Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 641/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.641
Ședința publică de la 29 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Monica Vadana
*
GREFIER - - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentant de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.210/A din 12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat - asistat de avocat ales, lipsă fiind intimatul-parte civilă - pentru care a răspuns avocat ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a susținut că instanța de fond nu s-a supus indicațiilor date de instanța de recurs și nu a procedat la efectuarea unei cercetări judecătorești eficiente. A mai susținut că soluția de desființare a hotărârii, pronunțată de instanța de recurs, trebuia interpretată în favoarea inculpatului. A apreciat că trebuiau refăcute în totalitate actele de procedură. A susținut că s-a procedat la o judecată formală, instanța neavând un rol activ; "nu s-a stabilit vinovăția inculpatului", "nu a fost clarificat contractul de vânzare-cumpărare". A concluzionat apreciind hotărârile pronunțate de instanța de fond și de apel ca fiind lovite de nulitate, întrucât "nu au respectat ce a stabilit instanța de recurs" și a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Pe de altă parte, apărătorul recurentului a invocat nulitatea actelor de procedură efectuate la urmărirea penală, motivat de faptul că organele de urmărire penală avea obligația să aducă la cunoștință inculpatului atât situația de fapt cât și situația de drept, obligație care nu a fost respectată. A solicitat a se vedea actele de la filele 72, 75 și 77 dosar de urmărire penală. A susținut că urmărirea penală este lovită de nulitate absolută. A solicitat a se avea în vedere faptul că dreptul la tăcere al inculpatului izvorăște din prezumția de nevinovăție de care acesta se bucură, situație ce trebuia avută în vedere de instanța de fond. A apreciat că "procurorul a pornit cu o prejudecată în analiza cazului " și că "rechizitoriul este o propunere de vinovăție". Cu privire la contract, a susținut că acesta nu a fost declarat ca fiind fals, este valabil și produce efecte juridice. A solicitat admiterea recursului și achitarea inculpatului, motivat de faptul că nu există dovada existenței infracțiunii. A invocat egalitatea de tratament.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-parte civilă, a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că toate instanțele au stabilit că în cauză s-a comis infracțiunea de furt calificat. A solicitat a se avea în vedere faptul că în dosar s-au luat declarații de martori, care au văzut că mașina a dispărut din fața blocului. Cu privire la infracțiunea de fals, a susținut că instanța nu a fost sesizată pentru această infracțiune, motiv pentru care aceasta nu s-a pronunțat, judecând doar aspectele sesizate de Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare, a solicitat a se vedea declarația martorei, care a dactilografiat actul și care a arătat că în fața ei nu s-au plătit bani iar data întocmirii acestuia nu a fost menționată pe contract. Apărătorul a susținut că în cauză este vorba de fapt de un împrumut cămătăresc și că actul nu a fost translativ de proprietate. A solicitat respingerea recursului declarat de inculpat, hotărârea recurată fiind legală și temeinică. A solicitat acordarea cheltuielilor judiciare făcute în toate fazele judiciare. A depus chitanța nr.53 din 28.10.2009 și două bonuri fiscale.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, hotărârea fiind legală și temeinică. A susținut că vinovăția a fost stabilită pe baza probelor din dosar și că în mod corect s-a reținut că actul nu a fost translativ de proprietate. A solicitat a se avea în vedere faptul că inculpatul a luat mașina cu chei potrivite. A solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocat, în completarea susținerilor, a invocat dispozițiile art.385/10 Cod pr.penală privitoare la motivarea recursului, precum și dispozițiile art.197 al.4 Cod pr.penală referitoare la nulitatea actului și momentul invocării sale.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a fost de acord cu susținerile apărătorului său.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberand -
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 760/6 oct. 2008 Judecătoriei Onești pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus:
În baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. e, g, i Cod penal cu aplicarea art.74 lit. a, c Cod penal 76 lit. 76 lit. c Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19.11.1973 în O, domiciliat în com., jud. B, studii 12 clase, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale, CNP--, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, a admis în parte pretențiile civile formulate de partea civilă.
A fost obligat inculpatul la plata echivalentului în lei la data executării a sumei de 9405 euro către partea civilă, reprezentând contravaloarea autoturismului Opel Vectra.
