Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 643/2009. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMANIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALA NR.643/

ȘEDINȚA PUBLICĂ din 21 OCTOMBRIE 2009

PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale

JUDECĂTORI: Constantin Cârcotă, Maria Tacea Liviu Heghelegiu

- -

GREFIER - I - - grefier șef secție penală

MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de

PROCUROR - - Procuror șef Secția judiciară

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asuprarecursului formulat de partea civilă,domiciliat în B, str.T, -/44,.15, împotriva Deciziei penale nr. 141/23.06.2009 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr.809/5.05.2009 a Judecătoriei Brăila, pronunțată în dosarul nr-), privind pe inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.208-209 Cod penal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 octombrie 2009, și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare asupra cauzei, la data de 21 octombrie 2009.

După deliberare,

CURTEA

Asupra recursului penal de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, partea civilă a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 141/23.06.2009 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr-.

Prin decizia penală nr. 141/23.06.2009 a Tribunalului Brăilaa fost respins ca nefondat apelul formulat de partea civilă împotriva sentinței penale nr.809/5.05.2009 a Judecătoriei Brăila, pronunțată în dosarul nr-.

Pentru a hotărî astfel, instanța de Apel, Tribunalul Brăila, a avut în vedere următoarele:

Prin sentința penală apelată, care formează obiectul dosarului penal nr- înregistrată la această instanță sub nr. 337/10.06.2009, Judecătoria Brăilas -a pronunțat astfel:

În baza art. 26 raportat la art. 20 în referire la art. 215 al. 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a și a art. 75 lit. c Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, fapta din aprilie 2003, parte vătămată.

În baza art art. 31 al. 2 raportat la art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a și e Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 75 lit. c Cod penal, condamnă inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la furt calificat, fapta din aprilie 2003, parte vătămată.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință precum și cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin 1787/15.08.2003 a Judecătoriei Brăila (contopită prin 613/01.03.2004 a Judecătoriei Brăila ), def. la 10.12.2003 prin 1191/10.12.2003 a Curții de Apel Galați (fapta din mai 2003) au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin 2472/23.11.2001 a Judecătoriei Brăila def. la 17.04.2002 prin p 185/05.04.2002 a Tribunalului Brăila - fapta din 01.05.2001, precum și în termenul de încercare al suspendării condiționate și de definitivare a grațierii condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicate prin 2606/04.11.2002 a Judecătoriei Brăila def. la 03.12.2002 - fapta din ian.2002, acestea din urmă fiind în același timp concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin 2494/16.10.2001 a Judecătoriei Galați, def. la 20.11.2003 prin 1116/20.11.2003 a Curții de Apel Galați (contopită prin 613/01.03.2004 a Judecătoriei Brăila ) -fapta din mai 2001.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin 613/01.03.2004 a Judecătoriei Brăila, modif.prin p 156/2004 a Tribunalului Brăila și def. prin p 606/30.06.2004 a Curții de Apel Galați în pedepsele componente, și anume:

- pedepsele de 2 ani închisoare, 2 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 luni închisoare, 3 luni închisoare, 2 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 luni închisoare și 3 luni închisoare aplicate prin 1787/2003 a Judecătoriei Brăila

- pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin 2472/23.11.2001 a Judecătoriei Brăila pentru care s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei

- pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin 2606/04.11.2002 a Judecătoriei Brăila pentru care s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin 2494/16.10.2001 a Judecătoriei Galați

S-a înlăturat sporul de 1 an închisoare.

S-a menținut revocarea beneficiului grațierii condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin 2606/04.11.2002 a Judecătoriei Brăila, dispoziție cuprinsă în 1787/2003 a Judecătoriei Brăila.

În baza art. 85 Cp s-a menținut anularea suspendării condiționate a executării pedepselor de 10 luni închisoare aplicată prin 2472/23.11.2001 și 3 luni închisoare aplicată prin 2606/04.11.2002 a Judecătoriei Brăila.

