Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 689/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 689
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " furt calificat" promovat de inculpatul recurent -, fiul lui și, născut la data de 30.07.1983, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva deciziei penale nr.397 din data de 09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Iași pronunțată în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent -, asistat de avocat ( apărător desemnat din oficiu).
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, nemaifiind de formulat alte cereri, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, având cuvântul, pentru inculpatul recurent -, apreciază că în mod greșit Tribunalul Iașii -a respins ca tardiv apelul promovat împotriva sentinței penale nr.828/18.03.2008.
Susține apărarea că inculpatul nu a fost prezent la pronunțarea hotărârii și că a așteptat să primească hotărârea acasă pentru a formula apel.
În momentul încarcerării, respectiv 02.09.2008 inculpatul a aflat de soluția de condamnare și la 04.09.2008 a promovat apel.
Față de această situație solicită instanței a aprecia și a dispune în consecință asupra recursului de față. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, în mod corect Tribunalul Iașia respins ca tardiv apelul promovat de inculpat, acesta fiind prezent la dezbaterea fondului cauzei, respectiv 04 martie 2008.
Inculpatul recurent -, având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 828 din 18.03.2008 a Judecătoriei Iași, s-au dispus următoarele:
A condamnat inculpatul,fiul lui și, născut la data de 30.07.1983 în municipiul I, jud. I, recidivist, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g, i din Codul penal,cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, săvârșită la data de 18/19.09.2004.
A constatat că fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în condițiile prevăzute art. 37 lit. a din Codul penal, după rămânerea definitivă și înainte de începerea executării pedepselor de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 865/20.02.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 628/17.06.2004 a Tribunalului Iași și de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2159/04.05.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare, pedepse ce au fost contopite prin sentința penală nr. 2968/14.05.2005 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare,din care s-a dedus reținerea de o zi ( 11.12.1998 ), pedeapsă executată parțial de către inculpat în perioada de la 01.11.2004 la 28.12.2007, data la care a fost liberat condiționat prin sentința nr.3845/20.12.2007 a Judecătoriei Iași, având un rest rămas neexecutat de 672 zile.
În temeiul art. 39 alin. 1 din Codul penal a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2968/14.05.2005 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare, sporită cu 1 ( un ) an.
Pedeapsă de executat pentru inculpatul: 6 (șase) ani închisoare.
În temeiul art. 72 alin. 2 din Codul penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b din Codul penal.
A dedus din pedeapsa aplicată perioada executată în temeiul mandatului de executarea pedepsei închisorii nr.5990/2005 emis în baza sentinței penale nr. 2968/14.05.2005 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare, respectiv de la 01.11.2004 la 28.12.2007.
În baza art. 14 și art. 346 din Codul d e procedură penală a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.189 Cod procedură penală dispune plata onorariului apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei, din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Iași.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara de 18.09.2004 partea vătămată a legat în curtea locuinței sale din satul, comuna Popești, cu sfoară, de niște Ť. metalici, două cabaline, proprietatea sa, una de culoare roșie cu o albă în frunte, cealaltă în întregime roșie, ambele în vârstă de 8 ani.
A doua zi a constatat că cei doi cai i-au fost sustrași.
În ziua de 20.09.2004 a mers la din localitatea Podu unde a discutat cu martorul G, care i-a povestit că, în noaptea de 18/19.09.2004, în jurul orei 1, pe când se întorcea de la un bar aflat în satul, spre domiciliul martorului, s-a întâlnit cu inculpatul din prezenta cauză, care era călare pe un, de care era legat un al doilea, ambii de culoare roșie, unul având și o albă în frunte. Știind că inculpatul are în proprietate caii (suri), l-a întrebat pe acesta de unde a furat caii, răspunzându-i-se că dintr-o grădină din satul, comuna Popești.
Inculpatul i-a spus că nu îl interesează pe el și l-a amenințat, încercând să-l lovească cu un băț.
. de lucrătorii de poliție, în aceeași zi partea vătămată a mers în satul, la un bar unde se afla inculpatul, însă la vederea lor inculpatul a fugit.
În aceeași zi inculpatul s-a întâlnit cu martorul căruia i-a spus că el a furat caii, întrucât mai are o pedeapsă de executat.
În cursul urmăririi penale și în fața instanței, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că în noaptea de 18/19.04.2004 s-a aflat la domiciliul său, nu a fost în satul, nu a furat caii părții vătămate care are domiciliul în sat fiind vecin cu părinții concubinei sale.
