Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 68/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 68/
Ședința publică din 19 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu Judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu Președinte secție
JUDECĂTOR 3: Irina Vicepreședintele Curții de Apel
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea vătămată /civilă împotriva deciziei penale nr. 512/A/03.12.2008 Tribunalului Galați, privind pe inculpații și.
Se constată că dezbaterea recursurilor a avut loc la data de 14.05.2009 când părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea asupra cauzei pe data de 19.05.2009.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.94/11.03.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.B în dosar - a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art.41 al. 2 Cod penal si art. 75 lit. c Cod penal, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
A fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile vătămate și.
În baza art. 14 Cod pr. pen. art. 346 Cod pr. pen. și art. 998 Cod civil, au fost obligați solidar inculpații, iar inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente G și (Baroi) la plata sumei de 800 lei către părțile vătămate și, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 193 Cod pr. pen. au fost obligați în solidar inculpații, iar inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente G și (Baroi) la plata sumei de 1000 lei către părțile vătămate și, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 189 și 191 Cod pr. penală a fost obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei și inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente G și (Baroi) la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 25.10.2005 Postul de Poliție a fost sesizat de către partea vătămată din Municipiul G, despre faptul că persoane necunoscute i-au sustras un nr. de 25 șpalieri dintr-o vie situată pe raza comunei jud.
De asemenea, la data de 27.04.2006 Postul de Poliție a fost sesizat de partea vătămată, soțul numitei despre faptul că în primăvara anului 2006 i-au fost sustrași un număr de 71 șpalieri din situată pe raza comunei jud.
În urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că autorii celor două furturi comise în dauna părților vătămate și, sunt inculpații și.
Inculpații și, nu au putut fi audiați întrucât s-au sustras urmăririi penale.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 lei, cu titlu de daune materiale.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000.000 lei vechi cu titlu de daune materiale.
Din declarația martorului Baroi a rezultat că, în cursul lunii martie sau aprilie 2006 fost împreună cu inculpatul în comuna la o persoană de unde a luat suma de 60 lei. .-l pe inculpatul pentru ce sunt banii, acesta i-a răspuns că în urmă cu 2 sau 3 zile a furat mai mulți șpalieri din lui și o parte i-a vândut acestei persoane. De asemenea martorul Baroi a declarat faptul că mai cunoaște o persoană unde inculpații și au mai vândut șpalieri și poate indica aceste persoane și locuințele acestora din com., respectiv și.
Fiind audiat martorul a declarat faptul că în toamna anului 2005 cumpărat un număr de 20 de șpalieri de la două persoane din comuna pe care nu îi cunoaște.
Fiind audiată martora a declarat faptul că în primăvara anului 2006 cumpărat un număr de 30 de șpalieri de la două persoane din comuna pe care nu le cunoaște dar nu a avut bani să le plătească pe loc și le-a spus să vină a doua zi să le dea banii.
Având în vedere faptul că martorii și, au declarat că nu-i cunoaște pe inculpați s-a procedat la recunoașterea acestora după fișele informatizate (fotografii) ale acestora.
Martorii și, i-au recunoscut pe cei doi inculpați ca fiind persoanele care le-au vândut șpalierii în cursul anului 2006 (fila 39-42).
S-a reținut că vinovăția inculpaților și a fost dovedită cu sesizările și declarațiile părților vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului, proces verbal de conducere în teren, proces-verbal de lăsare în custodie, procese-verbale de recunoaștere, planșe foto și declarațiile martorilor din lucrări Baroi, și audiați în cauză.
Împotriva sentinței penale nr. 94/11.03.2008 a Judecătoriei Tg. B, în termen legal, au declarat apel inculpații si precum si părțile vătămate si.
Inculpații au criticat hotărârea apelată ca fiind nelegală si netemeinică, susținând că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea întrucât probele administrate în cauză nu fac dovada că ei au săvârșit infracțiunile de furt calificat sesizate de părțile vătămate. Inculpații au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale apelate si în rejudecare, achitarea lor în temeiul disp.art.11 pct.2 lit. a pr.pen. în ref.la art.10 lit.c pr.pen.
