Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 641/2009. Curtea de Apel Ploiesti

CURTEA DE APEL

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI

DOSAR. Nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 641

Ședința publică din data de 05 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu

JUDECĂTORI: Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran

- -

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 27 august 1984, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 154 din 08 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr 131/ 26 01 2009 Judecatoriei Ploiești, desființându-se în parte sentința apelată și pronunțând o nouă hotărâre asupra fondului:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente după cum urmează:

- 2 ani închisoare aplicată pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat prev de art 20 rap la art 208 al 1 - 209 al 1 lit e pen cu aplicarea art 37 lit a Cod penal, faptă din 23.10.2007;

- de 7 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, prev de art 208 al 1 - 209 alin 1 lit e Cod penal cu aplicarea art 37 lit a, fapta din 01.07.2006;

- de 7 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev de art 215 al. 1,2 Cp cu aplicarea art 37 lit a Cp, faptă din 01.07.2006, aplicată prin Sp nr 497/ 12.06.2007 a Judecatoriei Sectorului 6 B;

- 2 ani închisoare aplicată prin Sp nr 394/08.03.2005, a Judecatoriei Sector 2 B pentru infr. prev de art 208 al 1 - 209 alin 1 lit g și e pen., faptă din 24/25.06.2004.

În temeiul art 334 pr.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din tentativă la infracțiunea de furt calificat prev de art 20 rap la art 208 alin 1 - 209 alin 1 lit e Cod penal cu aplicarea art 37 lit a Cod penal,în infracțiunea de furt calificat prev de art 208 - 209 al. 1 lit e Cod penal cu aplicarea art 37 lit a Cod penal, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a contopit pedeapsa de 3 ani cu pedepsele de câte 7 luni închisoare aplicată prin Sp nr 497/ 2007 mai -sus arătate și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sp nr 394/ 2005, ca urmare a revocării suspendării condiționate, urmând să execute în final pedeapsa de 5 ( cinci ) ani închisoare.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței.

Prin aceiași decizie a fost respins ca nefondat apelul inculpatului, declarat împotriva aceleiași decizii.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat în stare de aest, asistat de avocat ales, din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 71/2009, aflată la fila 10 dosar, lipsuind intimata - parte vătămată

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Cu permisiunea instanței, s-a luat legătura de avocatul cu recurentul-inculpat, aflat în stare de arest.

Apărătorul recurentului - inculpat cât și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Curtea, a luat act de declarațiile părților, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților, în dezbaterea recursului.

Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Prahova și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.

În mod corect instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de furt calificat prev. și ped.de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.e cu Cod Penal aplic. art.37 alin. 1 lit.a în Cod Penal infracțiunea de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e cu Cod Penal aplic. art.37 alin.1 lit.a

Cod Penal

Se susține că fapta de furt a rămas în formă de tentativă, prin simpla aplicare a sticker-ului pe ambalajul televizorului, nu s-a realizat împosedarea inculpatului, în condițiile în care acesta nu a părăsit spațiul de securitate al magazinului cu bunul respectiv.

S- apreciat în mod greșit de instanța de apel că, tocmai acesta este momentul în care infracțiunea de furt calificat s-a consumat și nu are nici un fel de relevanță că inculpatul nu a mai părăsit spațiul de securitate al magazinului, cu atât mai mult cu cât, oricum trecuse de casele de marcat, infracțiunea consumându-se în momentul în care inculpatul si-a apropiat bunul sustras, părăsirea locului consumării fiind întreruptă datorită unei cauze exogene - surprinderea în flagrant.

Consideră că nu s-a realizat latura obiectivă a infracțiunii de furt calificat, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt calificat.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Prahova, ca fiind legală și temeinică.

Se arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvarșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, și în mod nelegal instanța de fond a schimbat încadrarea juridică în tentativă la infracțiunea de furt calificat.