În baza art. 193 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei către partea civilă, reprezentând cheltuieli judiciare (onorariu de avocat, c/val. expertiză).
A constat că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 191 al. 1 Cod proc. pen. a obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești înregistrat la această instanță sub nr. 6484 din 5.10.2005, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, i, Cod penal.
S-a reținut în esență în sarcina inculpatului că în noaptea de 11/12.06.2005, a sustras în scopul însușirii pe nedrept autoturismul marca "Opel" cu nr. de înmatriculare BC - 56 -, precum și alte bunuri aparținând părții vătămate.
Prin sentința penală nr. 577/3.05.2006 pronunțată în dosarul penal nr. 6484/2005 al Judecătoriei Onești, în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, i, Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. c teza 1 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat a fost condamnat inculpatul, fiul lui și al, născut la 19.11.1973 în O, cu domiciliul în comuna, jud. B, necăsătorit, 12 clase, fără antecedente penale, la 2 (doi) ani închisoare.
S- aplicat art. 81 Cod penal și s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării art. 83 Cod penal.
În baza art. 14, 346, Cod procedură penală și art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata la restituirea următoarelor sume de bani către partea civilă astfel; 9405 euro reprezentând contravaloare autoturism "Opel Vectra ", cu nr. de circulație -; 6.000.000 lei contravaloare CD-uri; 3.700.000 lei contravaloare cuțit vânătoare, 200. 000 lei contravaloare porumb, 5.000.000 lei contravaloare de rezervă, 3.700.000 lei contravaloare 2 perechi de ochelari.
S-a respins capătul de cerere privind restituirea sumei de 5100 euro.
A fost obligat inculpatul la 500 ron contra/valoare expertiză către partea civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 ron cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel inculpatul și partea vătămată.
Prin decizia penală nr. 195/A/03.04.2007 a Tribunalului Bacăus -a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată.
S-a admis apelul declarat de apelantul inculpat cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei.
S-a desființat sentința apelată sub acest aspect, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond în temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil s-au admis în parte pretențiile civile formulate de partea civilă . A fost obligat inculpatul la plata sumei de 9405 euro, reprezentând contravaloare unui autoturism Opel Vectra, către partea civilă.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Se arată în considerentele deciziei că partea civilă nu a dovedit că avea în autoturism CD-urile, cuțitul de vânătoare, porumbul și o pereche de ochelari. De asemenea s- constat că în mod greșit a fost obligat inculpatul la plata unei roți de rezervă deoarece acest bun este înglobat în prețul mașinii și deci nu pot fi acordate despăgubiri și separat pentru o parte componentă a mașinii.
Prejudiciul real și efectiv produs constă în contravaloarea autoturismului care nu a mai putut fi recuperat în natură, evaluat la 9405 euro.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.
Prin decizia penală nr. 184/13.03.2008, Curtea de APEL BACĂU, a admis recursul și a dispus casarea în totalitate a deciziei penale recurate și a sentinței penale nr. 577/2006 și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la Judecătoria Onești.
S-a arătat în considerentele deciziei că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești nr. 1579/P/2005 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208-209 alin 1 lit. e, g, i, Cod penal constând în aceea că în noaptea de 11/12 iunie 2005 acesta a sustras autoturismul marca Opel înmatriculat sub nr. -, proprietatea părții vătămate.
În urma cercetării judecătorești efectuate în cauză a fost stabilită o situație de fapt corespunzătoare în ce privește fapta dedusă judecății.
Greșit, însă, atât prima instanță cât și cea de apel, în temeiul principiului devolutiv nu lămuresc situația contractului de vânzare - cumpărare încheiat de părți, caracterizat drept "simulat" neregăsit însă în conținutul vreunei infracțiuni.
Se impunea odată cu clarificarea situației actului în cauză, respectiv dacă a fost încheiat valabil ori în fals, având în vedere dactilografierea ulterioară a datei întocmirii lui aspecte față de care se putea stabili dacă a fost sau nu translativ de proprietate.
