Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 665/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 665
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea cauzei recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.344/14.08.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de furt calificat (art. 209.Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă inculpatul recurent ,în stare de arest preventiv asistat de av. Lipsa, apărător desemnat din oficiu, lipsă părțile civile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelat fiind, inculpatul precizează că familia sa nu a avut posibilități materiale pentru a-i angaja avocat, că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. Lipșa solicită admiterea recursului declarat de inculpatul și achitarea acestuia, având în vedere că inculpatul a avut o poziție constantă de nerecunoaștere a faptei și a susținut în acea perioadă era plecat în Franța și respectiv în Danemarca. De alt fel probatoriul administrat în cauză nu dovedește cu certitudine vinovăția inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul, în baza disp. art. 385 ind. 15, al. 1, lit. Cod procedură penală, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 3763 din 5 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Iașis -a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și născut la data de 29.11.1984 în localitatea, județul V, domiciliat în satul, comuna, județul V, fara forme legale în municipiul I,-, județul I, în prezent deținut în Penitenciarul Iași - arestat preventiv in prezenta cauza penala -, CNP -, recidivist, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente (respectiv, aflate in concurs real, conform dispozițiilor artr. 33 lit. a) din Codul penal):
a) "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin.(1) - 209 alin.(1) lit. e), g) si i) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani si 4 (patru) luni închisoare.
b) "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin.(1) - 209 alin.(1) lit. e), g) si i) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) din Codul penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani si 4 (patru) luni închisoare.
II. În baza dispozițiilor art. 61 din Codul penal, s-a revocatrevoca beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsa de 358 de zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 (cinci) ani si 6 (sase) luni închisoare, ce i-a fost aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 4180 din data de 05.10.2004 a Judecătoriei Iași, menținuta si rămasa definitiva prin decizia penala nr. 156 din data de 01.03.2005 a Tribunalului Iași - pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 28.03.2006 -, rest de pedeapsa ce a fost contopit cu pedeapsa de 3 (trei) ani si 4 (patru) luni închisoare stabilita inculpatului prin prezenta sentința penala (arătata la punctul a) din sentința penala de fata), inculpatul urmând sa execute pedeapsa cu închisoarea cea mai grea rezultanta, respectiv pedeapsa de 3 (trei) ani si 4 (patru) luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 33 lit.a) din Codul penal și art. 34 alin.(1) lit. b) si alin.(2) din Codul penal, s-au contopit pedepsele cu închisoarea arătate la lit. b) și punctul II. din prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa unică cea mai grea rezultantă, respectiv pedeapsa de 3 (trei) ani si 4 (patru) luni închisoare.", în loc de: "În baza dispozițiilor art. 33 lit.a) din Codul penal și art. 34 alin.(1) lit. b) si alin.(2) din Codul penal, contopește pedepsele cu închisoarea arătate la literele a) și b) din prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa unică cea mai grea rezultantă, respectiv pedeapsa de 3 (trei) ani si 4 (patru) luni închisoare."
În baza dispozițiilor art. 71 alin.(2) din Codul penal, cu referire si la dispozițiile art.71 alin.(1) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului, cu datele de stare civila sus-menționate, pedeapsa accesorie constând in interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.(1) lit. a) teza a II-a si lit. b) din Codul penal, pe durata si in condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat.
În baza dispozițiilor art. 350 din Codul d e procedura penala, s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului, cu datele de stare civila sus-menționate, iar, în baza dispozițiilor art. 88 din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa cu închisoarea ce i-a fost aplicata acestuia prin prezenta sentința penala - pentru concursul infracțional -, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 10.08.2008 la zi (măsura arestării preventive fiind dispusa împotriva inculpatului prin încheierea din data de 11.08.2008 a Judecătoriei Iași - mandatul de arestare preventiva nr. 57/U din data de 11.08.2008, emis împotriva inculpatului sus-menționat in dosarul penal nr- al Judecătoriei Iași ).
S-a luat act că partea vătămată, cu domiciliul in municipiul I,-, - 3, etajul 8,. 14, județul I, in calitate de reprezentant legal (administrator) al " " -I, nu a formulat pretenții bănești in cadrul procesului penal pentru prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii, prejudiciu rămas nerecuperat.
În baza dispozițiilor art. 14-15 și art. 346 din Codul d e procedura penala, raportat la art. 998 din Codul civil, inculpatul, cu datele de stare civila sus-menționate, a fost obligat sa plătească părții civile, domiciliat in municipiul I,-, -NL, tronson 2, etajul 1,. 3, județul I, cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale), suma de 500 lei (RON).