În baza art 33 lit. a Cp - 34 lit b Cp s-au contopit următoarele pedepse: pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin 2472/23.11.2001 a Judecătoriei Brăila, cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin 2606/04.11.2002 a Judecătoriei Brăila și cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin 2494/16.10.2001 a Judecătoriei Galați și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită la 4 ani închisoare.

În baza art 33 lit a - 34 lit b Cp s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare și respectiv 3 ani și 6 luni închisoare aplicate prin prezenta sentință cu pedepsele de 2 ani închisoare, 2 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 luni închisoare, 3 luni închisoare, 2 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 luni închisoare și 3 luni închisoare aplicate prin 1787/2003 a Judecătoriei Brăila și s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare sporită la 4 ani închisoare.

În baza art. 39 al.1 Cp rap. la art 33-34 Cp s-au contopit cele două pedepse rezultante de 4 ani închisoare și aplică inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare sporită la 6 ani închisoare.

S-a constatat că inculpatul a executat din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, perioadele: 02.05.2001-23.11.2001 și 03.06.2003 -09.05.2006, rămânând un rest actual neexecutat de 1 an, 6 luni și 366 de zile închisoare.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 10 luni aplicată inculpatului prin 399/09.03.2009 a Judecătoriei Brăila, def. la 01.04.2009 prin neapelare, în pedepsele componente, și anume:

- 3 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.1915/8.10.2007 a Jud. B definitivă la data de 29.01.2008 prin decizia penală nr.4/11.01.2008 a Tribunalului Brăila

- 3 ani închisoare, 2 ani închisoare și două pedepse de 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.695/28.03.2007 a Jud. B definitivă prin decizia penală nr.720/19.03.2007 a Curții de Apel Galați

- restul de 366 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2494/16.10.2001 a Jud. G pentru care s-a revocat beneficiul liberării condiționate.

S-au înlăturat sporurile de 1 an și 2 luni închisoare și respectiv 8 luni închisoare.

În baza art 33-34 Cp s-au contopit pedepsele de: 3 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.1915/8.10.2007 a Jud. B cu pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare și două pedepse de 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.695/28.03.2007 a Jud. B, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu 1 an și 2 luni închisoare, în total o pedeapsă de 4 ani și 2 luni închisoare.

S-a menținut revocarea beneficiului liberării condiționate și în baza art 61 Cp contopește restul actual de 1 an, 6 luni și 366 de zile închisoare cu pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 2 luni închisoare sporită la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art 71 alin 2.p s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit a teza a II-a și lit.b p pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză și în baza art 36 al.3 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată ( de 5 ani și 6 luni închisoare) perioada executată începând cu 8.01.2008 până la zi.

S-au anulat vechile mandate de executare a pedepselor și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată.

În baza art 1909 al.2 civ s-a constatat decăderea părții vătămate din dreptul de a cere restituirea garajului de la partea vătămată și pe cale de consecință s-a respins cererea acestuia de restituire în natură a garajului.

În baza art 14 rap. la art 346.p Cod Penal și art 998.civ a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 5000 lei reprezentând daune materiale.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru ca să pronunțe această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul lunii aprilie 2003, inculpatul a observat că în apropierea Șantierului Naval B, în zona "", unul dintre garajele prefabricate amplasate acolo, respectiv acela aparținând părții vătămate, era nefolosit de mai mult timp.

În aceeași perioadă partea vătămată, intenționând să cumpere un asemenea garaj, a scris pe ușile garajului din zona "" o ofertă de cumpărare și numărul său de telefon.

Inculpatul a contactat-o telefonic pe partea vătămată și, după ce acesta și-a declinat identitatea, inculpatul a recunoscut-o ca fiind ofițer de poliție, realizând că îl poate recunoaște ca fiind persoană cercetată în mai multe cauze.

Din această cauză inculpatul l-a contactat pe făptuitorul căruia i-a propus să poarte discuțiile în continuare în vederea vânzării acelui garaj.

Pentru acest scop inculpatul a întocmit factura nr. - din 22.05.2002, chitanța fiscală nr. -/22.05.2002 și avizul de însoțire a mărfii nr. -/22.05.2002 conform cărora făptuitorul a cumpărat de la " Serv" B un garaj auto tip "".