În motivarea apelurilor declarate de părțile vătămate s-a susținut că instanța de fond a apreciat în mod greșit întinderea prejudiciului cauzat acestora. S-a arătat că înscrisurile depuse la dosar dovedesc că a fost distrusă în proporție de 80 %, că au fost rupte sârmele și șpalierii, aceste lucruri conducând la imposibilitatea de a mai întrebuința. Se solicită admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale apelate, în parte, sub aspectul laturii civile și în rejudecare, obligarea inculpaților la plata sumei de 200 milioane ROL cu titlu de despăgubiri civile, sumă ce acoperă cheltuielile necesare recondiționării viei.
Prin decizia penală nr. 512/A/03.12.2008 a Tribunalului Galați, apelurile declarate de inculpații și au fost admise.
A fost desființată sentința penală nr. 94/11.03.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.B în dosar - și în rejudecare, în baza disp.art.11 pct.2 lit. a pr.pen. în referire la art.10 lit. c pr.pen. au fost achitați inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit.a pen. cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.75 lit.c pen. și inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit.a pen. cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.99 și următoarele pen.
În baza art.346 alin. 3.pr.pen. au fost respinse pretențiile civile formulate de părțile civile și.
Au fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate de părțile vătămate/civile si împotriva sentinței penale nr.94/11.03.2008 a Judecătoriei Tg.
În baza art.192 al.2 pr.pen, au fost obligați apelanții-părți civile si la plata sumei de câte 30 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a decide astfel Tribunalul Galați, prin prisma criticilor formulate de apelanții inculpați și analizând cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alin.2 pr.pen. a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică, reținând în mod greșit, pe baza unei analize insuficiente a materialului probator administrat în cauză, existența faptelor și a vinovăției inculpaților si.
Atât trimiterea în judecată a celor doi inculpați, cât și hotărârea de condamnare pronunțată de prima instanță s-au întemeiat pe sesizările și declarațiile părților vătămate si, pe procesele-verbale de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor Baroi, si, procesul-verbal de conducere in teren a martorului Baroi și procesele-verbale de recunoaștere după fotografii.
Tribunalul a apreciat că probele administrate în cauză nu dovedesc, fără echivoc, că inculpații si sunt autorii infracțiunii de furt calificat în formă continuată sesizată de părțile vătămate si.
Astfel, la data de 25.10.2005, Postul de Politie al com. a fost sesizat de către partea vătămată din mun. G, despre faptul că persoane necunoscute i-au sustras un număr de 25 de șpalieri din situată în punctul "", pe raza comunei (faptă descoperită la 21.05.2005).
Urmare sesizării, s-a procedat la efectuarea unei cercetări la fața locului ocazie cu care s-a constatat că este situată în zona "" (com.), la aproximativ 4 km de sat, iar șpalierii amplasați în vie sunt atâtîntregi, cât și capete (jumătăți), fiind însemnați cu vopsea de culoare roșie cu inițialele "P" si "T".S-a constatat, de asemenea, că din sol au fost scoși recent un număr de 25 de șpalieri. Nu au fost efectuate fotografii judiciare, nu au fost identificate urme materiale sau mijloace de probă, nu au fost ridicate astfel urme. (filele 9-10 dosar urm.penală).
La data de 27.04.2006, Postul de Politie al com. a fost sesizat de către partea vătămată despre faptul că la data de 26.04.2006 a descoperit că i-au fost sustrași un număr de 71 șpalieri din aceeași vie situată pe raza comunei, în punctul "".
S-a procedat la efectuarea cercetării la fața locului, constatându-se că solul este acoperit cu vegetație cu o înălțime de aproximativ 40- 50 cm, șpalierii amplasați în vie sunt atât întregi cât și capete (jumătăți) și sunt însemnați cu vopsea de culoare roșie cu inițialele "P" si "T". S-a observat existența unor găuri unde probabil au fost șpalieri, dar acestea erau acoperite cu pământ și vegetație, putând data de la scoaterea unor șpalierii în anul 2005. (filele 11-12 dosar urm.pen.)
Audiat fiind, partea vătămată a precizat că nu este localnic astfel încât nu poate bănui cine i-a sustras șpalierii, dar că, o dată cu sustragerea acestora a constatat că în vie erau vite care pășunau, păzite de un necunoscut; ulterior a precizat că nu toți șpalierii erau însemnați și că a aflat că o parte dintre șpalierii ce i-au fost sustrași au fost vânduți în comuna.