În această situație atât sentința primei instanțe cât și decizia apelată au fost pronunțate greșit având la bază erori grave de fapt - motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. c Cod procedură penală - recursul formulat a fost admis, casând în totalitate decizia penală recurată și sentința primei instanțe și a dispus trimiterea cauzei, pentru o nouă judecată, Judecătoriei Onești.
În cauză au fost menținute, în temeiul art. 383 Cod procedură penală, toate actele procedurale efectuate în cauză.
Cu ocazia rejudecării cauzei au fost examinate și celelalte motive invocate în recurs, referitoare la prezentarea materialului de urmărire penală cu sublinierea că motivul invocat referitor la încălcarea dispozițiilor art. 262 și 265 Cod procedură penală au fost înlăturate, funcție de probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală cât și cea a cercetării judecătorești unde fapta de furt a fost judicios și temeinic probată fără încălcarea vreunei dispoziții legale care ar putea atrage nulitatea acestora.
În faza cercetării judecătorești a fost audiată partea vătămată, martorii din lucrări, și.
Inculpatul a fost audiat în apel și la urmărirea penală.
În cauză s-a întocmit un raport de expertiză grafologică, s-a atașat dosarul penal nr. 1272/P/2006 al Parchetului și din coroborarea probatoriilor administrate, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 16.11.2004, tatăl părții vătămate a împrumutat de la inculpat suma de 1500 euro, cu termen de restituire 1 lună și o dobândă de 10 % pe lună.
La propunerea inculpatului s-au deplasat toți trei, la SC "" SRL Această societate pune la dispoziția clienților formulare tipizate și execută servicii de dactilografiere a unor acte sub semnătură privată, în schimbul unei taxe.
Pentru a garanta acest împrumut, au întocmit un înscris sub semnătură privată la societatea "", intitulat "contract de vânzare-cumpărare" pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare -, proprietatea lui, la cumpărător figurând.
Actul a fost dactilografiat de către martora iar la cererea celor prezenți, nu s-a dactilografiat data încheierii contractului, spațiul rămânând liber.
În jurul datei de 20.12.2004, s-a achitat împrumutul dar între părți au intervenit discuții în legătură cu dobânda.
De la data întocmirii acestui înscris, autoturismul cu marca de înmatriculare - a fost permanent în posesia părții vătămate.
Pe data de 11.06.2005, acest autoturism a fost pregătit, spălat, curățat, întrucât a doua zi era planificată o deplasare la
În cursul nopții, partea vătămată și prietena sa -, s-au deplasat cu autoturismul la discoteca organizată la Casa de Cultură a Sindicatelor O, de unde urmau să o ia pe martora -. Cei doi au părăsit autoturismul, s-au deplasat în discotecă lăsând portierele descuiate.
Profitând de această împrejurare, inculpatul a urcat în autoturism, a utilizat fără drept cheia și l- sustras ducându- la locuința părinților săi din comuna, jud.
Ulterior, s-a prezentat la SC "" SRL O și i-a solicitat martorei să-i dactilografieze data pe contract, însă aceasta a refuzat.
Pe înscrisul sub semnătură privată, s-a dactilografiat, cu o altă mașină de scris, data de 10.06.2005.
Totodată, prin folosirea unor înscrisuri falsificate (fișa de înmatriculare și certificatul de înmatriculare) inculpatul a reușit să radieze și să înstrăineze autoturismul cu nr. de înmatriculare -.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, a susținut că la data de 10.06.2005 a cumpărat autoturismul de la, si că dimpotrivă, în seara zilei de 11.06.2005 în jurul orelor 21, partea vătămată ar fi pătruns fără drept în curtea sa din și i-a sustras autoturismul. La rândul său inculpatul văzând mașina parcată în fața Casei de Cultură, nu a făcut altceva decât să reintre în posesia unui lucru al cărui proprietar era. A mai pretins că mașina i-a fost predată imediat după întocmirea actelor. Nu a făcut dovada susținerilor sale.
Din declarațiile martorilor audiați la urmărirea penală, instanța de fond și apel, rezultă că la data de 16.11.2004, inculpatul și partea vătămată s-au prezentat la o societate care deținea formulare tipizate pentru vânzări - cumpărări auto, unde o dactilografă a completat formularele de vânzare a unei mașini în care la rubrica vânzător a fost trecută partea vătămată iar la rubrica cumpărător inculpatul, fără a înscrie data dactilografierii și a întocmirii actului.