La data de 30.04.2003 făptuitorul a luat legătura cu partea vătămată căruia i-a vândut garajul pentru suma de 14.000.000 lei ROL, sens în care a fost încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat "chitanță".

În continuare partea vătămată a întreprins demersuri pentru autorizarea amplasării garajului în apropierea blocului în care locuiește, cererea fiind admisă conform adresei nr. 22952/13.05.2003 a Primăriei Municipiului

De asemenea, partea vătămată a procedat la ridicarea, transportul și reinstalarea garajului.

Cu privire la " Serv" Baa vut ca asociat unic și administrator pe G, tatăl inculpatului (decedat din 1997), în obiectul de activitate al societății fiind incluse fabricarea diverselor produse pentru construcții și fabricarea elementelor din beton pentru construcții.

Dizolvarea societății a fost constatată prin încheierea nr. 10390/20.04.2005 a Tribunalului Brăila.

Observând lipsa garajului, partea vătămată a reclamat furtul la data de 11.12.2003.

Cauza a figurat cu autor necunoscut până în luna aprilie 2008 când inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor.

Audiat fiind atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, inculpatul a recunoscut faptele.Recunoașterea acestuia se coroborează cu declarațiile părților vătămate și, precum și cu declarațiile martorului, căruia, în temeiul art 327 al.3 Cpp instanța a dat citire declarației din faza de urmărire penală.

În drept, fapta inculpatului care, în cursul lunii aprilie 2003 l-a determinat și sprijinit în condițiile sus expuse pe făptuitorul minor să o inducă în eroare, folosind înscrisuri sub semnătură privată falsificate, pe partea vătămată, cu ocazia încheierii convenției de vânzare - cumpărare a unui garaj, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 în referire la art. 215 al. 1, 2 și 3 Cod penal. Tentativa trebuie reținută, întrucât nu a suferit nici o pagubă prin realizarea tranzacției, garajul rămânând la acesta fără a avea obligația restituirii.

Fapta inculpatului care, în cursul lunii aprilie 2003, împreună cu făptuitorul, l-a determinat cu intenție pe partea vătămată, care a acționat fără vinovăție (în condițiile erorii de fapt), să ia din posesia părții vătămate un garaj, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la furt calificat, prevăzută de art. 31 al. 2 raportat la art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a și e Cod penal.

Faptele fiind săvârșite împreună cu un minor ( ), la încadrare s-a reținut agravanta prev. de art. 75 lit. c Cod penal.

Prin sentința penală nr. 2472/23.11.2001 a Judecătoriei Brăilai -a fost aplicată inculpatului pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, beneficiind ulterior de revocare prin alte hotărâri judecătorești de condamnare.

Față de această pedeapsă infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal.

La stabilirea pedepselor la care a fost condamnat inculpatul, s-a ținut seama, potrivit art.72 Cp, de dispozițiile din partea generală a Codului penal, de limitele pedepsei prevăzute în partea specială a pen, de gradul ridicat de pericol social al faptei dat de modalitatea de executare, de perseverența infracțională a inculpatului recidivist, până în prezent fiind condamnat pentru numeroase fapte identice, dar și de atitudinea sinceră avută în sensul recunoașterii săvârșirii faptei.

Față de toate acestea, instanța i-a aplicat inculpatului două pedepse cu închisoarea în cuantumul prevăzut de lege.

Pentru soluționarea antecedentelor penale, s-au atașat la dosar mai multe sentințe, precum și ds-.