În baza dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. e) și alin. (4) din Codul penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul, cu datele de stare civila sus-menționate, a sumei de 800 lei (RON), reprezentând cuantumul prejudiciului cauzat partii vătămate prin comiterea infracțiunii, (prejudiciu rămas nerecuperat), suma care nu a servit la despăgubirea partii vătămate sus-menționate.
În baza dispozițiilor art.189 din Codul d e procedură penală, suma de 450 lei (RON), reprezentând onorariile pentru apărătorii din oficiu ai inculpatului, cu datele de stare civila sus-menționate, in ambele faze procesuale, va fi achitată către Baroul Iași, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând ca această sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat (delegațiile nr. 5784 din data de 10.08.2008, emisa de Baroul Iași - titularul delegației - avocatul, nr. 6663 din data de 05.09.2008, emisă de Baroul Iași - titularul delegației - avocatul si, respectiv, nr.7665 din data de 10.10.2008, emisa de Baroul Iași - titularul delegației - avocatul ).
În baza dispozițiilor art. 349 și art. 191 din Codul d e procedură penală inculpatul, cu datele de stare civila sus-menționate, a fost obligat să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta din urma, suma de 550 lei (RON), din care suma de 450 lei (RON), reprezentând onorariile pentru apărătorii din oficiu ai inculpatului, în ambele faze procesuale.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iașia reținut următoarele:
În fapt, în noaptea de 09/10.09.2006 inculpatul s-a deplasat pe str. - din municipiul I, unde se afla parcat autoturismul marca " ", de culoare gri, cu nr. de înmatriculare -, aparținând părții vătămate.
Inculpatul a spart geamul portierei din partea dreaptă față a autovehiculului respectiv, după care a pătruns in interiorul autoturismului și a sustras un MP 3 marca "Orion", cu fața detașabilă, de culoare neagră, cu display.
Cu ocazia cercetării la fața locului, au fost ridicate trei fragmente de urme papilare de pe rama unității audio sustrase și de pe mufa de alimentare, identificate în urma comparațiilor din sistemul 2000 ca fiind create de către inculpatul.
In cauza a fost întocmit raportul de constatare tehnico - științifică dactiloscopica nr. -/21.02.2008, prin care se concluzionează ca cele două urme papilare ridicate de pe rama respectivă au fost create de relieful papilar al degetelor mijlociu și inelar de la mâna a inculpatului (fila 42, dosar urmărire penala).
Prejudiciul creat prin săvârșirea infracțiunii, in cuantum de 500 lei (RON), nu a fost recuperat.
In noaptea de 01/02.05.2008, inculpatul s-a deplasat pe str. - cel din municipiul I, unde se afla parcat autoturismul marca " ", de culoare galbenă, cu nr. de înmatriculare -, proprietatea părții vătămate, încredințat spre folosire numitului.
Inculpatul a spart geamul portierei din partea dreaptă față a autovehiculului respectiv, după care a pătruns in interiorul autoturismului și a căutat în torpedoul masinii, unde a găsit mai multe CD-uri, un caiet și mai multe facturi. Din torpedoul autoturismului, inculpatul a sustras un telefon mobil marca "Samsung", precum și suma de 160 lei (RON).
Cu ocazia cercetării la fața locului, au fost ridicate trei fragmente de urme papilare de pe un caiet de la bordul mașinii și de pe un plic pentru un CD (bunurile respective fiind scoase din torpedoul autovehiculului și găsite răvășite pe bancheta dreaptă fața a autoturismului), identificate în urma comparațiilor din sistemul 2000 ca fiind create de către inculpatul.
In cauza a fost întocmit un raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopica (nr. -/03.06.2008) prin care s-a concluzionat ca fragmentul de urma papilara ridicată de pe caietul ce se afla in torpedoul autoturismului cu nr. de înmatriculare - și găsit pe bancheta din dreapta față a fost creată de relieful papilar al degetului arătător de la mâna dreapta a inculpatului (fila 81, dosar urmărire penala).
După identificarea autorului, partea vătămată a declarat că nu cunoaște numele acestuia și ca nici nu l-a transportat pe acesta vreodată cu autoturismul sau.
Prejudiciul cauzat prin savarsirea infracțiunii, in cuantum de 800 lei (RON), nu a fost recuperat, partea vătămată neînțelegând însa sa formuleze pretenții bănești in cadrul procesului penal.
În seara zilei de 10.08.2008 inculpatul a fost depistat pe raza municipiului I de către organele de poliție, iar cu ocazia efectuării percheziției corporale s-au găsit asupra sa un număr de 4 bucăți ceramice ce proveneau de la o bujie auto, inculpatul declarând - in cursul urmăririi penale - că nu știe nimic despre acestea și nu cunoaște cum au ajuns în buzunarul său bucățile respective.
