Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 659/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 659
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 380/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de furt calificat.
La apelul nominal făcut în ședința publică -lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii, când pentru a se atașa la dosarul cauzei rezoluția nr. 1263/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 09 2008.
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr. 1172/15 aprilie 2008 a Judecătorie Iaf ost condamnat inculpatul, recidivist, la pedeapsa de 5 ani și 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1 art. 204 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, prin schimbarea de încadrare juridică.
A fost revocată liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă neexecutat de 586 zile închisoare, contopit cu pedeapsa aplicată urmând ca inculpatul să execute 6 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 Cod penal.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă începând cu data de 14 ianuarie 2008.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
În dimineața de 12.01.2008 partea vătămată a sesizat Postul de Poliție cu privire la faptul că, în noaptea de 11/12-01-2008, persoane necunoscute i-au sustras din grajd o vacă de culoare neagră, având coarnele tăiate în față, în valoare de aproximativ 900 lei.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, în noaptea de 11/12-01-2008, inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice cu numitul, a mers cu acesta la locuința părții vătămate și, în timp ce asigura paza, a sărit gardul în curtea lui, a intrat în grajd, a dezlegat una din cele două vaci ale părții vătămate și a scos animalul prin grădină. Cei doi au continuat să se deplaseze spre domiciliul inculpatului din, iar la intersecția drumurilor dintre și, după cum a precizat inculpatul, s-au despărțit, hotărând ca inculpatul să ducă vaca acasă, iar să caute un cumpărător.
Din declarația martorului, paznic la ferma, rezultă că acesta a văzut în dimineața de 12.01.2008, în jurul orei 04,30, un care venea dinspre satul, com. și se îndrepta spre comuna, conducând de funie o vacă neagră, ce avea coarnele din față îndoite și tăiate.
Cu ocazia cercetărilor la fața locului, organele de poliție au constatat că de la domiciliul părții vătămate pornește o de urme de încălțăminte și copite care conduce spre satul Avântu, com., apoi spre satul comuna, după care continua spre ferma vegetală nr.1 din comuna.
La domiciliul inculpatului, într-un grajd din curte, a fost găsită vaca sustrasă, pe care partea vătămată a recunoscut-o imediat. Animalul a fost ridicat pe bază de proces verbal și predat părții vătămate.
La data de 14.01.2008 s-a procedat la reconstituirea faptei, ocazie cu care inculpatul a arătat cu precizie modul de comitere al faptei.
În cursul urmăririi penale, atât în timpul cercetărilor efectuate, cât și cu prilejul soluționării propunerii de luare a măsurii arestării preventive, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost reținută în rechizitoriu.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că nu dorește să dea declarație în cauză decât sub aspectul menținerii declarațiilor anterioare, precizând că la domiciliul părții vătămate a fost împreună cu numitul.
Vinovăția inculpatului este dovedită cu probele administrate în cursul soluționării prezentei cauze, astfel cum au fost ele menționate anterior, coroborate cu declarațiile inculpatului."
Prima instanță a reținut că, "în drept, fapta inculpatului, care a sustras de la domiciliul părții vătămate, mai precis dintr-un grajd al acestuia, o bovină pe care a dus-o la domiciliul său, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat.
Sub aspectul laturii obiective, inculpatul a săvârșit fapta prin luarea animalului de la domiciliul părții vătămate și ducerea acestuia la domiciliul său, activitate ce s-a realizat în timpul nopții, cu ajutorul numitului, care a asigurat paza, împrejurări care atrag incidența circumstanțelor agravante prevăzute de art.209 alin. 1 lit. a,g Cod penal.
Având în vedere faptul că inculpatul a intrat în curtea părții vătămate în urma escaladării gardului ce împrejmuiește proprietatea lui, în cauză este incidentă și agravanta prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal.
Între acțiunea inculpatului de sustragere a bunului aparținând părții vătămate și diminuarea patrimoniului acesteia există o legătură directă de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, activitatea sa având drept scop luarea bovinei aparținând părții vătămate, în scopul însușirii pe nedrept, element ce rezultă din faptul că inculpatul a transportat animalul la domiciliul său, unde a fost găsit de lucrătorii de poliție."
