Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 672/2008. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 672

Ședința publică de la 16 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Otilia Susanu

JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea

JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror

Pe rol pronuntarea asupra recursurilor penale, avand ca obiect "furtul calificat (art.209 Cod penal)", declarat de catre inculpatii: fiul lui si -, nascut la 01.04.1979, fiul lui si, nascut la 10.04.1982, fiul lui si -, nascut la 29.09.1983 si fiul lui si, nascut la 08.10.1980 - aflati in stare de libertate, impotriva deciziei penale nr.561 din data de 05.12.2007 pronuntata de Tribunalul I in dosarul penal nr-.

La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc partile.

Procedura completa.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 09.12.2008, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta a prezentei decizii, cand din lipsa de timp pentru deliberari, instanta a amanat pronuntarea pentru azi, 16.12.2008.

CURTEA DE APEL

Analizând actele și lucrările dosarului constată:

Prin sentința penală nr.5231/14.12.2006 a Judecătoriei Iași au fost condamnați inculpații:

1. -, fiul lui și -, născut la 29.09.1983 în I, cu antecedente penale în minorat, la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 40 Cod penal.

S-a constatat că această infracțiune, săvârșită în data de 20/21.12.2003, este în concurs real (material), conform dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, cu infracțiunea de "furt calificat" prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, raportat la art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 99 Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal, săvârșită în perioada 18-28.04.2001, pentru care inculpatul - a fost condamnat la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare prin sentința penală nr. 3985/10.09.2001 a Judecătoriei Iași, menținută și definitivă prin decizia penală nr. 436/08.04.2002 a Tribunalului Iași.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului -, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.

În baza dispozițiilor art. 82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare de 5 (cinci) ani.

S-a atras atenția inculpatului - asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

2., fiul lui și, născut la 08.10.1980 în I, fără antecedente penale, la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.

În baza dispozițiilor art. 82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare de 5 (cinci) ani.

S-a atras atenția inculpatului - asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

3., fiul lui și -, născut la 01.04.1979 în I, fără antecedente penale, la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.

În baza dispozițiilor art. 82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare de 5 (cinci) ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

4., fiul lui și, născut la 10.04.1982 în I, la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. "a" Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 86⁴, cu referire la art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate sub supraveghere aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 4716/18.10.2001 Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare, pe o perioadă de 6 (șase) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. "c" Cod penal, la care a fost condamnat la 2 (doi) ani închisoare, cu aplicarea art. 86¹Cod penal și cumularea acestei pedepse (2 (doi) ani închisoare) cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății - 3 (trei) ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

S-a aplicat pedeapsa accesorie, interzicându-i-se inculpatului, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 14, 15, 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 998-999 Cod civil, s-au respins cererile de constituire de parte civilă formulată de părțile vătămate, -, și .

În baza dispozițiilor art. 189 și art. 191 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat, -, -, și, să achite câte 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, s-a dispus să fie avansate din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:

În data de 21.12.2003, partea vătămată, domiciliată în I,-, -. 1,. 4, județul I, studentă la Facultatea de Litere din Iad epus o plângere la organele de poliție în care a arătat că este proprietara autoturismului "Wolksvagen ", culoare gri metalizat, cu numărul de înmatriculare IȘ-23-, pe care în seara zilei de 20.12.2003, în jurul orelor 23,45 l-a parcat pe str. - - și l-a asigurat, deoarece ea, împreună cu prietenii săi, -, și au mers în Clubul "Versus". În autoturism, pe podeaua din spatele scaunului stânga au rămas două genți de damă (una aparținea părții vătămate și conținea: un portofel de culoare neagră, marca " " cu suma de 250 lei; actele de identitate, un telefon mobil marca " 311" cu carcasă gri și a cărui serie n-o cunoaște, alte bunuri personale și o alta aparținând părții vătămate ). Deoarece garderoba clubului era plină s-au hotărât să-și pună hainele în mașină, sens în care și s-au deplasat la autoturism și au lăsat pe bancheta din spate a autoturismului patru cojoace, dintre care trei aparțineau părților vătămate, și -. Lângă portiera dreapta-spate mai era un "", iar pe scaunul din dreapta-față încă un aparținând lui. După 10-15 minute de când au intrat în club, a dorit să-și ia cojocul din autoturism, fapt pentru care și s-au deplasat spre mașină și după câteva minute au revenit în club, anunțând-o pe că autoturismul a fost spart. Deplasându-se la mașină a găsit spart geamul portierei stânga-spate, iar de pe bancheta din spate lipseau toate cele patru cojoace aparținând părților vătămate.

La Secția 5 Poliție a ajuns în jurul orelor 03,00 unde, într-o sală se aflau patru tineri, iar pe o masă, în dreptul fiecăruia, se aflau bunurile găsite asupra lor. Verificând acele bunuri, și-a recunoscut telefonul mobil marca " 311" după faptul că pe carcasa de culoare gri din spate, în partea dreaptă spre mijloc avea o mică zgârietură și portofelul de culoare neagră marca " ", acesta fiindu-i prezentat de organele de poliție. A doua zi dimineață a fost contactată telefonic de un portar de la "" din zona Baza 3 care i-a spus că a găsit două genți, cu acte, dintre care una îi aparținea lui. S-a deplasat la sediul "" unde portarul i-a arătat două genți și verificându-le a constatat că una este a sa și alta îi aparține lui. În geanta părții vătămate se aflau toate bunurile, mai puțin telefonul mobil marca " 311" și portofelul de culoare neagră.

În cursul cercetărilor penale, în baza procesului verbal (fila 22, dosar urmărire penală), prin stația emisie-recepție, organele de poliție ale Secției a II-a I, au luat la cunoștință de mesajul transmis de Dispeceratul Poliției Municipiului I, în jurul orelor 02,20 că un autoturism marca "", cu numărul de înmatriculare IȘ-03-, având patru ocupanți a fost văzut în zona, iar ocupanții acelui autoturism au spart geamul unui autovehicul parcat în fața vulcanizării, de unde au sustras mai multe bunuri.

Fiind sesizați despre aceasta, organele de poliție au identificat autoturismul în cauză ce circula dinspre direcția străzii - spre strada -, au urmărit mașina ce a fost parcată pe strada - în fața blocului 634,. Au fost identificate patru persoane care au coborât din autoturism și se aflau în interiorul unui bloc, iar a declarat că autoturismul este proprietatea tatălui său, iar el și ceilalți trei băieți au venit din oraș, de la distracție. Aceste patru persoane au fost conduse la Secția 5 Poliție unde, în prezența a doi martori, au fost identificate, cei în cauză numindu-se:, și. În scara B din strada - a blocului 634 au fost găsite într-o cutie poștală, fără lacăt, un telefon mobil model "Nokia 3410" și pe de rețea al televiziunii prin cablu un portmoneu de culoare neagră, bunuri ce au fost la Poliție. Așa se explică de ce portmoneul de culoare neagră aparținând părții vătămate nu se află printre bunuri ce au fost ridicate de la cei patru inculpați în sediul Poliției, ci a fost adus de lucrătorii de Poliție pentru a afla cui aparține.

La sediul Secției a V-a Poliție a fost chemată și care a reclamat spargerea autoturismului și cu această ocazie partea vătămată și-a recunoscut portmoneul ca fiind al său, iar asupra lui s-a găsit, cu ocazia percheziției corporale, în buzunarul drept al gecii, un telefon " 311", de culoare neagră și argintie, pe care l-a recunoscut ca fiind al său.

În continuarea cercetărilor, pentru a identifica persoana care în noaptea de 20/21.12.2003 a sesizat faptul că ocupanții autoturismului cu număr de înmatriculare IȘ-03- au sustras bunuri dintr-un alt autoturism din zona, s-a verificat în registrul de sesizări și între ora 0,06 și 01,3o se regăsește mențiunea "IȘ-O3-", fără a fi consemnate ora exactă a apelului telefonic, numărul de telefon de la care s-a apelat sau numele apelantului.

Aceste aspecte înserate în procesele-verbale se coroborează cu declarațiile martorilor și anume:

1), ce s-a deplasat la club împreună cu părțile vătămate și care a declarat că atunci când s-a deplasat la autoturismul părții vătămate împreună cu pentru a lăsa hainele, când s-au apropiat de mașină, a observat că în partea a acesteia se afla parcată paralel o altă mașină marca "" de culoare roșie, în care se aflau 4-5 bărbați. Aceeași mașină " roșie, parcată paralele în partea " a fost observată și de un alt martor,.

2) Tatăl inculpatului, care a declarat că, în ziua de 21.12.2003, orele 03,00 au venit doi lucrători de poliție, i-au solicitat cheia de la uscător și gândindu-se că nu e ceva în regulă a constatat că fiul său nu e acasă; după aceasta lucrătorii de poliție i-au comunicat că fiul său, cu alți trei tineri se află la secția V Poliție, fiind bănuiți de furtul unor bunuri. La ora 08,00 coborât împreună cu d-nul, vecinul său, pentru a merge la secția V Poliție. În mașină discutând cu d-nul. acesta "a confirmat" că sora inculpatului a venit la acasă și a întrebat de ce a venit poliția, după care a spus că fratele său, a adus acasă patru cojoace. La Secția de Poliție a vorbit cu fiul său, iar acesta i-a spus că nu vrea să recunoască nimic, după care a mers acasă la familia, unde tatăl inculpatul era în stare de ebrietate și nu a putut spune ceva despre cojoace, după care s-a dus la familia care a spus că nu știe nimic de acele cojoace.