Prima instanță a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință precum și cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin 1787/15.08.2003 a Judecătoriei Brăila (contopită prin 613/01.03.2004 a Judecătoriei Brăila ), def. la 10.12.2003 prin 1191/10.12.2003 a Curții de Apel Galați (fapta din mai 2003) au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin 2472/23.11.2001 a Judecătoriei Brăila def. la 17.04.2002 prin p 185/05.04.2002 a Tribunalului Brăila - fapta din 01.05.2001, precum și în termenul de încercare al suspendării condiționate și de definitivare a grațierii condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicate prin 2606/04.11.2002 a Judecătoriei Brăila def. la 03.12.2002 - fapta din ian.2002, acestea din urmă fiind în același timp concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin 2494/16.10.2001 a Judecătoriei Galați, def. la 20.11.2003 prin 1116/20.11.2003 a Curții de Apel Galați (contopită prin 613/01.03.2004 a Judecătoriei Brăila ) -fapta din mai 2001.

În raport de datele comiterii faptelor și datele rămânerii definitive ale hotărârilor judecătorești, Judecătoria a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile Deciziei în interesul Legii nr. 42/2008 a ÎCCJ conform căreia:

În cazul în care instanța este învestită prin același act de sesizare cu judecarea a două infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, din care, una anterior și cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispozițiile art. 85 din Codul penal.

Astfel, pedeapsa care va fi executată urmează a fi determinată astfel:

- se vor aplica pedepse pentru fiecare din cele două infracțiuni deduse judecății;

- se va dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei pronunțate anterior;

- se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pedeapsa a cărei executare a fost inițial suspendată condiționat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adăuga un spor de pedeapsă;

- pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârșită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.

Ca urmare, făcând aplicarea acestei Decizii: s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin 613/01.03.2004 a Judecătoriei Brăila, modif.prin p 156/2004 a Tribunalului Brăila și def. prin p 606/30.06.2004 a Curții de Apel Galați în pedepsele componente, și anume:pedepsele de 2 ani închisoare, 2 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 luni închisoare, 3 luni închisoare, 2 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 luni închisoare și 3 luni închisoare aplicate prin 1787/2003 a Judecătoriei Brăila, pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin 2472/23.11.2001 a Judecătoriei Brăila pentru care s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei, pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin 2606/04.11.2002 a Judecătoriei Brăila pentru care s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei,pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin 2494/16.10.2001 a Judecătoriei Galați.Va înlătura sporul de 1 an închisoare.

În baza art 33 lit. a Cp - 34 lit b Cp s-au contopit următoarele pedepse: pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin 2472/23.11.2001 a Judecătoriei Brăila, cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin 2606/04.11.2002 a Judecătoriei Brăila și cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin 2494/16.10.2001 a Judecătoriei Galați și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită la 4 ani închisoare.

În baza art 33 lit a - 34 lit b Cp s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare și respectiv 3 ani și 6 luni închisoare aplicate prin prezenta sentință cu pedepsele de 2 ani închisoare, 2 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 luni închisoare, 3 luni închisoare, 2 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 luni închisoare și 3 luni închisoare aplicate prin 1787/2003 a Judecătoriei Brăila și aplică inculpatului pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare sporită la 4 ani închisoare.

În baza art. 39 al.1 Cp rap. la art 33-34 Cp s-au contopit cele două pedepse rezultante de 4 ani închisoare și aplică inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare sporită la 6 ani închisoare.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 10 luni aplicată inculpatului prin 399/09.03.2009 a Judecătoriei Brăila, def. la 01.04.2009 prin neapelare, în pedepsele componente, și anume:3 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.1915/8.10.2007 a Jud. B definitivă la data de 29.01.2008 prin decizia penală nr.4/11.01.2008 a Tribunalului Brăila, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare și două pedepse de 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.695/28.03.2007 a Jud. B definitivă prin decizia penală nr.720/19.03.2007 a Curții de Apel Galați, restul de 366 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2494/16.10.2001 a Jud. G pentru care s-a revocat beneficiul liberării condiționate.

S-au înlăturat sporurile de 1 an și 2 luni închisoare și respectiv 8 luni închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a reținut că natura faptelor săvârșite, persistența infracțională a inculpatului recidivist și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art 64 lit a teza II și b din pen.Ca urmare,în baza art 71 alin 2.p s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit a teza II și b p pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză și în baza art 36 al.3 Cp s-a dedus din pedeapsa aplicată (de 5 ani și 6 luni închisoare) perioada executată începând cu 8.01.2008 până la zi.