În fața instanței, inculpatul aflat în Penitenciarul Iași, în executarea unei pedepse privative de libertate, a arătat că nu-și amintește ce a ce a făcut în noaptea de 18/19.09.2004, nu a sustras cei doi cai ai părții vătămate pe care o cunoaște și la domiciliul căreia nu a fost niciodată noaptea, nu îi cunoaște pe martorii G și și nu își explică de ce aceștia au spus că l-au văzut cu caii furați. În acea perioadă nu avea cai, însă îi putea folosi pe cei ai fraților săi. A mai arătat că, la vederea lucrătorilor de poliție, a fugit deoarece știa că are un mandat de executare a pedepsei închisorii. A susținut că, la venirea lucrătorilor de poliție, el stătea de vorbă cu partea vătămată.
Aceste susțineri ale inculpatului nu sunt însă dovedite de probele administrate în cauză.
Astfel, inculpatul a susținut că în noaptea de 18/19.09.2004 s-a aflat la domiciliul său.
Este de precizat că, din anul 2002, inculpatul întreține o relație de concubinaj cu numita, având împreună doi copii și locuind la părinții lui din satul, aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor, (fostă ),.
Toți acești trei martori au declarat, în cursul urmăririi penale că inculpatul nu s-a aflat în noaptea de 18/19.09.2004 la domiciliul său din sat și nici în satul.
a arătat că se afla în noaptea respectivă la domiciliul din, inculpatul fiind plecat la muncă, în județul S, de unde a revenit pe data de 20.09.2004. Acesta a vândut doi cai proprietate, de culoare roșie, în luna august 2004, fără a mai avea alții în proprietate.
În declarația dată în fața instanței a arătat că menține declarația din cursul urmăririi penale, pe care a scris-o personal. Inculpatul era plecat, nu avea cai în acea perioadă, aveau doi cai părinții săi, de culoare roșie cu alb.
Această declarație martorei, sub aspectul faptului că inculpatul ar fi fost plecat în acea perioadă în jud. S, este vădit nesinceră, dată în considerarea relației de concubinaj dintre ei, aceste susțineri necoroborându-se cu cele ale inculpatului, care a arătat că s-a aflat la domiciliu.
Inculpatul nu s-a aflat la domiciliul părinților concubinei lui, astfel cum rezultă din declarațiile acestora.
În cursul urmăririi penale și (fostă ) au arătat că inculpatul a avut cai de culoare roșie pe care i-a vândut. Părinții inculpatului aveau cai.
Instanța apreciază că nesinceritatea inculpatului, rezultă și din contradicția dintre susținerea acestuia, în sensul că vorbea cu partea vătămată, atunci când au venit lucrătorii de poliție și declarația părții vătămate care a arătat că inculpatul a fugit,când i-a văzut.
Inculpatul a susținut că nu a fost în acea noapte la domiciliul părții vătămate și nu-și poate explica de ce martorul Gh. și numitul au declarat că s-au întâlnit cu el.
În declarațiile date, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, martorul Gh. a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul, în condițiile anterior menționate, inculpatul fiind călare pe un de care era legal un al doilea. Martorul a relatat aceeași discuție purtată cu inculpatul, pe care l-a întrebat de unde are caii, aspect ce este de natură a da un caracter credibil afirmațiilor martorului. De precizat că susținerile martorului sunt confirmate de partea vătămată în declarația dată la 20. 09.2004, sub aspectul celor relatate de acesta, părții vătămate referitor la întâlnirea cu inculpatul și la atitudinea acestuia.
În ceea ce privește declarațiile martorilor și, instanța va avea în vedere cele relatate de aceștia în cursul urmăririi penale, având în vedere că nu au justificat în mod credibil schimbarea declarațiilor în cursul cercetării judecătorești. Este de remarcat faptul că toți acești martori locuiesc în același sat cu inculpatul, fiind astfel posibilă influențarea lor de către inculpat sau familia acestuia.
Astfel, dacă în cursul urmăririi penale a arătat că în noaptea de 18/19.09.2004 inculpatul a fost văzut de numitul (nepotul martorului) în sat, mai întâi la calul martorului și apoi trecând pe drum cu doi cai de culoare roșie, unul cu o albă în frunte, aflând apoi în dimineața de 19.09.2004 de la G că și acesta s-a întâlnit cu inculpatul - care avea doi cai, despre care știa că nu sunt proprietatea lui, în fața instanței martorul a susținut că nu știe ce cuprind declarațiile aflate la filele 15-21. Este adevărat că pe toate filele menționate față/verso se află semnătura sa.
În toamna anului 2005 se întorcea împreună cu - fiul său - și G din pădure. Pentru că era seară si erau obosiți au intrat în crâșmă. A venit la ei un lucrător de poliție de poliție de la Postul de Poliție Popești, pe nume, care le-a spus că are de mai mult timp un dosar nefinalizat și să îi dea ei niște declarații. I-a spus că sunt obosiți și atunci le-a pus să semneze câte trei file albe față verso, ceea ce au făcut cu toții. Le-a spus că este vorba despre niște cai furați de către inculpat. Precizează că era vorba de foi în întregime albe.
