Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 664/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 664/
Ședința publică din data de 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu Președinte Secția penală
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva Deciziei penale nr. 293/A din 04 iunie 2008 Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul .
La apelul nominal a răspuns pentru recurentul inculpat av. G, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 5236/12.11.2008 emisă de Baroul Galați, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că susține motivele scrise de recurs formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, însă înțelege să insiste asupra unui motiv suplimentar de recurs pe care îl invocă acum, legat de modalitatea în care au fost administrate mijloacele de probă pe parcursul procesului penal, motiv ar conduce la desființarea cel puțin a deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la fond.
Solicită să se aibă în vedere că toate mijloacele de probă pe care și-au fundamentat soluțiile cele două instanțe au fost administrate în mod nelegal. În acest sens, se referă la declarațiile martorilor, audiați în fața instanței de judecată, precum și la declarația inculpatului, care a fost audiat în fața instanței.
În cazul martorului există o dispoziție legală expresă, care obligă instanța ca în momentul în care martorul revine asupra declarației date la urmărirea penală, să-i recitească declarația și să-l întrebe care sunt argumentele pentru care a revenit asupra acesteia. Se referă la disp. art. 327 alin. 4 Cod procedură penală, text căruia îi dă citire. În cauză nici instanța de fond și nici instanța de apel nu s-a preocupat să verifice motivele pentru care martorii respectivi au revenit asupra declarațiilor inițiale.
Mai mult decât atât, în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, iar în fața instanței de judecată a revenit asupra declarației, în sensul că a negat săvârșirea infracțiunii, fără a justifica în nici un fel această poziție. Inculpatul nu a fost întrebat de ce a revenit asupra declarației și, chiar dacă a fost întrebat, nu s-a consemnat acest lucru.
Apreciază că este necesar să se lămurească aceste aspecte, pentru a se stabili dacă susținerile inculpatului în faza de urmărirea penală sunt reale și în aceste condiții, în mod evident, pot produce consecințele juridice prevăzute de art. 69 alin. 1 Cod procedură penală, cu consecința condamnării inculpatului. Și ulterior În măsura în care argumentele pentru care inculpatul a revenit asupra declarațiilor în faza de judecată, soluția va fi probabil cea pronunțată de instanțe.
Pe de altă parte, solicită să se aibă în vedere motivele invocate în scris de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
Analiza mijloacelor de probă are legătură indisolubilă cu motivul pe care l-a invocat anterior.
În mod evident, procurorul nu s- putut referi decât la declarațiile pe care le avea la dosar, declarații care nu pot fi comparate câtă vreme le lipsește un element esențial, și anume, motivul pentru care martorii la urmărirea penală l-au indicat pe inculpat ca autor al faptei și au spus că acesta le-a mărturisit personal fie direct, fie indirect, că a săvârșit fapta respectivă, apoi în fața instanțelor de judecată au revenit fără nicio justificare asupra declarațiilor respective.
În motivele scrise se pornește de la aceeași situație incompletă relevată în susținerea motivului suplimentar, și anume, faptul că au fost coroborate doar declarațiile de la urmărirea penală, care corespund adevărului, în fața instanței de judecată neexistând niciun argument, măcar invocat la modul formal, pentru care inculpatul nu a mai recunoscut săvârșirea faptei, mai ales că în faza de urmărire penală, inculpatul s-a și că a săvârșit fapta față de anumiți martori la modul direct, iar față de alți martori la modul indirect.
Consideră că sunt aspecte care au rămas nelămurite, respectiv așa-zisa dușmănie care ar fi existat între, concubina inculpatului pentru o perioadă, și inculpat, argument invocat de către instanță ca temei pentru achitarea acestuia și pentru a nu lua în considerare declarațiile date în faza de urmărire penală.
Concluzionând, consideră că cel puțin aceste două aspecte ar trebui lămurite de instanța de apel respectiv: care sunt argumentele pentru care martorii, și inculpatul au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penale și starea de conflict care exista între și inculpat, stare de conflict care, în opinia instanței de apel, a contribuit la realizarea unor declarații mincinoase în faza urmăririi penale.
În consecință, solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, casarea deciziei nr. 293/A/4.06.2008 a Tribunalului Galați și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru a verifica aspectele menționate anterior, urmând să pronunțe o hotărâre cu respectarea dispozițiilor legale menționate.
Apărătorul intimatului inculpat consideră că hotărârea pronunțată de Tribunalul Galați este legală și temeinică, că în mod corect instanța a apreciat probele ca nefiind relevante pentru a dovedi vinovăția inculpatului.
În mod corect a reținut instanța că partea vătămată doar îl bănuiește pe inculpat că ar fi autorul faptei și că nu l-a identificat cu certitudine pe acesta. De asemenea, în mod corect s-a reținut că martorii să află în dușmănie cu inculpatul.
Apreciază că în mod greșit Parchetul a reținut existența dușmăniei dintre partea vătămată și inculpat. Corect s-a reținut de către instanță dușmănia dintre martori și inculpat, existând și un proces penal între aceștia.