S-au anulat vechile mandate de executare a pedepselor și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta.

În privința laturii civile, s-au reținut următoarele:

Partea vătămată a declarat în instanță că nu a suferit nici un prejudiciu, și că nu se constituie parte civilă, însă înțelege să se constituie cu 5000 lei în măsura în care se va dispune restituirea garajului către partea vătămată.

Acesta din urmă, audiat fiind în instanță a arătat că solicită în principal restituirea în natură a garajului, și în subsidiar, obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 lei.

Inculpatul a fost de acord să despăgubească partea vătămată cu această sumă.

Potrivit art 1909 al.2 civ "cel ce a pierdut sau cel căruia s-a furat un lucru, poate sa-l revendice in curs de trei ani, din ziua când l-a pierdut sau când i s-a furat, de la cel la care-l găsește, rămânând acestuia recurs în contra celui de la care îl are."

Termenul de 3 ani este un termen de decădere, nesusceptibil de întrerupere sau de suspendare. Textul are în vedere ocrotirea bunei-credințe a cumpărătorului bunului.Ca urmare, dacă în decurs de 3 ani de la data faptei de furt, bunul sustras nu este găsit, fiind găsit ulterior la un detentor-precar de bună-credință, adevăratul proprietar nu mai poate cere restituirea bunului de la detentorul-precar, ci doar despăgubiri de la autorul furtului.

S-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile nici disp. art 1909 al.3 civ care se referă la situația cumpărării bunului de la bâlci sau la târg, sau la o vindere publică, sau de la un neguțător care vinde asemenea lucruri.

Ca urmare, în baza art 1909 al.2 civ instanța a constatat decăderea părții vătămate din dreptul de a cere restituirea garajului de la partea vătămată și pe cale de consecință a respins cererea acestuia de restituire în natură a garajului.

În baza art 14 rap. la art 346.p Cod Penal și art 998.civ s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea vătămată a sumei de 5000 lei reprezentând daune materiale.

În temeiul art.189-191.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal apelantul-parte civilă, considerând-o netemeinică și nelegală cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei pentru următoarele considerente:

Că în timpul absenței sale din țară la întoarcere, a constatat că autori necunoscuți i-au furat garajul tip pe care îl cumpărase încă din anul 1996 de la această unitate, cu forme legale, fapt pentru care la data de 11 decembrie 2003 depus o plângere la Poliția

Că după șase ani, respectiv în luna martie 2009, primit o citație de la Judecătoria Brăila, aflând astfel că cel care i-a furat garajul se numește, iar bunul în cauză se află la o altă persoană, care are în proces calitatea tot de parte vătămată, cu toate că nu suferise nici o pagubă și se afla și în posesia garajului. Că la proces s-a constituit parte civilă nu cu plata contravalorii garajului, ci cu restituirea acestuia în natură, conform art. 14 al.3 pr.pen.

Că persoana în posesia căruia se află garajul nu l-a dobândit în condiții legale și cu bună credință, și nu poate avea calitatea de parte vătămată.

Că garajul nu poate fi considerat bun mobil, ci este un bun imobil, conform art. 463 cod civil și că este greu de crezut că inculpatul a avut posibilitatea de a disloca garajul din locul unde era amplasat și dus la domiciliul lui, fără ajutorul altor persoane și a unui treiler de mare capacitate.

Că Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului impune statelor obligația pozitivă de a garanta și apăra prin orice mijloace dreptul la proprietate al cetățenilor săi, cu atât mai mult cu cât, în speță este vorba de un garaj, care este un bun imobil prin nașterea lui, și nu un bun mobil, așa cum în mod greșit a fost considerat de către instanță.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în rejudecare să se constate că este cumpărător de rea credință și să fie obligat să-i restituie garajul în natură și nu prin echivalent bănesc.

Examinând sentința prin prisma motivului de apel invocat, cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 371 al.2 pr.pen. s-a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe baza analizei probelor administrate în cauză și a dat faptelor comise de către inculpatul încadrarea juridică corespunzătoare.