De asemenea, deși a pretins că partea vătămată i-a predat cheile autoturismului, din probele administrate nu a rezultat acest aspect. Pe de altă parte dacă cheile mașinii i-ar fi fost predate inculpatului și s-ar fi aflat la acesta, partea vătămată nu ar fi putut circula până la discotecă deoarece nu ar fi avut chei. Or, tocmai inculpatul a declarat în apel că partea vătămată a circulat cu mașina până la discotecă și că pentru aol ua de acolo, el însuși (inculpatul) s-a folosit de cheile altui autoturism care s-au potrivit. Aceste împrejurări coroborate cu aspectele relatate de martorii, -, care au văzut-o pe partea vătămată cu mașina în seara zilei de 11.06.2005, demonstrează că partea vătămată s-a aflat tot timpul în posesia autoturismului și a cheilor și în noaptea de 11.06.2005 bunul se afla în posesia legitimă a acesteia. Aceste probe infirmă susținerea inculpatului că partea vătămată i-a luat mașina din C la orele 21.
Pentru aceste motive, instanța a reținut că depozițiile martorilor și care susțin că ar fi văzut-o pe partea vătămată sustrăgând autoturismul, nu sunt sincere și în consecință vor fi înlăturate.
Aceasta întrucât așa cum rezultă din probatorii, inculpatul a luat mașina din fața discotecii folosind o pereche de chei potrivite și nicidecum cheile adevărate. Or, dacă mașina s-ar fi aflat în posesia sa legitimă este evident că ar fi avut și cheile adevărate nefiind nevoit să utilizeze alte chei. Din această împrejurare rezultă că inculpatul nu a avut în posesie mașina și nici cheile și că luarea acesteia din fața discotecii nu a avut consimțământul deținătorului, respectiv al părții vătămate.
Cât privește înscrisul sub semnătură privată întocmit în luna noiembrie 2004 și intitulat "act de vânzare-cumpărare", instanța reține că nu a fost translativ de proprietate, din următoarele considerente:
Pentru validitatea contractelor de vânzare-cumpărare a autoturismelor, forma scrisă nu constituie o condiție ad validitatem. Cu toate acestea, la înstrăinarea autoturismelor trebuiesc îndeplinite anumite formalități necesare radierii acestora de pe numele proprietarilor.
În cauză, așa cum rezultă din declarația martorei, cea care a dactilografiat formularul tipizat, pe acest înscris, nu a menționat data încheierii. Martora a precizat că inculpatul i-a solicitat acest lucru și tot el a fost cel care i- dictat o sumă reprezentând prețul. Cu toate acestea, în prezența ei nu s-a plătit nici o sumă.
Că intenția părților nu a fost cea de a vinde și respectiv cumpăra, rezultă și din formalitățile întocmite ulterior, fără consimțământul părții vătămate.
Astfel, din raportul de expertiză criminalistică întocmit la data de 27.01.2006, în dosarul penal nr. 1272/P/2006, rezultă că certificatul de radiere și contractul de vânzare - cumpărare încheiat între și au fost completate la toate rubricile la aceeași mașină de scris și anume marca seria L -, cu excepția datei de 10.06.2005 din contractul de vânzare - cumpărare.
Semnătura de la rubrica vânzător de pe fișa de înmatriculare pentru autoturismul -, nu aparține lui.
Mențiunea din certificatul de înmatricularea autoturismului marca Opel Vectra cu nr. - "înstrăinat de la data de 12.06.2005" și semnătura nu aparțin lui.
Mai mult de atât, la data de 15.06.2006 a depus cerere la Direcția economico-financiară a Primăriei O, având nr. de înregistrare 7298/15.06.2005, prin care solicită să nu se elibereze nici un fel de acte sau vize referitoare la autoturismul marca Opel, cu nr. -, deoarece i-a fost sustras.