3) Tatăl inculpatului, care a declarat că în dimineața zilei de 21.12.2003 în jurul orei 04,00, a venit la domiciliul său care, după ce l-a întrebat ce caută poliția, i-a spus că fratele ei, a adus acasă patru cojoace, dar fără a da alte amănunte.

Organele de poliție au dorit să ia declarație acestei persoane, dar, probabil dându-și seama că, prin declarația sa, poate lămuri aspecte ale anchetei aceasta a refuzat să dea declarație scrisă, conform procesului-verbal existent la fila 48 din dosarul de urmărire penală. Cu toate acestea, afirmația făcută față de tatăl inculpatului, a clarificat un aspect important - patru cojoace au fost aduse la acasă, pe timp de noapte.

Faptul că cei patru inculpați nu recunosc săvârșirea faptei, nu înseamnă că organele de urmărire penală nu au încercat, în ciuda unei anchete dificile, cu faptă săvârșită pe timp de noapte, de către mai mulți inculpați, care s-au coalizat în susținerea unei anumite poziții procesuale la care aveau dreptul, să strângă probe în susținerea acuzațiilor aduse celor patru inculpați. Cu certitudine, cei patru inculpați au fost împreună, chiar ei recunoscând că au fost în discoteca " și ", după care s-au deplasat la domiciliu, după cum susțin aceștia. Se pare că cei patru inculpați nu s-au deplasat direct spre str. -, ci au mers spre Club "Versus", unde profitând că mașina părții vătămate era nesupravegheată au spart-o și au luat din ea mai multe bunuri ce aparțineau mai multor persoane. Telefonul mobil al părții vătămate, găsit asupra inculpatului, portmoneul aceleiași părți vătămate, găsit în scara blocului unde au fost găsiți cei patru inculpați, aruncat pe un tablou de legătură al firelor unei televiziuni prin cablu și patru cojoace, ce au fost aduse tot de acasă la el, până la ora 03,00, în ziua de 21.12.2003, sunt aspecte ce demonstrează, coroborat, raportat și la un anumit mod de operare, o situație de fapt. Acestea sunt probe indirecte, deoarece inculpații n-au justificat în vreun fel găsirea acestor bunuri asupra sau în preajma lor, dar conduc la o anumită concluzie numai coroborate între ele și cu declarațiile martorilor, care sun probe directe, deoarece aceste declarații conțin informații ce pun în lumină aspecte legate de rezolvarea problemelor esențiale în prezenta speță.

Pentru toate aceste aspecte, prima instanța, în drept, a constatat existența vinovăției penale în sarcina celor patru inculpați, sens în care a reținut că faptele inculpaților -, și, care, în noaptea de 20/21.12.2003 au sustras, prin efracție, din autoturismul părții vătămate, mai multe bunuri ce aparțineau acestei părți vătămate, precum și celorlalte părți vătămate, prietene cu aceasta, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "furt calificat" prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal.

La individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaților s-a ținut cont de dispozițiile art. 72 Cod penal și anume de: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta incriminată, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpaților, de împrejurările ce agravează sau atenuează răspunderea penală.

Pentru inculpatul s-a constatat că prezenta infracțiune de "furt calificat" săvârșită în data de 20/21.12.2003 este în concurs real (material) cu infracțiunea de "furt calificat", săvârșită în perioada 18 - 24.04.2001 și pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 3985/10.09.2001 a Judecătoriei Iași, menținută și definitivă prin decizia penală nr. 436/08.04.2002 a Tribunalului Iași, la pedeapsa de 1,6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, raportat la art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 Cod penal, fiind astfel întrunite condițiile pluralității intermediare prevăzute de art. 40 Cod penal.

S-a hotărât a i se aplica acestuia o pedeapsă prevăzută în limitele textului de incriminare pentru infracțiunea de "furt calificat" dedusă judecății, ce a fost contopită cu pedeapsa de 1,6 ani închisoare menționată anterior, iar pedeapsa rezultantă s-a dispus a fi va executată în regimul suspendării condiționate, față de aspectul că inculpatul nu este recidivist, condamnările în stare de minoritate neatrăgând starea de recidivă.

Pentru inculpații - și s-a hotărât a li se aplica câte o pedeapsă legală, prevăzută în limitele textului de incriminare, cu executarea acesteia în regimul suspendării condiționate, motivat de același aspect invocat și în cazul inculpatului -, inculpații nefiind recidiviști.

Pentru inculpatul, s-a constatat că a săvârșit prezenta infracțiune în cursul termenului de încercare de 6 (șase) ani, stabilit prin sentința penală nr. 4716/18.10.2001 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. c Cod penal, la care a fost condamnat la 2 (doi) ani închisoare, cu aplicarea art. 86¹Cod penal, sens în care, conform art. 86⁴Cod penal, cu referire la art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate sub supraveghere, cumulându-se pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare menționată anterior cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, iar pedeapsa rezultantă s-a dispus a se executa în regim privativ de libertate, deoarece inculpatul este recidivist.

Cu privire la cererile de constituire ca părți civile formulate de, -, și, prima instanță a reținut că nu a fost dovedit prin nici un mijloc de dovadă cuantumul fiecărei cereri. Nu există la dosar nici o chitanță sau act care să ateste contravaloarea geamului spart, respectiv ale celor patru cojoace. O sumă precizată în fiecare cerere, indicând contravaloarea bunului sustras nu demonstrează realitatea cuantumului indicat. Un, fie din naturală, fie din sintetică, au costuri diferite, în funcție de: model, folosită și alte elemente ce definesc prețul produsului. La fel contravaloarea unui geam diferă în funcție de mai multe aspecte (material, diverse proprietăți).

Pentru aceste aspecte, prima instanță a respins cererile de constituire ca părți civile formulate de părțile vătămate:, -, și.

S-a dispus și obligarea fiecărui inculpat, în parte, la a achita câte o sumă cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel părțile vătămate și civile, și, precum și inculpații, și -, cu toții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului declarat, partea vătămată și civilă a invocat, în esență, următoarele: a) în latura penală, cuantumul prea mic al pedepselor aplicate inculpaților de către prima instanță (raportat la poziția lor procesuală și la circumstanțele reale) și nelegala aplicare a instituției suspendării condiționate a executării pedepselor; b) în latura penală, greșita rezolvare a pluralității de infracțiuni în cazul inculpatului -; c) în latura civilă, greșita respingere a pretențiilor sale civile.

În concret, în ceea ce privește motivul de apel referitor la greșita individualizarea a pedepselor aplicate celor patru inculpați, partea vătămată și civilă a arătat că: a) prima instanță a nesocotit criteriile de individualizare judiciară a pedepselor prevăzute de dispozițiile art. 72 Cod penal, întrucât nu a ținut seama nici de circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii (noaptea, de 4 persoane împreună, prin efracție, în loc public), care atrag incidența a numai de puțin patru agravante legale dintre cele prevăzute la art. 209 alin. 1 Cod penal, dar nici de circumstanțele personale ale inculpaților (care: nu au recunoscut nici un moment fapta, încercând să-și creeze alibiuri false, nu au încercat să repare prejudiciile cauzate, iar doi dintre ei au și antecedente penale pentru același gen de infracțiuni, comise în formă continuată); b) prima instanță le-a aplicat celor patru inculpați pedepse la limita minimă prevăzută de lege "fără nici o motivare" și fără a le reține cauze de diminuare a pedepsei; c) raportat la circumstanțele reale și personale, s-ar fi impus reținerea unor circumstanțe agravante judiciare (poziția procesuală nesinceră), sens în care s-a solicitat expres acest lucru instanței de apel; d) prima instanță nu a motivat în nici un fel reținerea și aplicarea suspendării condiționate a executării pedepselor, deși art. 81 Cod penal prevede expres că instanța trebuie să o "motiveze" dacă o aplică; e) nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei numai pentru faptul că un inculpat nu este recidivist "așa cum a lăsat impresia prima instanță" în motivarea sentinței apelate; f) în cauză, raportat la circumstanțele reale și persoanele, nu se impunea suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate la trei dintre inculpați, ci executarea efectivă, în regim de detenție.

În ceea ce privește motivul de apel referitor la greșita rezolvare a pluralității de infracțiuni în cazul inculpatului -, partea vătămată și civilă a arătat că: a) acest inculpat a fost condamnat anterior la o pedeapsă definitivă de 1 an și 6 luni închisoare care a rămas definitivă la 08.04.2002, printr-o decizie a Tribunalului Iași, iar în condițiile în care el a comis noua infracțiune la data de 20/21.12.2003, sunt incidente dispozițiile art. 40 Cod penal referitoare la pluralitatea intermediară; b) deși prima instanță a reținut dispozițiile art. 40 Cod penal la încadrarea juridică, ulterior, în dispozitiv, vorbește despre un concurs real care nu poate fi confundat cu pluralitatea intermediară; c) raportat la persistența infracțională a inculpatului se impunea aplicarea unui spor de pedeapsă.

În ceea ce privește latura civilă, partea vătămată și civilă a solicitat acordarea daunelor materiale (cerute încă din cursul urmăririi penale), respectiv: a) costul geamului autoturismului spart și a manoperei de schimbare a acestuia; b) costul cojocului de damă din piele, care i-a fost sustras, evaluat în 2003 la cca. 800 lei noi; c) suma de 250 lei noi sustrasă din portofel.