Cât privește pedeapsa aplicată, aceasta a fost corect individualizată, cu respectarea principiilor înscrise în art. 72.pen. și reflectă atât pericolul social concret al infracțiunilor comise, limitele de pedeapsă fixate de partea specială, cât și persoana infractorului: este recidivist în condițiile art. 37 lit.a pen. (recidivă postcondamnatorie) având multe condamnări anterioare care atrag această stare de recidivă, fapt pentru care s-au aplicat dispozițiile art. 39 al.1 pen. referitor la art. 33-34.pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, rezultă următoarele: apelantul parte vătămată, la fila 23 dosar - fond, s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei reprezentând contravaloarea actuală a garajului. A mai precizat că în principal solicită restituirea în natură a garajului, iar dacă nu se mai poate, contravaloarea acestuia.

Și partea vătămată, la fila 25 dosar fond, a precizat că în prezent se află în posesia garajului care este înregistrat la și că nu cunoaște nimic de înțelegerea avută de inculpat cu. Dacă instanța va dispune restituirea garajului către, solicită ca inculpatul să-l despăgubească cu 5000 lei.

Din probele administrate în cauză, s-a dovedit că a fost cumpărător de bună credință, iar inculpatul, a fost condamnat tocmai pentru tentativă la comiterea infracțiunii de înșelăciune și participație improprie la furt calificat în dauna acestuia constatându-se că fiind ajutat de inculpatul minor l-a determinat, folosind înscrisuri false să cumpere și să transporte garajul.

În speță s-au aplicat dispozițiile art. 14, 15 și 346.pr.pen. art. 998 cod civil și dispozițiile art. 1909 al.2 și 3 cod civil, inculpatul fiind obligat la plata contravalorii garajului către partea vătămată, având în vedere că termenul de 3 ani de la data comiterii furtului a fost depășit și este un termen de decădere.

Cât privește invocarea de către apelant a Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, trebuie precizat că România a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, iar faptele deduse judecății au fost comise în luna aprilie 2003, astfel că până în prezent au trecut 9 ani, fapt pentru care în mod corect și legal s-a dispus obligarea inculpatului la plata contravalorii bunului furat, respectiv 5000 lei către partea civilă.

Împotriva deciziei penale nr. 141/23.06.2009 a Tribunalului Brăila, în termen legal a formulat recurs partea civilă, fără însă a motiva însă recursul formulat.

Analizând recursul formulat din prisma dispozițiilor art.385⁹alin.2 și 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că acesta este fondat, în cauză subzistând motivele de casare prev.de art.385⁹pct.17¹Cod procedură penală (în vigoare potrivit deciziei nr.783/2009 Curții Constituționale) și art.385⁹pct.10 Cod procedură penală.

Ambele instanțe de judecată au soluționat în mod greșit latura civilă a cauzei, făcând o greșită interpretare și aplicare a legii.

Ambele instanțe au apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art.1909 alin.2 Cod civil.

Prevederile art.1909 alin.2 Cod civil au în vedere bunurile mobile, pentru care simpla posesie valorează titlu de proprietate.

Bunul sustras părții vătămate, un garaj auto tip "" din beton, cu uși metalice, reprezintă un bun de o valoare deosebită și un bun imobil prin destinație.

În cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate este inalienabil și imprescriptibil, putând fi opusă totuși uzucapiunea, eventual pe calea unei posesii scurte de 10-20 de ani, termen care nu s-a împlinit în cazul de față.

Ca dovadă că bunul esteimobil prin destinațieeste faptul că acesta ocupă în mod permanent o suprafață de teren iar pentru amplasarea sa pe domeniul public se cere obținerea de autorizație din partea Primăriei locului unde urmează a fi amplasat garajul, și se percepe impozit, pentru bunuri imobile.

De asemenea, se constată că pentru mutarea acestui bun din locul de unde a fost cumpărat până la locuința părții vătămate, au fost necesare o macara și un trailer care să transporte acest bun, lucru care nu se întâmplă în cazul bunurilor obișnuite.

