Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 69/
Ședința publică din 21 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Irina Alexandra Vicepreședintele Curții de Apel
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 454/A din 31.10.2008 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr-, privind pe inculpatul ( fiul lui și, ns.la 20.12.1991, domiciliat în G,-, în prezent fiind în Penitenciarul d e Minori și Tineri ), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208-209 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul intimat, în stare de arest, asistat de av. - în baza împuternicirii avocațiale din 22.04.2009 eliberată de Baroul Galați -Cabinet individual, intimatul parte vătămată, personal, intimatul reprezentant legal - Centrul de Plasament nr.9 G - prin consilier juridic, în baza delegației eliberată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G, lipsă fiind intimata parte vătămată - și intimatul reprezentant legal Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
După ce instanța a adus la cunoștință inculpatului disp.art.70 al.2 Cod pr.penală, potrivit cărora are dreptul să dea declarații, dar și dreptul de a refuza să dea declarații, deoarece tot ce spune poate fi folosit și împotriva sa, inculpatul a arătat că nu mai dorește să dea declarații.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei 454 din 2008, pentru motivele scrise, pe care le susține și oral, având în vedere cele două aspecte:
În primul rând, consideră că nu se impunea achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat în dauna părții vătămate. Din materialul probator administrat în cauză și apreciind asupra acestuia în totalitatea lui rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârșit infracțiunea care a fost reținută în sarcina lui. Astfel, în acest sens sunt declarațiile sale, date în faza de urmărire penală, în care inculpatul în prezența unui avocat din oficiu, recunoaște comiterea infracțiunii - filele 16 dosarul de urmărire penală. De asemenea, procesul-verbal de reconstituire atestă că inculpatul în prezența a doi martori asistenți a condus în teren organele de poliție și a indicat în detaliu modalitatea în care a acționat la săvârșirea infracțiunii.
Martorii asistenți și care au participat la reconstituire, de asemenea au fost audiați și au precizat modul concret în care inculpatul a explicat modalitatea de săvârșire a infracțiunii. Procesul-verbal de cercetare la fața locului de la fila 10 de urmărire penală indică locul unde este amplasat apartamentul părții vătămate, dar și locul în care au fost abandonate bunurile de către inculpat.
În ceea ce privește precizările martorilor și,din declarațiile acestora rezultă că au văzut asupra inculpatului în perioada de după comiterea infracțiunii, sume mari de bani și că acesta le-ar fi spus că ar le-ar fi sustras dintr-un apartament. Poziția procesuală oscilantă a martorului care în faza de cercetare judecătorească revine asupra declarației inițiale și afirmă că nu este adevărat ceea ce a declarat, trebuie avută în vedere în contextul ei, pentru că ulterior, acest martor își retractează această declarație și își menține cele declarate în faza de urmărire penală.
Partea vătămată indică, de asemenea, modul în care s-a comis infracțiunea și felul în care s-a pătruns în locuință, aspect care corespunde cu cele relatate de inculpat cu ocazia audierii sale. Un element esențial este și procesul-verbal de conducere în teren, cu ocazia căruia inculpatul indică locul în care a abandonat poșeta după ce a luat banii, loc în care a și fost găsită de către organele de poliție și din această perspectivă apreciază că inculpatul nu avea cum să cunoască aceste amănunte decât dacă el era cel care a comis infracțiunea, așa cum a precizat încă de la momentul când a fost audiat.
Coroborând aceste aspecte cu declarațiile martorilor care confirmă că a dispus de o sumă mare de bani după comiterea infracțiunii,apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală în ceea ce privește achitarea pentru acest act material. În consecință, solicită înlăturarea dispoziției de schimbare a încadrării juridice, în sensul nereținerii acestui act material și a se dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat cu aplicarea artt.41 al.2 și art.99 Cod penal.
Consideră că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în ceea ce-l privește pe inculpat, întrucât din fișa de cazier judiciar rezultă că sunt alte cauze în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală tot pentru infracțiuni de furt calificat și că, de asemenea, prin sentința 1218/2008 a și fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de același gen.
Al doilea motiv vizează nelegalitatea hotărârii sub aspectul conținutului pedepsei accesorii, întrucât, nerespectând deciziile date în recursul în interesul legii și practica europeană, instanța de judecată a interzis prevederile art.64 lit.a și b Cod penal, deci și posibilitatea de a alege, deși raportat la infracțiunea comisă, trebuia interzis doar dreptul prev. de art.64 lit.b și lit.a teza a II-a din Codul penal.