Infracțiunea de furt s- a consumat prin aplicarea sticher- ului pe cutia în care se afla televizorul, în ideea de a justifica că respectivul bun a fost achiziționat din alt magazin pentru a nu fi achitată contravaloarea acestuia și a-l însuși pe nedrept.

Încadrarea juridică a faptei comise de inculpat este corect reținută de instanța de apel, iar pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată în raport cu prevederile art. 72 Cod penal.

Recurentul - inculpat având utimul cuvânt solicită admiterea recursului și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de furt calificat, recunoaște că a avut doar intenția de a sustrage televizorul, pe care ulterior l-a și plătit.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față,

Prin decizia penală nr.154 din 08.07.2009 a Tribunalului Prahovaa fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr 131/ 26 01 2009 Judecatoriei Ploiești, desființându-se în parte sentința apelată și pronunțând o nouă hotărâre asupra fondului:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente după cum urmează:

- 2 ani închisoare aplicată pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat prev de art 20 rap la art 208 al 1 - 209 al 1 lit e pen cu aplicarea art 37 lit a Cod penal, faptă din 23.10.2007;

- de 7 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, prev de art 208 al 1 - 209 alin 1 lit e Cod penal cu aplicarea art 37 lit a, fapta din 01.07.2006;

- de 7 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev de art 215 al. 1,2 Cp cu aplicarea art 37 lit a Cp, faptă din 01.07.2006, aplicată prin Sp nr 497/ 12.06.2007 a Judecatoriei Sectorului 6 B;

- 2 ani închisoare aplicată prin Sp nr 394/08.03.2005, a Judecatoriei Sector 2 B pentru infr. prev de art 208 al 1 - 209 alin 1 lit g și e pen., faptă din 24/25.06.2004.

În temeiul art 334 pr.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din tentativă la infracțiunea de furt calificat prev de art 20 rap la art 208 alin 1 - 209 alin 1 lit e Cod penal cu aplicarea art 37 lit a Cod penal, în infracțiunea de furt calificat prev de art 208 - 209 al. 1 lit e Cod penal cu aplicarea art 37 lit a Cod penal, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a contopit pedeapsa de 3 ani cu pedepsele de câte 7 luni închisoare aplicată prin Sp nr 497/ 2007 mai -sus arătate și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sp nr 394/ 2005, ca urmare a revocării suspendării condiționate, urmând să execute în final pedeapsa de 5 ( cinci ) ani închisoare.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței.

Prin aceiași decizie a fost respins ca nefondat apelul inculpatului, declarat împotriva aceleiași decizii.

Pentru a pronunța decizia respectivă instanța de apel a reținut următoarea situație:

Prin sentința penală nr. 131/ 26.01.2009 a Judecătoriei Ploiești, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul și drept consecință:

-în baza art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal în tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.

- în baza art. 20 rap. la art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal a fost condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt calificat, faptă din data de 23.10.2007.

- în baza art.83 alin.1 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 394/08.03.2005 pronunțată de Judecătoria Sector 2 în dosarul nr. 14701/2004, definitivă prin decizia penală 939/03.06.2005 a Curții de Apel București, Secția I penală.

- s-a constatat că infracțiunea este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 497/12.06.2007 a Judecătoriei Sector 6 B, definitivă prin decizia penală 1712/04.12.2007 a Curții de Apel București.

- s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni aplicată prin sentința penală nr. 497/12.06.2007, definitivă prin decizia penală 1712/04.12.2007 a Curții de Apel București în pedepsele componente după cum urmează: 7 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 74 lit.c și art.76 lit.c Cod penal și art.80 Cod penal, faptă din data de 01.07.2006; 7 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 74 lit. - art.76 lit.c Cod penal și art.80 Cod penal, faptă din data de 01.07.2006; 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 394/08.03.2005 pronunțată de Judecătoria Sector 2 în dosarul nr. 14701/2004, definitivă prin decizia penală 939/03.06.2005 a Curții de Apel București, Secția I penală, pedeapsă devenită executabilă ca urmare a revocării suspendării condiționate.