În dovedirea pretențiilor solicitate, apelanta a depus mai multe înscrisuri, respectiv: 1) o adresă (72 - dosar apel) emisă de SC " " SRL I din care rezultă că această societate practică următoarele prețuri 113 lei/. geam ușă stânga spate și 116 lei noi manopera de demontat-montat un asemenea geam (în total 249 lei noi), prețuri ce includ TVA-ul și sunt valabile pentru un autoturism VW, model 2003; 2) două foi (94-95) conținând oferte de pe internet ("magazin online") la haine din piele naturală.

Această apelantă a depus și note de concluzii scrise.

Părțile vătămate și civile, și nu și-au motivat în nici un fel apelurile formulate și nu s-au prezentat în fața instanței de control judiciar, deși au fost legal citate.

În motivarea apelurilor declarate, inculpații, și - au invocat, în esență, nevinovăția lor, arătând că, în mod greșit, au fost condamnați, nu ei fiind cei care au săvârșit infracțiunea de "furt calificat". inculpați au invocat că nu există, la dosar, probe certe care să le dovedească vinovăția și au făcut, în motivele scrise de apel, o analiză amănunțită a mijloacelor de probă.

În concret acești trei inculpați au invocat următoarele:

a) faptul că atât acuzarea, cât și prima instanță s-au bazat pe împrejurarea că o persoană neidentificată a sunat în noaptea comiterii faptei la Poliție și a anunțat că i-ar fi văzut pe ocupanții unui autoturism cu nr. de înmatriculare IS.03. spărgând un alt autoturism și sustrăgând niște haine, deși această informație nu a putut fi verificată, după cum nu a putut fi identificat nici apelantul numărului de urgență 955; mai mult în acest sens, în sentința apelată există anumite inadvertențe cu privire la ora la care s-ar fi comunicat o asemenea informație; or, în aceste condiții nu poate exista certitudinea că un asemenea apel telefonic și o asemenea informație a existat, putând fi posibil ca un asemenea telefon să fi fost dat de "orice persoană care ar fi avut interes să facă un rău inculpaților";

b) descrierea autoturismului în care s-ar fi aflat inculpații, făcută de către martorul, este insuficientă și nu concordă cu caracteristicile reale al acestui autoturism;

c) nu s-a probat că telefonul găsit asupra inculpatului i-ar fi aparținut părții vătămate. În acest sens, s-a arătat că la percheziția corporală a acestui inculpat s-a găsit asupra sa un telefon mobil marca 311 (pe care acesta îl cumpărase cu o săptămână înainte), ce i-a fost ridicat în aceiași noapte de 21.12.2003, însă în procesul verbal, întocmit cu acea ocazie, nu a fost consemnată seria telefonului mobil. Abia ulterior, pe dovada din 22.01.2004 este precizată seria acestui telefon. În plus, în aceiași seară de 21.12.2003 s-a sunat de către polițiști pe numărul de telefon al părții vătămate, dar telefonul găsit asupra inculpatului nu a sunat, ci un altul situat în altă parte. Or, dacă inculpatul ar fi scos cartela din telefonul părții vătămate, atunci nu ar mai fi trebuit să sune nici un telefon în momentul apelării numărului de către polițiștii.

d) faptul că în scara blocului unde au fost găsiți inculpații de către polițiști s-a găsit un portofel nu constituie un mijloc de probă cert, pentru că acest bun nu s-a găsit asupra lor, iar inculpații "nu ar fi avut timpul necesar să-l ascundă", fiind foarte "posibil ca respectivul portofel, să fie (de fapt) asemănător cu cel al părții vătămate";

e) există inadvertențe mari între declarațiile date de martorul, în cele două faze procesuale, în ceea ce privește recunoașterea unuia dintre inculpați, ceea ce pune sub semnul întrebării sinceritatea acestuia (la urmărire penală a declarat că "a recunoscut la sediul poliției, cu certitudine, pe ocupantul din dreapta al mașinii roșii", în timp ce în fața primei instanțe a declarat că "i s-a părut după poza din cartea de identitate că recunoaște pe unul, dintre ei");

f) nu există probe certe că mașina roșie care a staționat lângă cea a părților vătămate era cea a inculpaților, mai ales că există anumite contradicții între depozițiile părților vătămate și ale martorilor privitoare la momentul la care ar fi fost văzută mașina roșie, de natură să conducă la concluzia că martorul nu a văzut nici o asemenea mașină;

g) declarația surorii inculpatului (conform căreia fratele său ar fi adus în acea seară patru cojoace la domiciliu) nu poate fi luată în considerare întrucât nu a fost scrisă personal de ea, dar și pentru că este vorba de o informație nedovedită, afirmația fiind preluată de la tatăl inculpatului, precum și în condițiile în care, la percheziția domiciliară, nu s-au găsit asemenea bunuri.

În subsidiar, cei trei inculpați au solicitat aplicarea unor pedepse la limita minimă cu suspendarea condiționată a executării acestora.

Inculpatul - a depus la dosarul instanței de apel, în circumstanțiere, copia unui contract de muncă ( 96-97), încheiat la data de 07.06.2006.

În motivarea apelului declarat, inculpatul a invocat, în esență, nevinovăția sa, arătând că, în mod greșit, a fost condamnat, nu el fiind cel care a săvârșit infracțiunea de "furt calificat". Motivele scrise de apel depuse de acest inculpat au un conținut identic cu a celor depuse de către inculpații, și -, astfel încât facem trimitere la aspectele arătate mai sus.

Pentru clarificarea antecedenței penale a inculpatului-apelant, din oficiu, s-au solicitat și atașat la dosar copii certificate a unor sentințe penale definitive de condamnare a acestuia de către Judecătoria Iași.

Prin decizia penală nr.561/5.12.2007 a Tribunalului Iași, au fost admise apelurile părții vătămate și a părților civile, a fost desființată în parte în latura penală și civilă hotărârea primei instanțe și rejudecând cauza, instanța de apel a dispus:

A) Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului -, prin sentința apelată în pedepsele componente:

a) 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g și i Cod penal cu aplicarea art. 40 Cod penal;

b) 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 99 și urm. Cod penal, prin sentința penală nr. 3985/10.09.2001 a Judecătoriei Iași, menținută și definitivă prin decizia penală nr. 436/08.04.2002 a Tribunalului Iași.

B) Majorează cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului - pentru infracțiunea dedusă judecății, respectiv pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g și i Cod penal cu aplicarea art. 40 Cod penal, la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

C) Constată că infracțiunile prevăzute și pedepsite de:

a) - art. 208 al. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 99 și urm. Cod penal (săvârșite în perioada 18-28.04.2001) pentru care s-a aplicat pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare prin sentința penală nr. 3985/10.09.2001 a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 436/08.04.2002 a Tribunalului Iași și

b) - art. 208 al. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și art. 74 lit. c și 76 Cod penal (săvârșite la data de 01.03.2000) pentru care s-a aplicat pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare prin sentința penală nr. 4925/29.10.2001 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare, sunt concurente, fiind aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal.

Dispune, în baza dispozițiilor art. 85 Cod penal, atât anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 luni aplicată prin sentința penală nr. 4925/29.10.2001 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare, cât și anularea suspendării condiționate pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare prin sentința penală nr. 3985/10.09.2001 a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 436/08.04.2002 a Tribunalului Iași.

În baza dispozițiilor art. 36 al. 2 cu referire la art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal dispune contopirea pedepselor stabilite prin sentința penală nr. 3985/10.09.2001 a Judecătoriei Iași, menținută și definitivă prin decizia penală nr. 436/08.04.2002 a Tribunalului Iași și sentința penală nr. 4925/29.10.2001 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 81 al. 2 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pe o durată de 3 ani și 6 luni închisoare, ce constituie pentru inculpat termen de încercare, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 83 și 85 al. 3 Cod penal.

D) În temeiul dispozițiilor art. 83 Cod penal dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicate potrivit pct. C) din prezenta, pedeapsă pe care o adiționează la cea stabilită la pct. B pentru infracțiunea dedusă judecății, inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 5 (cinci) ani închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa totală aplicată prin prezenta durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la 03.05.2001 la 16.06.2001.

II. Majorează cuantumul pedepsei principale aplicate inculpaților - și pentru infracțiunea dedusă judecății, respectiv pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g și i Cod penal, la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Aplică fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, modificat și completat prin Legea nr.278/2006, cu aplicarea art.13 Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 86¹Cod penal raportat la art. 71 alin. 2 și 5 Cod penal, modificat și completat prin Legea nr.278/2006, cu referire la art.13 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere atât a executării pedepsei principale cât și a celei accesorii aplicate fiecărui inculpat pe o durată de 6 (șase) ani, perioadă ce constituie pentru aceștia termenul de încercare, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 86²Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 86³al. 1 Cod penal, dispune ca inculpații - și, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, ca organ desemnat de instanță pentru supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență, precum și modalitățile de petrecere a timpului liber.

Dispune respectarea de către inculpați, pe durata termenului de încercare, a următoarelor obligații prevăzute de art. 86³Cod penal:

- să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de calificare și

- să participe la programele educative și de terapie comportamentală, derulate de organul de supraveghere.

Atrage atenția fiecărui inculpat asupra dispozițiilor art. 86⁴Cod penal.

III. A) Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului, prin sentința apelată în pedepsele componente:

a) 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. Cod penal;

b) 2 (doi) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 75 lit. c Cod penal, prin sentința penală nr. 4716/18.10.2001 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare.

B) Majorează cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, respectiv pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. Cod penal, la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Menține dispozițiile referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 75 lit. c Cod penal, prin sentința penală nr. 4716/18.10.2001 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare, pedeapsă pe care o adiționează la cea aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 5 ani și 6 luni închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa totală aplicată prin prezenta durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la 22.02.2001 la 23.03.2001.