În consecință, solicită admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, cu consecința condamnării inculpatului pentru întreaga activitate infracțională, interzicerea drepturilor prev.de art.64 a teza II și lit.b Cod penal și pe latură civilă, obligarea inculpatului în solidar cu reprezentantul legal, la despăgubiri către partea civilă, în cuantum de 880 lei.
Apărătorul inculpatului intimat consideră că este legală și temeinică soluția de achitare care a fost confirmată de decizia instanței de apel, pe considerentul că fapta de furt calificat în dauna părții vătămate nu a fost săvârșită de către inculpat, atât instanța de fond, cât și cea de apel motivând corect să în baza analizei întregului material probator administrat în cauză, că inculpatul nu este autorul faptei de furt calificat comisă în dauna acestei părți vătămate. În acest sens, la cercetarea judecătorească inculpatul a revenit asupra declarațiilor inițiale și a negat comiterea faptei, motivându-și această schimbare de atitudine prin faptul că a fost amenințat să declare să recunoască de către organele de poliție, fără alte probe directe.
În ceea ce privește declarațiile date de cei doi martori, acestea au fost indirecte și relatările lor nu au oferit suficiente elemente care să formeze convingerea că inculpatul ar fi autorul faptei în dauna părții vătămate - dedusă judecății. Ori, potrivit art. 69 Cod pr.penală, declarația dată de inculpat în cursul procesului penal poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care ea poate fi coroborată cu alte fapte și împrejurări care ar rezulta din ansamblul probelor administrate în cauză. În cazul de față nu avem probe directe, ci avem numai probe derivate din declarațiile inculpatului și nu de sine stătătoare și probe indirecte - declarațiile martorilor și. În această situație prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, ea subzistând, neputând fi înlăturată cu probe clare, conform art.52Cod pr. penală și art.6 prg.2 din CEDO care se referă la această situație.
În confirmarea soluției legale de achitare a inculpatului ca nefiind el autorul faptei, vine și neprobarea împrejurărilor esențiale privind modul de comitere a faptei, după cum bine a motivat și instanța de fond și a confirmat instanța de apel, împrejurări pentru care nu s-a administrat nici un fel de probă. Cu prilejul cercetărilor la fața locului s-au prelevat și urme papilare, deci există niște probe tehnice, dar care nu au fost supuse comparației, organele de urmărire penală considerând ca suficiente doar conducerea în teren a învinuitului și audierea a doi martori indirecți.
Mai există și proba cu expertiză psihiatrică, ce arată că inculpatul prezenta tulburări de conduită, iar din referatul de evaluare a stării acestui inculpat rezultă că nu a avut nici o remușcare în legătură cu fapta comisă, ceea ce pune în dubiu starea sa de vinovăție. Toate aceste aspecte de ordin probator conduc la convingerea că nu inculpatul este autorul faptei reținută în sarcină și consideră ca legală și temeinică soluția de achitare confirmată de TRIBUNALUL GALAȚI sub aspect probator. Deci, consideră recursul Parchetului ca nefondat, pentru acest prim motiv.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, privind nelegalitatea conținutului pedepsei accesorii în privința faptei de furt în dauna părții vătămate, apreciază ca fiind fondat, pentru că într-adevăr trebuia aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a dreptului de a fi ales, nu la modul general -interzicerea drepturilor - este vorba de art.64 lit. a teza finală și lit.b Cod penal. Depune la dosar concluzii scrise.
Consilier, în ceea ce privește latura penală, în urma probatoriului administrat în cauză, solicită respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, menținerea deciziei nr.454 a Tribunalului Galați și a dispozițiilor sentinței penale nr.648/2008 a Judecătoriei Galați.
Pe latură civilă, având în vedere temeiul achitării inculpatului, solicită a se considera legală și temeinică soluția pronunțată.
Intimatul parte civilă arată că nu are martori, este parte vătămată, dar poliția probabil că a luat amprente de pe obiecte, la fel ca și lui și soției sale, cât și de pe obiectele luate de inculpat și pe bază de probe este acest dosar, nu a propus nimica, ci doar a declarat furtul și poliția și-a făcut datoria.
