Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 668/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 668
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea cauzei recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 270/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de furt (art. 208.Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă inculpatul recurent, pentru care răspunde av. care substituie pe av., apărător desemnat din oficiu, lipsă partea vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Av. solicită amânarea cauzei, având în vedere că la termenul anterior inculpatul a solicitat acordarea unui termen pentru a-și angaja avocat.
Instanța, având în vedere că inculpatul a fost prezent la termenul anterior și a solicitat termen pentru apărare, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă av. care substituie pe av., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent lipsă la acest termen de judecată, lipsă fiind și partea vătămată.
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului declarat de inculpatul și redozarea pedepsei aplicate acestuia, având în vedere că pedeapsa aplicată este prea mare vizavi de fapta reținută în sarcina acestuia. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni prev. de art. 208 Cod penal, constând în furtul uni, pe care dealtfel la restituit proprietarului și nici nu a avut intenția de a-l fura, doar a vrut să l călărească. Chiar dacă inculpatul este recidivist, legea permite instanțelor de judecată, ca atunci când paguba a fost restituită să se dispună achitarea acestuia în baza disp. art. 18 ind. 1 Cod penal raportat la art. 91 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 3875/17 decembrie 2008 hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. "b" Cod penal.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b" Cod penal și art. 71 Cod penal. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 30.10.2007, în jurul orei 12,30 inculpatul a plecat de la domiciliul său din sat, comuna, jud. I, spre cartierul Frumoasa din Inculpatul a venit pe până în municipiul I, deplasându-se pe str. - -, ce lega Șoseaua I - de. I - În apropierea Mănăstirii, pe un șes, inculpatul a observat un de culoare, nesupravegheat, a luat hotărârea să-l sustragă, astfel că s-a apropiat de acesta și a reușit să-l încalece.
Partea vătămată, ce se afla împreună cu un prieten, martorul G, la domiciliul unchiului său, în apropiere de locul unde își lăsase calul la, l-a observat la un moment dat pe inculpat trecând călare pe calul său dinspre Mănăstirea spre șos. -. La strigătul părții vătămate calul s-a oprit, iar inculpatul i-a spus părții vătămate că avea animalul de la o persoană. Partea vătămată l-a prins de geacă pe inculpat, însă acesta a reușit să scape și a plecat în fugă.
Partea vătămată și martorul G au pornit pe urmele inculpatului, după o distanță de aproximativ 200 reușind să-l imobilizeze lângă Socola. La fața locului a sosit un echipaj al Poliției comunitare I, care a ajutat la imobilizarea inculpatului, împrejurare în care acesta a lovit cu pumnul unul din geamurile clădirii, spărgându-
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, apărarea sa fiind însă contrazisă de ansamblul probator administrat în cauză. Astfel inculpatul susține că a fost lovit fără motiv de partea vătămată, neoferind nici o explicație plauzibilă asupra motivului pentru care acesta l-a urmărit.
În fața instanței, inculpatul a înțeles să se prevaleze de dreptul la tăcere, arătând că nu dorește să dea declarații în cauză deoarece nu este vinovat.
Inculpatul nu a solicitat probe în dovedirea nevinovăției sale.
În declarațiile date în fața instanței, atât partea vătămată cât și martorul ocular G au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale arătând că inculpatul s-a apropiat de locul unde se aflau, călare pe calul proprietatea părții vătămate, pe care aceasta îl lăsase la pășunat, fără a- priponi (lega), deoarece era blând și nu pleca. De asemenea partea vătămată a arătat că văzându-și calul, l-a strigat și acesta s-a oprit.
Este de remarcat faptul că, atât partea vătămată cât și martorul au arătat că inculpatul se afla călare pe calul aparținând părții vătămate, contrar susținerilor inculpatului că s-ar fi deplasat pe și că ar fi fost agresat fără motiv, în condițiile în care a trecut pe lângă cei doi.
Sub aspectul existenței infracțiunii, nu are relevanță în cauză precizarea părții vătămate referitoare la starea de ebrietate în care se afla inculpatul. De asemenea, nu produce consecințe juridice în cauză declarația părții vătămate că își retrage plângerea formulată față de inculpat, infracțiunea de furt nefiind o infracțiune pentru care este necesară plângerea prealabilă a părții vătămate.
Instanța apreciază că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită de probele administrate în cauză, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, procesul-verbal de depistare, declarația martorului G, proces verbal de confruntare între inculpat și partea vătămată, între acesta și martor
In drept, fapta inculpatului de a sustrage de pe un șes calul părții vătămate, cauzând un prejudiciu de 400 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, in stare de recidiva postcondamnatorie, prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a calului din locul unde acesta a fost lăsat de către partea vătămată de către inculpat, fapta consumându-se în momentul plecării din acel loc.
Urmarea imediată rezultată din săvârșirea faptei constă în deposedarea părții vătămate de bun și trecerea acestuia în posesia inculpatului, chiar dacă calul a fost recuperat la scurt timp, ca urmare a intervenției părții vătămate.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, potrivit art. 19 alin. 1 lit. "a" din Codul penal, având reprezentarea faptei și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate și urmărind acest rezultat. Inculpatul a sustras calul în scopul însușirii pe nedrept, aspect care rezulta din faptul că a plecat călare din locul unde se afla inițial cabalina.
Din fisa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că a comis prezenta fapta in stare de recidiva postexecutorie, in sensul dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal, având in vedere condamnarea anterioara la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 228/24.04.2001 a Tribunalului Iași, pentru comiterea infracțiunii continuate de furt calificat, în concurs cu cea de distrugere și semnalizare falsă, în executarea căreia a fost arestat la data de 11.07.2002.