În baza dispozițiilor art. 14 și 346 al. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 și art. 1003 cod civil obligă inculpații, în solidar, să despăgubească următoarele părți civile:

-, cu suma de 849 lei (350 contravaloarea cojocului sustras, 250 suma sustrasă din portofel și 249 contravaloarea gemului de mașină distrus);

- -, cu suma de 150 Ron, contravaloare bun sustras;

-, cu suma de 350 Ron, contravaloare bun sustras și

-, cu suma de 350 Ron, contravaloare bun sustras,

sume ce vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație de la momentul plății efective.

Au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaților.

S-au menținut celelalte dispoziții și s-a statuat asupra cheltuielilor judiciare.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut:

Prima instanță a administrat, în mod legal, un probatoriu consistent pe care l-a evaluat corespunzător și pe baza căruia a stabilit, în linii mari, corect situația de fapt, ce nu comportă critici. Totodată, prima instanță a făcut și o analiză - e drept sumară - atât a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit vinovăția inculpaților, precum și a unora dintre apărările formulate de aceștia, care au fost înlăturate motivat. De asemenea, a fost descrisă și situația de fapt reținută în sarcina acestora, cu indicarea datei de săvârșire. Prin urmare, s-a constatat că, în mare parte, au fost respectate exigențele art. 356 lit. b) și c) Cod procedură penală.

Nu poate fi trecut cu vederea faptul că, sub anumite aspecte punctuale, motivarea sentinței criticate este lipsită de consistență. Aceste lipsuri au fost suplinite de către tribunal, prin cele de mai jos.

Astfel, tribunalul constată că, în fapt, la data de 20/21.12.2003, în jurul orelor 23,45, partea vătămată, s-a deplasat împreună cu prietenii săi, părțile vătămate -, și, precum și martorul, la Clubul "Versus" din Partea vătămată s-a deplasat împreună cu cei 4 prieteni ai săi la clubul menționat cu autoturismul său, marca VW, de culoare gri metalizat, cu număr de înmatriculare IS.23.

Întrucât partea vătămată nu a găsit un loc de parcare chiar în apropierea Clubului "Versus" și-a parcat mașina la cca. 30 de metri de acest club, pe str. - -, vis-a-vis de o vulcanizare auto, ce era amplasată în intersecția aceleiași străzi cu strada -. Înainte de a coborî din mașină și a se deplasa către Club, părțile vătămate și și-au lăsat în autoturism, pe podeaua acestuia, între scaunele din față și bancheta din spate, o parte din bunuri, respectiv două poșete de damă. Poșeta părții vătămate era din piele neagră, iar în aceasta se aflau: un portofel din piele de culoare neagră marca, având în el suma de 2.500.000 lei vechi, un telefon mobil marca 311, cu carcasă în culori gri/argintiu și, precum și alte mărunțișuri. Poșeta părții vătămate era tot din piele de culoare neagră, cu 2 barete scurte, în care se aflau: un set de chei cu cartelă de acces la interfon, produse cosmetice și 2 dischete (partea vătămată a apreciat valoarea poșetei la 1,5 milioane lei vechi, iar a produselor cosmetice la 2 milioane lei vechi).

Cele patru părți vătămate și prietenul lor, s-au deplasat apoi către Clubul "Versus", nu înainte ca partea vătămată să-și încuie mașina. În incinta clubului cei 5 s-au întâlnit cu alte cunoștințe. Întrucât cele cinci persoane au constatat că la garderoba clubului nu mai erau locuri și nu aveau unde să-și lase hainele, s-au decis să se întoarcă la autoturismul cu care veniseră și să-și lase hainele în acesta. S-a hotărât ca băieții să ducă hainele tuturor la mașină. Astfel, cei doi băieți, respectiv partea vătămată și martorul, ajutați și de martorul, cu care aceștia se întâlniseră, în discotecă, au dus și lăsat în mașina părții vătămate 6 cojoace. Cei trei tineri au lăsat în autoturism, pe bancheta din spate patru cojoace, respectiv: 1) un de damă din piele întoarsă de culoare bleumarin, aparținând părții vătămate cu o valoare (apreciată de partea vătămată) de cca. 8.000.000 lei vechi, 2) un bărbătesc din material sintetic de culoare crem, fabricat de firma "" și aparținând părții vătămate, cu o valoare (apreciată de partea vătămată) de cca. 7.000.000 lei vechi, 3) un de damă din material sintetic de culoare neagră, cu talia scurtă, aparținând părții vătămate - cu o valoare (apreciată de partea vătămată) de cca. 1.500.000 lei vechi și 4) un de damă din piele întoarsă de culoare maro, căptușit cu de cu guler din de dihor, cu 2 buzunare, în care fuseseră lăsate o pereche de mănuși din piele neagră, iar în mâneca cojocului un fular, toate aparținând părții vătămate, cu o valoare totală (apreciată de partea vătămată) de cca. 8.780.000 lei vechi (din care 8 milioane valoarea cojocului). Totodată, cei trei tineri au lăsat în autoturism, dar pe scaunul din partea dreaptă față: un bărbătesc din piele aparținând martorului, iar pe bancheta din spate, dar tot în partea dreaptă, cojocul martorului.

Aspectele de fapt reținute mai sus rezultă, fără echivoc, din analiza coroborată a plângerilor și declarațiilor părților vătămate și a celor doi martori și .

După ce au lăsat hainele în mașină și au încuiat-o, cei trei tineri au revenit în discotecă, mai puțin martorul care a mai rămas câteva momente în fața acelui club. La momentul în care a lăsat hainele în mașină, martorul a remarcat faptul că lângă autoturismul lor se afla o mașină marca " de culoare roșie în care se aflau 4 sau 5 băieți" (32 verso dosar urm. penală). În aceeași declarație, din cursul urmăririi penale, acest martor a mai arătat că "am văzut fața unui dintre ocupanții mașinii roșii, care mi s-a părut a fi suspectă, mă refer la mașină; ulterior l-am remarcat pe acesta, după cea fost reținut de poliție, în aceeași seară și dus la Secția a V-a". Într-o altă declarație din 26.09.2004 (dată tot în cursul urmăririi penale (34 verso), martorul a arătat că a tânărul pe care l-a văzut în mașina roșie stătea pe scaunul de lângă șofer.

Martorul, care rămăsese câteva momente în fața clubului pentru a discuta cu un alt tânăr, a declarat că: "după ce am lăsat hainele în mașină eu am rămas cu un prieten afară și atunci am văzut o mașină de culoare roșie, care mi s-a părut a fi suspectă, mașină care se afla în spatele mașinii.; în ea se aflau mai mulți băieți; mi s-a părut suspectă deoarece nu era parcatăam intrat în discotecă "( 36 verso ). Aceleași aspecte le-a arătat martorul și în cealaltă declarație dată în cursul urmăririi penale, cât și în fața primei instanțe, cu următoarele precizări: că după ce și-a lăsat hainele în mașină, el a rămas afară pentru a-și ajuta/dirija un prieten să-și parcheze o mașină; că a văzut în zonă o mașină roșie, cu farurile pătrate ( 146 verso-dosar judecătorie), dar "al cărui an de fabricație nu îl poate spune, pentru că arăta ca o mașină ținută afară și nu în garaj", dar "crede că anul de fabricație al acesteia era 1986- 1987".

După cca. 15-30 minute, martorul a dorit să plece și a arătat că dorește să-și ia cojocul din mașină. Ca atare, împreună cu el s-au deplasat la mașină partea vătămată și martorul, pentru ca martorul să-și ia cojocul. Când cei trei tineri au ajuns lângă mașina părții vătămate au constatat că geamul din spate stânga era spart, iar din autoturism fuseseră sustrase patru cojoace care au fost lăsate pe bancheta din spate, în partea, precum și cele două poșete de damă, care au fost lăsate pe podeaua mașinii, în spatele scaunului din stânga față. Imediat aceștia au anunțat și fetele care rămăseseră în club.

Prin urmare, în intervalul de timp în care părțile vătămate se aflau în club, mașinii cu care acestea veniseră i s-a spart geamul din partea spate, iar din aceasta, inculpații (care se aflau în mașina roșie -așa cum se va arăta mai jos) au sustras 4 cojoace și cele două poșete, bunuri ce aparțineau celor patru părți vătămate.

Inculpații au acționat în această manieră foarte repede și din partea (martorul a arătat, într-una din declarație sale, că a văzut, la un moment dat, mașina roșie, dar cu motorul pornit, parcată paralel-stânga cu mașina părții vătămate ). Așa se explică de ce nu a fost sustras și cojocul martorului care se afla tot pe bancheta din spate, dar în extremitatea dreaptă a acesteia și nici cojocul martorului, care se afla pe bancheta din față dreapta.

În timp ce inculpații sustrăgeau aceste bunuri, ei au fost observați de o persoană rămasă neidentificată, care a telefonat la Dispeceratul Poliției Municipiului I, la numărul de urgență 555, anunțând că ocupanții unei mașini cu numărul de înmatriculare - au spart geamul unui autovehicul în fața vulcanizării, în zona -, de unde au sustras mai multe bunuri. Din verificările efectuate, în cursul urmăririi penale (a se vedea procesul-verbal din 14.04.2004 - 27 ) în "Registrul de sesizări" al Dispeceratului Poliției Municipiului I s-a constatat că între apelurile telefonice primite în intervalul orar 0,06-01,30 se regăsește doar mențiunea "-", fără a fi consemnată ora la care s-a sunat, numărul de la care s-a apelat și nici numele apelantului.