Din coroborarea acestor aspecte cu împrejurarea că în luna iunie 2006, respectiv pe data de 29.06.2006, folosindu-se de înscrisurile menționate mai sus, inculpatul a radiat de pe numele părții vătămate și înscris pe numele său autoturismul marca "Opel Vectra" cu nr. -, rezultă că înscrisul sub semnătură privată a constituit cel mult o promisiune de vânzare și că inculpatul a sustras autoturismul în scopul însușirii pe nedrept.
În aceste condiții, fapta comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. e,g,i, Cod penal. Reținând vinovăția, s-a dispus în baza acestui text de lege, condamnarea la pedeapsa închisorii.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal concretizate în gradul de pericol social concret al faptei, valoarea prejudiciului dar și de persoana inculpatului care este tânăr și nu are antecedente penale.
Făcând aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal, pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
În raport de cuantumul pedepsei aplicate, de lipsa antecedentelor penale și persoana inculpatului, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare.
În consecință, în baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare, a urmat ca în temeiul art. 359 Cod procedură penală și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile este de precizat că partea vătămată, s-a constituit parte civilă cu următoarele sume: 5100 lei împrumutată de la, 700 lei aflată în torpedou, 500 lei contravaloarea unor CD-uri, 50 euro contravaloarea unui cuțit marca, 170 euro contravaloarea a două perechi e ochelari marca Diesel și, 280 lei contravaloare trusă autoturism, 786 euro asigurare auto, 10.500 euro contravaloare autoturism.
Cu privire la sumele de bani pretinse, din probatorii a rezultat că aparțineau tatălui părții vătămate și care nu s-a constituit parte civilă.
Partea civilă nu a dovedit că avea în autoturism bunurile pretinse, prejudiciul real și efectiv constând în contravaloarea autoturismului care nu a mai putut fi recuperat, evaluat prin raportul de expertiză la suma de 9405 euro.
În consecință, in temeiul art. 14, 346 alin. 1 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9405 euro către partea civilă, reprezentând contravaloarea autoturismului Opel Vectra cu nr. de înmatriculare -.
În baza art. 193 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către partea civilă reprezentând onorariu de avocat și contravaloare expertiză, iar în temeiul art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termen legal inculpatul și partea civilă.
Inculpatul criticat soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei motivat de faptul că în mod eronat s-a dispus condamnarea sa, întrucât în cauză fapta nu este prevăzută de legea penală.
Partea civilă a criticat soluția primei instanțe, de asemenea sub aspectul nelegalității invocând nerespectarea deciziei Curții de APEL BACĂU în sensul că nu s-a dispus anularea înscrisului falsificat, parte civilă rămânând prejudiciată.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu apreciază că apelurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit dispozițiilor art. 208 alin. 1.Cod Penal constituie infracțiune de furt "luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a si-l însuși pe nedrept ".
Pornind de la textul de lege care reglementează elementele constitutive ale infracțiunii de furt tribunalul apreciază că instanța de fond în mod corect, în baza actelor și lucrărilor dosarului a stabilit că în cauză se află în prezența infracțiunii de furt calificat, atitudinea inculpatului de a-i lua fără consimțământul părții vătămate autoturismul ducându-l la domiciliul său ca și contravaloare a datoriei pe care partea vătămată o avea la el se circumscrie fără echivoc, sferei infracționale și este de natură să atragă răspunderea penală sub această infracțiune așa cum de altfel a constatat și instanța de fond.
Toate probatoriile administrate în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată relevă faptul că inculpatul a luat mașina din fața discotecii fără consimțământul părții vătămate, că a uzat de o pereche de chei potrivite și nu de cheile reale, și nu a avut niciodată posesia legitimă a mașinii și nici consimțământul proprietarului ca să-și permite să adopte o asemenea atitudine.
Însăși întocmirea înscrisului sub semnătură privată cu care acesta a dorit ulterior să se acopere ca și în justificarea atitudinii sale, dovedind încă o dată în plus implicarea sa neechivocă în activitatea infracțională ce în mod corect a dus la condamnarea sa, acest act fiind întocmit tocmai pentru a-și înlătura răspunderea penală, așa încât apărările acestuia în sensul că fapta sa nu este prevăzută de legea penală sunt subiective și nu se pliază pe actele dosarului.