Nu își poate explica de ce apare semnătura sa pe formular și nici celelalte semnături. Nu îl cunoaște pe și nu știe nimic despre animalele ce i-au fost sustrase. Îl cunoaște pe, care este nepotul său, dar nu a auzit nimic de la acesta legat de caii sustrași de la partea vătămată. Nu a auzit nimic despre aceasta până la întâlnirea cu lucrătorul de poliție. Martorul, a fost crescut de el fiind orfan, dar nu au fost niciodată discuții la domiciliul său cu acesta și nepotul său, legat de animalele sustrase.
are 19 ani și este plecat de mai bine de un an în Italia. Nu a auzit discuții referitoare la intenția inculpatului de a-i fura vreun.
Martorul a arătat în cursul urmăririi penale, că nepotul lui i-a spus că inculpatul vrea să fure calcul tatălui lui, a vorbit cu inculpatul, care nu s-a deplasat spre locuința sa, ci spre satul. A rămas să păzească cabalina tatălui său și l-a observat pe inculpat venind dinspre satul cu doi cai de culoare roșie, care erau diferiți de cei pe care îi avea tatăl inculpatului (suri), pe care acesta îi folosea. A doua zi a aflat de la G că și acesta s-a întâlnit cu inculpatul.
În fata instanței martorul și-a schimbat declarația precizând aceleași aspecte ca și tatăl său, respectiv că, în urmă cu circa un an sau doi, se întorcea de la pădure împreună cu tatăl său - și numitul Nu își amintește când s-a întâmplat, dar știe că era în jur de orele 16,30-17 când s-au întâlnit cu doi lucrători de poliție care i-au dus la Postul de Poliție unde i-au pus să semneze pe o foaie albă. Arată că nu era un formular și își amintește că a semnat de două ori.
Prezentându-i-se declarația de la fila 22, din dosarul de urmărire penală, precizează că semnăturile de la rubrica martor, față verso, îi aparțin dar nu și cele de la jurământ. Persoanele care îl însoțeau i-au spus că și ei au semnat astfel de hârtii. Nu li s-a explicat de către lucrătorii de poliție de ce trebuie să semneze acele hârtii. Ulterior a plecat din țară. Nu l-a întrebat pe tatăl său ce era cu acele hârtii. A înțeles de la tatăl său că era vorba de niște animale cu care venea inculpatul la un uluc cu apă, unde l-a văzut și el pe inculpat, altă dată. Ultimele două rânduri din declarație, este posibil să fie scrisul său. Dar nu își amintește să fi scris ceva. Nu știe nimic legat de intenția inculpatului de a sustrage cai de la tatăl său sau de la, pe care nici nu îl cunoaște. este un nepot de al său dar acest nu i-a povestit nimic de sustragerea cailor de către inculpat. Nu a păzit niciodată caii tatălui său de hoți. Îl cunoaște pe inculpat, care locuiește în altă parte a satului, și știe ca atât acesta, cât și tatăl și frații săi, au cai. tatălui inculpatului sunt iar cei ai fraților inculpatului sunt roșii și alte culori. Din câte cunoaște aceștia au animale înainte de anul 2004.
Instanța va înlătura ca nesincere declarațiile date de martori în cursul cercetării judecătorești, apreciind că acestea sunt contradictorii între ele și în contradicție cu înscrisurile aflate la dosar.
Astfel, în vreme ce martorul a arătat că un lucrător de poliție a venit la ei, în timp ce se aflau într-un local (crâșmă) și i-a pus să semneze trei file albe față-verso, spunându-le că are un dosar nefinalizat, a spus că s-au întâlnit cu doi lucrători de poliție care i-au dus la postul de poliție, unde au semnat foi albe, fără a li se explica de ce anule. Nici unul dintre martori nu au putut explica de ce semnăturile lor, pe care le-au recunoscut apar pe formulare, pe un număr mai mare de foi. În aceste condiții, în care ambii martori au perceput aceleași împrejurări, este imposibil ca între relatările lor să existe diferențe atât de mari, purtând asupra unor aspecte esențiale, cum ar fi: locul unde s-au întâmplat cele relatate( local-poliție), numărul persoanelor implicate (unul-doi polițiști), modul în care s-au derulat evenimentele, cu explicarea sau nu a motivului pentru care li se solicită declarații.
Având în vedere aspectele anterior menționate referitor la faptul că martorii sunt consăteni ai inculpatului și la nejustificarea în mod credibil a schimbării declarațiilor, instanța va reține declarațiile date de martori în cursul urmăririi penale ca fiind conforme cu realitatea.