Inculpatul intimat arată că îi pare rău și că tot pentru furt este arestat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.648/11.04.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosar - în temeiul art. 334.pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului dintr-o infracțiune de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal (două acte materiale săvârșite la 20.03.2007, respectiv la 10.04.2007), în două infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și a art. 33 lit. a Cod penal (fapte din 20.03.2007, respectiv din 10.04.2007).
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, în referire la art. 10 alin. 1 lit. c Cod de procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal (faptă din 20.03.2007; parte vătămată ).
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și a art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal (faptă din 10.04.2007; parte vătămată -).
În temeiul art. 81 Cod penal, în referire la art. 110 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
I-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 3 ani.
S-a constatat că partea vătămată - nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 346 alin. 3.pr.pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În temeiul art. 189.pr.pen. s-a dispus ca onorariile avocaților din oficiu să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 191 alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 320 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 21.03.2007, partea vătămată a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în după-amiaza zilei de 20.03.2007, în jurul orei 14:00, a constatat că din apartamentul său situat la parterul blocului, a dispărut o geantă de damă (în care se aflau trei sacoșe de pânză și un portmoneu cu suma de 800 lei), precum și o borsetă cu suma de 8 lei. Potrivit declarației părții vătămate, autorul a profitat de faptul că ușa apartamentului nu a fost asigurată, iar partea vătămată, împreună cu soția sa, se aflau în grădina aferentă.
Cu ocazia cercetării la fața locului, organele de poliție au descoperit sub o măsuță cu aflată la etajul 1 al blocului în care se află apartamentul părții vătămate, o sacoșă în care se aflau poșeta de damă și borseta, din care dispăruseră însă banii.
Prin actul de inculpare, s-a apreciat de către organele de urmărire penală că autorul faptei este inculpatul, care ar fi pătruns în locuința părții vătămate, în timp ce avea paza locului faptei asigurată de făptuitorul -. Organele de urmărire penală l-au identificat pe inculpat ca fiind autorul faptei în urma unor activități specifice informative, fără a se preciza însă împrejurările care au dus la această concluzie.
Instanța de fond a apreciat că în cauză nu există probe certe care să susțină, fără echivoc, că inculpatul, împreună cu făptuitorul -, au fost cei care au sustras suma de 808 lei din apartamentul părții vătămate.
2. În ziua de 11.04.2007, partea vătămată a depus la Secția 2 Poliție Gop lângere penală, din cuprinsul căreia rezultă că, în cursul zilei de 10.04.2007, persoane necunoscute au pătruns în locuința sa (profitând de faptul că ușa de acces era neasigurată), de unde au sustras o geantă în care se găseau mai multe bunuri, printre care și un telefon mobil marca Nokia 3120. Valoarea totală a bunurilor sustrase a fost apreciată de partea vătămată la suma de 500 RON.
După ce a constatat dispariția genții, partea vătămată a apelat de pe un alt telefon numărul său de telefon, însă nu a primit nici un răspuns. De asemenea, partea vătămată a transmis la numărul său de telefon un mesaj, prin care cerea să i se restituie actele care se aflau în geantă.
Ulterior, partea vătămată a fost contactată la numărul de telefon de pe care fusese transmis mesajul, de către martorul G- (care găsise cartela a telefonului sustras în curtea Centrului de plasament nr. 9 G), stabilind să se întâlnească cu acesta.
În seara zilei de 11.04.2007, martorului G- i s-a propus de către martorul să facă schimb de telefoane. Astfel, martorul a primit de la martorul G- în schimbul telefonului mobil marca Nokia 3120 (pe care, la rândul său, martorul îl primise de la inculpatul pentru a-l vinde), un telefon marca și suma de 10 RON.
În cele din urmă, telefonul mobil marca Nokia 3210 fost recuperat de către organele de poliție de la martorul G- și restituit părții vătămate - (procese-verbale, filele 63-64 dosar urm. pen.).
Audiat fiind, martorul G- a mai precizat că în seara zilei de 10.04.2007, întâlnindu-se cu făptuitorul -, acesta i-a spus că în cursul acelei zile, împreună cu inculpatul, a sustras dintr-un apartament o geantă în care se afla un telefon mobil.