Deși în cauză nu au fost identificați martori oculari care să-i indice pe inculpații și ca fiind autorii faptelor de furt reclamate de părțile vătămate și nici urme care să-i plaseze pe aceștia la locul săvârșirii faptei, prin mijloace ce nu au fost precizate, a fost identificat martorul Baroi.
Audiat fiind, acesta a declarat că în cursul lunii martie /aprilie 2006 mers împreună cu inculpatul la o persoană din, al cărei nume nu îl cunoaște, de unde acesta a luat suma de 60 lei. L-a întrebat pe inculpat pentru ce sunt acei bani iar acesta i-ar fi spus că în urmă cu 2-3 zile, împreună cu fratele său, furaseră mai mulți șpalieri din lui din. A precizat că poate conduce organele de poliție la persoana căreia i-au fost vânduți șpalierii (declarații filele 24-25 dosar urm.pen.).
Potrivit procesului-verbal de conducere în teren (fila 32 dosar urm.pen.), martorul Baroi a condus organele de poliție în comuna, unde a indicat locuințele numiților si, despre care a susținut că știe că au cumpărat șpalierii sustrași din părților vătămate, de la si.
Declarația martorului sus-numit nu poate fi primită fără rezerve, având în vedere în primul rând că este un mijloc de probă derivat, iar pe de altă parte, din probele dosarului rezultă că între acesta și inculpați există o stare conflictuală anterioară, martorul fiind reclamat pentru comiterea unei agresiuni asupra inculpatului.
Urmează a se constata și faptul că potrivit procesului -verbal de conducere în teren martorul Baroi a indicat faptul că inculpații ar fi vândut șpalieri și martorului, deși în declarația dată anterior făcuse referire doar la o singură persoană care ar fi cumpărat șpalieri de la inculpați (martora ).
Martorul a declarat că în toamna anului 2005, la locuința sa au venit doi băieți din, pe care nu-i cunoștea și care i-au vândut 20 de șpalieri cu suma totală de 500.000 lei, fără a-i face cunoscută proveniența acestora. A precizat că a folosit acești șpalieri la consolidarea unui beci și a turnat beton peste ei, dar că mai are două bucăți pe care le poate prezenta lucrătorilor de poliție ( declarații filele 26-28 dosar urm.pen. fila 66 dosar fond).
Martora a declarat că în primăvara anului 2006, la locuința sa a venit un băiat din comuna pe care nu-l cunoștea, dar care avea în jur de 20 de ani, slăbuț și înalt și care i-a oferit spre vânzare un număr de 30 de șpalieri cu suma de 600.000 lei.
Întrucât nu a avut bani, i-a cerut acestuia să vină a doua zi; acesta a venit a doua zi, însoțit de un alt băiat, a oprit căruța la distanță si l-a trimis pe acest din urmă băiat să ia banii (declarații filele 29-31 dosar urm.pen. fila 107 dosar fond).
Se constată că în niciuna dintre situații, organul de cercetare penală nu a procedat la ridicarea șpalierilor găsiți la domiciliile martorilor, respectiv la prezentarea acestora, spre recunoaștere, părților vătămate ori la compararea lor cu cei existenți în părților vătămate.
S-a apreciat, de asemenea, că nici procesele-verbale de recunoaștere inculpaților de către martorii si nu pot conduce la concluzia certă că inculpații sunt cei care au vândut acestora șpalierii. Fără a pune la îndoială sinceritatea martorilor, nu putem să nu observăm că recunoașterea s-a făcut la un interval de 1 an, după fotografiile din fișele de evidență ale inculpaților realizate mai înainte cu 3 si respectiv 7 ani (iar nu din grup de fotografii), în condițiile în care martorii au declarat că nu-i cunoșteau anterior pe inculpați.
Mai mult decât atât, martora i-a recunoscut după fotografie pe ambii inculpați, indicându-i ca fiind cei care i-au vândut în primăvara anului 2006 un număr de 30 de șpalieri. Or, acest lucru nu era posibil, având în vedere cele declarate, în sensul că inițial a venit un băiat care i-a propus să cumpere șpalieri, iar persoana care l-ar fi însoțit pe acesta, a doua zi și căruia i-a înmânat banii este, potrivit propriilor susțineri, martorul Baroi.