Instanța apreciază că nevinovăția inculpatului rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor G, și date în cursul urmăririi penale, ( referitor la faptul că tatăl inculpatului avea doi cai și a faptului că inculpatul avea în 2004, doi cai roșii - coroborându-se cu declarația martorei - fostă, care a arătat că inculpatul i-a vândut, dar nu poate preciza când anume în anul 2004), (fostă ), și - în ceea ce privește prezența inculpatului la domiciliu.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a preciza concret motivele de apel.
La termenul de judecată din 09.10.2008 instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția de tardivitate a introducerii prezentului apel d e către inculpat.
Prin decizia penală nr. 397 din 9.10.2008 Tribunalul Iașia respins, ca tardiv apelul inculpatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A reținut tribunalul că instanța de fond s-a pronunțat la data de 18.03.2008, iar termenul de apel curgea de la pronunțare pentru inculpat, acesta fiind prezent la data când au avut loc dezbaterile pe fond, respectiv la data de 04.03.2008.
Inculpatul a depus cererea de apel la data de 08.09.2008, fiind înregistrată la data de 10.09.2008, deci mult peste termenul de apel prevăzut de lege.
De altfel inculpatul a arătat că a fost prezent la pronunțarea hotărârii însă a așteptat să primească hotărârea motivată pentru a formula apel.
În conformitate cu disp. art. 363 alin.3 Cod procedură penală termenul de declarare a apelului este de 10 zile de la data pronunțării pentru partea care a fost prezentă la dezbateri, așa cum este cazul inculpatului apelant.
Având în vedere că inculpatul a formulat apelul mult peste acest termen imperativ, Tribunalul a admis excepția tardivității introducerii apelului.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, s-a respins ca tardiv apelul formulat de inculpatul apelant și s-a menținut sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
În termen legal, hotărârea astfel pronunțată a fost recurată de către inculpatul, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul respingerii, ca tardiv, a apelului formulat. Arată inculpatul că nu a fost prezent la pronunțarea hotărârii de care a aflat abia în momentul încarcerării, respectiv 2.09.2008, întrucât hotărârea nu i-a fost comunicată la domiciliu, astfel că a formulat apel la data de 04.09.2008. Solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei pentru soluționarea apelului formulat în termen.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat, în raport cu cazul de casare prev. de art. 385 ind. 15 pct. 18,17 Cod procedură penală, Curtea constată că nu este întemeiat recursul de față pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit art. 363 alin. 3 Cod procedură penală, termenul de apel este de 10 zile.
Pentru părți, momentul de la care curge termenul de apel este în funcție de prezența sau absența acestora la dezbateri sau la pronunțare. Astfel, potrivit art. 363 alin. 3 Cod procedură penală, pentru partea care afost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.
Așadar legea nu impune ca prezența la dezbateri sau la pronunțare să fie cumulativă, ci alternativă, în sensul că dacă partea a fost prezentă fie la unul din cele două momente, dezbatere sau pronunțare, fie la amândouă, termenul pentru exercitarea căii de atac curge tot de la pronunțare.
Astfel, în mod corect instanța de apel a reținut că pentru inculpatul recurent termenul de apel curge de la pronunțare, potrivit disp. art. 363 alin. 3 Cod procedură penală, chiar dacă acesta a lipsit de la pronunțarea din 18.03.2008, câtă vreme inculpatul a fost prezent la dezbaterile pe fondul cauzei care au avut loc la data de 4.03.2008 și când a fost amânată pronunțarea.
Motivarea inculpatului potrivit căreia a așteptat comunicarea dispozitivului la domiciliu nu justifică depășirea termenului de declarare a apelului, câtă vreme era obligația și datoria inculpatului recurent - prezent la dezbateri - să se intereseze de modul în care s-a finalizat procedura judiciară desfășurată împotriva sa. Cu atât mai mult, cu cât inculpatul recurent nu este la primul contact cu o astfel de procedură, având antecedență penală în sarcina sa, având deci cunoștință despre normele de procedură penală.
În consecință, în mod corect a reținut tribunalul că apelul declarat de inculpat este tardiv.
Pe de altă parte, inculpatul nu a făcut dovada existenței condițiilor prev. de art. 364 sau art. 365 Cod procedură penală, privind instituțiile repunerii în termenul de apel sau apelul peste termen.
Așa fiind, pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în conformitate cu disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, să se respingă, ca nefondat, recursul inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași împotriva deciziei penale nr.397 din 09.2008, a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, onorariu de avocat oficiu, va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
13.01.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Iulia Elena Ciobanu, Dan Anton
