Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 666/2009. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 666/

Ședința publică de la 28 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mița Mârza

JUDECĂTOR 2: Ion Avram

JUDECĂTOR 3: Marcian Marius

Grefier

-.-.-.-.-.-.-

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați

La ordine fiind soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva deciziei penale nr. 254/22.05.2009 a Tribunalului Galați privind pe inculpatul.

La apelul nominal a răspuns intimatul-inculpat asistat de apărător desemnat din oficiu -av., lipsă fiind intimata-parte vătămată SC SRL prin administrator și intimata-parte civilă SC SRL prin reprezentantul acesteia.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Se procedează la identificarea inculpatului, care confirmă datele de stare civilă de la dosar.

Curtea, pune în vedere inculpatului că poate da declarații în fața instanței sau se poate prevala de dreptul la tăcere conform art. 70 alin. 2.pr.pen, explicând conținutul acestuia, în sensul că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Întrebat fiind, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și dorește să de declarație.

Curtea, procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris, conform procesului-verbal semnat și atașat la dosar.

Nemaifiind alte cereri și excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și potrivit art. 38513.pr.pen. acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.

În susținerea recursului, reprezentantul Ministerului Public, arată că motivele privesc nelegalitatea hotărârilor instanțelor de fond și apel solicitând instanței să constate că nu se impunea schimbarea de încadrare juridică dintr-o infracțiune în formă continuată în două infracțiuni în concurs și nici achitarea inculpatului conform art. 10 lit. c pr.pen respectiv față de fapta privind partea civilă SC SRL din data de 23-24.11.2006.

Apreciază că în mod nelegal s-a dispus schimbarea încadrării juridice având în vedere că inculpatul în aceeași modalitate, respectiv pe timp de noapte și prin efracție a sustras același tip de produse pentru ca acesta să-și asigure hrana zilnică.

Faptele inculpatului au fost săvârșite la un interval mic de timp, în mod similar, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale săvârșind două acte materiale ale infracțiunii de furt calificat pentru a-și asigura mijloacele de trai, una prin spargerea geamului iar cealaltă prin spargerea acoperișului.

Întrucât în forma continuată nu se precizează de lege că fapta trebuie să se fi săvârșit la un anumit interval de ore sau zile, apreciază că fapta a fost săvârșită în formă continuată având în vedere modalitatea și modul de viață al inculpatului.

Precizează că greșit instanțele de fond și apel au considerat că inculpatul nu ar fi autorul primei faptei respectiv cea din noaptea de 23-24.11.2006 motivat de faptul că în fața instanței de judecată acesta nu și-a mai menținut declarațiile date la urmărirea penală. De altfel, inculpatul nu a mai recunoscut nici una dintre fapte, nici măcar cea în dauna părții vătămate SC SRL deși în cazul acesteia a fost depistat în interiorul magazinului având asupra sa bunurile sustrase motivând prezența sa în interior prin aceea că a căzut prin acoperiș când încerca să se sinucidă.

În condițiile în care inculpatul a recunoscut faptele în faza de urmărire penală, în prezența unui apărător, fapt ce exclude orice influențare a sa, și a condus organele de urmărire penală la locul faptei, a indicat în detaliu modalitatea în care a desfășurat activitatea infracțională, cele relatate de el coroborându-se cu procesul-verbal de cercetare la fața locului evidențiază că inculpatul a participat la comiterea faptei.

Martorul - - care a participat ca martor asistent la reconstituire a confirmat că inculpatul a relatat în mod amănunțit modul în care a pătruns în incinta magazinului părții vătămate prin spargerea geamului lateral cât și bunurile pe care le-a sustras.

De altfel, și martorul a arătat că inculpatul a recunoscut în prezența sa sustragerea bunurilor din incinta magazinului său iar la reconstituire acesta a indicat principalele momente ale comiterii faptei.

Faptul că ulterior acesta în fața instanței a revenit asupra declarațiilor nu pot conduce la înlăturarea tuturor celorlalte mijloace de probă. De altfel acest lucru a fost susținut și astăzi, în ideea de a păcăli organele judiciare probabil când a declarat că a fost bătut de polițiști și procurori - aspecte greu de crezut.