În baza art. 36 Cod penal rap. la art. 33 și 34 alin.1 lit. b Cod penal s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în cauza de față pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 rap la rap. la art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit a Cod penal, faptă din data de 23.10.2007 cu pedepsele de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 497/12.06.2007, definitivă prin decizia penală 1712/04.12.2007 a Curții de Apel București pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 74 lit.c și art.76 lit.c Cod penal și art.80 Cod penal, faptă din data de 01.07.2006 și 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 497/12.06.2007, definitivă prin decizia penală 1712/04.12.2007 a Curții de Apel București pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 74 lit. - art.76 lit.c Cod penal și art.80 Cod penal, faptă din data de 01.07.2006, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

S-a menținut revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 394/08.03.2005 pronunțată de Judecătoria Sector 2 în dosarul nr. 14701/2004, definitivă prin decizia penală 939/03.06.2005 a Curții de Apel București, Secția I penală, revocare dispusă prin sentința penală nr. 497/12.06.2007, definitivă prin decizia penală 1712/04.12.2007 a Curții de Apel București.

În baza art. 83 alin. 1 Cod penal s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 394/08.03.2005, definitivă prin decizia penală 939/03.06.2005 a Curții de Apel București, alături de pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 36 alin. 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 17.12.2007 la zi (perioadă executată în baza sentinței penale nr. 497/12.06.2007 a Judecătoriei Sector 6 definitivă prin decizia penală 1712/04.12.2007 a Curții de Apel București ).

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale nr.. 497/12.06.2007 a Judecătoriei Sector 6 definitivă prin decizia penală 1712/04.12.2007 a Curții de Apel București, s-a dispus anularea mandatului nr.1107/05.12.2007 al Judecătoriei Sector 6 B, luându-se act că inculpatul este arestat în altă cauză.

S-a luat act că partea vătămată P nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești nr. 10174/P/2007 din data de 08.07.2008 a fost trimis în judecată în stare de deținere în altă cauză inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. e Cod Penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal.

Prin actul de sesizare s-a reținut că la data de 23.10.2007, inculpatul s-a deplasat la magazinul din P, pătrunzând în interiorul magazinului cu o sticlă de -cola pe care i s-a aplicat un sticker menit a face dovada la casele de marcat că bunul respectiv a fost achiziționat din alt magazin.

Inculpatul s-a deplasat în interiorul magazinului, la raionul electrice de unde a luat de pe raft un televizor marca "" iar pe codul d e bare aplicat pe cutia în care era ambalat bunul a lipit sticker-ul care îi fusese aplicat la intrarea în magazin pe sticla de -cola, deplasându-se spre ieșirea din magazin în zona caselor de marcat. În dreptul uneia din casele de marcat, casiera a solicitat intervenția unui gardian pentru a se verifica sticker-ul aplicat pe televizor, moment în care inculpatul a abandonat coșul în care se afla televizorul și a încercat să iasă prin zona "Informații", fiind însă reținut de agenții de pază înainte de a ieși din magazin.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere declarația inculpatului dată în cursul cercetării judecătorești motivând că aceasta se coroborează cu cele susținute în fața instanței de judecată și de martorul.

Inițial, inculpatul a declarat că a fost oprit de agenții de pază la ieșirea din magazin, făcând totodată aprecierea că fapta a rămas în faza de tentativă întrucât nu a ieșit din supermarket iar martorul a arătat în declarațiile date inițial, că inculpatul trecuse de casele de marcat îndreptându-se spre ieșirea din supermarket având asupra sa un televizor.

Ulterior, în fața instanței, același martor, de altfel singurul audiat în această calitate la urmărirea penală și apoi în fața instanței a arătat că în momentul în care l-au prins pe inculpat acesta nu ieșise practic din magazin și nu trecuse de sistemele de securitate, nedepășind casele de marcat ci încercând să iasă din magazin pe la Informații, fiind însă prins de agenții de pază înainte de a trece de casele de marcat sau de Informații.