În continuare, prima instanță reține că "fapta inculpatului constituie, pentru aceste motive, infracțiunea prevăzută de art. 2o8 alin. 1 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal. În actul de sesizare al instanței s-a reținut faptul că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, raportat la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3232/28.06.2005 a Judecătoriei Iași, menținută prin decizia penală nr. 304/20.04.2006 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 418/15.06.2006 a Curții de APEL IAȘI, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 14.08.2007, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 586 zile închisoare.
Cum prezenta fapta a fost comisă mai înainte ca pedeapsa menționată să poată fi considerată executată, sunt incidente dispozițiile legale menționate.
Având însă în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului, care atestă mai multe condamnări ale acestuia, începând cu anul 1988, instanța apreciază că se impune și reținerea recidivei postexecutorii, prevăzute de art.37 lit. b Cod penal, raportat la pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 4293/1995 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 112/1996 a Curții de APEL IAȘI, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 11.06.1998, cu un rest rămas neexecutat de 107 zile, raportat la care nu a intervenit reabilitarea, inculpatul fiind ulterior condamnat prin sentința penală nr. 512/11.02.1999 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 618/1999 a Curții de APEL IAȘI, prin care s-a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de 107 zile iar apoi prin sentința penală nr. 3232/28.06.2005 a Judecătoriei Iași, menținută prin decizia penală nr. 304/20.04.2006 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 418/15.06.2006 a Curții de APEL IAȘI."
Prima instanță "având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei rezultând din modul și modalitatea de săvârșire (noaptea, de două persoane, prin escaladare) urmările produse, constând în prejudiciul cauzat părții vătămate, prejudiciu ce a fost recuperat independent de voința inculpatului ca urmare a intervenției lucrătorilor de poliție, impactul produs de comiterea unor astfel de fapte în rândul membrilor comunității rurale din care fac parte atât inculpatul cât și partea vătămată, importanța pe care o au animalele în gospodăriile țăranilor și efortul depus de aceștia pentru creșterea și îngrijirea lor, persoana inculpatului, care manifestă perseverență în comportamentul antisocial, în comiterea de fapte de același gen (prin sentința penală nr. 3232/28.06.2005 a Judecătoriei Iași fiind condamnat tot pentru sustragerea unor animale) disprețul manifestat de acesta, pe de o parte, fața de bunurile proprietatea altor persoane, și, pe de altă parte, față de beneficiul liberării condiționate de care s-a bucurat prin punerea sa în libertate, mai înainte de executarea în întregime a pedepselor anterior aplicate, fără a putea reține drept circumstanțe atenuante susținerile inculpatului referitoare la starea de beție în care se afla sau la faptul că nu avea mijloace materiale de subzistență, aceste aspecte neputând justifica comiterea de fapte antisociale" a aplicat inculpatului o pedeapsă stabilită peste minimul prevăzut de lege, într-o dozare care să asigure realizarea scopului educativ, coercitiv și preventiv al pedepsei.
De asemenea, având în vedere gravitatea faptei săvârșite, pentru care este judecat inculpatul, prima instanță a apreciat că se impune revocarea restului rămas neexecutat de 586 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3232/ 28.06.2005 a Judecătoriei Iași, în condițiile art. 61 Cod penal, rest ce a fost contopit cu pedeapsa stabilită, inculpatul executând pedeapsa mai grea, sporită cu 6 luni, instanța apreciind că aplicarea sporului este impusă de perseverența infracțională a inculpatului.
Pedeapsa principală aplicată inculpatului s-a considerat că îl face pe acesta incompatibil cu exercitarea drepturilor de a alege si de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice si dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autoritarii de stat (prevăzute la art. 64 lit. a și b Cod penal) întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o ținuta morala ireproșabilă. Aceasta soluție este justificată si de perseverența infracțională de care a dat dovada inculpatul. Pentru aceste considerente, instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală instanța a menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsa stabilită, perioada reținerii și arestării preventive, de la 14.01.2008 la zi, perioadă ce rezultă din ordonanța de reținere din data de 14.01.2008 și încheierea din 15 ianuarie 2008 dată în dosarul nr- al Judecătoriei Iași.
Instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat, astfel cum a arătat acesta în fața instanței și cum rezultă din dovezile de restituire aflate la dosarul de urmărire penală.