Instanța de fond când a dispus achitarea inculpatului pentru prima faptă a precizat că inculpatul nu putea să sustragă atâtea bunuri și nu avea unde le vinde într-o perioadă scurtă de timp (1 săptămână) dar, în opinia sa, apreciază că acest fapt nu trebuia să conducă la achitarea acestuia atâta vreme cât a recunoscut ce bunuri a furat. Nimeni nu a solicitat în fața instanței de fond admiterea cererii părții vătămate pentru suma imensă pe care a dorit-o aceasta, ci numai pentru cât inculpatul a recunoscut. Faptul că nu s-au descoperit probe -respectiv amprente - cât și nerecunoașterea inculpatului, aspecte care nu puteau conduce la achitarea acestuia considerând că în cauză sunt suficiente probe din care rezultă că încadrarea juridică corectă este cea cu care inculpatul a fost trimis în judecată.

În concluzie, solicită condamnarea inculpatului și pentru fapta pentru care a fost achitat iar despăgubirile civile să fie acordate în conformitate cu ceea ce a recunoscut acesta și respingerea pretențiilor părții civile pe care le consideră exagerate.

Apărătorul intimatului-inculpat, solicită respingerea recursului Parchetului ca nefondat.

În ceea ce privește primul motiv de recurs privind încadrarea juridică dată de prima instanță o apreciază corectă având în vedere următoarele considerente:

Din modalitatea în care s-au săvârșit faptele nu rezultă suficiente elemente care să atragă susținerea Parchetului că în cauză ar fi vorba despre o singură infracțiune de furt în formă continuată. Chiar dacă se observă o modalitate oarecum asemănătoare la comiterea faptelor, la fiecare dintre ele, așa cum au fost descrise în rechizitoriu, pentru existența formei continuate este necesară întrunită condiția unității rezoluționare infracționale - condiție care nu este îndeplinită în speța de față. Au fost descrise două infracțiuni de furt neexistând o unitate a rezoluției în săvârșirea acestei infracțiuni, deci nu se poate considera că există o singură infracțiune de furt cu mai multe acte materiale, motiv care în opinia sa nu poate fi primit de instanța de control.

În ceea ce privește fapta comisă în dauna societății SC SRL apreciază că soluția de achitare este temeinică, sarcina probei revenind organelor judiciare. Probele de care s-au făcut vorbire ar trebui să se regăsească în dosar - referindu-se la amprente - care ar fi trebuit găsite pe geam sau în alte locuri pentru a duce în mod direct la pătrunderea în incintă și nicidecum pe niște produse expuse în diferite locuri.

Apreciază că această susținere nu poate fi avută în vedere, iar simpla recunoaștere nu poate conduce la convingerea fermă că inculpatul este autorul acestei fapte. Având în vedere că există multe fapte cu autori necunoscuți, în momentul în care se ivește o altă infracțiune într-o zonă de infracționalitate - poliția rezolvă problema punând faptele altora în sarcina celor care-i găsesc fiind de multe ori nevoie de a crede cum se fac conducerile în teren, reconstituirea faptelor veridice modului de săvârșire.

Intelectul inculpatului este limitat, care spune că nu a săvârșit această faptă și că nu el este autorul, că nu putea pătrunde în interior, aspect care în opinia sa trebuia să fie exprimat în sensul corect că efectiv nu a săvârșit fapta.

În concluzie, având în vedere că nu există suficiente probe din care instanța cu convingere ar putea trage concluzia că inculpatul este autorul faptei, solicită respingerea recursului Parchetului.

În ultimul cuvânt, inculpatul, solicită micșorarea pedepsei apreciind-o prea mare.

CURTEA

Asupra recursului penal de față.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.1124/23.06.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-, în temeiul art.334 pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului dintr-o infracțiune de furt calificat prev.de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g,i pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen.( două acte materiale săvârșite la 23/24.11.2006, respectiv la 30.11/01.12.2006) în două infracțiuni de furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g și i pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a pr.pen. în referire la art.10 alin.1 lit.c pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g și i pen.( faptă din 23/24.11.2006- parte vătămată SC SRL G).

A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g și i pen.( faptă din 30.11/01.12.2006, parte vătămată SC SRL G).