Referitor la declarațiile date de inculpat și martorul în cursul urmăririi penale și ulterior în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat că există contradicții între acestea și doar declarațiile date ulterior de cei doi în fața instanței se coroborează fiind avute în vedere la soluționarea cauzei.

În consecință, instanța de fond a apreciat că în cauză nu poate fi vorba de o infracțiune de furt calificat în formă consumată, deoarece nu se poate aprecia că prin aplicarea sticker-ului pe cutia în care se afla televizorul și prin luarea acestuia de pe raftul magazinului și așezarea lui în coșul de cumpărături s-a realizat imposedarea făptuitorului, în condițiile în care acesta nu a părăsit spațiul de securitate al magazinului cu bunul respectiv.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin apărător și în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. e Cod Penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod Penal, în tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal - texte de lege în baza cărora dispune condamnarea acestuia.

Împotriva acestei sentințe de condamnare, au declarat apel, atăt Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, cât și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în latură penală.

În motivarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, se critică sentința penală pentru faptul că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de furt calificat prev. și ped.de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.e cu Cod Penal aplic. Art.37 alin. 1 lit.a în Cod Penal infracțiunea de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e cu Cod Penal aplic. art.37 alin.1 lit.a

Cod Penal

Se susține că, în mod netemeinic s-a considerat că fapta de furt a rămas în formă de tentativă cu motivarea că prin aplicarea sticker-ului, pe ambalajul televizorului, nu s-a realizat împosedarea inculpatului, în condițiile în care acesta nu a părăsit spațiul de securitate al magazinului cu bunul respectiv. Se apreciază că, tocmai acesta este momentul în care infracțiunea de furt calificat s-a consumat și nu are nici un fel de relevanță că inculpatul nu a mai părăsit spațiul de securitate al magazinului, cu atât mai mult cu cât, oricum trecuse de casele de marcat, infracțiunea consumându-se în momentul în care inculpatul si-a apropiat bunul sustras, părăsirea locului consumării fiind întreruptă datorită unei cauze exogene - surprinderea în flagrant.

Parchetul a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței atacate,și pronunțarea unei noi hotărâri în sensul condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e cu Cod Penal aplicarea art.37 alin.1 lit.a

Cod Penal

Inculpatul, nu a motivat în scris apelul declarat, iar în fața instanței de control judiciar declară că nu mai dorește să fie audiat cu privire la săvârșirea faptei, că își menține declarațiile date în cauză întrucât reprezintă adevărul în legătură cu modul de comitere, dar a declarat apel pe individualizarea pedepsei apreciind că aeasta este prea mare în raport cu modul de săvârșire.

Tribunalul, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu, potrivit disp. art.371 alin.2 C.P.P. pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, este fondat pentru următoarele considerente:

Legalitatea sentinței apelate de către parchet, va fi examinată potrivit disp. art. 371 alin.1 și 2.C.P.P. numai cu privire la motivele invocate de acesta.

În exercitarea rolului său activ, instanța de fond a administrat în totalitate probele necesare și utile cauzei dar a dat o interpretare greșită acestora cu privire la modalitatea și împrejurările comiterii faptei.

S-a reținut astfel că, la data de 23.10.2007, inculpatul s-a deplasat la magazinul din P, pătrunzând în interiorul magazinului cu o sticlă de -cola pe care i s-a aplicat un sticker menit a face dovada la casele de marcat că bunul respectiv a fost achiziționat din alt magazin.

În continuare,inculpatul s-a deplasat în interiorul magazinului, la raionul electrice, de unde a luat de pe raft un televizor marca "" iar pe codul d e bare aplicat pe cutia în care era ambalat televizorul, a lipit sticker-ul care îi fusese aplicat la intrarea în magazin pe sticla de -, deplasându-se spre ieșirea din magazin în zona caselor de marcat.