Situația de fapt, așa cum a fost aceasta reținută de către prima instanță, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu:
- plângerile și declarațiile părților vătămate și ;
- procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto- anexa;
-rapoartele de constatare tehnico-științifică dactiloscopica nr. -/03.06.2008 (prin care se arată ca fragmentele de urme papilare ridicate de pe caietul găsit în interiorul autoturismului părții vătămate aparțin inculpatului ) și, respective, nr. -/21.02.2008 (prin care se concluzionează că fragmentele de urme papilare ridicate de pe rama de plastic găsită ruptă în interiorul autoturismului, care provine de la bordul autoturismului părții vătămate, aparțin inculpatului ), ambele întocmite de - I - Serviciul Criminalistic;
- adresa nr. -/BA din data de 21.10.2008, emisă de MIRA- Centrul de Cooperare Internațională - Biroul Național Interpol, din care rezultă că inculpatul a fost condamnat în Danemarca, la data de 03.12.2007, la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de furt și tâlhărie, iar la data de 18.02.2008 a fost expulzat din Danemarca către Franța, având interdicție de a mai intra în Danemarca până la data de 01.03.2013 (fila 23, dosar instanță);
- adresa nr. - din data de 11.11.2008, emisă de -Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, din care rezultă că inculpatul ieșit din România la data de 19.05.2006 și a reintrat pe teritoriul României la data de 25.06.2006, cu pașaportul nr. - (fila 37, dosar instanță);
- adresa nr. -/13.11.2008, emisă de - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Direcția Poliției de Frontieră I - Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră I, din care rezultă că inculpatul a ieșit din țară la data de 19.05.2006 și a intrat înapoi la data de 25.06.2006;
- copia sentinței penale nr. 5674/17.12.2003 a Judecătoriei Iași, pronunțata în dosarul penal nr. 11695/2003 al Judecătoriei Iași, precum și copia sentinței penale nr. 4180 din data de 05.10.2004 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul penal nr. 13402/2004 al Judecătoriei Iași, ambele însoțite de referatele întocmite de către Biroul de Executări Penale din cadrul instanței (atașate la dosarul prezentei cauze penale), privind data și modalitatea rămânerii lor definitive, precum și stadiul executării pedepselor cu închisoarea la care a fost condamnat inculpatul prin sentințele penale sus-referite;
- alte acte încheiate în cauză, probatorii din coroborarea cărora rezultă neechivoc vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea ambelor infracțiuni reținute în sarcina lui prin actul de sesizare a instanței.
Atât în faza de urmărire penală (în fața organelor de cercetare penală, a procurorului de caz, dar și judecătorului în fața căruia a fost prezentat inculpatul cu propunerea de arestare preventivă), cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a susținut în mod constant că nu a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și judecat, întrucât la datele când se pretinde că au fost comise respectivele infracțiuni dânsul nu se afla în România, fiind arestat în Danemarca și Franța.
Atât organele de cercetare penală, cât și instanța de judecată au verificat în mod amănunțit apărările inculpatului in sensul anterior arătat, acestea dovedindu-se a fi - în mod clar - nereale.
Astfel, instanța de fond a arătat ca inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor de "furt calificat", susținând, cu ocazia audierii sale, că la datele când s-au comis cele două furturi nu se afla in tară, fiind încarcerat in Franța și Danemarca; inculpatul a mai declarat că nu își poate explica prezența urmelor papilare identificate la fata locului ca fiind ale sale, in condițiile în care nu le cunoaște pe cele două părți vătămate și nici nu a circulat cu autoturismele respective, din care au fost sustrase bunurile.
A reținut instanța ca declarațiile inculpatului nu se coroborează cu probele administrate in cauză, motiv pentru care acestea vor fi înlăturate ca nesincere.
Susținerile inculpatului, conform cărora acesta nu se afla in tara la datele respective și astfel nu a putut comite furturile imputate lui, nu pot fi reținute ca probate in cauza penala de fata, având în vedere concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifica dactiloscopica întocmite in cauza, care indică în mod cert prezența inculpatului la locul faptei, in cazul ambelor furturi, acesta fiind indicat ca autorul infracțiunilor reținute prin actul de sesizare a instanței, concluzii coroborate cu adresele emise de către organele politiei de frontiera (referite anterior) si in principal cu adresele sus-menționate ale Biroului Național Interpol, din care rezultă că inculpatul nu a fost arestat în Franța in perioada septembrie 2006-mai 2008, așa cum a susținut acesta in mod constant pe parcursul procesului penal, si nici in Danemarca, de unde a fost de altfel expulzat, la data de 18.02.2008, către Franța, având interdicție de a mai intra în Danemarca până la data de 01.03.2013 (pentru o condamnare de 10 luni închisoare, suferita de către inculpat la data de 03.12.2007), apărările inculpatului in sensul arătat anterior fiind total nefondate, fiind înlăturate ca atare de către instanță.