Chiar dacă am admite că unul sau ambii inculpați au vândut șpalieri martorilor, respectiv, nu s-a dovedit, în nici un fel că acești șpalieri provin din părților vătămate si și nici să au fost sustrași de către inculpați.
Tribunalul a reținut că împrejurările de mai sus, coroborate cu faptul că pentru comiterea unei fapte de furt de, în aceeași perioadă, reclamate de aceleași părți vătămate a fost sancționat și numitul (ordonanță filele 127-128, declarație martor fila 132 dosar apel), sunt de natură a crea dubii asupra vinovăției inculpaților si, dubii care nu pot decât să profite acestora.
Cât privește declarațiile martorilor și, audiați in apel, considerăm că acestea sunt lipsite de relevanță din perspectiva faptelor deduse judecății.
Împotriva deciziei penale nr. 512/A/03.12.2008 a Tribunalului Galați au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea civilă, în ambele recursuri hotărârea fiind criticată pe motive de nelegalitate, sub aspectul greșitei achitări a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.
În motivarea recursurilor, s-a susținut că din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că inculpații sunt cei care au sustras șpalierii din părților vătămate.
Din mijloacele de probă administrate rezultă cert că inculpații au vândut șpalieri martorilor si. Martorul, audiat fiind în faza de urmărire penala (filele 28, 29) declarat că în toamna anului 2005 cumpărat de la doi băieți tineri, pe care nu-i cunoștea dinainte ci știa doar că sunt din, un număr de 20 șpalieri pe care i-a folosit pentru consolidarea unui beci.
Ulterior, în prezența martorului asistent, i-a recunoscut din fotografie pe inculpați ca fiind cei ce i-au vândut șpalierii.
In fața instanței de fond, martorul și-a menținut declarațiile din faza de urmărire penala.
Martora, audiată fiind în faza de urmărire penala a arătat că în primăvara anului 2006 venit la ea un băiat din care i-a oferit spre vânzare un număr de 30 de șpalieri cu suma de 600.000 ROL. Nu-i cunoștea identitatea tânărului. A fost de acord să-i cumpere pentru ca i-a spus ca proveneau din propria vie, dar nu a avut bani sa-i plătească pe loc, ci i-a cerut sa vina a doua zi.
A arătat martora ca a doua zi tânărul respectiv a revenit cu o căruță, cu un alt băiat și i-a dat banii.
Potrivit declarației sale, tânărul care i-a vândut șpalierii i-a cerut să-i acopere dar pe moment nu a realizat de ce-i cere să-i ascundă.
In faza de urmărire penală martora 1-a recunoscut in prezenta martorului asistent, pe ca fiind una dintre persoanele care a vândut șpalierii părții vătămate.
L-a recunoscut si pe inculpatul însa urmează a se constata ca in fața instanței de judecata martora a făcut precizarea ca în căruța, când i-a vândut șpalierii mai era un copil, deci așa se explică că l-a recunoscut și pe inculpatul care era minor la acel moment.
Declarația martorei se coroborează cu declarația martorului Baroi.
Așadar, din declarațiile martorilor si rezultă că au cumpărat șpalieri de la persoane despre care cunoșteau că sunt din comuna și pe care le-au identificat din fotografii ca fiind inculpații, fapt ce contrazice declarațiile inculpaților ca nu ar fi vândut nimănui vreodată șpalieri.
Cu privire la existenta unor relații conflictuale între inculpați si martorul Baroi, aceasta nu a fost susținută de mijloacele de probă.
Situația ca inculpații au fost cei care au sustras șpalieri de pe terenul părții vătămate rezulta din declarațiile acestora și din procesul verbal de cercetare la fața locului.
