Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 67/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar - - art. 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 67
Ședința publică din 05 februarie 2010
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror
de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 207 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile privind recursul au avut loc în ședința publică din 25 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie - și când, pentru a da posibilitatea inculpatului să depună concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru data de 01 februarie 2010, și apoi pentru data de 04 februarie 2010, având în vedere imposibilitatea legalei constituiri a completului de judecată, cel de-al treilea membru fiind în concediu de odihnă. Din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată din nou pentru data de 05 februarie 2010, când,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă judecătoria Vatra Dornei nr. 110/P/2007 din 24.09.2007, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g Cod penal și prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea prev. art. 33 lit. a Cod penal.
Prin sentința penală nr. 110 din 03.04.2008 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare pentru infracțiunile puse în sarcină și totodată a dispus în baza art. 83 Cod penal revocarea suspendării condiționate dispusă prin sentința penală nr. 261 din 20.09.2006 Judecătoriei Vatra Dornei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, cu motivarea că s-a soluționat cauza fără a fi îndeplinită procedura de citare cu el.
Tribunalul Suceava, prin decizia penală nr. 214 din 23.06.2008, a admis apelul, a desființat sentința în totalitate și a trimis cauza spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei sub nr. -.
Prin sentința penală nr. 60 din data de 27.03.2009 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr.-, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g Cod penal, cu aplic. prev. art. 74, 76 lit. c Cod penal, parte vătămată fiind, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplic. prev. art. 74, 76 lit. c Cod penal, parte vătămată fiind, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. d Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa dea mai grea, de 3 ( trei) luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 261 din 20.09.2006 a Judecătoriei Vatra Dornei și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, la care s-a adăugat pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, respectiv pedeapsa totală de 11 luni închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului detenția cuprinsă între data de 08.05.2008 și 24.06.2008.
În baza art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, s-a dispus ca inculpatul să fie lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. Cod penal.
În baza art. 14, 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să-i restituie -ul marca LG părții civile sau să-i achite contravaloarea acestuia, în cuantum de 1.000 lei,.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile a fost recuperat prin restituirea bunurilor sustrase.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, în noaptea de 16/17.02.2007 inculpatul a sustras din locuința părții vătămate un marca LG în valoare de 1000 lei, prejudiciu ce a rămas nerecuperat, iar la data de 18.03.2007, pe timp de zi, și prin efracție, a pătruns în locuința părții vătămate de unde a sustras o pereche de adidași și o pereche de pantaloni de trening în valoare de 150 lei, bunuri ce au fost recuperate și restituite părții vătămate.
Analizând probatoriul administrat în cauză, prima instanță a constatat că este dată vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, motiv pentru care a procedat la condamnarea acestuia la pedepse cu închisoarea, individualizate în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, iar după aplicarea regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea.
Cum inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 261 din 20.09.2006 a Judecătoriei Vatra Dornei la pedeapsa de 8 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat și cum faptele din prezenta cauză au fost săvârșite înlăuntrul termenului de încercare stabilit, prima instanță a revocat, în temeiul art. 83 Cod penal, beneficiului suspendării condiționate și a dispus ca pedeapsa de 8 luni închisoare să fie executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în total 11 luni închisoare cu executare în regim de penitenciar.
Referitor la latura civilă a cauzei, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și urm. Cod civil, prima instanță a obligat inculpatul să restituie părții civile -ul marca LG sau să achite contravaloarea acestuia în cuantum de 1.000 lei.
De asemenea, a luat act că prejudiciul cauzat părții civile a fost recuperat prin restituirea bunurilor sustrase.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa pentru fapta din data de 16/17.02.2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. Cod procedură penală, întrucât la dosar nu sunt probe certe care să confirme vinovăția sa cum că ar fi sustras -ul din locuința părții vătămate. În subsidiar, a solicitat aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ astfel încât să nu se mai revoce beneficiului suspendării executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.261/2006 a Judecătoriei Vatra Dornei.
În ceea ce privește fapta din data de 18.03.2007 referitor la sustragerea unei perechi de adidași și un trening din locuința părții vătămate, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume intenția.
Prin decizia penală nr. 207 din data de 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. - s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, a constatat instanța de apel că situația de fapt și încadrarea în drept au fost corect reținute, iar pedepsele aplicate au fost individualizate cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, după cum și modalitatea de executare a pedepsei rezultante a fost just aleasă.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză în ambele faze procesuale, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, Blanc, declarațiile părții vătămate, coroborate cu declarațiile inculpatului, rezultă că în noaptea de 16/17.02.2007 inculpatul a sustras din locuința părții vătămate un marca LG în valoare de 1000 lei, prejudiciu ce a rămas nerecuperat, faptă ce, în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1. 209 alin. 1 lit. g Cod penal și că, la data de 18.03.2007, pe timp de zi și prin efracție, a pătruns în locuința părții vătămate de unde a sustras o pereche de pantofi sport și o pereche de pantaloni de trening în valoare de 150 lei, bunuri ce au fost recuperate și restituite părții vătămate, faptă ce, în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal, pentru care în mod corect a fost condamnat de instanța de fond la pedepse corespunzătoare, individualizate corect, conform disp. art. 72 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat din data de 16/17.02.2007, nu este incidentă cauza de împiedicarea a exercitării acțiunii penale, prev. de art. 10 lit. c Cod procedură penală (fapta nu a fost săvârșită de către învinuit sau inculpat). Declarațiile martorilor audiați în cauză probează indubitabil că el este autorul faptei imputate. Martorul arată că în seara de 16.02.2007 l-a văzut pe inculpatul apelant în apropierea locuinței părții vătămate, mergând grăbit spre casă și având sub haine ascunse obiecte ce semănau cu un player și niște boxe (aceasta în contextul în care inculpatul arată că la data și ora respectivă nu s-ar fi aflat în acel loc). Martorul a arătat în cursul urmăririi penale și în fața primei instanțe în primul ciclu procesual că inculpatul apelant i-a oferit spre vânzare un player marca LG despre care i-a spus că l-a furat de la; a mai declarat același martor că ulterior la pus pe inculpatul apelant în legătură cu martorul tot pentru a vinde acestuia din urmă același player. Martorul în declarațiile sale a confirmat cele arătate de martorul. Ulterior, în fața primei instanțe, în al doilea ciclu procesual martorul și-a schimbat declarația arătând că și-a data seama de fapt nu l-a văzut pe inculpat ci pe o altă persoană (fără aoi ndica). Această ultimă declarație a martorului nu este sinceră (în condițiile în care anterior în mai multe rânduri a relatat cu totul altă situație de fapt iar noua declarație nu se coroborează deloc cu declarația martorului ). Mai mult chiar declarațiile inculpatului sunt contradictorii (acesta declară în fața primei instanțe în primul ciclu procesual că a fost la locuința părții vătămate, că a vorbit cu acesta însă ulterior, în fața primei instanțe, în al doilea ciclu procesual arată că nu a cunoscut niciodată pe părțile vătămate din cauză).
Din declarațiile martorilor și rezultă fără nici un dubiu că inculpatul apelant a fost cel care a sustras mai multe obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte din locuința părții vătămate. Martora arată că la data reclamată l-a văzut pe inculpat ieșind din locuința părții vătămate cu o sacoșă în care avea printre altele un trening și niște pantofi de sport iar martora arată că inculpatul apelant i-a vândut un trening și niște pantofi de sport (obiecte recunoscute ulterior de către partea vătămată ca fiind ale sale). Din modul în care a acționat inculpatul apelant coroborat cu împrejurarea că imediat a vândut bunurile sustrase de la partea vătămată rezultă fără nici un dubiu că a săvârșit fapta cu intenție directă.
De asemenea, conform cazierului judiciar al inculpatului, acesta a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 261/20.09.2006 a Judecătoriei Vatra Dornei la pedeapsa închisorii de 8 luni, tot pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, a cărei executare a fost suspendată condiționat.
