Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 655/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr. 13842.01/301/2008
814/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 655
Ședința publică de la 7 MAI 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
- este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul condamnat-revizuient - împotriva Deciziei penale nr. 204 din data de 23 martie 2009 Tribunalului București Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul condamnat-revizuient în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, atât a deciziei pronunțate de instanța de apel cât și a hotărârii pronunțate de prima instanță și, rejudecând, solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată întrucât au fost descoperite fapte noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, din examinarea cărora rezultă nevinovăția revizuientului, fiind astfel incident cazul de revizuire prevăzut de art.394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului și menținere a deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, motivele invocate de către petent neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 Cod procedură penală.
Recurentul petent - condamnat solicită să-i fie admisă cererea de revizuire întrucât nu este vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.15 din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în baza art.394 Cod procedură penală, a fost respinsă, în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuientul -, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, prin cererea sa, petentul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.364/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, cu motivarea că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii, vinovată fiind concubina sa ( ), care a luat hotărârea infracțională, în dovedirea acestor susțineri, solicitând reaudierea martorilor, care au dat declarații mincinoase, vizualizarea înregistrării video care ar fi definitorie pentru o soluție corectă.
Prin referatul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B s-a solicitat respingerea cererii de revizuire - ca inadmisibilă - pe considerent că motivele invocate de revizuient nu fac parte din cele prevăzute de art. 394 Cod procedură penală, limitativ prevăzute de lege.
Din actele și lucrările aflate la dosar, văzând motivele de revizuire invocate de revizuient și rezoluția parchetului, precum și lucrările efectuate în dosar, analizând admiterea în principiu a cererii, conform art. 403 Cod procedură penală, instanța fondului instanța a reținut că admiterea în principiu a unei cereri de revizuire se poate face când exista una din situațiile prevăzute de art. 394 Cod procedură penală, acestea fiind strict si limitativ prevăzute de lege, neputând fi uzitată revizuirea ca o cale ordinară de atac.
În speță, s-a apreciat că motivele invocate de revizuient nu constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul prevăzut de lege, care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, deoarece atât declarațiile martorului cât și înregistrarea video au putut fi verificate la prima instanță și în căile ordinare de atac.
Faptul unei mărturii mincinoase din partea martorului nu este dovedit prin hotărâre judecătoreasca sau prin ordonanță a procurorului, prin care sa se fi dispus asupra fondului cauzei, astfel cum prevede art. 395 Cod procedură penală.
Prin urmare, constatând că nu a intervenit niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de lege, instanța a respins, în principiu, cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire.
Prin decizia penală nr.204/A din 23 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de revizuient, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În motivarea cererii de revizuire formulată la instanța de fond petentul a învederat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin 1- 209 alin.1, lit. a, e din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit b Cod penal, ci vinovată este concubina sa, care a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani, prin aceiași sentință.
Tribunalul a apreciat că prima instanță a respins, în mod corect, cererea de revizuire - ca inadmisibilă - întrucât motivele invocate de petent nu se încadrează în cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 394 din Cod procedură penală.
Astfel, cele invocate de petent în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei au fost verificate de instanța de fond precum și cea de control judiciar. Din actele dosarului rezultând că inculpatul, deși nu a recunoscut constant săvârșirea faptei, cu ocazia audierii de către instanța de fond a învederat că a comis furtul singur, fără să fie ajutat de către coinculpată. În urma administrării probatoriului instanța de fond a reținut că vinovăția inculpatului a fost dovedită pe baza probatoriului administrat în cauză, respectiv: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarația părții vătămate și cea a martorului și chiar declarațiile inculpaților - date în cursul urmăririi penale.
Referitor la martorul, acesta a fost audiat, a arătat că își menține în integralitate declarațiile date la urmărirea penală, în sensul că a observat în mod direct momentul imobilizării inculpatului și faptul că lângă acesta se afla coșul cu geanta sustrasă, deși a auzit că într-un prim moment această faptă a fost recunoscută doar de inculpata.
Cele învederate de revizuent în sensul că martorul respectiv ar fi dat declarații mincinoase nu poate fi reținut, câtă vreme nu există o hotărâre de condamnare în acest sens.
Nemulțumit și de această din urmă decizie, revizuientul condamnat a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire.
Examinând hotărârea atacată în raport de susținerile formulate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Revizuirea reprezintă un remediu procesual pentru înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conține o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, aceasta neputând fi exercitată decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de art.394 și urm. Cod procedură penală.
Prin cererea de revizuire formulată, condamnatul a susținut inițial că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, la această situație ajungându-se prin neadministrarea corectă a probelor.
Potrivit dispozițiilor art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, ce reprezintă temeiul juridic în baza căruia condamnatul a formulat cererea de revizuire, cererea este admisibilă numai dacă cel în cauză dovedește existența unor fapte și împrejurări noi, necunoscute de instanță la data judecării cauzei și care ar putea conduce la o soluție diametral opusă celei pronunțate în primul ciclu procesual.
Ori, în cauză, petentul condamnat -revizuient a solicitat, în realitate, reevaluarea probatoriului administrat.
Curtea constată că toate aceste critici au fost avute în vedere de prima instanță, fiind înlăturate motivat doar cele care nu se coroborau cu restul materialului probator.
Pentru a fi însă, incidente dispozițiile art.394 lit.b, c și d Cod procedură penală, era necesar ca față de martorii indicați și persoanele care au instrumentat acte de urmărire penală în cauza privind pe recurent, să se fi pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal sau o ordonanță a procurorului care să fi dispus asupra fondului cauzei, acte procesuale care să dovedească faptul denaturării probelor de către persoanele ascultate și respectiv, săvârșirea unei fapte ilicite de către organul judiciar.
Cum în cauză nu s-a făcut o asemenea dovadă, astfel cum prevăd dispozițiile art.395 Cod procedură penală, Curtea constată că în mod corect instanțele anterioare au apreciat că nu sunt incidente cazurile de revizuire reglementate prin dispozițiile art.394 lit.b, c și Cod procedură penală.
Așa fiind și, pentru considerentele expuse, recursul declarat de condamnatul-revizuient - este nefondat, urmând a fi respins, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală,Curtea va obliga pe recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul - împotriva deciziei penale nr.304 A din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei - onorariul apărătorului din oficiu - se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - escu
GREFIER,
Red.
Dact./28.05.2009
Ex.2
--II.
Red.-Jud.Sect.3
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Dumitrița Piciarcă