In sarcina inculpaților s-au reținut doar șpalierii cu privire la care s-a făcut dovada ca i-au vândut, nu întreaga cantitate de șpalieri sustrași de la partea vătămată.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că nu ei au furat, mijloacele de probă administrate dovedesc că ei au vândut șpalierii. Faptul că ei aveau cunoștință de proveniența lor ilicită este cert. Prin urmare, dacă se aprecia că nu sunt probe pentru a dovedi ca inculpații sunt autorii furtului, fapta inculpaților de a valorifica bunuri cunoscând ca provin dintr-o infracțiune și obținând in acest mod o suma de bani, trebuia schimbată încadrarea juridică în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art.221 al.l Cod penal pentru care s-ar fi impus condamnarea.
a mai fost sancționat cu amenda administrativă pentru o infracțiune de furt calificat tot în anul 2006, iar inculpatul a fost sancționat de 3 ori cu amenda administrativă pentru furt calificat in perioada 2004-2006.
În conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. d Cp.p. în ref. la art. 3859pct. 18.C.P.P., s-a solicitat admiterea recursurilor declarate, casarea în totalitate deciziei pronunțată de Tribunalul Galați, desființarea în parte sentinței pronunțată de Judecătoria Tg. și în rejudecare, să se dispună menținerea dispozițiilor sentinței penale pronunțată de judecătorie, mai puțin dispoziția de aplicare pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c pen.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 1 Cod proc. penală, procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Pentru ca scopul procesului penal să fie atins, potrivit art. 3, 4, 62 și 65 Cod proc. penală, se impune ca organele de urmărire penală și instanță de judecată să aibă rol activ și să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului pe bază de probe, administrate în condiții legale, cu respectarea normelor de procedură.
Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că trimiterea în judecată a inculpaților și s-a făcut pe baza plângerilor părților vătămate și a declarațiilor martorilor, Poale Lungi și, a proceselor - verbale încheiate de organele de poliție cu ocazia efectuării cercetării la fața locului și cu ocazia efectuării recunoașterii după fotografii.
Sub un prim aspect se constată că nici una dintre persoanele menționate mai sus nu au văzut că inculpații și sunt cei care au sustras șpalierii și exceptându-l pe martorului Baroi nici una dintre aceste persoane nu-i cunoaște pe inculpați.
În ceea ce-l privește pe martorul Baroi, în mod corect instanța de apel a înlăturat declarațiile acestuia, probele administrate în cauză dovedind cu prisosință că acesta se află într-o stare conflictuală cu inculpați.
Astfel din Ordonanța nr. 119/P/2007 din 25.03.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. B rezultă cu prisosință că, în data de 07.01.2007, pe fondul unor altercații mai vechi, a existat un conflict între grupul format din inculpații, și martorii, și pe de o parte și grupul format din Baroi - martorul din prezenta cauză, și martorii, și, ocazie în care aceștia s-au lovit reciproc.
De asemenea rezultă că, pentru a aplica o corecție fraților, grupul martorului Baroi i-a urmărit până în locuința numitului, au pătruns fără acordul proprietarului în locuință și negăsindu-i acolo pe frații, martorul a spart un televizor.
În condițiile în care conflictul de mai sus a avut loc la data de 07.01.2007, cazul a fost amplu mediatizat în presa locală (exemplificăm "articolul "Proprietarii bătuți, casa jefuită"), ca urmare a loviturilor primite, fiind internat în Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " G la data de 08.01.2007, că starea conflictuală de mai mult timp, se justifică de ce martorul Baroi, la data de 16.02.2007, a declarat că l-a însoțit pe inculpatul la martora pentru a ridica suma de 60 lei.
Urmează a se constata și faptul că potrivit procesului -verbal de conducere în teren martorul Baroi a indicat faptul că inculpații ar fi vândut șpalieri și martorului, deși în declarația dată anterior făcuse referire doar la o singură persoană care ar fi cumpărat șpalieri de la inculpați (martora ).
Din procesele verbale încheiate cu ocazia efectuării cercetării la fața locului rezultă cu certitudine că i nu au fost sustrași la datele indicate de părțile vătămate. Astfel din plângerea părții vătămate rezultă că a fost culeasă în zilele de 27 și 28.09.2005 și că soțul său a constatat dispariția celor 25 șpalieri, a cantității de 35 kg. de sârmă și a 7 nuci în data de 21.10.2005. Evident că se pune întrebarea de ce nu a reclamat soțul dispariția șpalierilor pe data de 21.10.2005 și a fost necesar să se deplaseze și partea vătămată la și să depună plângerea la poliție pe data de 26.10.2005.