Din probatoriile administrate in cauza, instanța de fond a reținut ca fiind pe deplin dovedita vinovăția inculpatului in ce privește ambele infracțiuni reținute in sarcina acestuia prin actul de sesizare, atitudinea procesuala necorespunzătoare a inculpatului pe parcursul întregului proces penal (inculpatul a avut o atitudine nesinceră, a negat in mod constant comiterea faptelor și a încercat să inducă în eroare organele judiciare) atitudine avuta in vedere de către instanța in procesul de individualizare judiciara a pedepsei.
Din coroborarea tuturor probatoriilor administrate în cauză (funcție de precizările făcute anterior în acest sens) rezultă fara putință de tăgada că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lui.
Prima instanță a apreciat că, în drept, faptele inculpatului, așa cum au fost acestea descrise anterior, prin situația de fapt reținută de către instanță, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni concurente (respectiv, aflate în concurs real, conform dispozițiilor art. 33 lit. a ) din Codul penal):
a) "furt calificat", prev. de art. 208 alin.(1) - 209 alin.(1) lit. e), g) si i) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal si, respectiv
b) "furt calificat", prev. de art. 208 alin.(1) - 209 alin.(1) lit. e), g) si i) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) din Codul penal.
A reținut instanța de fond că infracțiunile sus-menționate sunt concurente între ele, respectiv aflate în concurs real - conform art.33 lit. a) din Codul penal -, întrucât au fost săvârșite de către inculpat mai înainte ca acesta să fi suferit vreo condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele; în ce privește infracțiunea arătată la lit. a) din prezenta sentință penală (fapta de la punctul 1. din rechizitoriu), instanța reține ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 37 lit. a din Codul penal, privind starea de recidivă mare postcondamnatorie (față de condamnarea la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare suferită de către inculpat (pentru un concurs de infracțiuni intenționate, unele dintre ele comise în stare de minoritate, iar unele când inculpatul devenise major (pentru acestea din urmă inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin.(1), art. 209 alin.(1) lit. e), g) și i) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin.(2) din Codul penal (inculpatul fiind așadar major) și cu aplicarea art. 40 din Codul penal (față de antecedența sa penală bogată din timpul minorității), ale căror pedepse cu închisoarea - rămase definitive - au făcut ulterior obiectul unei cereri de contopire de pedepse, în dosarul nr. 13402/2004 al Judecătoriei Iași ) prin sentința penală nr.4180/05.10.2004 a Judecătoriei Iași (pronunțată în dosarul penal nr. 13402/2004 al aceleiași instanțe), menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr.156/01.03.2005 a Tribunalului Iași, pedeapsă din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 28.03.2006 (conform sentinței penale nr. 1438/2006 a Judecătoriei Iași ), cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 358 de zile de închisoare); cum inculpatul a săvârșit infracțiunea arătată la lit.a) din prezenta hotărâre (infracțiune intenționată, pentru care legea penală prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de 1 (un) an) la data de 09/10.09.2006 (mai înainte de executarea pedepsei de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare sus-menționată, respectiv înăuntrul celor 358 de zile de închisoare rămase neexecutate ca urmare a liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare referită anterior), in cauză sunt incidente, în raport de infracțiunea arătată la lit. a) din prezenta sentință penală, dispozițiile art. 37 lit. a) din Codul penal, privind starea de recidivă mare postcondamnatorie (infracțiunea comisa în dauna părții vătămate ); in ce privește infracțiunea de la punctul 2. din rechizitoriu (comisa in dauna părții vătămate ), cum inculpatul a săvârșit aceasta infracțiune (arătată la lit. b) din sentința penală de față) la data de 01/02.05.2008 (o nouă infracțiune intenționată, pentru care legea penală prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de 1 (un) an), după executarea pedepsei de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 4180/05.10.2004 a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 156 din data de 01.03.2005 a Tribunalului Iași (respectiv, după împlinirea restului de pedeapsă de 358 de zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 (cinci ) ani și 6 (șase) luni închisoare menționată anterior), iar în cauză nu a intervenit reabilitarea și nici nu s- împlinit termenul de reabilitare prevăzut de lege pentru condamnarea sus-referită, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. b) din Codul penal, privind starea de recidivă mare postexecutorie, în raport de infracțiunea arătată la lit. b) din prezenta sentință penală.