În temeiul art.36 alin.1 pen. în referire la art.33 lit.a, art.34 lit.b pen. a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.42/12.01.2007 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă la data de 10.03.2008, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g și i pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen.( faptă săvârșită în perioada 31.10.2000-01/02.02.2005), dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare sporită la 3 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art.71 alin.2 pen. i- fost aplicată inculpatului, pe perioada executării pedepsei închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. și b pen.

În temeiul art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de o zi din data de 01.12.2006.

În temeiul art.36 alin.3 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de o zi din data de 02/03.02.2005 și perioada executată de la 26.03.2007 la zi.

A fost anulat mandatul de executare nr.46/2007 emis în temeiul sentinței penale nr.42/12.01.2007 a Judecătoriei Galați și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

S-a constatat că partea vătămată SC SRL G nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art.346 alin.3 pr.pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SRL

În temeiul art.189 pr.pen. s-a dispus ca onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului justiției, către Baroul Galați.

În temeiul art.191 alin.1 pr.pen. fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul nu are un domiciliu stabil, obișnuind să frecventeze bisericile și capelele de pe raza municipiului G, asigurându-și mijloacele de subzistență din pomenile primite cu diferite ocazii. Inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală, fiind anterior condamnat prin două sentințe penale, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat.

La data de 24.11.2006, administratorul părții vătămate G, -, a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în noaptea de 23/24.11.2006, autori necunoscuți au pătruns în magazinul aparținând societății pe care o administrează (magazin situat pe strada -. -, aferent blocurilor și ), de unde au sustras o sumă de bani, băuturi alcoolice, țigări și produse alimentare, valoarea totală a prejudiciului fiind de aproximativ 10.000 RON.

Cu ocazia cercetării la fața locului, efectuată de organele de poliție, s-a constatat că pătrunderea autorilor faptei în incinta magazinului s-a făcut prin efracție, după ce aceștia au spart un geam amplasat pe peretele din partea din față a magazinului (spărtura având dimensiuni de aproximativ 45x70 cm).

Prin actul de inculpare, s-a apreciat de către organele de urmărire penală că autorul faptei este inculpatul, care ar fi pătruns în magazinul părții vătămate, de unde a sustras bunurile menționate de administratorul părții vătămate. Organele de urmărire penală l-au identificat pe inculpat ca fiind autorul faptei "în urma activităților operativ-informative desfășurate", fără a se preciza însă împrejurările care au dus la această concluzie.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei mai sus arătate, procedând chiar la efectuarea unei conduceri în teren, în prezența martorului asistent --. La efectuarea conducerii în teren, a fost prezent și administratorul părții vătămate, -.

În fața instanței, inculpatul a negat săvârșirea acestei fapte. În motivarea schimbării declarației, inculpatul a arătat că, pentru a recunoaște comiterea faptei, a fost amenințat de către organele de poliție.

S-a apreciat, de către prima instanță, că în cauză nu există probe certe care să susțină, fără echivoc, că inculpatul a fost cel care a sustras bunuri în valoare de aproximativ 10.000 Ron din magazinul părții vătămate SC SRL

În noaptea de 30.11/01.12.2006, avertizați fiind de dispecerul de serviciu, membrii unui echipaj de intervenție din cadrul Securitas G (aceștia fiind martorii și ) s-au prezentat la obiectivul monitorizat, respectiv magazinul aparținând G, situat pe strada - -, aferent blocului M1. Totodată, au fost anunțate organele de poliție.

Ajunși la obiectivul menționat, cei doi agenți de pază au constatat că în interiorul acestuia se afla un tânăr, pe care l-au somat să iasă din incinta magazinului. La puțin timp, la fața locului a sosit un echipaj de poliție, precum și administratorul societății de care aparținea magazinul, -, care a deschis ușa de acces în magazin. Imediat după aceasta, a fost imobilizat tânărul care se afla în magazin, acesta fiind ulterior identificat ca fiind inculpatul.

În momentul imobilizării inculpatului, acesta avea asupra sa o sacoșă conținând mai multe bunuri sustrase din magazin. Acestea au fost menționate într-un proces-verbal încheiat de organele de poliție, fiind restituite administratorului părții vătămate G (filele 31-32 dosar urm. pen.). Partea vătămată a apreciat valoarea bunurilor sustrase la suma de 1.000 RON.

