat această expertiză înseamnă că au fost de acord cu prejudiciul respectiv. Dacă voiau să se stabilească cui certitudine prejudiciul puteau să facă rost de bani prin împrumut sau prin alte mijloace, pentru a plăti onorariul pentru expertiză. înseamnă că au decăzut din probă și ca atare cercetarea judecătorească este temeinică și legală dată pe baza probelor administrate la dosar.
Cu privire la încadrarea juridică, susține că nu s-a solicitat schimbarea încadrării juridice cu ocazia cercetării judecătorești la instanța de fond, s-a solicitat cu ocazia dezbaterilor. Instanța de judecată în asemenea situație nu este obligată să pună în discuția părților această împrejurare mai ales ținând cont de faptul că se schimba încadrarea dintr-o faptă mai gravă într-o faptă mai ușoară, ceea ce instanța supremă a statuat destul de clar că asemenea situație nu se pune problema punerii în discuție pentru că s-a avut posibilitatea apărării cu privire la fapta cea mai gravă.
În ceea ce privește antepronunțarea invocată, învederează că în măsura în care inculpații au considerat că instanța s-ar fi antepronunțat, aveau la îndemână instituția recuzării pe care nu au folosit-
Avocat, desemnată din oficiu pentru recurentul inculpat G solicită instanței acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu din oficiu întrucât a asigurat apărarea acestui inculpat și a formulat motive scrise de recurs.
Avocat solicită respingerea cererii pentru că în situația respingerii recursului, inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare în favoarea statului, cheltuieli ce se vor regăsi în suma la care vor fi obligați, ori dispozițiile procedurale sunt clare, în situația în care se prezintă apărător ales încetează mandatul apărătorului desemnat din oficiu.
Avocat invocă art. 158 din Statul profesiei de avocat.
Recurentul - inculpat O având ultimul cuvânt în raport de dispozițiile art. 38513alin. 3 cod procedură penală învederează că își însușește concluziile apărătorului său. Susține că nu a plătit onorariul pentru expertiză întrucât nu a avut bani.
Recurentul - inculpat G având de asemenea ultimul cuvânt în raport de dispozițiile art. 38513alin. 3 cod procedură penală învederează că își însușește concluziile apărătorului său. Arată că este prea mare prejudiciul la care au fost obligați și nu o să poată niciodată să-l plătească.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr.424 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i și alin.3 lit.b și c Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.99 Cod penal și art.74 și 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul minor - fiul lui și, născut la 19 septembrie 1988, în C, domiciliat în comuna, județul O, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, cu aplicarea art.110 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, ce reprezintă termen de încercare.
În baza art.83 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului minor privind consecințele nerespectării suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i și alin.3 lit.b și c Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.75 lit.c Cod penal și art.74 și 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul major G - fiul lui și, născut la 2 iunie 1986, în, județul T, domiciliat în comuna, județul O, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplic.art.71 și art.64 lit.a și b Cod penal.
În baza art.861și 862Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 4 ani și 6 luni, ce reprezintă termen de încercare.
În baza art.863Cod penal, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O l t; să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.864Cod penal, s-a atras atenția inculpatului privind consecințele nerespectării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.71 pct.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii aplicate prev. de art.64 lit.a și b Cod penal.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în perioada octombrie 2005 - aprilie 2006, inculpații și G s-au deplasat în mod repetat cu o căruță la stația de irigat situată la circa 3 km distanță de DN 54, de unde au sustras componente ale sistemelor de irigații desprinse prin demontare manuală sau tăiere cu ajutorul unei pânze de bomfaier.
După săvârșirea faptelor, inculpații au transportat aceste componente cu căruța proprietatea inculpatului G la domiciliile lor, de unde au vândut o parte din acestea la un centru de colectare a materialelor feroase, iar o parte le-au vândut unor persoane fizice.
Vinovăția inculpaților a fost dovedită cu depozițiile martorilor, G, cu procesele-verbale încheiate cu ocazia perchezițiilor domiciliare.
Instanța de fond a reținut că faptele săvârșite de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în paguba avutului personal prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i și alin.3 lit. b și c Cod penal.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere dispoz.sart.72 Cod penal și în raport de circumstanțele comiterii faptelor au fost aplicate dispoz.art.74 și 76 Cod penal, în sensul că pedepsele au fost aplicate sub minimul textului incriminator cu suspendarea condiționată a executării.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații și G.