Instanța de fond, în funcție de toate aceste criterii, a aplicat inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre limita minimă specială prevăzută de legea penală, pentru fiecare infracțiune concurentă săvârșită de către acesta.
În baza dispozițiilor art. 61 din Codul penal, a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsa de 358 de zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 (cinci) ani si 6 (sase) luni închisoare, ce i-a fost aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 4180 din data de 05.10.2004 a Judecătoriei Iași, menținuta si rămasa definitiva prin decizia penala nr. 156 din data de 01.03.2005 a Tribunalului Iași - pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 28.03.2006 -, rest de pedeapsa pe care îl va contopi cu pedeapsa închisorii stabilita inculpatului prin prezenta sentința penala pentru savarsirea infracțiunii arătata la punctul a) din sentința penală de față, inculpatul urmând sa execute pedeapsa cu închisoarea cea mai grea rezultanta, fara aplicarea vreunui spor de pedeapsa (pentru recidiva mare postcondamnatorie).
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal și art. 34 alin.(1) lit. b) si alin.(2) din Codul penal, a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului prin sentința penala de fata pentru fiecare dintre infracțiunile concurente comise de către acesta, inculpatul urmând sa execute pedeapsa cu închisoarea cea mai grea rezultanta, fara aplicarea vreunui spor de pedeapsa (pentru concursul infracțional), cu executare in regim de detenție, ca unica modalitate de executare a pedepsei închisorii (raportat la starea de recidiva a inculpatului, precum si la cuantumul pedepsei rezultante aplicate acestuia prin sentința penala de fata pentru concursul de infracțiuni), apreciindu-se totodată de către instanța ca numai astfel scopul pedepsei, conform dispozițiilor art. 52 din Codul penal, si implicit reeducarea inculpatului se pot realiza.
În baza dispozițiilor art. 71 alin.(2) din Codul penal, cu referire si la dispozițiile art.71 alin.(1) din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând in interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.(1) lit. a) teza a II-a si lit. b) din Codul penal, pe durata si in condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat.
În baza dispozițiilor art. 350 din Codul d e procedura penala, a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului; astfel, instanța de fond reținut că în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive fata de inculpatul, atât în drept, cât și în fapt se mențin, impunându-se cu necesitate menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, raportat la: modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor reținute in sarcina inculpatului, astfel cum au fost acestea descrise prin sentința penala de fata - pe timp de noapte, din autoturisme parcate în locuri publice și prin efracție -, împrejurări care îl caracterizează pe inculpat ca fiind un real pericol pentru ordinea publică; in acest context instanța constata ca pericolul concret si real al inculpatului pentru ordinea publica rezultă și din comportamentul constant antisocial al acestuia - relevat de fișa de cazier judiciar a inculpatului aflata la dosarul prezentei cauze penale -, dar si din modalitatea concreta de comitere presupuselor fapte (constând în sustragerea unui anumit tip de bunuri într-o manieră similară), împrejurări care atestă perseverența infracțională a inculpatului și incapacitatea acestuia de a se adapta la regulile specifice unei comunități normale (câtă vreme la scurt timp după liberarea sa condiționată inculpatul a comis mai multe fapte penale de același tip), aspecte care toate coroborate creează instanței certitudinea că inculpatul, daca ar fi lăsat în libertate, ar putea comite noi fapte ilicite; reținut totodată instanța ca la emiterea mandatului de arestare preventivă nr. 57/U din data de 11.08.2008 (în dosarul nr- al Judecătoriei Iași ) s-au avut în vedere dispozițiile art. 136 din Codul d procedură penală, în sensul că la alegerea măsurii preventive împotriva inculpatului s-a avut în vedere gradul de pericol social al fiecărei infracțiuni comise de către acesta, circumstanțele personale ale inculpatului, funcție de scopul măsurii preventive și de dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală, constatându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite de către inculpat este mai mare de 4 (patru) ani și apreciindu-se ca lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică; constata astfel instanța ca la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului au fost respectate toate dispozițiile legale prevăzute de Codul d e procedură penală și au fost avute în vedere toate împrejurările de fapt și de drept care au stat la baza aprecierii pericolului concret asupra ordinii publice pe care îl reprezintă lăsarea in libertate a inculpatului, măsura arestării preventive dispusa împotriva inculpatului fiind luată în mod legal și temeinic; pe cale de consecință, in baza considerentelor sus-expuse, instanța va dispune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, căruia, în baza dispozițiilor art. 88 din Codul penal, îi va deduce din pedeapsa cu închisoarea ce i-a fost aplicata acestuia prin prezenta sentința penala - pentru concursul infracțional -, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 10.08.2008 la zi (măsura arestării preventive fiind dispusa împotriva inculpatului prin încheierea din data de 11.08.2008 a Judecătoriei Iași - mandatul de arestare preventiva nr. 57/U din data de 11.08.2008, emis împotriva inculpatului sus-menționat în dosarul penal nr- al Judecătoriei Iași ).