Nici apelul părții civile nu este întemeiat, susținerea acestuia prin apărătorul său în sensul că instanța de fond nu a dispus prin hotărârea pronunțată anularea contractului de vânzare - cumpărare nu poate fi primită, este neechivoc faptul că ne aflăm în prezența unei infracțiuni de furt calificat și nu de fals care să permită instanței anularea înscrisului falsificat. În acest moment procesual partea vătămată nu poate uza decât de exercițiul unei acțiuni civile pentru anularea înscrisului falsificat, nefiind posibilă obținerea acestei hotărâri în cadrul procesului penal, având în vedere infracțiunea supusă judecății.
Pentru toate aceste aspecte, tribunalul a apreciat că instanța de fond în limitele în ce a fost investită și în limitele competenței sale, a soluționat corect, legal și temeinic atât latura penală cât și latura civilă, așa încât în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b a C.P.P. respins ca nefondate apelurile formulate.
Împotriva deciziei a declarat recurs in termen legal inculpatul fără nicio motivare în cererea scrisă.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, prin apărător inculpatul a cerut în principal casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la rejudecare, iar în subsidiar a solicitat reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond achitarea inculpatului.
În dezvoltarea motivelor s-au formulat criticile menționate în preambulul prezentei decizii.
Verificând decizia, precum și sentința pe baza motivelor invocate, a lucrărilor dosarului, dar și din oficiu în limitele prev.de art.385/9 al.3 Cod pr.penală, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerente ce se vor expune.
Potrivit art.385/18 al.1 Cod pr.penală în cazul soluției de trimitere la rejudecare, instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că după înregistrarea acestuia la Judecătoria Onești la 8.04.2008, în rejudecare nu s-a administrat nicio probă pentru a se lămuri cauza sub toate aspectele menționate în decizia penală nr.184/13.03.2008, înscrisurile depuse având legătură cu fapte posterioare celei de furt ce face obiectul judecății.
În considerarea dispozițiilor art.62 și 65 Cod pr.penală, era obligația instanței de judecată de a administra probe în scopul lămuririi cauzei sub toate aspectele.
În același timp, respectarea dreptului la un proces echitabil, care implică printre altele și egalitatea armelor, impunea organului judiciar verificarea atât a susținerilor formulate de partea vătămată, cât și de inculpat.
În timp ce partea vătămată a susținut că actul de vânzare-cumpărare "maschează" un contract de împrumut, inculpatul a susținut că acest act reprezintă voința părților privind transferul proprietății autoturismului de la partea vătămată către el.
Probele administrate până în prezent au reținut în privința contractului de vânzare-cumpărare că numai data este falsă. Chiar dacă, în virtutea unor vicii invocate, acest contract ar fi sancționat de legea civilă, sub aspectul infracțiunii de furt, are relevanță să se stabilească pe baza probelor și altele decât declarațiile părților care a fost voința reală a părților, în ce condiții s-a ajuns la încheierea contractului și dacă - în ipoteza când în realitate acesta a reprezentat o garanție a respectării unui contract de împrumut - în ce măsură părțile și-au îndeplinit obligațiile.
Având în vedere că infracțiunea de furt se săvârșește cu intenție directă, în afara intenției, latura subiectivă include și cerința unui scop special - însușirea pe nedrept, a cărei existență trebuie dovedită.
De aceea, lămurirea aspectelor menționate în decizia anterioară a Curții de Apel era obligatorie conform art.385/18 Cod pr.penală, dar și imperios necesară pentru stabilirea adevărului în cauză.
Din considerentele arătate, în temeiul art.285/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală se va admite recursul, se va casa decizia și sentința penală 760/6.10.2008 și se va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.210/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Casează în totalitate decizia și sentința penală nr.760/6.10.2008 pronunțată de Judecătoria Onești și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
Menține actele procedurale efectuate în cauză.
Constată că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În temeiul art.192 alin. 3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Pt.jud. plecat din instanță
PREȘEDINTE COMPLET
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.apel - / Gh.
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 2 ex.
11.11.2009
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Ecaterina Ene, Monica Vadana