Nu putem să nu observăm că partea vătămată a reclamat și tăierea unui număr de 7 nuci ori, din procesul - verbal, încheiat cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, rezultă că au fost identificate doar 3 cu lăstari crescuți din vechile trunchiuri, dar care nu prezentau urme proaspete de tăiere.
Este evident că dacă nucii ar fi fost tăiați în intervalul 28.09.2005 - 21.10.2005 lăstarii nu aveau cum să crească pe vechile trunchiuri. Sub acest aspect, nu putem să nu avem în vedere că partea vătămată a reclamat tăierea celor 7 nuci la data de 26.10.2005 pe când soțul său declară că a constatat abia la data de 26.04.2006 că 6 nuci au fost tăiați. Cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, partea vătămată a susținut însă că au fost tăiați 7 nuci și indicat aceleași 3 cu lăstari pe care le indicase și partea vătămată.
Relevant este că la cercetarea la fața locului, efectuată 28.04.2006, deși au fost identificate găuri în care probabil au fost șpalieri, acestea erau acoperite cu pământ și vegetație ceea ce exclude posibilitatea ca șpalierii să fi fost sustrași în intervalul 21.10.2005 - 26.04.2006.
Nici procesele-verbale de recunoaștere inculpaților de către martorii si nu pot conduce la concluzia certă că inculpații sunt cei care au vândut acestora șpalierii. Fără a pune la îndoială sinceritatea martorilor, nu putem să nu observăm că recunoașterea s-a făcut la un interval de 1 an de la data săvârșirii faptelor, după fotografiile din fișele de evidență ale inculpaților realizate mai înainte cu 3 si respectiv 7 ani (iar nu din grup de fotografii), în condițiile în care martorii au declarat că nu-i cunoșteau anterior pe inculpați.
Ceea ce nu s-a observat însă este faptul că din părților vătămate au început să fie sustrași șpalieri încă din anul 1999., în acest sens doar câteva dosare: în dosarul nr. 477/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. s-au făcut cercetări față de numitul pentru sustragerea unui număr de 75 șpaliei - faptă săvârșită în primăvara anului 1999; în dosarul nr. 35/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Baf ost cercetat pentru furt de șpalieri - fapte săvârșite în anii 1999 - 2000, în dosarul 354/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. B s-au făcut cercetări pentru sustragerea unui număr de 250 butuci de vie, a 40 șpalieri și a 80 kg. sârmă - fapte săvârșite în iarna anului 2000 - 2001, autorii nefiind identificați și s-au efectuat cercetări față de făptuitorii, și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere.
Din înscrisurile depuse de părțile vătămate la dosar rezultă că cercetări pentru furtul șpalierilor s-au făcut și în dosarele: nr. 39/4576/10.12.1999, nr. 30/4530/06.05.2000, nr. 3541/P/2001, nr. 253/P/2001, nr. 9033/2001, 71997/2002, și nr. 30/11524/05.05.2002.
Toate aspectele de mai sus coroborate cu adresa nr. 199/3.12.2002 a Direcției pentru Agricultură și Industrie Alimentară G din care rezultă că de pe suprafața de 0,66 vie nobilă, șpalierii și sârma lipseau în proporție de 80% încă din anul 2002, dovedesc cu prisosință că șpalierii au fost sustrași cu mult timp înainte și de către alte persoane și nu în intervalul septembrie 2005 - aprilie 2006 de către inculpații și.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea vătămată /civilă (G, STR. 1 - 2. nr. 4, -D,. 1,.34 și G,-, -.4) împotriva deciziei penale nr. 512/A/03.12.2008 Tribunalului Galați, privind pe inculpații (fiul lui G și, născut la 18.-, în oraș Tg. B, jud. G, CNP- -, domiciliat în com., jud. G) și (fiul lui G și, născut la 06.06.1989, în oraș Tg. B, jud. G, CNP--, domiciliat în com., jud. G (sent.pen. nr. 94/11.03.2008 Judecătoriei Tg. B).
În temeiul art 192 alin. 2 C.P.P. obligă pe partea vătămată/civilă la plata sumei de 30 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFI NITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 19.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
Grefier,
Red. /tehnored. 25 Mai 2009
Jud.apel-.,
Jud.-
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu, Irina