Cu ocazia cercetării la fața locului, s-a constatat că pătrunderea inculpatului în incinta magazinului s-a făcut prin acoperiș.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei. În fața instanței, inculpatul a declarat că, de fapt, în noaptea de 30.11/01.12.2006, încercând să se sinucidă, s-a aruncat de pe clădirea oficiului poștal aflat în imediata apropiere a magazinului. Această declarație a fost însă apreciată de instanță prin prisma afecțiunilor de care suferă inculpatul.

Coroborând mijloacele de probă adminJ. în cauză cu privire la fapta comisă în dauna părții vătămate G, instanța observă că acestea converg, în mod indubitabil, către concluzia că inculpatul este autorul acestei fapte, vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită cu privire la această faptă.

Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și inculpatul.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Galația criticat hotărârea apelată ca fiind nelegală, apreciind că în mod greșit prima instanță a reținut că nu există probe certe care să susțină, fără echivoc, că inculpatul a fost cel care sustras bunuri din magazinul părții vătămate SC SRL G în noaptea de 23/24.11.2006. S-a susținut, în motivarea apelului că, deși inculpatul nu a recunoscut în fața instanței de judecată și săvârșirea acestei infracțiuni, poziția sa procesuală este infirmată atât de declarația dată la urmărirea penală, cât și de declarația martorului asistent și a reprezentantului părții vătămate, ambii prezenți la efectuarea conducerii în teren.

Inculpatul a criticat hotărârea apelată ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată, pedeapsă pe care o consideră prea mare în raport de circumstanțele în care a fost săvârșită; solicită ca la individualizarea pedepsei să se țină seama de faptul că inculpatul este bolnav, suferind de epilepsie.

Prin decizia penală nr. 254/A/22.05.2009 a Tribunalului Galațis -au admis apelurile, s-a desființat în parte sentința penală apelată și în rejudecare s-a înlăturat dispoziția prin care s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului de a vota prevăzut de art. 64 lit. a teza

Restul dispozițiilor sentinței penale apelate au fost menținute.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut următoarele:

Pe baza analizei tuturor probelor adminJ. în cauză în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii comise în dauna părții vătămate SC SRL G, dând faptei reținute în sarcina acestuia încadrarea juridică corespunzătoare.

În acest sens, au fost avute în vedere procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate, declarațiile martorilor și, declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei.

Din coroborarea probelor mai sus indicate, rezultă că în noaptea de 30.11/01.12. 2006, inculpatul a sustras prin escaladare și efracție, bunuri în valoare totală de 1.000 Ron din magazinul părții vătămate, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alibn.1-209 alin.1 lit. g și i pen.

Instanța de fond a realizat și o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cu respectarea criteriilor prev. de art.72 pen. ținând cont de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în art.209 alin.1. de gradul de pericol social concret al faptei, de modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită, de valoarea prejudiciului cauzat, precum și de persoana și conduita procesuală a inculpatului.

Având în vedere gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, condițiile în care a fost săvârșită, valoarea prejudiciului cauzat care a fost recuperat doar datorită depistării în flagrant a inculpatului și faptul că inculpatul nu este la prima abatere de la legea penală, apreciem că nu se justifică reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond, prin reținerea de circumstanțe atenuante.

Se constată că prima instanță a manifestat clemență, aplicând inculpatului o pedeapsă în limita minimului special prevăzut de lege, pedeapsă aptă să realizeze scopul prevăzut în art.52 pen. și că în mod judicios instanța de fond a reținut că probele adminJ. în cauză nu atestă, fără echivoc, că inculpatul a fost cel care a sustras bunuri în valoare de 10.000 lei din magazinul părții vătămate SC SRL

În referire la această faptă, audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, procedându-se la efectuarea unei conduceri în teren, în prezența martorului asistent --. La efectuarea conducerii în teren a fost prezent și administratorul părții vătămate,.

In faza cercetării judecătorești, inculpatul a negat săvârșirea faptei, arătând în motivarea schimbării declarației că, pentru a recunoaște comiterea faptei, a fost amenințat de către organele de poliție. Aceeași poziție a menținut-o inculpatul și în apel.