Deși din acest moment declarațiile inculpatului și ale martorului din acte sunt contradictorii cu privire la momentul în care inculpatul a fost oprit de organele de pază, prima instanță înlătură depozițiile date în fața organului de urmărire penală, reținând ca adevărată varianta din momentul audierii în fața instanței de fond și în baza acesteia, dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de furt calificat, text de lege în baza căruia dispune condamnarea inculpatului.

La schimbarea încadrării juridice a faptei, instanța de fond motivează că în cauză nu poate fi vorba de o infracțiune de furt calificat în formă consumată, deoarece nu se poate aprecia că, prin aplicarea sticker-ului pe cutia în care se afla televizorul și prin luarea acestuia de pe raftul magazinului și așezarea lui în coșul de cumpărături s-a realizat imposedarea făptuitorului, în condițiile în care acesta nu a părăsit spațiul de securitate al magazinului cu bunul respectiv.

Această motivare a instanței de fond, în baza căreia de fapt s-a procedat la schimbarea încadrării juridice, a fost înlăturată de tribunal, deoarece în cauză nu este vorba despre sustragerea pur și simplu a unui bun dintr-un loc asigurat cu pază pentru ca să se susțină că furtul se consumă în momentul în care inculpatul a depășit paza.

Potrivit " teoriei apropriațiunii" o faptă concretă constituie, așadar, tentativă sau furt consumat, după cum începerea acțiunii de luare a fost sau nu urmată de realizarea actului împosedării, act care în cauza de față se realizează în momentul aplicării sticker-ului pe ambalajul televizorului acțiune ce nu a fost întreruptă. În acest moment s-a produs scoaterea bunului de sub săpânirea posesorului și intrarea lui în posesia făptuitorului, care dobândește astfel posibilitatea de a se comporta față de bun ca și cum i-ar aparține indiferent dacă a reușit sau nu să păstreze această posesie, ori dacă el a izbutit sau nu să părăsească incinta locului de unde a sustras bunul respectiv. Fapta constituie deci furt consumat chiar dacă inculpatul nu a reușit să păstreze bunul fiind prins imediat după luarea acestuia.

Cu privire la apelul declarat de inculpat, tribunalul nu a putut reține critica acestuia referitoare la faptul că pedeapsa este prea aspră în raport cu gravitatea faptei.

Gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, rezultă în principal din modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, astfel inculpatul a ales în mod special un supermarket pe considerentul subiectiv că în acest loc mărfurile sunt asigurate, gândindu-se la un mod atipic de sustragere a bunului, dar care denotă o periculozitate sporită a unor astfel de fapte prin procedeul greoi de depistare și dovedire. La dozarea pedepsei aplicate inculpatului, trebuie să se țină seama și de persoana acestuia, de antecedentele sale precum și de modul de acțiune atunci când decide să încalce legea - se poate observa că acesta își pregătește momentele respective.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, de data aceasta, numai inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând că din actele și lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă faptul că fapta ce i se impută a rămas în faza de tentativă, concluzie la care a ajuns în mod corect Judecătoria Ploiești, pe cale de consecință nefiind realizată latura obiectivă mai precis rezultatul acțiunii în acest sens citând din lucrarea Codul penal comentat și adnotat colectivul Editura și B 1975. pag. 257, latura obiectivă este realizată integral și deci infracțiunea de furt consumată, numai atunci când acțiunea făptuitorului a avut ca rezultat trecerea bunului din stăpânirea de fapt a posesorului său detentorului, în cea a făptuitorului.

Numai prin deposedare, latura obiectivă a infracțiunii de furt nu este încă realizată în totalitatea ei. Această latură este realizată integral numai când făptuitorul s-a și împosedat, așadar când bunul a trecut în mod efectiv în sfera de stăpânire a acestuia.

Este evident că în speța dedusă judecății făptuitorul nu s-a împosedat acest lucru s-ar fi întâmplat dacă acesta reușea să treacă de sistemele de securitate, inclusiv casele de marcat care este echivalent cu părăsirea magazinului pe cale de consecință ne aflăm în fața tentativei la infracțiunea de furt calificat și nu în fața infracțiunii consumate de furt calificat atâta timp cât rezoluția infracțională nu a putut fi materializată.