La stabilirea pedepsei, instanța urmează a avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele reale de săvârșire a faptei și cele personale ale inculpatului.
Instanța apreciază că infracțiunea comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, ce rezultă atât din modalitatea concretă de comitere cât și din circumstanțele personale ale inculpatului. Astfel, instanța apreciază că pericolul social este conturat de curajul de care a dat dovadă inculpatul, sustrăgând calul în timpul zilei, în condițiile în care în apropiere se aflau persoane care-l puteau remarca. Mai mult, instanța apreciază că pericolul social este determinat și de perseverența manifestată de inculpat în comiterea de fapte antisociale, de atitudinea de dezinteres manifestată de acesta pe parcursul soluționării prezentei cauze.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că sancționarea, reeducarea și reinserția socială a inculpatului nu se pot realiza decât prin aplicarea unei pedepse stabilite peste minimul prevăzut de lege, pe care inculpatul urmează aoe xecuta în regim de detenție.
Împotriva hotărâri declarat apel, în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului inculpatul arată că pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând reducerea întrucât chiar dacă este recidivist s-a reintegrat bine în societate și are o familie organizată.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 270/25.05.2009 a respins ca nefondat apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 3875/17 decembrie 2008 Judecătoriei Iași, pe care a menținut-o și inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în apel.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prima instanță reținut în mod corect situația de fapt și administrat întreg probatoriul testimonial și cu înscrisuri necesar soluționării cauzei, probe ce au stabilit, fără echivoc, existența faptei de furt, atât sub aspectul laturii obiective cât și cu privire la vinovăția inculpatului.
Hotărârea instanței de fond cuprinde pe larg motivele pe care se fundamentează, urmare unei analize riguroase și complete mijloacele de probă și dovezilor în apărare existente în cauză.
Trecând la individualizarea pedepsei, instanța de fond a făcut o evaluare corectă circumstanțelor reale în care fost comisă fapta și celor personale ale inculpatului, analizând în totalitate atât pe cele agravante cât și pe cele de atenuare răspunderii penale.
Astfel, deși martorul în circumstanțiere audiat în cauză arătat că inculpatul a dat dovadă după executarea pedepsei anterioare de îndreptare a comportamentului manifestat în familie și în comunitatea locală, modalitatea de comitere faptei denotă în mod evident că redresarea sa morală nu s- realizat, manifestând același dispreț față de valorile sociale ocrotite de legea penală.
În aceste condiții, în care inculpatul a dat dovadă de deosebită îndrăzneală în sustrage un, pe timpul zilei, în timp ce era observat de partea vătămată și de martorul și de pleca în fugă de la locul unde fost surprins, reușindu-se cu greu imobilizarea sa ulterior acțiunii de urmărire, se poate aprecia existența unei periculozități sporite făptuitorului și lipsa de eficiență pedepsei anterioare în reeducarea acestuia.
Astfel fiind, comportamentul adoptat de inculpat pe o perioadă scurtă de timp de la momentul încetării executării pedepsei nu poate avea un rol determinant în atenuarea răspunderii penale și nu poate justifica aplicarea unei pedepse cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege.
La stabilirea în concret pedepsei, instanța de fond avut în vedere și circumstanța agravantă personală inculpatului care săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, împrejurare ce impune aplicarea unei sancțiuni de natură descuraja pe inculpat în comiterea de noi acțiuni ilicite.
Față de cele ce preced, Tribunalul apreciază că hotărârea instanței de fond nu este afectată de vreun viciu în stabilirea situației de fapt și în aplicarea dispozițiilor legale, astfel că în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 3875/17.12.2008 pronunțată de Judecătoria Iași ce va fi menținută ca legală și temeinică.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare față de fapta comisă și solicită reducerea ei.
De asemenea, inculpatul solicită achitarea sa întrucât fapta de sustragere a unui nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, arătând că a restituit calul proprietarului și nu vrut să-l fure, doar să-l călărească.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanțele de fond și de apel au reținut că inculpatul a comis o infracțiune de furt simplu, prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. "b" Cod penal, în dauna părții vătămate.
Situația de fapt reținută de instanțe este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
La data de 30 octombrie 2007 inculpatul a sustras de pe un șes din apropierea Mănăstirii un de culoare, încălecându-l și plecând spre șoseaua -.
Când a fost oprit de partea vătămată inculpatul a justificat că are animalul de la o persoană și a fugit, fiind prins ulterior de vătămat și de un echipaj de poliție, moment în care a spart cu pumnul unul din geamurile clădirii de lângă CFR Socola. Calul în valoare de 400 lei a fost restituit părții vătămate.
Coroborând probele administrate în cauză, instanțele au ajuns la concluzia justă că fapta există, a fost comisă de inculpat și s-a reținut în mod temeinic vinovăția acestuia.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în mod temeinic de instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea comiterii, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist, nu a recunoscut fapta, însă a recuperat prejudiciul.
În cauză nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea comisă, scopul educativ al pedepsei, prev. de art. 52 Cod penal neputând fi atins în cazul acestui inculpat decât prin executarea acestei pedepse în regim de detenție în vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și formării unei atitudini corecte față de normele de drept și față de regulile de conviețuire socială. Nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 18 ind. 1 Cod penal, fapta comisă de inculpatul prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, aducând atingere proprietății, valoare socială ocrotită de lege.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 270/25.05.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 270/25.05.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
18.11.2009/2 ex.
2 ex.
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