A luat act că partea vătămată, in calitate de reprezentant legal (administrator) al " " - I, nu a formulat pretenții bănești in cadrul procesului penal pentru prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii, prejudiciu in cuantum de 800 lei (RON) - așa cum a precizat partea vătămata in faza de urmărire penala -, care nu a fost recuperat; de menționat ca partea vătămata, legal citata in cursul cercetării judecătorești, nu s-a înfățișat la niciunul dintre termene de judecata ce au fost acordate in prezenta cauza penala.
În baza dispozițiilor art. 14-15 și art. 346 din Codul d e procedura penala, raportat la art. 998 din Codul civil, a obligat pe inculpatul sa plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale), suma de 500 lei (RON); a reținut instanța ca partea civila, legal citata in cursul cercetării judecătorești, nu s-a înfățișat la niciunul dintre termene de judecata ce au fost acordate in prezenta cauza penala si ca in faza de urmărire penala mama părții civile, numita, a declarat ca nu se constituie parte civila in cadrul procesului penal in numele fiului ei; întrucât mama părții civile nu a avut un mandat special din partea fiului sau pentru a dispune cu privire la constituirea de parte civila si/sau renunțarea la pretențiile bănești formulate in cadrul procesului penal de către victima infracțiunii, numitul, instanța a reținut ca renunțarea la pretențiile civile de către mama părții civile nu poate fi luata in considerare, fiind făcuta in mod nevalabil; pe cale de consecința, constatând ca victima infracțiunii s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal in termenul prevăzut de lege (respectiv, pana la citirea actului de sesizare a instanței; or, numitul s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal cu suma de 500 lei (RON) - valoarea prejudiciului ce i-a fost cauzat de către inculpat prin savarsirea infracțiunii - înca din faza de urmărire penala), instanța a reținut ca fiind valabila constituirea de parte civila făcuta de victima infracțiunii, urmând așadar sa-l oblige pe inculpat la dezdăunarea acestei victime cu suma de 500 lei (RON) - valoarea prejudiciului ce i-a fost cauzat de către inculpat prin savarsirea infracțiunii (conform declarațiilor date de partea civila in faza de urmărire penala) si care a rămas nerecuperat.
În baza dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. e) și alin. (4) din Codul penal, a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 800 lei (RON), reprezentând cuantumul prejudiciului cauzat parții vătămate prin comiterea infracțiunii (prejudiciu rămas nerecuperat), suma care nu a servit la despăgubirea părții vătămate sus-menționate.
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului promovat, inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe motivat de împrejurarea că nu este autorul faptelor pentru care a fost condamnat, în perioada 2006 - 2008, fiind plecat din țară, și că nu s-au administrat probe care să-i dovedească vinovăția, în subsidiar, inculpatul a criticat cuantumul pedepsei aplicate care este prea mare și nejustificată față de acuzele care i se aduc.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul de față este nefondat.
Prima instanță a administrat în mod legal un probatoriu pertinent concludent și util, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici.
Totodată, prima instanță a făcut o analiză atât a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit vinovăția inculpatului, precum și a apărărilor formulate de acesta, care au fost înlăturate motivat. De asemenea, a fost descrisă fapta reținută în sarcina inculpatului, cu indicarea datei la care a fost săvârșită și a locului comiterii ei și a modalității de săvârșire a faptei. Prin urmare, se constată că au fost respectate exigențele art. 356 lit. c Cod procedură penală.
Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal relevă fără echivoc, vinovăția inculpatului, în ce privește faptele deduse judecății. Astfel, în mod corect s-a reținut că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost cercetat și condamnat de către prima instanță.
Probele administrate în cauză în faza urmăririi penale, cercetării judecătorești în primă instanță precum și în fața instanței de apel, relevă fără echivoc că susținerile inculpatului potrivit cărora la data de 09 - 10.09.2006 și respectiv 1- 2.05.2008, nu se afla în țară, aflându-se în străinătate, sunt nereale.