Pentru a fi identificată persoana care a sesizat fapta imputată inculpaților, organele de cercetare penală au verificat lista numerelor de telefon de la care s-a apelat numărul de urgență 555 în acea seară, constatându-se că este vorba de 12 apeluri, din care 11 efectuate din municipiul Dintre cele 11 apeluri din I, 5 au fost făcute de la telefoane amplasate în locuri publice astfel încât nu putea fi identificată persoana care a sunat. Verificările efectuate la persoanele fizice, titulari ale posturilor fixe de la care s-au efectuat restul celor 6 apeluri telefonice identificabile, nu au condus la identificarea persoanei care a sesizat fapta dedusă judecății, ceea ce duce la concluzia că persona care a făcut sesizarea a sunat de la un telefon amplasat într-un loc public.

Dar faptul că o persoană, rămasă neidentificată, a sunat la numărul de urgență 555 și a sesizat tocmai faptul că ocupanții unei mașini cu numărul de înmatriculare - au spart geamul unui autovehicul în fața vulcanizării, în zona -, de unde au sustras mai multe bunuri, rezultă din coroborarea mențiunii din "Registrul de sesizări" al Dispeceratului Poliției Municipiului I privitoare la numărul de înmatriculare anterior arătat, cu mențiunile neechivoce din procesul-verbal întocmit în aceeași noapte, la orele 02,20 (filele 22-24 dosar urmărire penală) de lucrătorii de poliție, aflați în patrulare cu un autovehicul al poliției prin oraș. Astfel, în acest proces-verbal se arată că: "astăzi, data și ora de mai sus, aflându-mă în serviciu, în zona " II", am luat la cunoștință prin stația emisie-recepție, mesajul transmis de către Dispeceratului Poliției Municipiului I, despre faptul că un autoturism, marca, având numărul de înmatriculare -, având 4 ocupanți, a fost văzută în zona -, iar ocupanții acelui autoturism au spart geamul unui autovehicul parcat în fața vulcanizării de unde au sustras mai multe bunuri din interiorul mașinii". Or, această mențiune din procesul-verbal dovedește fără echivoc că o persoană necunoscută a sesizat toate aceste împrejurări de fapt. Împrejurarea că toate aceste date nu au fost înscrise și în respectivul registru este fără relevanță probatorie, întrucât ceea ce avea întâietate pentru polițiști, la acel moment, era darea în urmărire a acelei mașini și nu consemnarea într-un registru a unor date. Ca atare, criticile inculpaților în legătură cu aceste aspecte nu sunt fondate.

Mai trebuie precizat și faptul că nu poate fi vorba de neconcordanțe privitoare la ora de comitere a faptei (toate criticile inculpaților în acest sens fiind nefondate) întrucât ora indicată de polițist în procesul-verbal este ora întocmirii procesului-verbal ori, cel mai devreme, ora la care acesta a recepționat mesajul de la Dispecerat. Evident că ora sesizării telefonice la numărul de urgență 555 (este logic faptul că persoana ce a făcut sesizarea telefonică, cel mai probabil de la un post telefonic public, a făcut-o după comiterea faptei și nu concomitent, și, se pare, din altă locație) și, cu atât mai mult, ora comiterii faptei sunt unele cu mult anterioare, situate în intervalul orar 0,06-01,30.

În declarația sa, martorul (147- dosar judecătorie) a precizat că atunci când au găsit autoturismul spart, mașina de culoare roșie (despre care crede că era "produsă înainte de anii 1995-1996) nu mai era în zonă, iar la cca. 5 minute au sosit niște jandarmi, care le-au comunicat că "un taximetrist a văzut cine le-a spart autoturismul, dar acesta nu a vrut să-și dea numele".

În baza respectivei sesizări telefonice, lucrătorii de poliție, aflați în patrulare cu un autovehicul al poliției, la momentul primirii mesajului, în zona " II" (cei ce au întocmit procesul-verbal de constatare mai sus arătat), au observat, la un moment dat, în timp ce se deplasau pe străzile orașului, autoturismul dat în urmărire, respectiv de culoare roșie, care circula dinspre strada "-" spre strada "-". Polițiștii au urmărit această mașină, iar ulterior au găsind-o parcată pe strada "-" în apropierea blocului 634,. B, unde locuiau, la etajul 2, inculpatul, iar la etajul 3 inculpatul -. Auzind voci în scara blocului, polițiștii au intrat și i-au găsit acolo pe cei patru inculpați, pe care i-au legitimat și condus la sediul secției a V-a de poliție. În prealabil, polițiștii i-au interpelat dacă mașina de culoare roșie este a vreunuia dintre ei, inculpatul comunicând că aceasta este proprietatea tatălui său și că "el și cu ceilalți băieți au venit acum din oraș de la distracție" cu acea mașină. Totodată, mai înainte de a-i conduce pe inculpați la sediul secției, polițiștii au verificat și scara blocului unde au fost găsite următoarele bunuri: a) într-o cutie poștală, fără lacăt, un telefon mobil marca Nokia 3410; b) pe (cutia) de rețea al unei rețele de ca- un portofel de culoare neagră, fără bani sau valori în el (23 ).

La sediul poliției unde au fost conduși inculpații a fost chemată și partea vătămată, care, în prezența martorilor și, și-a recunoscut portofelul, precum și telefonul mobil marca 311, de culoare cu argintiu, care a fost găsit asupra inculpatului, la percheziția corporală. Asupra celor patru inculpați, la perchezițiile corporale efectuate s-au mai găsit diferite sume de bani și cartele reîncărcabile (439.000 ROL și trei cartele "" reîncărcabile la, 530.000 ROL și un telefon Motorola la, 450.000 ROL, o cartelă "" reîncărcabilă și un telefon LG la și 500.000 ROL, un telefon Samsung și o cartelă "" reîncărcabilă). Toate aceste aspecte au fost consemnate în același proces-verbal din 21.12.2003 (22-24 ).

Telefonul mobil marca 311 găsit asupra inculpatului, la percheziția corporală a fost ridicat de la acesta pe bază de dovadă (semnată de el), în data de 21.12.2003 (30), în aceasta consemnându-se expres faptul că telefonul este de culoare neagră cu gri și nu are serie -, telefon despre care inculpatul a declarat, la acel moment, că-l cumpărase pe 14.12.2003 și că folosește cartela reîncărcabilă de cca. 2-3 zile.

În declarația dată în aceeași zi de către partea vătămată ( 8-11 ), aceasta a precizat expres că în jurul orelor 3,00 fost chemată la Secția a V-a de Poliție unde a văzut patru tineri, în dreptul fiecăruia pe o masă, aflându-se mai multe bunuri. Printre acele bunuri și-a recunoscut telefonul mobil marca 311, în care "nu se mai afla cartela" cu numărul său de telefon, după faptul că "pe carcasa de culoare gri, în spate, în partea dreaptă, la mijloc avea o zgârietură mică". La acel moment, deși a fost întrebată de seria - a telefonului nu a putut-o prezenta pentru că nu avea actele de proveniență a telefonului asupra sa. Și-a mai recunoscut și un portofel după culoare și, mai ales, marca acestuia. Bunurile recunoscute au rămas la poliție în acea seară. A mai arătat partea vătămată, în aceeași declarație, că a observat faptul că o observat că la telefonul său "țipla cu seria - lipsea, fiind răzuită". Abia ulterior, a putut comunica polițiștilor seria - a telefonului pe care a preluat-o din factura de achiziție. Ca atare, a doua zi, pe 22.12.2003, partea vătămată dă un supliment de declarație ( 10 verso ) în care arată că în această zi s-a prezentat din nou la poliție unde "verificându-se seria - în memoria telefonului s-a constata că corespunde cu seria înscrisă pe factura fiscală de achiziție". În declarația sa, numitul -. (tatăl părții vătămate ) a confirmat că el cumpărase telefonul mobil marca 311 pe care i-l dăduse fiicei sale și a indicat și seria - (care este, de fapt, un număr format din 15 cifre - 41 ) a telefonului.

În declarația sa din aceeași noapte, partea vătămată - a arătat (13 verso ), printre altele, că "în aceeași noapte am mers la Secția a V-a de Poliție unde se aflau patru tineri a recunoscut telefonul mobil marca 311, după carcasă și faptul că avea o zgârietură mică pe carcasa spate; de asemenea, și-a recunoscut portofelulpe care și eu l-am recunoscut, văzându-l asupra ei cu alte ocazii". Și partea vătămată ( 16 verso ) a făcut susțineri similare întrucât și acesta a fost prezent la recunoașterea telefonului, în special, după aceeași zgârietură de pe carcasa din spate. Partea vătămată a confirmat că partea vătămată își lăsase în geantă telefonul marca 311 de culoare gri-argintie ( 21 ).

La rândul lor, martorii și, care au asistat la recunoașterea bunurilor de către partea vătămată, au făcut susțineri similare, referindu-se la recunoașterea telefonului în special după aceeași zgârietură de pe carcasa din spate, precum și la faptul că seria - a telefonului fusese răzuită, aceasta fiind comunicată însă a doua zi de partea vătămată după datele din factura de achiziție și constatându-se că ea corespunde.