Prin decizia penală nr. 58 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - secția penală în dosarul nr-, au fost respinse apelurile inculpaților și G, ca nefondate și au fost obligați la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului
Inculpații au criticat sentința instanței de fond ca netemeinică și nelegală, în sensul că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de furt, respectiv fierul vechi a fost găsit într-un canal ce se afla la o distanță de circa 100 metri de stația de irigare.
Apărătorul inculpaților a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat, în infracțiunea de însușire a bunului găsit prev. de art.216 Cod penal.
Instanța de apel a pus în discuția părților cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice din art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g și i și alin.3 lit.b și c Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.99 și următorii Cod penal, privind pe inculpatul și cu aplic.art.75 lit.c Cod penal, privind pe inculpatul G în art.216 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.99 și următ. Cod penal, privind pe inculpatul minor și cu aplic.art.75 lit.c Cod penal, privind pe inculpatul major G.
Instanța de apel a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice, din probele dosarului nu rezultă că inculpații au găsit bunurile sustrase abandonate, aceste bunuri fiind însușite din incinta stației de irigat chiar dacă această stație nu era împrejmuită cu un gard.
De altfel, practica judiciară a statuat în mod constant că bunul găsit trebuie să fie un bun care a ieșit involuntar din posesia titularului fără ca subiectul activ să fi știut cui aparține. De asemenea, nu constituie bun găsit nici bunul lăsat temporar fără supraveghere.
În cauza de față a rezultat cu certitudine că cei doi inculpați, în mod permanent, cu o căruță, s-au deplasat din comuna către comuna și trecând pe lângă o stație de irigat au intrat în interiorul stației, unde au fost văzuți de martori când au încărcat în căruță bucăți de tablă, bucăți de cablu, 2 uși metalice, conductori electrici de la transformatori, bunuri care au fost găsite cu ocazia percheziției la domiciliile inculpaților și la un centru de colectare a fierului vechi unde aceștia le duceau spre vânzare.
În motivele scrise de apel inculpații au criticat sentința și pentru faptul că pedepsele aplicate au fost prea mari în raport cu faptele reținute, iar modalitatea de executare dispusă este grea, motive apreciate de instanța de apel ca nefondate, întrucât instanța de fond, la dozarea pedepselor a aplicat largi circumstanțe atenuante, făcând în cauză incidența dispoz.art.74 și 76 Cod penal, pedepsele fiind coborâte sub minimul textelor incriminatorii, iar ca modalitate de executare, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor.
Împotriva acestei decizii și a sentinței au declarat recurs inculpații și G, considerând ambele hotărâri ca fiind nelegale și netemeinice, deoarece deși la instanța de fond s-a admis efectuarea unei expertize de specialitate au fost decăzuți din această probă cu toate că au adus la cunoștință instanței că dețin suma necesară pentru achitarea onorariului, solicitând acordarea unui termen în acest sens.
Măsura decăderii din probă i-a lipsit de posibilitatea de a-și face apărarea legală.
Principiul dreptului la apărare și cel al legalității primează față de principiul operativității în soluționarea unei cauze penale fiind motivul pentru care consideră hotărârile pronunțate ca fiind nelegale.
Au recunoscut sincer ce bunuri au fost găsite pe câmp și au fost restituite, iar cu depozițiile martorilor audiați au dovedit că din acea clădire care nu avea paza asigurată, au fost efectuate sustrageri de către alte persoane.
Din acest motiv, consideră că latura civilă nu a fost rezolvată cu respectarea dispozițiilor legale, solicitând astfel casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.
În ședința publică de la 4 iunie 2008, inculpații prin apărător, au mai invocat oral un motiv de recurs referitor la modul de soluționare de către instanța de apel a cererii lor privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, considerând că în mod nelegal instanța s-a pronunțat asupra acestei cereri în timpul dezbaterilor și nu după închiderea acestora cu ocazia deliberării pe fond.
Curtea constată a fi fondate recursurile declarate cu privire la aspectele invederate în cererea scrisă de recurs, fiind nefondată critica referitoare la modul de soluționare a cererii privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în rechizitoriu, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.334 Cod pr.penală, instanța de apel a pus în discuție cererea formulată de inculpați de schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat, în infracțiunea de însușire a unui bun găsit și sa pronunțat asupra ei. Cu privire la modalitatea în care sa pronunțat instanța de fond Curtea constată că nu au fost încălcate dispoziții procedurale de natură a atrage nulitatea hotărârii.