Astfel, din adresele nr. -/27.06.2008, nr. -/13.08.2008, emise de -- Direcția Poliției de Frontieră - I; adresa nr. -/BA din 27.08.2008, emisa de - Centrul de Cooperare Internațională, Biroul Național Interpol; adresa nr. 18445/1641/27.06.2008, emisa de - Instituția Prefectului Județului V - Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al Județului V; adresa nr. -/BA din data de 21.10.2008, emisă de MIRA- Centrul de Cooperare Internațională - Biroul Național Interpol, conform căreia, inculpatul a fost condamnat în Danemarca, la data de 03.12.2007, la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de furt și tâlhărie, iar la data de 18.02.2008 a fost expulzat din Danemarca către Franța, având interdicție de a mai intra în Danemarca până la data de 01.03.2013 (fila 23, dosar instanță); adresa nr. - din data de 11.11.2008, emisă de -Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, conform cu care inculpatul ieșit din România la data de 19.05.2006 și a reintrat pe teritoriul României la data de 25.06.2006, cu pașaportul nr. - (fila 37, dosar instanță); adresa nr. -/13.11.2008, emisă de - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Direcția Poliției de Frontieră I - Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră I, conform cu care inculpatul a ieșit din țară la data de 19.05.2006 și a intrat înapoi la data de 25.06.2006 rezultă că inculpatul a fost într-adevăr în Franța, de unde a fost returnat însă la 25.067.2006, nefiind încarcerat în acest stat în perioada septembrie 2006 - mai 2008, acesta fiind liberat condiționat la 28.03.2006 din Penitenciarul Iași.
Din adresa de la fila 23 dosar fond, rezultă că numitul a fost condamnat în Danemarca la 03.12.2007 la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de furt și tâlhărie, iar la data de 18.02.2008 inculpatul a fost expulzat din Danemarca către Franța, primind interdicție de a intra în Danemarca până la 1.03.2013.
În aceste împrejurări, se poate stabili cu certitudine că afirmațiile inculpatului sunt contradovedite de probele administrate în cauză de către organul de urmărire penală și de către prima instanță, iar probele administrate în contradovada celor afirmate de inculpat (în principal proba științifică constând în prelevarea urmelor papilare de la locul faptelor și rapoartele de constatare tehnico-științifice efectuate în cauză care au relevat faptul că aceste urme aparțin inculpatului) fac pe deplin dovada vinovăției acestuia.
În mod corect s-a reținut deci de către prima instanță că inculpatul a săvârșit 2 infracțiuni de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie și respectiv postexecutorie, încadrarea juridică fiind deci cea corectă.
Prin urmare, motivele de apel ce vizau nevinovăția inculpatului sunt nefondate.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță a făcut o justă aplicare a criteriilor prev. de art. 72 Cod penal. Astfel,s-au avut în vedere, pe de o parte dispozițiile art. 72 din Codul penal, instanța, având în vedere - pe de o parte - gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni concurente săvârșite de inculpat, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora (respectiv: într-un loc public, pe timp de noapte și prin efracție - circumstanțe reale agravante speciale prevăzute de art. 209 alin. (1) lit. e), g), și i) din Codul penal), iar - pe de altă parte -, având în vedere persoana inculpatului, care este recidivist, dovedind persistență infracțională în comiterea aceluiași gen de infracțiuni (îndreptate împotriva patrimoniului persoanei, așa cum rezultă din fișă de cazier judiciar a acestuia, aflată la dosarul cauzei penale de fata), care a avut o poziție procesuală necorespunzătoare în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale, nerecunoscând săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lui si încercând sa inducă in eroare organele judiciare, care nu a avut un comportament bun în societate anterior săvârșirii faptei (așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia), care nu acoperit și nici nu a fost de acord să acopere prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunilor.
În funcție de toate aceste criterii, analizate coroborat, prima instanță i-a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea pe care le-a dozat corespunzător, chiar la limita minimă prevăzută de lege și care nu se impune a mai fi redusă, mai ales că inculpatul în ciuda probelor administrate care îi dovedesc vinovăția a dat dovadă de atitudine procesuală necorespunzătoare, de nerecunoaștere.
Față de toate cele de mai sus arătate, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii criticate, tribunalul în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 3763/05.12.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr-, ce a fost menținută.
Constatând că temeiurile care au stat la baza luării și ulterior a menținerii arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat, tribunalul în baza disp. art. 350 Cod procedură penală coroborat cu art. 381 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a acestuia.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, în concluziile orale, cu ocazia dezbaterii recursului a susținut că soluția de condamnare pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este rezultatul unei greșite interpretări a probelor administrate, probe ce nu susține învinuirile aduse, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție. S-a acordat credit doar probelor în acuzare administrate în faza de urmărire penală, fără ca instanțele să aprecieze fiecare probă în contextul întregului ansamblu probator, motiv pentru care se impune achitarea.