La data de 13.01.2004, polițiștii s-au deplasat la o societate de specialitate ( 42 verso) pentru ca un specialist să verifice seria - din memoria telefonului ridicat de la inculpatul, constatându-se că aceasta este aceeași cu cea înscrisă în factura prezentată de partea vătămată. Ca atare, ulterior, printr-un proces-verbal din 22.01.2004 ( 31 ) organele de poliție i-au predat părții vătămate telefonul mobil marca și portofelul de piele.

Față de cele anterior arătate, se reține că toate criticile inculpaților relative la faptul că nu există probe certe că telefonul ridicat de la inculpatul este al părții vătămate sunt nefondate. Astfel, în procesul-verbal din 21.12.2003 nu s-a putut trece seria - pentru că aceasta fusese răzuită, cel mai probabil de inculpați. Ea a fost aflată a doua zi, când s-a și verificat și corespundea cu cea din factură. Pentru că era nevoie însă și de o verificare materializată într-un înscris, făcută de o terță persoană, acest lucru s-a făcut după sărbătorile de iarnă pe 13.01.2004, perioadă în care telefonul a rămas la poliție. Pe de altă parte, telefonul nu a sunat pentru că nici nu putea, acesta fiind găsit asupra inculpatului fără cartelă în el. Iar dacă partea vătămată sau polițiștii au apelat pe numărul părții vătămate (deși, la dosar, nu există probe că s-ar fi procedat astfel) și s-a auzit sunând, evident că a sunat un alt telefon, aflat într-o altă locație, la care fusese pusă cartela părții vătămate ce fusese scoasă de inculpați. Este de precizat că - așa cum se va arăta și mai jos - aceștia au avut mai mult timp la dispoziție pentru a ascunde o parte din bunurile sustrase (cojoacele), inclusiv pentru a scoate cartela din telefon.

Martorul a declarat în cursul urmăririi penale că, în acea seară de 20/21.12.2003, "la sediul poliției l-am recunoscut pe tânărul din mașina roșie, care se afla pe scaunul din dreapta șoferului", dar și că "am văzut buletinele celor patru băieți" ( 33 ). Declarația sa în acest sens concordă cu cea ( 147) dată în fața Judecătoriei Iași (criticile inculpaților, care au citat doar fragmentar depoziția acestuia, fiind nefondate), în care a arătat că: "la secția de poliție am văzut 4-5 persoane de sex masculin, care am înțeles că sunt bănuite a fi autorii furtului; mi s-a părut, după poza din cărțile de identitate, că aș recunoaște pe una din persoanele aflate în mașina roșiepersoana care stătea în mașina roșie pe scaunul dreapta față cred că semăna cu una din persoanele care se aflau la poliție". Prin urmare, este cert că acest martor a văzut la sediul secției de poliție pe cei patru inculpați și a constat că unul dintre aceștia seamănă cu una din persoanele pe care le văzuse în mașina roșie. Dar tot la poliție el a văzut și cărțile de identitate ale inculpaților care fuseseră puse pe o masă alături de toate celelalte bunuri găsite asupra inculpaților la perchezițiile corporale. Mai mult, declarația martorul cum că la sediul poliției a recunoscut pe unul dintre ocupanții mașinii roșii este confirmată, fără echivoc, chiar de inculpatul în declarația sa ( 85 verso) dată în fața judecătoriei în care a arătat: "la un moment dat la secția a 5-a a intrat un băita care a recunoscut pe ca fiind ocupantul locului din față dreapta a mașinii roșie".

Inculpatul nu a putut indica plauzibil proveniența telefonului găsit asupra sa. Cu prilejul ridicării telefonului pe bază de dovadă, inculpatul a precizat că l-a cumpărat pe 14.12.2003 și că are cartela cu număr de 2-3 zile (30 ). Cu prilejul audierii sale, în prezența avocatului ales, în aceeași zi, inculpatul a susținut că a cumpărat telefonul cu 7 zile în urmă din talciocul I de la o persoană necunoscută, iar cartela o are de aproape 2 ani (82 ). a mai precizat că despre faptul că avea acest telefon mai știe și numitul, care este student și locuiește în complexul studențesc în căminul, camera 321, care a vrut să i-l cumpere. În urma verificărilor, făcute de polițiști s-a constatat că în acel cămin studențesc nu locuiește nici un student cu un astfel de nume (54 ). Audiați în aceeași zi de 21.12.2003, inculpatul ( 44 ) a arătat că nu știe de unde avea inculpatul acel telefon mobil, iar inculpatul ( 103) a arătat că "până acel moment nu mai văzusem telefonul marca 311 asupra lui, știind că până joi avusese un telefon Ericson T- 28". În fața judecătoriei (86), inculpatul a susținut că de la el s-a ridicat telefonul său care era nou și pe care-l cumpărase din talcioc și că la secția de poliție i s-ar fi prezentat un telefon similar cu al său, dar mai vechi, care nu avea semne particulare (zgârieturi), dar avea cifrele și sigla puțin șterse (depoziția inculpatului în acest sens se contrazice chiar și cu propria-i declarația din cursul urmăririi unde nu a făcut vorbire de 2 telefoane, cât și cu declarațiile tuturor celorlalți).

Trebuie precizat că după comiterea faptei inculpații s-au deplasat prin mai multe locații din oraș și că după ce au sustras din poșetele părților vătămate bunurile de valoare le-au aruncat. Aceste poșete au fost găsite în aceeași noapte de un angajat al RA care le-a lăsat unui coleg de la poarta de acces în această unitate, persoană ce a anunțat telefonic poliția. Ulterior poșetele au fost restituite părților vătămate.

Faptul că inculpații au avut la dispoziție timpul necesar să ascundă o parte din bunurile sustrase rezultă din declarațiile date a doua zi de către o parte din rudele acestora. Astfel, din declarația ( 43 ) martorului (tatăl inculpatului, care ulterior nu a mai dorit să dea declarații) rezultă că dimineața a fost la sediul poliției și s-a întâlnit cu tatăl inculpatului ce i-a comunicat că sora inculpatului ar fi venit la domiciliul său în timpul nopții, comunicându-i că fratele ei ar fi adus acasă patru cojoace. Susțineri similare ( 46 ) a făcut și martorul (tatăl inculpatului, care ulterior nu a mai dorit să dea declarații). Evident că la verificările făcute abia a doua zi la domiciliul lui, cu acordul acestuia (deci nu o percheziție) nu s-au mai găsit acele cojoace, trecând deja timp suficient pentru ca ele să fie dusă în altă locație. Pe de altă parte și inculpații au declarat că au stat cca. 10 minute în holul acelui bloc. Nu este de ignorat nici faptul că în holul blocului în care inculpații au fost depistați s-a mai găsit și un telefon mobil Nokia a cărei proveniență nu a putut fi stabilită, ceea ce ar putea sugera atât probabilitatea ca inculpații să știe de acesta (dat fiind faptul că în același hol s-a găsit și portofelul părții vătămate), cât și probabilitatea ca aceștia să mai fi "trecut" și prin altă parte. De altfel, este cert că fapta s-a comis anterior orei 01,30, iar inculpații au fost depistați cel mai devreme la orele 02,20, având timp suficient să "scape" de o parte din bunurile sustrase.

În cursul urmăririi penale, inculpații, și au fost testați cu tehnica de detecție a comportamentului simulat și din raportul de constatare tehnico-științifică a rezultat că în evoluția diagramelor poligraf, corespunzătoare răspunsurilor acestora la întrebările relevante cauzei, au fost evidențiate modificări semnificative caracteristici stresului emoțional. În ceea ce-l privește pe inculpatul, diagramele poligraf nu au putut fi interpretate pentru a se formula vreo concluzie, întrucât acesta "în mod voluntar a încercat eludarea detecției, recurgând la control respirator, contracții musculare, mișcări, care au denaturat înregistrările".

Tribunalul reține că acest raport de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat nu constituie un mijloc de probă de natură a dovedi, direct sau indirect, vinovăția inculpaților. El este doar un mijloc care oferă unele indicii de natură să canalizeze ancheta într-o anume direcție și față de o anume persoană sau de anumite persoane. Cu toate acestea, rezultatele acestuia (adică indiciile oferite) nu pot fi ignorate întru-totul, mai ales că inculpații au acceptat (chiar cerut) de bunăvoie, să se supună acestuia (a se vedea în acest sens conținutul "declarațiilor de consimțământ la examinare" - 70 ).

Tribunalul nu va reține acest mijloc de probă (constatarea tehnico-științifică) ca pe unul pe baza căruia s-a stabilit vinovăția inculpaților, ci doar ca pe un element care, alături de multe altele, consolidează credibilitatea depozițiilor martorilor și a părților vătămate și diminuează credibilitatea apărărilor inculpaților.