De asemenea, în ipoteza vizată de art.1909 alin.2 Cod civil, proprietarul bunului mobil, identifică prin diferite mijloace, pe subdobânditul de bună credință, fără însă a cunoaște pe cel care i-a furat bunul. Aici intervine dreptul penal, care prin mijloace specifice, identifică pe autorul furtului și încearcă să procedeze la repunerea în situația anterioară, dând primordialitate acoperirii prin restituire, în natură, a prejudiciului suferit de partea vătămată.

Sub aspectul laturii civile ar fi de analizat buna credință a celor două părți civile.

Partea civilă a dat dovadă de bună-credință, arătând deslușit actele pe baza cărora își întemeiază dreptul de proprietate.

Nu același lucru se poate spune despre partea vătămată. Oferta sa de a cumpăra nu este dovedită sub aspectul ofertei publice de a contracta - element esențial în analiza bunei credințe a subdobânditorului de bună credință.

Potrivit propriilor sale declarații, acesta a scris în anul 2003, cu cretă, pe ușa unor garaje situate în vecinătatea garajului sustras, oferta de a cumpăra un garaj. Acest aspect nu mai poate fi în prezent dovedit.

De asemenea, potrivit propriei sale declarații, vânzătorul, minor la data săvârșirii faptei, s-a legitimat și a spus că a cumpărat garajul pentru a-l instala la locuința sa din com. jud.B, iar ulterior a renunțat, costul cu macaraua și trailerul de transport părându-i-se prea mare.

Cu toate acestea, partea vătămată, ofițer de poliție cu experiență în domeniu, cu prilejul încheierii chitanței de mână din 30.04.2003 nu solicită lui buletinul de identitate (ocazie cu care ar fi constatat că acesta nu împlinise vârsta de 18 ani și nu avea capacitate deplină de a contracta și a efectua acte de dispoziție) ci doar pașaportul.

Nici acest pașaport nu a fost verificat de partea vătămată pentru a stabili vârsta vânzătorului și capacitatea acestuia de a contracta și de a face acte de dispoziție.

Așa fiind și văzând și prevederile art.385¹⁵pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursul formulat de partea civilă, va casa în parte, sub aspectul laturii civile, decizia penală nr. 141/23.06.2009 a Tribunalului Brăila, și sentința penală nr.809/5.05.2009 a Judecătoriei Brăila și în rejudecare va dispune restituirea în natură, către partea civilă a unui garaj tip "", aflat actualmente în posesia părții vătămate.

Pe cale de consecință, va fi obligat inculpatul la plata către partea vătămată - parte civilă, a sumei de 5.000 lei cu titlul de despăgubiri civile.

Curtea va menține restul dispozițiilor hotărârilor penale recurate.

Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de partea civilă,domiciliat în B, str.T, -/44,.15.

Casează în parte, sub aspectul laturii civile, decizia penală nr. 141/23.06.2009 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr.809/5.05.2009 a Judecătoriei Brăila, pronunțată în dosarul nr-), privind pe inculpatul, fiul lui G și a, născut la 26.09.1970 în B, domiciliat în B, Calea,.15,.3, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, și în rejudecare:

Dispune restituirea în natură, către partea civilă a unui garaj tip "" aflat actualmente în posesia părții vătămate.

Obligă pe inculpatul la plata către partea vătămată, domiciliat în B, str.-, -/33,.12, a sumei de 5.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu avocatului din oficiu, pentru inculpat, în recurs, va fi plătită din fondul Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 21 octombrie 2009.

Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Tacea Liviu Heghelegiu

Grefier,

Red. - 28.10.2009

Tehnored. 28.10.2009

2 ex

Fond:

Apel: -

Președinte:Constantin Cârcotă
Judecători:Constantin Cârcotă, Maria Tacea Liviu Heghelegiu

#Judecator Constantin Carcota

Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 643/2009. Curtea de Apel Galati

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 643/2009. Curtea de Apel Galati