Consideră că motivul invocat suplimentar nu poate fi relevant, pentru faptul că nu a fost invocat de către Parchet în apel. Acest motiv nu poate fi invocat în fața Curții de Apel, deoarece se înțelege că Parchetul, în faza de judecată a apelului, a fost de acord cu modalitatea de audiere a martorilor și nu a invocat acest aspect ca o excepție din punct de vedere teoretic. Urmează să se aibă în vedere că motivul suplimentar că este în afara motivelor scrise.
Solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 91/05.03.2008 a Judecătoriei Tg. Baf ost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g și i cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a cod penal, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare (faptă din 6/7.04.2007).
În baza art. 61 alin. 1 teza II-a cod penal s- revocat beneficiul liberării condiționate a inculpatului - pentru restul de 666 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2843/7.12.2006 a Judecătoriei Galați iar potrivit art. 39 alin. 2 cod penal, s-a contopit acest rest cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința de față și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită la3 ani și 10 luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 71 cod penal a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza disp. art. 14 cod pr.penală, art. 346 cod pr. penală și art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul - la restituirea în natură a doi purcei sau contravaloarea acestora, în sumă de 400 lei, către partea vătămată, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 189 și 191 cod pr. penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei.
În fapt, s-a reținut, printre altele, că în noaptea de 6/7.04.2007 inculpatul - a pătruns prin escaladarea gardului în curtea părții vătămate și a sustras doi purcei în valoare de 400 lei.
Fiind audiată partea vătămată la termenul din 10.10.2007 a declarat că la data de 6/7.04.2007 inculpatul - i-a furat doi purcei a câte 25 kg. fiecare, precizând că se constituie parte civilă cu suma de 400 lei cu titlu de daune materiale.
Prezent în instanță și audiat inculpatul - nu a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, însă prima instanță a reținut că fapta a fost dovedită cu plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului și declarațiile martorilor din lucrări, și, coroborate cu declarațiile și recunoașterea în faza de urmărire penală a inculpatului.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului - de a sustrage pe timp de noapte prin escaladare, din curtea părții vătămate doi purcei în greutate de 25 kg. fiecare, cu scopul de a-i însuși pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g și i cod penal.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat apel inculpatul -.
La termenul de judecată din 26.05.2008, apărătorul acestuia a solicitat achitarea acestuia, arătând că din nicio probă nu rezultă cu certitudine că acesta ar fi autorul faptei.
Prin Decizia penală nr. 293/A/04.06.2008, Tribunalul Galația admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința penală nr. 91/05.03.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.B în dosar - și în rejudecare:
În baza disp. art.11 pct.2 lit.a pr.pen. în referire la art.10 lit.c pr.pen. l-a achitat pe inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit.g și i pen. cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a pen.
Conform art. 346 alin. 3.pr.pen. nu a acordat despăgubiri civile părții vătămate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în mod nelegal prima instanță a dispus condamnarea inculpatului - pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1 -209 al.1 lit. g, i cu Cod Penal aplicarea art. 37 al.1 lit. a Cod Penal, deoarece probele administrate în cauză nu sunt apte a demonstra vinovăția acestuia.
Astfel, s-a reținut că partea vătămată a precizat că-l bănuiește pe inculpatul - întrucât acesta a venit recent din pușcărie și a amenințat-o de mai multe ori că o să o "aranjeze", deoarece soțul ei a fost martor în procesul penal când inculpatul a fost judecat pentru un furt comis de la locuința vecinului ei ( 6 verso ).
În faza de urmărire penală inculpatul precizează că a participat la sustragerea purceilor de la partea vătămată, însă împreună cu frații și, aceștia fiind practic cei care au luat animalele, iar inculpatul i-a așteptat și ulterior au plecat împreună ( 8-10 p).
În faza de judecată inculpatul nu a mai recunoscut aceste aspecte( 23 ds.fond).
Martora a arătat că a, mama lui și, i-a spus că inculpatul ar fi sustras purceii de la partea vătămată( 18 dup).
Martorul a arătat că se afla la Postul de Poliție - și a auzit când inculpatul ar fi declarat verbal că el a furat purceii ( 19 ds.urm.pen.).
Martorii și au afirmat că inculpatul s-ar fi că a furat purceii de la partea vătămată ( 22-27 dup).
Martorul a precizat că știe din sat că inculpatul ar fi furat purceii (28 dup).
În faza de judecată, partea vătămată și acei martori care au fost audiați, și-au păstrat în mare parte declarațiile date la urmărirea penală.
Tot în faza de judecată, martorul a precizat că inculpatul a trăit cu 12 ani, o bătea pe aceasta, însă nu știe dacă acesta a furat purceii părții vătămate ( 38 ds. fond).
În fața primei instanței, martora a arătat că la poliție a aflat că inculpatul ar fi luat purceii, însă aceasta a fost o manifestare de ură între ea, inculpat și fii ei ( 24 dosar fond).