În ceea privește criticile inculpaților referitoare la inadvertențele de descriere a autoturismului în care s-ar fi aflat inculpații, făcută de către martorul, precum și la faptul că această descriere nu concordă cu caracteristicile reale al acestui autoturism, tribunalul reține că acestea sunt nefondate. Astfel, mai întâi, trebuie precizat faptul că două persoane au văzut mașina roșie marca în care se aflau inculpații și anume martorii și și că aceștia au vizualizat doar pentru câteva acea mașină, pe timp de noapte, astfel încât este absurd a li se solicita - cum pretind inculpații - să indice cu exactitate anul de fabricație a acesteia. Caracteristicile mașinii la care s-au referit martorii corespund întru-totul cu cele ale autoturismul marca, de culoare roșie, cu care au circulat inculpații în acea noapte și care era proprietatea tatălui inculpatului. Martorilor li s-a pretins să indice anul de fabricație a mașinii (cerere absurdă, raportat la datele concrete ale comiterii faptei), aceștia dându-și cu presupusul. Ceea ce au subliniat însă ambii martori și este relevant este faptul că mașina în discuție era marca, de culoare roșie, model mai vechi. Interpelat expres, martorul a precizat că era vorba de o mașină cu farurile de formă pătrată ( 146 verso - dosar judecătorie). Or, fotografiile prezentate de către inculpatul și depuse la dosarul cauzei relevă că, într-adevăr, mașina tatălui său, deși fabricată în anul 2000, era una de model vechi (care s-a fabricat, în special, în anii^,80-^,90, în jurul anilor 2003-2005 producția lor fiind sistată - fapt notoriu, care nu trebuie dovedit) și avea farurile de formă aproape pătrată. În altă ordine de idei, nu poate fi ignorat nici faptul că fotografiile depuse de inculpat sunt la trei ani după comiterea faptei, când mașina putea fi transformată/modificată ori revopsită. Ca atare, criticile inculpaților referitoare la o eventuală eroare de identificare a autoturismului nu sunt fondate.

În concluzie, tribunalul reține că în cauză există probe certe de vinovăție a inculpaților. au fost depistați în aceeași seară cu cea a comiterii faptei, după ce s-au deplasat cu o mașină cu caracteristici similare celei văzute în apropierea autoturismului părți vătămate. Mai mult, asupra unuia dintre inculpați s-a găsit un bun al uneia dintre părțile vătămate, iar în holul blocului în care cei patru inculpați au fost găsiți împreună s-a găsit și un portofel al părții vătămate. În plus, unul dintre ocupanții mașinii a fost recunoscut la sediul poliției de către unul din martori, iar o persoană necunoscută a sesizat organele de poliție telefonic indicând expres numărul de înmatriculare al mașinii cu care au circulat inculpații în acea noapte ca fiind aceea în care se aflau cei care au spart autoturismul părții vătămate și au sustras bunuri din interior.

Prima instanță a încadrat corect, din punct de vedere juridic, fapta reținută în sarcina inculpaților.

Ca atare, apelurile inculpaților în latura penală nu sunt fondate.

Trecând la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a făcut, în principiu, o justă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, chiar dacă a omis să arate, în considerente, cum anume a individualizat pedeapsa stabilită și ce criterii a avut în vedere în concret, în cazul fiecărui inculpat. Această lipsă va fi suplinită de tribunal prin cele de mai jos. În acest context, prima instanță le-a aplicat inculpaților pedepse la limita minimă prevăzută de lege, fără o motivare concretă, deși acest lucru nu se justifica raportat la circumstanțele reale, la poziția concretă adoptată de inculpați și la circumstanțele personale ale unora dintre ei. Sub acest aspect, apelurile părților vătămate sunt fondate.

Astfel, pe de o parte, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal (de la 3 la 15 ani închisoare), la modalitatea concretă de săvârșire a faptei (noaptea, de 4 persoane împreună, prin efracție, în loc public - ce atrage incidența a patru agravante ale art. 209 alin. 1 Cod penal), de gradul de pericol social concret al acesteia (unul ridicat), precum și urmările produse (respectiv cuantumul prejudiciului - unul relativ ridicat și nerecuperat în cea mai mare parte), tribunalul constată că nu se impune aplicarea unor pedepse orientate chiar la limita minimă, ci ar fi trebuit individualizate peste această limită. În același sens pledează și faptul că inculpații nu au recunoscut nici un moment fapta, încercând să-și creeze alibiuri false și nu au încercat să repare prejudiciile cauzate, iar doi dintre ei ( și ) au și antecedente penale pentru același gen de infracțiuni, comise în formă continuată.

Pe de altă parte, trebuie avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților deduse din caracterizările și actele în circumstanțiere depuse la dosar de aceștia ( 114-117), care sunt persoane tinere, ce provin din familii organizate. În plus, inculpatul a probat că, în prezent, lucrează cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată. Se mai reține și faptul că inculpatul este recidivist și că, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanțelor, existând indicii că este plecat din țară.

Raportat la toate aceste criterii, tribunalul apreciază că pedepsele aplicate inculpaților au fost greșit individualizate și că ele trebuie majorate peste limita minimă, dar orientate înspre aceasta.

În ceea ce-i privește pe inculpații, - și -, tribunalul reține că în mod greșit s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, prima instanță nemotivând această suspendare, așa cum impun prevederile legale. Ca atare, din această perspectivă criticile părților vătămate sunt fondate.

În ceea ce-i privește pe inculpații și -, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, date fiind și circumstanțele lor personale, tribunalul apreciază că, în speță, sunt întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 86¹Cod penal prin raportare la pedeapsa principală ce le va fi aplicată efectiv acestora și la conduita generală a lor în comunitate. De aceea, tribunalul apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru aceștia, existând reale perspective de reintegrare în societate a lor și suficiente elemente pentru a se aprecia, în mod rezonabil, că aceștia nu vor mai săvârși și alte infracțiuni.

Se reține deci că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, poate fi atins, în cauză, în privința inculpaților și -, și fără executarea efectivă a pedepselor principale ce le vor fi aplicate.

În ceea ce-l privește pe inculpatul -, tribunalul constată că prima instanță, deși a reținut corect că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșit în condiții de pluralitate intermediară prevăzută de art. 40 Cod penal, totuși a constat nelegal ulterior faptul că această infracțiune este în concurs real cu infracțiunea pentru care el fusese anterior condamnat definitiv prin sentința penală nr. 3985/2001 a Judecătoriei Iași, când, în realitate, noua infracțiune fusese comisă în timpul termenului de încercare al suspendării condiționate (deci după rămânerea definitivă a condamnării), situație în care erau incidente și trebuiau aplicate dispozițiile de sancționare specială prevăzute de art. 83 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării. Din această perspectivă se constată că aspectele invocate de părțile vătămate-apelante sunt fondate. În plus, prima instanță nu a ținut seama de toate condamnările din antecedența inculpatului, deși acestea rezultau din fișa sa de cazier judiciar (respectiv nu a fost avută în vedere și condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 4925/29.10.2001 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare). Ca atare în cazul acestui inculpat nici nu se putea dispune suspendarea condiționată. Mai mult decât atât, raportat chiar la maniera greșită de stabilire a pedepsei rezultante aplicate acestui inculpat (ca urmare a reținerii greșite a concursului de infracțiuni) de către prima instanță, se observă că aceasta a dispus apoi suspendarea condiționată a unei pedepse rezultante de 3 (trei) ani închisoare, ceea ce este nelegal întrucât, potrivit art. 81 alin. 2 Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni suspendarea se poate dispune doar dacă pedeapsa rezultantă aplicată este de cel mult 2(doi) ani.

Din oficiu, se mai reține și că în ceea ce-i privește pe inculpații - și trebuiau deduse perioadele reținerii și arestării lor preventive, cu privire la care, prin sentințele din antecedență, se dispuse în acest sens. Într-adevăr, în condițiile în care se revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și se dispune executarea acesteia în întregime trebuie scăzute perioadele reținerilor și ale arestărilor preventive, dacă este cazul, cu privire la care s-a dispus prin hotărârile de suspendare.

Tot din oficiu se mai reține și că în ceea ce-i privește pe inculpații, și cu privire la care s-a dispus greșit suspendarea condiționată a executării pedepselor, prima instanță a omis să le aplice și pedepse accesorii, deși acest lucru era obligatoriu, chiar și în situația suspendării pedepsei principale (într-o asemenea ipoteză trebuia suspendată evident și pedeapsa accesorie).

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul constată că apelurile părților civile sunt fondate. Greșit s-au respins pretențiile solicitate. Prin înscrisurile depuse la dosar în apel s-a probat și cuantumul acestora.

Astfel, în privința părții civile s-au probat daune în cuantum total de 849 lei noi (350 contravaloarea cojocului sustras, 250 suma sustrasă din portofel și 249 contravaloarea gemului de mașină distrus). În concret, s-a probat indubitabil faptul că părții vătămate i-a fost sustras cojocul, o poșetă (restituită) în care se afla suma de bani menționată și i s-a distrus geamul de la mașină. S-a dovedit că o manoperă de schimbare a geamului spart (faptul că a fost distrus geamul și că trebuia schimbat este probat indubitabil și cu planșele foto întocmite a doua zi), cu prilejul efractării și sustragerii bunurilor, precum și geamul propriu-zis valorează în total 249 lei noi ( 72). Partea civilă a preciza în chiar noaptea comiterii faptei că autoturismul nu era asigurat CASCO ( 10 verso ). De asemenea, din analiza ofertelor de pe internet ("magazin online") la haine din piele (naturală sau sintetică), depuse de apelantă, rezultă că cea mai ieftină haină costă 350 lei noi, sumă asupra căreia tribunalul se oprește neavând date certe cu privire la contravaloarea exactă a cojocului din piele al părții vătămate, dar fiind evident că aceasta nu poate valora mai puțin de atât, dată fiind și valoarea indicată inițial de apelantă. A pretinde părții civile să fi depus chitanța de achiziție a cojocului este excesiv, mai ales că ar însemna a i se imputa o culpă pentru faptul că nu a fost diligentă și nu a bănuit că va fi victima unei infracțiuni, când s-ar fi putut să aibă nevoie de bonul de achiziție (pentru care legislația în vigoare prevede de principiu doar un termen de 30 de zile de păstrare pentru obținerea garanției).