În condițiile în care se considera că instanța sa antepronunțat inculpații aveau posibilitatea să recuze completul de judecată.
Criticile invocate în cererea scrisă se rețin a fi fondate pentru următoarele argumente.
Potrivit dispozițiilor art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Existența unui prejudiciu ca și întinderea acestuia este un criteriu avut în vedere de instanță la individualizarea pedepselor, stăruința depusă de infractor pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită având valoarea unei împrejurări ce poate fi considerată circumstanță atenuantă așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art.74 Cod penal.
În condițiile în care inculpații recurenți au solicitat instanței de fond efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii reale a prejudiciului, rezultă implicit că ei au contestat prejudiciul reținut de organele de urmărire penală.
Pentru verificarea aspectelor legate de întinderea prejudiciului este absolut necesară administrarea probei cu expertiză, singurul mijloc de apărare al inculpaților pentru soluționarea laturii civile a cauzei, expertiza fiind unul din mijloacele de probă prev. de art.64 Cod pr.penală.
În acest sens, dispozițiile art.116 Cod pr.penală, prevăd expres că atunci când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei sunt necesare cunoștințele unui expert, organul de urmărire penală ori instanța de judecată dispune la cerere sau din oficiu efectuarea unei expertize.
În raport de aceste dispoziții, instanța de fond a și încuviințat la solicitarea inculpaților proba cu expertiză, pentru stabilirea întinderii prejudiciului, probă care nu a mai fost administrată cu motivarea că nu s-a achitat contravaloarea onorariului pentru expertiză în cuantum de 300 lei.
Procedând în acest fel instanța de fond a încălcat dispozițiile art.62 Cod pr.penală, care obligă instanța de judecată să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, art.65 Cod pr.penală, potrivit cărora sarcina administrării probelor în procesul penal revine instanței de judecată și dispozițiile art.189 pr.penală potrivit cărora cheltuielile necesare pentru administrarea probelor se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părți.
Aceasta înseamnă că în principal cheltuielile necesare administrării probelor se acoperă din sumele avansate de stat, fiind suportate de părți numai în cazul în care îșî manifestă acordul în acest sens.
Aceasta conduce la concluzia că în măsura în care inculpații nu au achitat costul expertizei, instanța era obligată să administreze proba iar contravaloarea acesteia se suporta din fondurile avansate de stat, urmând ca în funcție de soluția pronunțată, această sumă de bani să poată fi reținută ca și cheltuieli judiciare, potrivit art.191 sau art.192 Cod pr.penală.
Fără administrarea acestei probe nu ar putea fi lămurită cauza sub toate aspectele, așa cum impun dispozițiile art.62 Cod pr.penală și nu s-ar putea răspunde criticilor recurenților care vizează tocmai aspectul întinderii prejudiciului.
Hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate întrucât au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează desfășurarea procesului penal, nulitate prev.de art.197 alin.1 pr.penală.
Hotărârea instanței de apel este supusă casării pentru motivul prev.de art.3859pct.10 pr.penală întrucât în apel a fost criticată hotărârea primei instanțe sub aspectul neadministrării probei cu expertiză ceea ce însemna implicit că se solicita instanței de apel administrarea acestei probe. Instanță de apel era astfel obligată să examineze legalitatea hotărârii și sub acest aspect și să se pronunțe asupra cererii de probatorii cu care a fost investită cerere esențială pentru inculpați de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Drept consecință, în temeiul art.38515pct.2 lit.c alin.2 Cod pr.penală, se vor admite recursurile declarate de inculpați, se vor casa ambele hotărâri, trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, în raport de dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații, G, aflați în stare de libertate, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i și alin. 3 lit. b și c Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 od penal, împotriva deciziei penale nr. 58 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - secția penală și a sentinței penale nr.424 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr-, în dosarul nr-.
Casează decizia și sentința și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Caracal.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel și recurs, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu în recurs pentru inculpatul G rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 4 iunie 2008.
Grefier,
Red.jud.MP 24.06.2008
IB/
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Elena Stan, Mariana Pascu