Potrivit art.69 pr.pen. declarația inculpatului făcută în cursul procesului penal, poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor adminJ. în cauză.

Or în cauză, singurul mijloc de probă administrat în susținerea acuzării derivă din chiar declarația inculpatului ( procesul verbal de conducere în teren).

Cât privește declarația reprezentantului părții vătămate, aceasta nu oferă elementele necesare pentru a trage concluzia că fapta ar fi fost săvârșită de către inculpat. Mai mult, audiat fiind în faza cercetării judecătorești, administratorul părții vătămate a arătat că are dubii cu privire la declarațiile inculpatului, întrucât volumul de marfă sustras era destul de mare pentru a fi cărat de o singură persoană.

Tribunalul a observat că, în privința unor împrejurări esențiale( modul în care au fost sustrase efectiv bunurile, fiind puțin probabil ca acestea să fi fost sustrase de o singură persoană; modul în care au fost valorificate sau consumate bunurile sustrase), în cauză nu a fost administrat nici un mijloc de probă. Organele de urmărire penală ar fi trebuit să facă demersuri pentru a identifica locul în care inculpatul a transportat bunurile sustrase ori, eventual, persoanele cărora acesta le-a dat bunurile.

S-a apreciat că, pentru dovedirea unei infracțiuni, nu este suficientă declarația de recunoaștere a inculpatului, mai ales că aceasta a fost retractată în fața instanței și, în cauza de față, nu poate fi primită fără nicio rezervă, în condițiile în care din actele medicale depuse la dosar, rezultă că inculpatul suferă de epilepsie.

În referire la încadrarea juridică dată de către organele de urmărire penală faptelor reținute în sarcina inculpatului,în mod judicios prima instanță a constatat că, din modalitatea în care s-a reținut că acestea ar fi fost săvârșite, nu rezultă suficiente elemente care să atragă reținerea formei continuate a infracțiunii de furt calificat. Chiar dacă se observă o modalitate oarecum similară de comitere a faptelor (, pe timp de noapte, prin efracție), distanța de timp dintre cele două fapte, precum și locațiile diferite în care acestea au fost comise, fac ca - în speță - să nu fie întrunite elementele specifice acestei forme de unitate legală de infracțiune. Pentru existența formei continuate a infracțiunii, trebuie îndeplinită condiția unității de rezoluție infracțională. Or, în speță, din situația de fapt expusă prin actul de inculpare, nu rezultă că inculpatul ar fi acționat în temeiul aceleiași rezoluții infracționale ci, dimpotrivă, a acționat în mod spontan, atunci când i s-a ivit ocazia adoptând o nouă rezoluție infracțională.

De asemenea, în mod concret s- reținut că în speță nu s-a dovedit ca vreuna dintre cele două fapte deduse judecății să fi fost săvârșită în condițiile prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. e pen. respectiv " în loc public".

Față de împrejurarea că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză( comisă la data de 30.11/01.12.2006 în dauna părții vătămate SC SRL G) este concurentă cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.42/12.01.2007 a Judecătoriei Galați, în mod corect s-a făcut aplicarea disp.art.36 alin.1 pen. sporul de pedeapsă aplicat fiind în mod corespunzător individualizat în raport de gravitatea infracțiunilor comise.

S-a considerat că hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul conținutului pedepsei accesorii aplicate inculpatului. Raportat la natura și gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, ținând cont și de persoana acestuia, s-a apreciat că nu se impunea interzicerea dreptului prev. de art.64 alin.1 lit.a teza I pen.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați criticând-o pentru nelegalitate.

S-a susținut că nu se impunea schimbarea de încadrare juridică dintr-o infracțiune în formă continuată în două infracțiuni în concurs și nici achitarea inculpatului conform art. 10 lit. c pr.pen respectiv față de fapta privind partea civilă SC SRL din data de 23-24.11.2006.

S-a apreciat că în mod nelegal s-a dispus schimbarea încadrării juridice având în vedere că inculpatul în aceeași modalitate, respectiv pe timp de noapte și prin efracție a sustras același tip de produse pentru ca acesta să-și asigure hrana zilnică.

Faptele inculpatului au fost săvârșite la un interval mic de timp, în mod similar, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale săvârșind două acte materiale ale infracțiunii de furt calificat pentru a-și asigura mijloacele de trai, una prin spargerea geamului iar cealaltă prin spargerea acoperișului.