În privința părții civile -, tribunalul are în vedere aceeași argumentație cu privire la cojocul nerecuperat și reține aceeași sumă, dar constată că nu poate da mai mult decât s-a cerut. Astfel, prin cererea de constituire de parte civilă ( 28 dosar judecătorie), - a solicitat doar 150 lei noi cu titlu de contravaloare a bunului sustras, tribunalul urmând să acorde această sumă.

În privința părților civile și, tribunalul are în vedere aceeași argumentație cu privire la cojocul nerecuperat și reține aceeași sumă de 350 lei noi, cu titlu de contravaloare bun sustras contravaloare a bunului sustras.

Prin cererile lor de constituire ca părți civile, cele patru părți vătămate au solicitat ca sumele ce le vor fi acordate cu titlu de despăgubiri să fie actualizate în funcție de indicele de inflație de la momentul plății efective. Cererea este întemeiată, date fiind și dispozițiile art. 14 alin. 4 Cod procedură penală, conform căreia se acordă despăgubiri bănești și pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă, dar și din prisma principiul reparării integrale a prejudiciului, reglementat de același articol.

Față de toate cele mai sus arătate, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală, a admis apelurile declarate de către părțile vătămate și civile, și împotriva sentinței penale nr. 5231/14.12.2006 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr-, pe care a desființat-o, în parte, în latură penală și civilă, în sensul: a) majorării cuantumului pedepsei principale aplicate fiecărui inculpat; b) înlăturării dispozițiilor art. 81 și 83 Cod penal reținute în ceea ce-i privește pe inculpații, - și -; c) înlăturării aplicării dispozițiilor art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul; d) aplicării dispozițiilor art. 83 Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul; e) înlăturării omisiunii aplicării pedepsei accesorii inculpaților, și; f) aplicării dispozițiilor art. 86¹Cod penal în ceea ce-i privește pe inculpații și; g) deducerii din pedepsele aplicate inculpaților - și a perioadelor reținerii și arestării preventive și h) admiterii, în parte, a pretențiilor civile solicitate de părțile civile.

În termen decizia a fost recurată de inculpați, toți cu motivarea că nu se fac vinovați de săvârșirea faptei, din probele administrate nu rezultă că ei au sustras bunurile.

Inculpatul motivează recursul susținând că instanțele nu s-au pronunțat asupra unor probe, nu au verificat mențiunile din procesele verbale încheiate de organele de poliție, că nu s-au analizat toate probele, că procesul verbal de constatare a infracțiunii este confuz, nu este semnat de inculpați, că martorii asistenți nu au fost de față când s-au găsit bunurile părții vătămate la inculpatul, că nu a existat un denunț deși s-au făcut verificări în acest sens, că nu s-a denunțat telefonic la dispeceratul poliției furtul, aspecte care constituie caz de casare potrivit art.385⁹al.1 pct.10 Cod procedură penală.

Mai susține recurentul că s-a încălcat prezumția de nevinovăție în sensul că s-au avut în vedere numai probele din cursul urmăririi penale, procesul verbal de constatare a infracțiunii probează doar faptul că inculpații s-au deplasat cu autovehiculul înmatriculat sub nr.- nu și fapta, nu au fost verificate apărările inculpaților, că decizia instanței de apel nu este motivată, că nu au fost înlăturate apărările inculpaților, că s-a făcut o cercetare judecătorească incompletă, că nu a fost verificată convorbirea telefonică prin care s-a sesizat furtul, că inculpatul nu a fost legal citat având în vedere că a fost plecat din țară.

Inculpatul a achiesat la motivele inculpatului; în subsidiar a motivat că pedeapsa este prea mare.

Motivele invocate de inculpatul au fost însușite și de inculpatul, a criticat modul de întocmire a procesului verbal de constatare, că revenirea martorului asupra declarațiilor din cursul urmăririi penale susține nevinovăția, că sesizarea despre săvârșirea faptei prin telefon este neobișnuită, că pentru pedeapsa aplicată anterior inculpatul este reabilitat. Ca urmare a efectelor grațierii potrivit dispozițiilor art.120 al.2 Cod penal pentru pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.3985/2001 a Judecătoriei Iași, de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea executării, la data de 8.10.2003 a intervenit reabilitarea.

Inculpatul a achiesat la motivele invocate de ceilalți inculpați și a mai susținut că în mod greșit au fost majorate pedepsele, că nu se aplică și circumstanța agravantă prevăzută de art.75 lit. "a" Cod penal, că pedeapsa nu a fost corect individualizată.

Recursurile formulate nu sunt fondate, motivele de casare invocate nu există.

Instanța de apel a făcut o analiză completă și coroborată a probelor care au fost administrate în cursul urmăririi penale și a judecății.

Critica care privește modul de înregistrare a denunțului de sesizare din oficiu de către poliție despre săvârșirea faptei s-a făcut de către inculpați, fără observarea dispozițiilor art.221 Cod procedură penală, dispoziții care permit sesizarea și în modalitatea "orice altă cale".

Neînregistrarea denunțului la dispecerat nu era un motiv pentru care organele de poliție să nu se sesizeze din oficiu.

Procesul verbal încheiat de organele de poliție prin care s-a constatat că inculpații au circulat cu autoturismul înmatriculat sub nr. -, proprietatea părinților inculpatului, prin care s-a constatat că asupra inculpatului s-a găsit un bun aparținând unei părți vătămate, și aspecte premergătoare, a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.91 Cod penal.

Faptul că nu s-a făcut mențiunea despre refuzul inculpaților de a semna procesul verbal nu constituie un motiv de nulitate, cele reținute de agentul constatator fiind confirmate de martorii prezenți, martori care au semnat fără obiecțiuni.

Telefonul părții vătămate a fost ridicat de la inculpat în baza unei dovezi semnată de acesta.

Faptele necontestate, respectiv că inculpații au fost împreună în seara când s-a comis fapta, că au circulat cu autovehiculul înmatriculat cu nr. -, că asupra unuia dintre aceștia s-au găsit bunuri aparținând părții vătămate infirmă susținerile inculpaților că în momentul săvârșirii faptei se aflau în alt loc decât cel unde s-a consumat fapta.

Declarațiile martorilor și, care au văzut mașina cu care au circulat inculpații înmatriculată cu nr. - în apropierea locului unde s-a săvârșit fapta de furt, coroborate cu declarațiile părților vătămate, cu ale inculpaților prin care recunosc că au fost împreună în acea seară, cu procesele verbale încheiate de organele de poliție, dovedesc fără echivoc existența situației de fapt reținută de instanța de apel.

Toate aceste probe coroborate cu denunțul prin care au fost sesizate organele de poliție, denunț prin care s-a precizat numărul autovehiculului cu care circulau inculpații după săvârșirea faptei și în baza căruia autovehiculul a fost identificat, susțin fără echivoc vinovăția inculpaților.

Dacă nu ar fi existat un denunț prin care să se indice și numărul de înmatriculare al autovehiculului, nu exista motiv pentru ca acesta să fie căutat de poliție.

Prima instanță și instanța de apel au analizat prin coroborare toate probele, verificarea susținerilor inculpaților că la momentul săvârșirii faptei se aflau în alt loc era un aspect absurd, care nici nu putea fi stabilit cu probe testimoniale.

Instanțele nu au avut în vedere numai probele din cursul urmăririi penale ci și cele administrate în cursul judecății.

Chiar dacă ar fi fost luate în considerație numai probele din cursul urmăririi penale, hotărârea nu era nelegală, nu se încălca principiul nevinovăției.

Decizia instanței de apel cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază hotărârea.

Nu era necesar, față de probele administrate, să se verifice convorbirea telefonică în baza căreia s-au sesizat din oficiu organele de poliție.

Judecarea apelului s-a făcut cu legala citare a inculpatului, dispozițiile art.177 al.3 Cod procedură penală obligau pe acesta, în caz de schimbare a domiciliului să încunoștințeze instanța de schimbarea intervenită.

În lipsa acestei încunoștințări, legal a fost citat la adresa cunoscută.

Revenirea nejustificată asupra declarației făcută în cursul urmăririi penale, nu obliga instanța să ia în considerație declarația din cursul judecății.

Pentru inculpatul, corect s-a reținut de tribunal că față de data săvârșirii faptelor care au atras condamnările anterioare 18-28.04.2001, respectiv 1.03.2000 și dispozițiile art.4 pct.12 din Legea nr.543/2002, pedepsele anterioare nu beneficiau de grațiere condiționată, grațiere care ar fi împiedicat revocarea suspendării executării acestor pedepse.

La data săvârșirii faptei inculpatul se afla în cursul termenului de încercare, de 3 ani și 6 luni, termen care chiar dacă se calcula începând cu data rămânerii definitive a sentinței penale nr.4925/29.10.2001, era activ la momentul săvârșirii faptei.

Pedepsele aplicate inculpaților și modalitatea de executare au fost corect stabilite de instanța de apel, prin luarea în considerație a antecedenței penale a fiecărui inculpat.

Pentru aceste motive, în baza art.385¹⁵pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, recursurile vor fi respinse ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații:, și, împotriva deciziei penale nr.561 din 5 2007 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.

Obligă inculpații să plătească statului cheltuieli judiciare, după cum urmează:

- inculpații, și, câte 100 lei;

- inculpatul, 200 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, această sumă fiind avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:

- -

- -

Judecătoria Iași:

- -

06.2009.-

2 ex.-

Președinte:Otilia Susanu
Judecători:Otilia Susanu, Aurel Dublea, Maria Cenușă

Vezi şi alte speţe de drept penal: