Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 64/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.64/ DOSAR NR-
Ședința publică din 29 ianuarie 2010
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
JUDECĂTOR 3: Manuela Filip
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr.271/Ap din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2010 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 29 ianuarie 2010 când,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată:
Prin sentința penală nr.14/27.01.2009, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Făgăraș, în baza art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.a, g Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a, c, art. 76 lit.c cod penal a condamnat pe inculpații și la pedeapsa de câte 8 luni închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
A privat pe inculpați de exercitarea drepturilor prev. de art.64 Cod penal după cum urmează:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.10 lit.c și art.11 pct.a lit.a Cod procedură penală a dispus achitarea inculpaților - și - A pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g Cod penal.
A constatat că partea vătămată SC "" SRL România nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat fiecare inculpat condamnat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 25.06.2008, inculpata l-a contactat pe fratele său, pe care l-a rugat să o însoțească la Sc " " SRL Făgăraș de unde au sustras 1.200 kg deșeuri din fier, pătrunzând printr-o spărtură a gardului.
După ce s-au întors în oraș, orele 22:00 inculpata l-a contactat pe inculpatul -, pentru a-l ruga să o ajute la transportul fierului vechi din zona SC. Împreună, cei trei inculpați s-au deplasat din nou în zona în care cei doi inculpați și-au depozitat fierul vechi sustras.
Văzând că este o cantitate mare de fier, inculpatul a hotărât să-l contacteze pe fratele său, - A, pentru ca acesta să-i ajute la transportul materialelor feroase și neferoase.
Astfel, inculpații s-au deplasat în locul în care a fost depozitat fierul vechi, cu intenția de a-l încărca și transporta, pentru valorificare, la SC SA.
În timp ce inculpații, și -, încărcau în autoturism ultimele materiale sustrase, iar inculpatul A încerca să rezolve o problemă la sistemul de lumini a mașinii, au fost depistați de către o patrulă de poliție.
La baza reținerii stării de fapt precizate și a vinovăției inculpaților - și au stat declarațiile date de către aceștia în cursul urmăririi penale, la datele de 26.06.2008 și 18.07.2008 din care rezultă că au pătruns în incinta societății păgubite, au pus materialele în saci, le-au transportat în afara acesteia, le-au depozitat lângă gard.
În ultimele declarații date în cursul urmăririi penale, dar și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpații - și au revenit asupra declarațiilor inițiale, arătând c-au fost găsite în afara combinatului.
Instanța nu a putut reține în sarcina inculpaților - A și - săvârșirea infracțiunii de furt calificat, întrucât fapta de furt s-a consumat în momentul în care materialele feroase și neferoase au fost scoase de inculpații - și
Cum nu există probe că inculpații - A și - ar fi participat la sustragerea materialelor, instanța a dispus achitarea.
Împotriva hotărârii sus menționate a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Făgăraș, criticând-o pentru nelegalitate, privind greșita achitare a inculpaților - și -
În dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul a arătat că soluția instanței de fond s-a bazat pe o greșită stare de fapt.
Din declarațiile inculpaților -, -, - A și date atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței rezultă că materialul feros și piesele care erau ruginite au fost luate de către inculpați de lângă gardul SC "" SRL Făgăraș în jurul orelor 0:00 în noaptea de 25/26.06.2008.
Declarațiile inculpaților se coroborează cu depozițiile martorilor asistenți la efectuarea reconstituirilor, respectiv - și.
martori au precizat că în prezența lor inculpații au arătat locul de unde au luat bunurile la care s-a făcut referire și nici un moment nu au recunoscut că ar fi pătruns în incinta societății.
Acceptând că starea de fapt reținută este cea corectă, instanța de fond trebuia să dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tăinuire, prev. de art.221 alin.1 Cod penal. De asemenea a criticat soluționarea laturii civile, prin nepronunțare și stabilirea modului de raportare a cheltuielilor judiciare.
Prin decizia penală nr.271/A/13.10.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Brașova respins apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Făgăraș, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Starea de fapt a fost reținută corect pe baza probelor administrate, nu există dovezi certe că cei doi inculpați ar fi participat la săvârșirea infracțiunii de furt în dauna SC "" SRL Făgăraș dubiul profită lor.
Critica privind modul de soluționare a laturii civile este nefondată raportat la temeiul achitării art.10 lit.c Cod procedură penală, dar și la concluzia generală a instanței argumentată pe baza probelor de la dosar în sensul că partea vătămată SC "" SRL România nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
Critica privind omisiunea instanței de a menționa expres faptul că, cheltuielile judiciare ocazionate de cercetările celor doi inculpați achitați este neîntemeiată, bazată pe un formalism excesiv în condițiile în care procedurile judiciare în materie penală se desfășoară cu fondurile statului.
Teza subsidiară în sensul schimbării încadrării juridice în infracțiunea de tăinuire nu este întemeiată.
Această infracțiune se săvârșește numai cu intenție, ceea ce se cere este ca tăinuitorul să fi știut la momentul primirii, dobândirii, înlesnirii, valorificării că acel bun provine dintr-o faptă pedepsită de legea penală.
Latura subiectivă a infracțiunii de tăinuire include și scopul obținerii de către făptuitor a unui folos material pentru sine sau pentru altul, aspecte care nu au fost dovedite în speță.
De asemenea, se constată că inculpații sunt frați și sunt incidente prevederile art.221 alin.2 Cod penal.
Împotriva hotărârii sus menționate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, privind greșita achitare a inculpaților - și - A, respectiv greșita reținere a temeiului achitării, art.10 lit.c Cod procedură penală în loc de art.10 lit.d Cod procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Parchetul a arătat că starea de fapt reținută de instanță nu are corespondent în probele administrate.
Starea de fapt reținută în rechizitoriu este susținută de declarațiile inculpaților -, - A și din care rezultă că au luat material feros de lângă gardul SC "" SRL Făgăraș, declarații care se coroborează cu declarațiile martorilor asistenți - și -.
În fața instanței, martorul a declarat că inculpații nu au recunoscut că au sustras bunuri din incinta societății, susținând că acea cantitate de fier a fost găsită în afara societății.
În cazul în care se reține ca și corectă starea de fapt a instanței, atunci se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tăinuire, prev. de art.221 Cod penal, inculpații nefiind frați cu.
De asemenea, temeiul achitării - art. 10 lit.c Cod procedură penală - nu este corect în condițiile în care s-a concluzionat că nu există probe indubitabile că cei doi ar fi participat la săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de casare invocate - art.3859pct.18,9 Cod procedură penală - dar și a celor ce se iau în considerare din oficiu, curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art.52Cod procedură penală, care consacră prezumția de nevinovăție, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
În cazul în care probele referitoare la nevinovăție nu sunt certe, sigure, complete, există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluția ce se impune este achitarea inculpatului.
În speță, faptul că doar în primele declarații, inculpații - și au făcut vorbire despre participarea celorlalți doi, - A și - la sustragerea materialelor feroase și neferoase din incinta societății, după care au revenit, nu poate conduce la pronunțarea unei condamnări, atâta timp cât nu există alte probe, care prin coroborare, să formeze convingerea vinovăției inculpaților; în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, lasă loc unei nesiguranțe în privința vinovăției acestora, ceea ce impune a da eficiență regulii orice îndoială este în favoarea inculpatului.
Dacă inculpații condamnați de instanța de fond au arătat, cu prilejul reconstituirii locul pe unde au intrat și pe unde au scos bunurile societății, inculpații achitați nu numai că au negat constant participarea lor, dar nu au indicat vreun astfel de loc ( fila 54 - 57, 67 - 70). În schimb, inculpații - și - A au arătat locul de pe drumul ce face legătura între Făgăraș și, unde au parcat autoutilitara și unde au încărcat materialul feros ( fila 10, 11, 21, 25).
Prin urmare, cum în speță, dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celor doi conțin informații îndoielnice în legătura cu fapta de furt calificat, iar instanța nu-și poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine, concluzia nu poate fi decât în sensul nevinovăției celor doi inculpați.
Cum în speță s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu există și nici nu s-au întrevăzut, și totuși îndoiala persistă, aceasta fiind echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție, concluziile Parchetului în sensul unei greșite rețineri a stării de fapt și, pe cale de consecință, greșitei achitări nu pot fi primite.
Între motivele de recurs invocate de către Parchet este greșita reținere a temeiului art.10 lit. c Cod procedură penală în loc de art.10 lit.d Cod procedură penală.
Pentru ca o instanță să pronunțe achitarea unui inculpat în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală, trebuie să constate că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Or, în speță, probatoriul administrat nu dovedește lipsa unui element constitutiv, ci creează îndoială asupra participării inculpaților - și - A la sustragerea, alături de ceilalți doi inculpați, materialelor neferoase, pe timp de noapte, din incinta societății, îndoială care profită acestora, în sensul că fapta nu a fost săvârșită de ei( art.10 lit.c Cod procedură penală), împrejurări în care nu pot fi primite concluziile parchetului în acest sens, dar nici cele referitoare la reținerea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 Cod penal și condamnarea celor doi.
are ca formă de vinovăție numai intenția, tăinuitorul trebuia să știe că bunul provine dintr-o faptă prevăzută de legea penală, iar știința acestuia despre proveniența bunului se probează distinct de către organul judiciar, cea ce nu s-a întâmplat în speță.
În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge, ca nefondat, recursul formulat de Parchet, cheltuielile judiciare urmând a rămâne în sarcina statului, potrivit art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr.271/A/13.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, pe care o menține.
Onorariile avocaților din oficiu, în sumă de 400 lei, se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție, se plătesc Baroului B și se includ în cheltuielile judiciare avansate de stat, care rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Dact./05.02.2010
10.02.2010/ex.2
Jud. fond
Jud apel. /
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Nicoleta Țînț, Manuela Filip