La rândul său, martorul a confirmat faptul că a primit de la inculpatul telefonul mobil marca Nokia 3210, pentru a-l valorifica.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut - atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată - comiterea faptei în dauna părții vătămate -. Acesta a precizat că, la comiterea faptei, a participat și - (care a asigurat paza locului faptei). De asemenea, inculpatul a mai precizat că, după ce au sustras geanta părții vătămate, au urcat la etajul IV al blocului în care locuia partea vătămată
Declarația de recunoaștere a inculpatului se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, astfel încât urmează a se reține că inculpatul este autorul faptei săvârșite în dauna părții vătămate -, la comiterea faptei beneficiind și de ajutorul făptuitorului -.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, criticând-o ca nelegală sub aspectul soluției de achitare a inculpatului pentru fapta comisă în dauna părții vătămate.
S-a arătat în motivarea apelului că poziția procesuală de nerecunoaștere a comiterii faptei, adoptată de inculpat în fața instanței, este infirmată chiar de propria atitudine din cursul urmăririi penale. S-a precizat că cele susținute de inculpat în cursul urmăririi penale sunt confirmate de către martorii si care au precizat în faza de urmărire penală că inculpatul se lăuda că a sustras dintr-un apartament o geantă în care a găsit circa 10.000.000 lei ROL, martorii văzând chiar și un de bani în posesia inculpatului. Deși în fața instanței de judecată cei doi martori nu și-au mai susținut propriile depoziții, aceștia nu și-au motivat retractarea, declarând generic că declarațiile au fost scrise la dictarea organelor de poliție.
Prin decizia penală nr. 454/A din 31.10.2008 a Tribunalului G-alați s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
În mod judicios, pe baza analizei întregului material probator administrat în cauză, prima instanță și-a format convingerea că inculpatul nu este autorul faptei de furt calificat comisă la data de 20.03.2008 în dauna părții vătămate.
Astfel, audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, procedându-se la efectuarea unei conduceri în teren în prezența martorului asistent. Cu privire la această faptă, în cauză au fost audiați martorii si care au declarat că i-au auzit atât pe inculpatul, cât și pe făptuitorul, afirmând că ar fi sustras dintr-un apartament o geantă în care au găsit circa 1000 lei RON.
În faza cercetării judecătorești, inculpatul a revenit asupra declarațiilor inițiale, negând săvârșirea acestei fapte. Inculpatul a motivat schimbarea declarației, arătând că, pentru a recunoaște comiterea faptei a fost amenințat de către organele de poliție.
Potrivit art.69 pr.pen. declarația inculpatului făcută în cursul procesului penal poate servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care este coroborată cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Or, în cauza de față celelalte mijloace de probă administrate derivă din chiar declarația inculpatului (proces-verbal de conducere în teren), ori sunt probe indirecte (declarațiile martorilor si ).
În ceea ce privește declarațiile celor doi martori indirecți s-a observat că acestea sunt prea vagi, neoferind suficiente elemente pentru a trage concluzia că fapta despre care inculpatul a afirmat că ar fi săvârșit-o este una și aceeași cu faptă dedusă judecății în prezenta cauză.
Potrivit art.52pr.pen. si art.6 paragraful 2 din, procesul penal este guvernat de prezumția de nevinovăție, în virtutea căreia orice persoană împotriva căreia a fost declanșat un proces penal este prezumată nevinovată până la dovedirea vinovăției sale în cadrul unui proces public, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale. Astfel, potrivit art.66 alin.1 pr.pen. inculpatul nu trebuie să-și dovedească nevinovăția, organelor judiciare revenindu-le sarcina administrării probelor pe tot parcursul procesului penal, pentru a răsturna prin probe certe de vinovăție, prezumția de nevinovăție.
S-a constatat că în privința unor împrejurări esențiale (modul în care au fost cheltuiți banii sustrași), în cauză nu a fost administrat nici un mijloc de probă. Mai mult, deși cu prilejul cercetării la fața locului au fost ridicate două urme papilare, acestea nu au fost supuse comparațiilor, organul de urmărire penală mărginindu-se la a audia doi martori indirecți și a efectua o conducere în teren, după ce au identificat autorul faptei în urma unor activități specifice informative.
S-a apreciat, ca și instanța de fond, că pentru dovedirea unei infracțiuni nu este suficientă declarația de recunoaștere a inculpatului, mai ales că în cauza de față, din expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în privința inculpatului rezultă că acesta prezintă tulburări de conduită. În plus, din conținutul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI rezultă că inculpatul "povestește totul cu mândrie și fără urmă de remușcare", ceea ce creează convingerea că nu poate fi luată în considerare, fără nici o rezervă, declarația dată de inculpat în faza de urmărire penală.