Întrucât în forma continuată nu se precizează de lege că fapta trebuie să se fi săvârșit la un anumit interval de ore sau zile, s-a apreciat că fapta a fost săvârșită în formă continuată având în vedere modalitatea și modul de viață al inculpatului.

S-a precizat că greșit instanțele de fond și apel au considerat că inculpatul nu ar fi autorul primei faptei respectiv cea din noaptea de 23-24.11.2006 motivat de faptul că în fața instanței de judecată acesta nu și-a mai menținut declarațiile date la urmărirea penală. De altfel, inculpatul nu a mai recunoscut nici una dintre fapte, nici măcar cea în dauna părții vătămate SC SRL deși în cazul acesteia a fost depistat în interiorul magazinului având asupra sa bunurile sustrase motivând prezența sa în interior prin aceea că a căzut prin acoperiș când încerca să se sinucidă.

În condițiile în care inculpatul a recunoscut faptele în faza de urmărire penală, în prezența unui apărător, fapt ce exclude orice influențare a sa, și a condus organele de urmărire penală la locul faptei, a indicat în detaliu modalitatea în care a desfășurat activitatea infracțională, cele relatate de el coroborându-se cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, evidențiază că inculpatul a participat la comiterea faptei.

S-a solicitat condamnarea inculpatului și pentru fapta din 23/24.11.2006 și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile către SC SRL G într-un cuantum redus, conform cu ceea ce a recunoscut că a sustras.

Recursul nu este fondat urmând să fie respins ca atare pentru considerentele ce se vor arăta:

Potrivit dispozițiilor art. 62.pr.pen. în vederea aflării adevărului organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, iar art. 69.pr.pen. prevede că declarațiile inculpatului făcută în cursul procesului penal, poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Din analiza acestor texte de lege rezultă că soluția de condamnare a unei persoane se fundamentează pe probe certe, sigure care coroborate între ele să conducă fără dubiu la concluzia că aceasta se face vinovată de săvârșirea faptei care face obiectul trimiterii în judecată, simpla recunoaștere a persoanei acuzate, necoroborată cu restul ansamblului probator, neputând să atragă condamnarea.

În cauza de față nu se poate susține că în dovedirea faptei din 23/24.11.2006 s-au administrat probe neîndoielnice de vinovăție atât timp cât acuzarea s-a fundamentat doar pe recunoașterea inculpatului. Chiar reprezentantul părții vătămate, care avea tot interesul în descoperirea făptuitorului și acoperirea prejudiciului și-a exprimat dubiile cu privire la declarația inculpatului întrucât volumul de marfă sustras era destul de mare pentru a fi cărat de o singură persoană.

În plus, raportat la dimensiunile spațiului prin care s-a presupus că făptuitorul ar fi pătruns în incinta magazinului și statura inculpatului, se poate trage concluzia că acesta nu s-ar fi putut strecura prin spațiul respectiv.

Așa fiind, se constată că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 334.pr.pen. schimbând încadrarea juridică dintr-o infracțiune de furt calificat în formă continuată în două infracțiuni de furt calificat aflat în concurs real, după care făcând aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c pr.pen. a procedat la achitarea inculpatului pentru fapta din 23/24.11.2006.

Este de precizat că excluderea unui act material nu ar fi determinat ruperea unității infracționale și nici schimbarea încadrării juridice decât doar în situația în care latura obiectivă a infracțiunii continuate s-ar fi compus din mai mult de două acte materiale, situație în care nu se regăsește în cauza de față.

Pentru toate aceste considerente constatând că recursul de față nu este fondat, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. va fi respins ca atare.

Văzând și disp.art. 192 alin. 3.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva deciziei penale nr. 254 /A/22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați - dosar nr- (sentința penală nr. 1124/23.06.2008 a Judecătoriei Galați ) privind pe inculpatul (fiul lui și, ns. la 07.05.1980 - deținut în Penitenciarul Brăila ).

Dispune plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red.

CT/2 ex./27.11.2009

Fond:

Apel:

Președinte:Mița Mârza
Judecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marcian Marius

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 666/2009. Curtea de Apel Galati