În baza art. 189 Cod procedură penală instanța a dispus plata onorariului apărătorului din oficiu din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Iași.
În baza art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuielile judiciare avansate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecații.
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, a declarat apel inculpatul, solicitând redozarea pedepsei, pe considerentul că se putea da eficiență disp. art. 76 Cod penal privind efectele circumstanțelor atenuante, iar pedeapsa aplicată putea fi coborâtă sub minimul special prev. de lege, nemaifiind necesară și aplicarea unui spor ca urmare a contopirii, rezultat al stării de recidivă.
În dovedirea cauzelor de împiedicare a reinserției sale sociale, prin memoriul susținut în fața instanței de control judiciar, apelantul a solicitat audierea a trei martori, respectiv:,.
Prin decizia penală nr. 380/30 septembrie 2008 Tribunalului Iașia fost respins ca nefondat apelul inculpatului, s-a dedus perioada arestării preventive și s-a statuat asupra cheltuielilor judiciare.
Tribunalul a reținut că prima instanță, pe baza probatoriului administrat în cauză, a stabilit corect situația de fapt, ce nu comportă critici. Vinovăția inculpatului-apelant a fost stabilită în mod legal și temeinic, iar încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina lui este corectă. De asemenea, a fost făcută și o analiză a probelor pe baza cărora a fost stabilită vinovăția apelantului, precum și a poziției sale procesuale adoptate pe parcursul procesului penal.
Într-adevăr, vinovăția inculpatului-apelant rezultă cu prisosință din analiza coroborată a mijloacelor de probă enumerate și analizate, în detaliu, în considerentele sentinței apelate. Oricum, în esență, inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
Probele administrate în cauză, relevă, fără echivoc, faptul că în noaptea de 11/12. 01.2008, apelantul, împreună cu numitul, în legătură cu care, prin rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei, prin escaladarea gardului, a sustras o vacă din curtea părții vătămate.
Motivul de apel al inculpatului privitor la greșita individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată este nefondat.
Astfel, trecând la individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată acestui inculpat, prima instanță a făcut o justă și corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal ținând cont de toate circumstanțele reale și personale. În funcție de acestea, corect i-a fost aplicată apelantului o pedeapsă cu închisoarea orientată aproape de limita minimă prevăzută de lege, dar totuși peste această limită (care este de 3 ani pentru infracțiunea de "furt calificat"). Prima instanță a ținut seama la individualizarea pedepsei aplicate de poziția procesuală a inculpatului, împrejurare ce rezultă, fără echivoc, din considerentele sentinței apelate, din întreg arealul de circumstanțe personale și reale.
Chiar dacă inculpatul nu a putut beneficia, după momentul liberării condiționate, de posibilitatea de a fi reintegrat social, potrivit propriilor afirmații, această împrejurare, prin ea însăși, nu justifică redozarea pedepsei, după cum nu justifică nici necesitatea audierii celor trei martori propuși pe această teză probatorie.
Aceste împrejurări coroborate cu persistența infracțională relevată de conținutul fișei sale de cazier din care rezultă că anterior acesta a mai fost condamnat definitiv pentru comiterea unor infracțiuni de același gen, faptele deduse judecății fiind săvârșite în stare de recidivă postexecutorie și postcondamnatorie, modalitatea concretă de comitere a faptei ce relevă o periculozitate socială sporită (noaptea, prin escaladare, împreună cu altul) relevă că pedeapsa aplicată inculpatului de către prima instanță a fost dozată corespunzător, neimpunându-se reducerea acesteia. Datele cauzei relevă că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului nu este una izolată.
Mai mult, după ce s-a dispus contopirea pedepsei aplicate inculpatului-apelant cu restul de 586 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa anterioară aplicată prin sent. pen. nr. 3232/28.06.2005 a Judecătoriei Iași, definitivă prin dec. pen. nr. 418/2006 a Curții de APEL IAȘI, inculpatului s-a aplicat un spor de pedeapsă de doar 6 luni, deși, prima instanță ar fi putut să-i aplice un spor mai mare raportat la faptul că săvârșise mai multe infracțiuni într-un termen relativ scurt.
