Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 689/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
950/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 689
Ședința publică din 14 mai 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - MORO ȘANU
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel ști a fost reprezentat de procuror.
Pe rol solu ționarea recursului formulat de recurentul - inculpat împotriva deciziei penale nr. 218/A/30.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie, depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu inculpatului depune un memoriu scris, aflat la fila 11 dosarului cauzei.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, potriv. disp. art. 38515pct. 2 lit. b rap. la art. 3859.pr.pen. și pe fond reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia, sub minimul special prevăzut de lege.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale recurentului - inculpat, precum și atitudinea procesuală a acestuia, de recunoaștere și regret vis-a-vis de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, potriv. disp. art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. și men ținerea deciziei penale nr. 218/A/30.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, ca fiind temeinică și legală.
Consideră pedeapsa aplicată inculpatului ca fiind corect individualizată în raport de fapta comisă de acesta, precum și de circumstanțele sale personale, fiind recidivist, fapt ce denotă perseverență infracțională, iar la momentul săvârșirii infracțiunii nu avea loc de muncă.
Solicită a se deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la data de 17.12.2008 la zi și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat potrivit art. 192 alin. 2 pr.pen.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. consideră că nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică, arătând că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.83/3.02.2009 Judecătoria Sectorului 6 Bac ondamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. e cu Cod Penal aplic. art. 37 lit.a
Cod PenalÎn temeiul art. 61.Cod Penal a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin 1613/2004 a Tribunalului București și contopirea pedepsei aplicate cu restul neexecutat de 595 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b
Cod PenalA menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată durata preventiei de la 17.12.2008 la zi.
A luat act că partea vătămată SC SA nu se constituie parte civilă în cauză.
A obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în data de 17.12.2008, inculpatul, în timp ce se afla în interiorul magazinului SC SA, a sustras mai multe produse cosmetice în valoare totală de 289,92 lei.
Situația de fapt este dovedită cu procesul verbal de cercetare la fața locului, de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile reprezentanților părții vătămate, ale martorilor și, declarațiile inculpatului, care recunoaște comiterea infracțiunii.
Prima instanță a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 al1, 209 al.1 lit. e Cod penal, respectiv în loc public - magazin în timpul programului de funcționare, cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa aplicată prin 1613/2004 a Tribunalului București, din care inculpatul a fost liberat condiționat la data de 31.12.2007 cu un rest de pedeapsă de 595 de zile.
În baza dispozițiilor art.52 și 72.Cod Penal, art.37 lit.a Cod Penal, în raport de atitudinea sinceră a inculpatului, dar și de faptul că acesta este recidivist și a perseverat în activitatea infracțională, tot pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, precum și de gravitatea faptei în concret, s-a apreciat de prima instanță că o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, constituie o corectă individualizare a sancțiunii penale.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei, pe care o apreciază prea mare în raport cu fapta comisă și cu circumstanțele sale personale.
Tribunalul, prin decizia penală nr. 218/A/30.03.2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, arătând că din considerentele avute în vedere de prima instanță, o reducere a cuantumului pedepsei nu se justifică, fiind necesar ca inculpatul să execute o pedeapsă aptă să își realizeze scopul preventiv și educativ.
Tribunalul a constatat că prima instanță a reținut corect faptele, și a procedat la o justă individualizare a pedepsei.
Fapta reținută a fost corect încadrată juridic de prima instanță, iar la individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere atât starea de recidivă a inculpatului care a demonstrat perseverență infracțională, atitudinea procesuală a acestuia, pericolul social concret al faptei, modalitatea comiterii faptei și urmarea produsă, considerând întemeiat că scopul pedepsei se realizează prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executare în regim de detenție.
Tribunalul a reținut totodată că instanța de fond a făcut o interpretare judicioasă a criteriilor generale prev. de art. 72.Cod Penal și a dat eficiență cuvenită stării de recidivă postcondamnatorie în care a fost săvârșită fapta dedusă judecății, cuantumul pedepsei reflectând atât gravitatea faptei, perseverența infracțională dar și atitudinea sinceră de recunoaștere a faptei de către inculpat, însă această ultimă împrejurare nu presupune obligatoriu și coborârea pedepsei sub minimul special prev. de lege prin reținerea circumstanțelor atenuante, astfel cum a solicitat apelantul inculpat în contextul în care acesta a săvârșit fapta în timpul liberării condiționate, ceea ce denotă că nu a înțeles scopul pedepsei astfel cum este el reglementat în disp. art. 52.Cod Penal
Împotriva acestei decizii și a sentinței pronunțate de prima instanță a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele de apel și arătând că este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, solicitând să se admită recursul, să se caseze hotărârile atacate și să se reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele sale personale, precum și atitudinea procesuală a acestuia, de recunoaștere și regret a faptei reținute în sarcina sa.
Examinând sentința penală și decizia instanței de apel, în raport de cazul de casare prevăzut la art. 385 ind. 9 pct. 14.C.P.P. Curtea constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Instanța de apel a constatat în mod corect că toate criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
Prima instanță a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului, care rezultă din propriile declarații de recunoaștere, coroborate cu declarațiile martorilor și, precum și cu mențiunile procesului verbal de constatare infracțiunii flagrante și declarațiile reprezentantului părții vătămate.
Referitor la solicitarea de a se aprecia asupra incidenței cazului de casare prevăzut de art. 3859punctul 14 Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanță a aplicat o pedeapsă corect individualizată, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu, suferind anterior o condamnare pentru infracțiuni de același tip.
Curtea apreciază că ambele instanțe, de fond și apel, au stabilit în mod corect cuantumul pedepsei, în condițiile în care inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, pedeapsa aplicată anterior fiind de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, iar fapta dedusă azi judecății este comisă în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei aplicate anterior.
Toate aceste împrejurări conduc la concluzia că scopul pedepselor aplicate anterior nu a fost atins, fiind necesară aplicarea unei pedepse corespunzătoare, într-un cuantum mai ridicat, pentru atingerea scopului preventiv și educativ al acesteia.
În consecință, având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, atitudinea procesuală a acestuia precum și modalitatea concretă de comitere a faptei, Curtea apreciază că o reducere a pedepsei sub cuantumul stabilit de instanța de fond potrivit art. 72.Cod Penal, nu se justifică.
Cât privește reținerea circumstanțelor atenuante, la care face referire inculpatul în cererea sa, Curtea constată că nu este incidentă niciuna dintre situațiile prev. de art. 74 lit. a,b,c Cod Penal, întrucât inculpatul este recidivist, astfel că nu se poate aprecia că anterior a avut o bună conduită, iar prejudiciul a fost recuperat nu ca urmare a vreunei acțiuni a inculpatului ci ca o consecință a faptului că a fost surprins în flagrant.
În ce privește atitudinea sinceră, ea a fost avută în vedere de prima instanță la stabilirea unei pedepse îndreptate spre minimul special, însă în raport de celelalte circumstanțe ale inculpatului, Curtea constată că nu se justifică reducerea pedepsei sub minimul special prev.de lege.
Curtea constată totodată că în cauză nu sunt incidente alte motive de recurs prevăzute de art. 385 ind. 9.C.P.P. care să poată fi luate în considerare din oficiu.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, urmează a respinge recursul declarat de inculpatul, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe recurentul -inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punct 1 litera b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva Deciziei penale nr. 218/A/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 17.12.2008 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 14.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red. RM
2 ex./20.05.2009
Trib. B Secția a II-a Penală
Jud.,
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