Concluzionând, s-a apreciat că în cauză nu există probe certe care să susțină, fără echivoc, săvârșirea de către inculpatul a faptei de furt calificat în dauna părții vătămate.
Prin urmare, în mod judicios prima instanță a dispus achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.1 lit.a pr.pen. în ref.la art.10 lit.c pr.pen.
Cu privire la infracțiunea sesizată de partea vătămată -, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptei reținute în sarcina acestuia încadrarea juridică corespunzătoare.
Totodată, instanța de fond a realizat și o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului și a modalității de executare a acesteia, ținând cont de dispozițiile părții generale de Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în art.209 alin.1 pen. (reduse la J întrucât la data săvârșirii faptei inculpatul era minor), de modalitatea și împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita procesuală a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI,criticând-o pe motive de nelegalitate, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat în dauna părții vătămate.
S-a susținut că din probatoriile administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
Cu privire la individualizarea pedepsei, s-a arătat faptul că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, întrucât din fișa de cazier rezultă că a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru mai multe infracțiuni de furt calificat, iar prin sentința penală nr. 1218/2008 a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de același gen.
Hotărârea a fost criticată și sub aspectul conținutului pedepsei accesorii, în sensul că se impunea doar interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
Recursul este fondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, în limita cazurilor de casare prev. de art.3859Cod pr.penală, se constată următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 și art.99 Cod penal ( 2 acte materiale comise în dauna părților vătămate și -).
Așa cum s-a arătat mai sus, prin sentința penală nr. 648/11.04.2008 a Judecătoriei Galațis -a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt calificat în formă continuată în două infracțiuni de furt calificat.
Pentru infracțiunea de furt calificat în dauna părții vătămate -, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat.
Cu privire la infracțiunea de furt calificat comisă în dauna părții vătămate, s-a dispus achitarea inculpatului conform art.11 pct.2 lit.a în ref. la art.10 lit.c Cod penal.
Considerăm că soluția de achitare a inculpatului este greșită, întrucât - așa cum se va arăta în continuare - probele administrate în cauză confirmă vinovăția inculpatului.
În cursul urmăririi penale,inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate, indicând cu lux de amănunte modul de operare.
Revenirile inculpatului din fața instanței de judecată, în sensul negării comiterii acestei fapte nu au fost argumentate și motivate temeinic. Susținerile inculpatului conform cărora declarațiile din faza urmăririi penale au fost date sub presiune, fiind amenințat cu bătaia, nu au fundament probator ( fila 10 dosar fond).
Mai mult, cu acea ocazie, la termenul de judecată din 12.12.2007, inculpatul a negat ambele acte materiale, însă la termenul de judecată din 27.02.2008 ( fila 39), după audierea părții vătămate -, a revenit și a recunoscut actul material al infracțiunii de furt calificat comis în dauna acesteia.
Aceste aspecte ridică suspiciuni cu privire la comportamentul inculpatului, manifestat pe parcursul procesului penal și la sinceritatea acestuia.
Cu privire la sinceritatea inculpatului și la alegerea declarațiilor care pot servi la aflarea adevărului, nu trebuia omisă împrejurarea că acesta a fost audiat în faza urmăririi penale în prezența unui avocat desemnat din oficiu.
Procesul-verbal de cercetare la fața locului ( fila 10 dosar urmărire penală) și procesul-verbal de reconstituire ( filele 35, 27-40 ) se coroborează cu declarațiile inculpatului date în faza urmăririi penale.
Odată cu realizarea acestei din urmă activități de urmărire penală,respectiv reconstituirea, inculpatul a indicat în detaliu modalitatea de comitere a faptei, în prezența martorilor asistenți și.
Or, în condițiile în care inculpatul nu ar fi comis infracțiunea de furt calificat în dauna părții vătămate, nu ar fi existat posibilitatea ca acesta să cunoască în mod detaliat amănunte vizând modalitatea de săvârșire.
Cu ocazia reconstituirii, inculpatul a indicat și locul unde a abandonat poșeta de damă și borseta sustrase din imobilul părții vătămate, respectiv la etajul 1 al blocului, sub o măsuță cu.