Raportat la toate acestea, s-a reținut că, în cauză, nu se impune coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, nici reținerea de circumstanțe atenuante sau înlăturarea sporului aplicat de instanța de fond. De altfel, chiar dacă ar fi fost reținută vreo circumstanță atenuantă (deși nu era cazul) dat fiind faptul că este recidivist, dispozițiile art. 80 alin. 2 Cod penal nu mai obligau la coborârea pedepsei sub minimul special.
În termen hotărârile au fost recurate de inculpat cu motivarea că la săvârșirea faptei nu a mai participat o altă persoană, că față de afecțiunile de care suferă a săvârșit fapte fără discernământ, că pedeapsa aplicată este prea mare.
Recursul formulat este fondat sub aspectul criticii care privește reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal și al individualizării pedepsei.
Prin rezoluția din 15 aprilie 2008, dată de procuror în dosarul nr. 1263/P/2004, cauza ce a rezultat ca urmare a disjungerii dispusă prin rechizitoriul nr. 518/P/2008, rechizitoriu prin care a fost sesizată instanța cu judecarea inculpatului recurent s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numitul, pe temeiul faptului că acesta nu a participat la săvârșirea faptei împreună cu inculpatul recurent.
Față de această împrejurare situația de fapt reținută de prima instanță și instanța de apel s- modificat, urmând a se reține că fapta de furt calificat a fost săvârșită numai de inculpatul fără participarea altor persoane.
În consecință și temeiul de drept al răspunderii penale s-a modificat, din încadrarea în drept a faptei urmând a fi înlăturate dispozițiile art. 209 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
Urmare a acestei situații de fapt și drept apărute la judecarea recursului, având în vedere caracterizarea favorabilă făcută inculpatului de administrația locului de detenție, ținând seama și de afecțiunile psihice ale inculpatului, apreciem că pedeapsa aplicată este prea mare.
Pentru aceste motive, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. Cod procedură penală, recursul va fi admis și casând în parte hotărârile recurate se va face încadrare juridică fără aplicarea art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal și se va reduce pedeapsa în apropierea minimului special prevăzut de lege.
Se va menține revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă, neexecutat și se va înlătura sporul aplicat de prima instanță.
În baza art. 383 Cod procedură penală se va menține starea de arest a inculpatului și se va computa din pedeapsă arestarea preventivă de după pronunțarea hotărârii apelate.
Critica care privește înlăturarea răspunderii penale pe temeiul iresponsabilității nu este fondată afecțiunile de care suferă inculpatul "tulburare de personalitate de tip polimorf" nu este de natură a înlătura total discernământul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 380 /30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași și împotriva sentinței penale nr. 1172/15.04.2008 a Judecătoriei Iași, pe care le casează în parte, în latură penală.
Înlătură mențiunea privind aplicarea art. 209 al.1 lit. a Cod penal și sporul de pedeapsă aplicat.
Rejudecând cauza:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 (cinci) ani și 5 (cinci) luni închisoare la 4(patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 și art. 209 al. 1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Menține dispozițiile referitoare la revocarea liberării condiționate pentru restul de 586 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3232/28.06.2005 a Judecătoriei Iași, pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 30.09.2008 la zi.
Menține toate celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 09.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
16.12.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
CURTEA DE APEL IAȘI
Dosar nr-
Decizia penală nr. 659/09.12.2008
DECIDE
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 380 /30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași și împotriva sentinței penale nr. 1172/15.04.2008 a Judecătoriei Iași, pe care le casează în parte, în latură penală.
Înlătură mențiunea privind aplicarea art. 209 al.1 lit. a Cod penal și sporul de pedeapsă aplicat.
Rejudecând cauza:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5(cinci) ani și 5(cinci) luni închisoare la 4(patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 și art. 209 al. 1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal.
Înlătură sporul de 6 (șase) luni închisoare aplicat inculpatului prin sentința penală nr. 1172/15.04.2008 a Judecătoriei Iași.
Menține dispozițiile referitoare la revocarea liberării condiționate pentru restul de 586 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3232/28.06.2005 a Judecătoriei Iași, pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de4 (patru) ani închisoare.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 30.09.2008 la zi.
Menține toate celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 09.12.2008.
Pentru conformitate
Grefier
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Maria Cenușă, Mihaela Chirilă