Examinând hotărârea recurată în raport cu motivele invocate ce vor fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859alin.1 pct. 18 Cod procedură penală, precum și din oficiu pentru cazurile de casare enumerate în art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:
Instanța de apel, însușindu-și argumentele primei instanțe în stabilirea situației de fapt, dar și pe baza propriului examen în evaluarea probatoriului administrat, în mod judicios și temeinic motivat a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.
În contextul împrejurărilor concrete în care s-au comis faptele, în mod corect și în deplină concordanță cu materialul probator administrat s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea în concurs real a două infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e,g,i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. "b" Cod penal.
Curtea consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală, referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod cert că în noaptea de 9/10 septembrie 2006, prin spargerea unui geam de la autoturismul cu nr. de înmatriculare IS.75. proprietatea părții vătămate, parcat pe strada - din municipiul I inculpatul a sustras din interior un marca Orion în valoare de 600 lei, iar în noaptea de mai 2008, prin același mod de operare a sustras din autoturismul cu nr. de înmatriculare IS.78. proprietatea părții vătămate, parcat pe strada - cel un telefon mobil marca Samsung în valoare de 68 lei, precum și suma de 160 lei.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate respectiv, procesul -verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexe; raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică prin care se concluzionează că fragmentele de urme papilare ridicate de pe carnetul găsit în interiorul autoturismului părții vătămate și de pe rama de plastic găsită ruptă în interiorul autoturismului părții vătămate și care provine de la bordul autoturismului aparțin inculpatului; adresa nr. -/BA din 21.10.2008 emisă de -Centrul de Cooperare Internațională - Biroul Național Interpol din care rezultă că inculpatul a fost condamnat în Danemarca la data de 3.12.2007 la o pedeapsă de 10 luni închisoare, iar la data de 18.02.2008 a fost expulzat din Danemarca către Franța, având interdicție de a mai intra în Danemarca, până la data de 1.03.2013; adresa nr.- din 11.11.2008 emisă de - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră din care rezultă că inculpatul a ieșit din România la data de 19.05.2006 și a reintrat pe teritoriul României la data de 25.06.2006, cu pașaportul nr. -; rezultă ca fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor, fiind infirmată poziția de nerecunoaștere adoptată de inculpat, atât la instanța de fond, la tribunal, cât și în apel.
Curtea consideră critica apărării recurentului inculpat, în sensul că acesta nu a săvârșit faptele, susținând că la datele când s-a comis cele două furturi nu se afla în țară, fiind încarcerat în Franța și Danemarca, ca fiind nefondată, deoarece din probele administrate evidențiate mai sus a fost dovedită prezența sa la locul faptei, în cazul ambelor furturi, acesta fiind indicat ca autorul infracțiunilor reținute prin actul de sesizare a instanței.
Împrejurarea că anterior sau ulterior datelor săvârșirii faptelor inculpatul a fost plecat din țară și condamnat în Danemarca este lipsită de relevanță în reținerea vinovăției inculpatului.
În raport de cele menționate nu poate fi primită solicitarea inculpatului privind achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. c Cod procedură penală, deoarece în cauză între percepția materialului probator de către instanța de apel și soluția pronunțată de aceasta există o deplină concordanță, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 din Codul d e procedură penală.
Prin urmare criticile formulate de recurent ce vizează nevinovăția sunt nefondate.
Referitor la individualizarea pedepselor s-a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal ținându-se cont de gradul de pericol social în concret al faptelor comise, agravat de circumstanțele reale evidențiate, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului -recidivist, poziție procesuală necorespunzătoare, de nerecunoaștere a infracțiunilor săvârșite, încercând să inducă în eroare organele judiciare și dezinteres manifestat pentru a repara paguba pricinuită, procedându-se astfel la o judicioasă individualizare a pedepselor.
Față de cele ce preced, criticile formulate de inculpat nu sunt fondate, soluția pronunțată de instanța de apel fiind legală și temeinică.
Examinând și din oficiu hotărârile recurate în raport cu prevederile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală Curtea nu constată existența și a altor motive care să conducă la casare, astfel încât în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează să se respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Conform disp. art.38516alin. 2 raportat la art. 381 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de după data pronunțării deciziei recurate.
În baza art. 102 alin. 2 Cod procedură penală recurentul -inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva deciziei penale nr. 344/14.08.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 14.08.2009 la zi.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
10.11.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