Cum inculpatul a comis prezentele infracțiuni în interiorul termenului de încercare de 2 ani și 8 luni stabilit prin sentința penală mai sus-menționată, în mod corect instanța de fond a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință.
Solicitarea subsidiară a inculpatului de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru infracțiunea comisă în data de 16/17.02.2007 este nefondată, având în vedere perseverența acestuia în comiterea de infracțiuni contra patrimoniului precum și faptul că prejudiciul nu a fost reparat.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, acesta a arătat că greșit a fost condamnat, în condițiile în care vinovăția sa nu a fost dovedită prin probatoriul administrat, impunându-se achitarea sa în conformitate cu disp. art. 10 lit. c Cod procedură penală. În subsidiar, a solicitat achitarea sa în conformitate cu disp. art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, faptele comise neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14, 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu disp. art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpatul recurent a comis faptele reținute în sarcina sa, în modalitatea arătată în considerentele sentinței penale atacate.
Cât privește furtul săvârșit în dauna părții vătămate, acesta este dovedit cu declarațiile martorilor,. Astfel, acest din urmă martor l-a văzut pe inculpat, la data critică, în apropierea locuinței părții vătămate, având sub haine ascunse obiecte, ulterior acesta oferind martorului, spre vânzare, un player, spunându-i în prealabil că l-a sustras de la.
Relativ la fapta de furt din data de 18.03.2007, inculpatul a fost surprins de către martora ieșind din locuința părții vătămate cu o sacoșă, după care a vândut bunurile aici aflate (un trening și o pereche de pantofi de sport) martorei. Aceste obiecte au fost recunoscute de către partea vătămată, căreia i-au fost de altfel restituite de către organele de urmărire penală.
Potrivit art. 66 Cod procedură penală, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și probeze nevinovăția, iar în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să dovedească lipsa lor de temeinicie.
Or, în cauză, inculpatul nu a făcut nicio dovadă prin care să combată probele administrate de către organele de urmărire penală în susținerea acuzării aduse.
Este real că martorul și-a schimbat în al doilea ciclu procesual declarația dată, însă fără vreo justificare credibilă și în neconcordanță cu celelalte probe administrate, astfel că în mod corect instanțele au înlăturat-o, menținându-le pe cele anterioare.
Așadar, corect s-a reținut că faptele există și au fost săvârșite cu vinovăție (sub forma intenției) de către inculpat.
Relativ la cuantumul pedepselor aplicate, acestea au fost just și proporțional individualizat, în favoarea sa fiind reținute circumstanțe atenuante judiciare, cărora li s-au acordat largi efecte. De altfel, o coborâre a pedepselor sub limitele stabilite (3 luni închisoare) nu este admisibilă, date fiind prevederile art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal.
Cât privește modalitatea de executare aleasă, respectiv cea în regim privativ de libertate, ea este de asemenea, singura prevăzută de lege, urmare a aplicării dispozițiilor art. 83 Cod penal, avându-se în vedere antecedența infracțională a inculpatului. Cum prezentele fapte au fost comise în interiorul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 261/2006 a Judecătoriei Vatra Dornei, în mod corect s-a dispus revocarea suspendării acolo aplicată.
În baza disp. art. 83 Cod penal, inculpatul urmează să execute pedeapsa rezultată în urma cumulării aritmetice a pedepselor aplicate pentru prezentele infracțiuni cu cea aplicată pentru infracțiunea anterioară.
Date fiind toate împrejurările comiterii faptelor, dar și persoana inculpatului (condamnarea anterioară, cu aplicarea art. 81 Cod penal fiind tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat), nu se poate aprecia că acestora, în materialitatea lor, le lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, pentru a se dispune achitarea sa, în conformitate cu disp. art. 10 lit.1Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Curtea, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09.11.1988 în F, jud. S, domiciliat în V D,-, jud. S, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 207 din data de 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. -, ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.02.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/16.02.2010
Jud. apel -
Jud. fond -
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