Urmare a efectuării conducerii în teren, a fost încheiat procesul-verbal din 21.03.2007, în care se menționează împrejurarea că la etajul 1 al imobilului, sub o măsuță cu, a fost găsită o sacoșă din material textil în care se afla o poșetă de damă de culoare maro și o borsetă, situație ce se coroborează astfel cu indicațiile date de inculpat, cu ocazia reconstituirii.
De asemenea, declarația părții vătămate se coroborează cu declarația inculpatului dată în faza urmăririi penale, sub aspectul sumei de bani sustrasă, respectiv 8 milioane lei ROL. Mai mult, partea vătămată a precizat că la momentul efectuării conducerii în teren, inculpatul a indicat locurile în care se aflau bunurile.
Declarațiile martorilor și ( coroborate cu probele arătate mai sus) confirmă de asemenea vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate.
Martorii asistenți și au precizat în faza urmăririi penale, împrejurarea că inculpatul a indicat toate aspectele menționate cu ocazia reconstituirii, neexistând nici o influență din partea altor persoane.
Conform art.63 alin.2 Cod pr.penală, probele nu au valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Conform art.69 Cod pr.penală, declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În speță, considerăm că pentru justa soluționare a cauzei și pentru aflarea adevărului urmează să avem în vedere ( contrar susținerilor instanțelor anterioare) declarațiile inculpatului date în faza urmăririi penale, declarații ce se coroborează cu probatoriile arătate mai sus.
Având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, considerăm că se impunea condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea de furt calificat comisă în dauna părții vătămate ( act material din data de 20.03.2007).
Este fondat și motivul de recurs al Parchetului vizând conținutul pedepsei accesorii.
Având în vedere persoana inculpatului și infracțiunea reținută în sarcina sa, precum și practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului ( a se vedea cu titlu exemplificativ cauza Hirst contra Marii Britanii, cauza Cumpănă și Mazăre contra României), considerăm că nu se impunea decăderea acestuia din dreptul de a alege prev. de art.64 lit.a teza I Cod penal.
Față de cele de mai sus, se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI.
Se va casa în totalitate decizia penală nr. 454/A/31.10.2008 a Tribunalului Galați și în parte sentința penală nr. 648/11.04.2008 a Judecătoriei Galați și în rejudecare:
Se va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea 41 alin. 2 Cod penal, art. 99, art. 109, art. 74 alin. 1 lit. c și art. 76 lit. d Cod penal.
Sub aspectul individualizării pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, considerăm că se impune reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.c Cod penal, întrucât s-a prezentat în instanță pe tot parcursul procesului penal, a avut o atitudine sinceră în faza urmăririi penale și parțial sinceră în fața instanței de judecată.
Conform art. 71 Cod penal se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Conform art. 81 Cod penal va fi suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului ) modalitatea de executare ce nu a fost criticată de Parchet prin prezentul recurs).
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, va fi suspendată și executarea pedepsei accesorii.
Având în vedere soluția pronunțată cu privire la latura penală a cauzei, urmează ca în conformitate cu art. 14 Cod proc. penală, art. 998 și art. 1000 alin. 2 cod civil să fie obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente () la plata sumei de 880 lei despăgubiri civile către partea civilă.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Conform art. 192 alin. 3 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 454/A din 31.10.2008 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr-, privind pe inculpatul și în consecință:
Casează în totalitate decizia penală nr. 454/A/31.10.2008 a Tribunalului Galați și în parte, respectiv numai în ceea ce privește latura penală, pe care o înlătură în totalitate și latura civilă, în ceea ce o privește pe partea civilă, sentința penală nr. 648/11.04.2008 a Judecătoriei Galați și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 20.12.1991 în G, domiciliat in G,- și în Centrul de Plasament nr.9 G, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul d e Minori și Tineri ) la o pedeapsă de1 an și 2 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea 41 alin. 2, art. 99, art. 109, art. 74 alin. 1 lit. c și art. 76 lit. d Cod penal - fapte săvârșite în perioada 20.03.2007 - 10.04.2007.
În temeiul art. 71 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare prev. de art. 110 Cod penal, respectiv pe o durată de 3 ani.
Potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii suspendă executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 14 Cod proc. penală, art. 998 și art. 1000 alin. 2 Cod civil, obligă pe inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente () la plata sumei de 880 lei cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Conform art. 192 alin. 3 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs și a apelului rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 21.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud.
Jud.fond
Jud.apel -
Tehnored.CG/2 ex./09.06.2009
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Irina Alexandra