Față de toate acestea s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei date de Tribunalul Prahova prin care s-a dat faptei, pentru care a fost condamnat de Judecătoria Ploiești, o altă calificare juridică și reținându-se cauza spre rejudecare și prin interpretarea corectă a probelor să se dispună condamnarea sa, pentru tentativă la infracțiunea de furt, așa cum a hotărât Judecătoria Ploiești să se rețină că prejudiciul a fost acoperit față de partea vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Inculpatul a depus la dosarul cauzei copia adeverinței nr.2215/01.10.2007, emisă de Fundația - Școala Post, declarația numitei și a numitei .

Curtea, verificând hotărârea atacată conform art. 38514Cod procedură penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală constată că recursul este nefondat.

În acest sens situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de instanța de apel după cum s-a învederat anterior, aceasta fiind instanța care a făcut o corectă încadrare juridică faptei comisă de inculpat, bazându-se pe suportul probator deviind din actele și lucrările dosarului.

În cazul furtului săvârșit dintr-un magazin de tip supermarket - cum este cazul inculpatului - sau în general dintr-un magazin în care modalitatea de dobândire a produsului, indiferent de mărimea sa, presupune ridicarea ex/proprius manus a bunului de pe raft și transportarea acestuia până la casa de marcat unde urmează a fi plătit, orice manifestare exterioară a inculpatului din care rezultă în mod neechivoc voința acestuia de a sustrage bunul iar nu doar de a-l aduce la casă (ca simplu detentor precar), face să se confere caracter consumat infracțiunii de furt (spre exemplu inculpatul ascunde bunul într-un buzunar sau îi aplică un sticker pentru a crea aparența de posesor legal al acestuia).

Depășirea ori nu a liniei casei de marcat ori a agenților de pază nu are nici un fel de relevanță juridică cu privire la încadarea faptei de furt în act consumat sau doar ca tentativă, cu excepția unei singure ipoteze (care nici nu se verifică în cauza dedusă judecății) aceea în care făptuitorul așează bunul în ca orice cumpărător de bună creduință și forțează trecerea uneia din limitele mai sus menționate.

În cauza de față inculpatul după ce a luat din sfera de apropriațiune a persoanei juridice televizorul în cauză l-a trecut în aceea a sa în momentul aplicării sticke-rului pe el cumulând în persoana sa, atât corpus possidendi cât și animus possidendi ( una ilicită însă).

Eventuala depășire a liniei caselor de marcat de către inculpat ar avea importanță numai în ceea ce priveste păstrarea obiectului dobândit prin infracțiune.

Drept, urmare, constatând că, chiar și în varianta rezultată din probele administrate în fața judecății, infracțiunea este una consumată iar nu una rămasă în fază de tentativă. Tribunalul Prahovaa procedat corect în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei cercetate.

De asemenea, instanța de apel a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 72 Cod penal, cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, a împrejurărilor concrete de comitere a acestora precum și a persoanei inculpatului cunoscut cu bogate antecedente penale pe care nu le-a luat în seamă și căruia i s-au aplicat corespunzător dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni.

Față de cele astfel reținute Curtea, în baza art. 38515alin.1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul.

Având în vedere și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, ns. La 27.08.1984 deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 154 din data de 08 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova

Obligă recurentul-inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronuntata in sedinta publica, azi 05 octombrie 2009.

Presedinte, JUDECĂTORI: Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran

- - - - - - -

Fiind în concediu de odihnă,

se semnează de PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu

complet.

Grefier

RED. /DC

4. ex./12.10.2009

f- - Judecătoria Ploiești

a- - Tribunalul Prahova

a /

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3113/2006

Președinte:Paul Mihai Frățilescu
Judecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 641/2009. Curtea de Apel Ploiesti