Prin urmare, tribunalul a reținut că martorii și, se află într-o stare de dușmănie față de inculpat, ținând cont de relațiile apropiate dintre aceștia din trecut, existând și un proces penal în acest sens, martorul arătând că mama lui l-a dat în judecată pe inculpat pentru violare de domiciliu ( 38 ds.fond).
În aceste condiții, Tribunalul a apreciat că nu pot fi luate în considerare declarațiile acestor martori, cu atât mai mult cu cât ei practic au aflat doar de la inculpat despre furt, iar la rândul lui inculpatul i-a acuzat pe fii lui de acest furt.
Martorii, a și au aflat și ei, fie de la a, fie de la inculpat, fie din sat, că inculpatul ar fi sustras purceii, iar din declarația părții vătămate rezultă că aceasta doar îl bănuiește pe inculpat și se află și într-o stare de dușmănie cu acesta, aspecte care în opinia tribunalului nu pot cântări în vreun fel în ce privește reținerea furtului în sarcina inculpatului.
Inculpatul a precizat doar în faza de urmărire penală că a participat la furt însă împreună cu și, aceștia din urmă fiind cei care au luat purceii de la partea vătămată, situație care nu se coroborează cu alte probe și care a fost și schimbată de inculpat în faza de judecată când nu a mai recunoscut nimic.
În concluzie, tribunalul a reținut că nu sunt probe de vinovăție a inculpatului -, ci doar niște prezumții bazate pe afirmațiile unor persoane care fie se află într-o situație conflictuală cu inculpatul, fie au auzit anumite infirmații din sat ("zvon public").
Împotriva Deciziei penale nr. 293/A/04.06.2008 a Tribunalului Galația declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, criticând-o ca nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de apel a dispus achitarea inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, înlăturând nejustificat probele administrate în cauză, care fac dovada vinovăției acestuia.
Recursul este nefondatpentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 63 din Codul d e procedură penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organele de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
În speță, în mod corect Tribunalul Galația reținut că prima instanță a dat o greșită apreciere probelor administrate în cauză, dispunând în mod nelegal condamnarea inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. g, i cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal, constând în aceea că, în noaptea de 6/7.04.2007, inculpatul ar fi pătruns prin escaladarea gardului în curtea locuinței părții vătămate, de unde a sustras doi purcei.
Probele pe care prima instanță și-a întemeiat hotărârea de condamnare au fost în mod corect înlăturate de către instanța de apel, reținându-se că ele sunt neconvingătoare și că nu sunt apte să înlăture prezumția de nevinovăție a inculpatului.
Astfel, declarația părții vătămate nu poate cântări în mod convingător la lămurirea cauzei, deoarece ea se bazează pe o simplă bănuială, determinată de starea de dușmănie existentă între partea vătămată și inculpat.
Nici declarațiile martorilor și nu sunt relevante pentru aflarea adevărului, ținând cont de starea conflictuală existentă între inculpat și martoră, care au avut în trecut o relație de concubinaj, întreruptă datorită comportamentului violent al inculpatului.
De altfel, prin declarațiile date la urmărirea penală inculpatul i-a acuzat la rândul său pe fii martorei (respectiv pe și ) că ar fi autorii furtului celor doi purcei, faptă la care el ar fi participat dar în calitate de complice.
În sfârșit, nu sunt convingătoare și apte să înlăture prezumția de vinovăție nici declarațiile martorilor, și, deoarece aspectele relatate de aceștia nu au fost percepute în mod direct, ci au fost aflate fiue de la inculpat sau de la martora, fie din "zvon public".
Relevantă pentru lipsa de preocupare a organelor de cercetare penală pentru aflarea adevărului este împrejurarea că, la efectuarea cercetării la fața locului (proces-verbal - fila 4 urm. pen.), au fost identificate atât în curtea locuinței părții vătămate, cât și în, "urme de încălțăminte lăsate de autor", iar lângă garda fost găsit un bidon de 2,5 litri pe J cu apă, derspre care partea vătămată a declarat că nu l-a văzut în seara precedentă - acestea fiind posibile mijloace de probă, care nu au fost prelevate pentru a fi exploatate criminalistic, în vederea identificării autorului furtului.
Se constată, în consecință, că în mod corect tribunalul Galați, dând eficiență principiului "in dubio pro reo", a reținut că probele administrate în cauză nu sunt de natură să înlăture prezumția de nevinovăție a inculpatului, astfel că se impune achitarea acestuia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a ref. la 10 lit. c din Codul d e procedură penală.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva Deciziei penale nr. 293/A/04.06.2008 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 91 din 05.03.2008 a Judecătoriei Tg. B pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23.01.1965 în G, CNP -, cu domiciliul în comuna -, sat, jud. G).
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul - va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/05.12.2008
Tehnored. /23.12.2008
Fond:
Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Constantin Cârcotă, Aurel Burlacu
