Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 69/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 3020/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.69
Ședința publică de la 12 IANUARIE 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr.645 A din data de 27 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpatul, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat învederează instanței că, prin cererea de recurs promovată, se critică cele două hotărâri pronunțate în cauză sub aspectul individualizării pedepsei, al cărei cuantum îl apreciază mult prea mare în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de cele personale ale inculpatului. Solicită ca, în cauză, să se dea eficiență maximă circumstanțelor atenuante, sens în care arată că prejudiciul a fost recuperat, inculpatul a manifestat o atitudine extrem de sinceră, apreciind că, prin pedeapsa ce urmează a i se aplica, să i se dea șansa să se reintegreze în societate. În consecință, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și, pe fond, reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul diminuării acesteia sub durata stabilită de instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a hotărârilor pronunțate în cauză, ca fiind legale și temeinice, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată și nu se justifică o redozare a acesteia, în raport de natura și gravitatea faptei comise, de persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat pentru același gen de fapte.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA
Prin Sentința penală nr. 469/13.10.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în baza art. 208 al.1-209 al. 1 lit. a,g,I al.Cod Penal 2lit. b Cod Penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
In temeiul art. 71.Cod Penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza II si lit. b Cod Penal, ca pedeapsa accesorie.
In temeiul art. 88 al. 1.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii si arestarii preventive de la data de 17.06.2009 la zi.
In temeiul art. 350 al. 1.C.P.P. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
In temeiul art. 118 lit. c s Cod Penal-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 126 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
In temeiul art. 346 al. 1.C.P.P. s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civila in cauza.
In temeiul art. 116.Cod Penal s-a interzis inculpatului a se afla in mun. Bop erioada de 2 ani dupa executarea pedepsei.
In temeiul art. 191 al. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a constatat că prin rechizitoriul nr. 8296/P/2009 din 09.07.2009 al Parchetului de pe lângă Judecatoria Sectorului 3 Baf ost trimis in judecata in stare de arest preventiv inculpatul pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 al1-209 al. 1 lit. a,g,i si al. 2 lit. b Cod Penal, cu aplic. art. 37 lit. b
Cod PenalIn expunerea de motive, se arata ca la data de 17.06.2009, ora 00,30 patruns prin escaladarea geamului, in locuinta partii vatamate ia de unde a sustras un telefon mobil Nokia 5000 si un portmoneu cu bani, acte si alte inscrisuri.
Din probele administrate in cauza - proces-verbal de prindere in flagrant, declaratie inculpat, declaratia partii vatamate, dovada de predare-primire a bunurilor sustrase, declaratiile martorilor - si, raport de constatare dactiloscopica, cazier judiciar - instanta a retinut următoarele:
In noaptea de 16/17.06.2009 orele 0,30 inculpatul, folosindu-se de bidoane si un pervaz pe care s-a sprijinit a escaladat fereastra deschisa de la locuinta partii vatamate ia si patrunzand in interior a sustras de pe pat un telefon mobil marca Nokia 5000 si un portmoneu in care se gasea suma de 400 lei, cartea de identitate, permisul de conducere auto si alte inscrisuri. Asupra sa a fost găsit telefonul mobil si suma de 274 lei.
Inculpatul a recunoscut fapta, conducând organele de politie la locul in care a ascuns actele sustrase.
Instanța a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1-209 al. 1 lit. a,g, i si al. 2 lit. b
Cod PenalAvand in vedere ca inculpatul are condamnari anterioare pentru care a luat sfarsit executarea pedepsei, instanta a făcut aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, fapta fiind savarsita in stare de recidiva postexecutorie.
La individualizarea pedepsei instanta a avut in vedere criteriile prevazute de art. 72.Cod Penal, limitele pedepsei, împrejurările săvârșirii faptei, prin escaldarea unui pervaz, in timpul noptii, dintr-o locuinta, persoana inculpatului care nu este școlarizat, nu are ocupatie si mai are condamnari anterioare pentru fapte de aceeasi natura.
In temeiul art. 346 al.1 C.P.P. instanta a luat act că partea vatamata -ia nu s-a constituit parte civila in cauza, fiindu-i restituit pe baza de dovada telefonul mobil, precum si suma de 274 lei.
Deoarece suma sustrasa de inculpat a fost de 400 lei iar partii vatamate i-a fost restituita numai o parte din suma, instanta a dispus confiscarea de la inculpat in temeiul art. 118 lit. c a Cod Penal sumei de 126 lei.
Având in vedere ca inculpatul nu are domiciliul in B, iar prezenta lui implica un pericol concret pentru ordinea publica, in temeiul art. 116.Cod Penal a interzis acestuia a se afla in capitala timp de 2 ani după executarea pedepsei.
Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul, criticând-o cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă.
Prin decizia penală nr. 645/A/27.11.2009 Tribunalul București - Secția I Penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Tribunalul a constatat că prima instanță a reținut corect atât situația de fapt cât și vinovăția inculpatului, situația de fapt rezultând din declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei atât în cursul urmăririi penale cât și în fața primei instanțe, declarații coroborate cu declarațiile martorilor și, cu declarațiile părții vătămate, cu procesul verbal de prindere în flagrant, cu raportul de constatare tehnico-științifică, dactiloscopică, precum și cu procesul verbal de predare-primire a bunurilor sustrase de la partea vătămată și găsite asupra inculpatului.
Având în vedere că inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea mai mari de 6 luni și nu s-a împlinit termenul reabilitării, în mod corect judecătoria a reținut incidența dispozițiilor art. 37 lit. b Cod Penal, fapta fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie (fila 60 dup).
Având în vedere criteriile generale de individualizare, împrejurările faptei, pericolul social al faptei, periculozitatea făptuitorului, care este recidivist, fiind condamnat tot pentru infracțiuni de furt, tribunalul apreciază că prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă într-un cuantum corespunzător pericolului social al faptei și periculozității făptuitorului, nefiind vorba nicidecum de o pedeapsă severă cum susține inculpatul.
Dimpotrivă, prima instanță a manifestat o maximă clemență și a ținut cont de vârsta relativ tânără a inculpatului și de recunoașterea faptei comise, apreciind justificat că nu este cazul a se reține circumstanțe atenuante.
Tribunalul a constatat că instanța în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor legale privind pedepsele accesorii, privind menținerea măsurii arestării preventive și deducerea din durata pedepsei aplicate a prevenției de la 17.06.2009 la zi, precum și a dispozițiilor privind interdicția impusă inculpatului de a se afla în mun. Bop erioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Împotriva acestei decizii și a sentinței pronunțate de prima instanță a declarat recurs inculpatul, criticând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul individualizării pedepsei, al cărei cuantum îl apreciază mult prea mare în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de cele personale ale inculpatului și solicită ca, în cauză, să se dea eficiență maximă circumstanțelor atenuante, deoarece prejudiciul a fost recuperat iar inculpatul a manifestat o atitudine extrem de sinceră.
Examinând sentința penală și decizia instanței de apel, în raport de cazul de casare prevăzut la art. 385 ind. 9 pct. 14.C.P.P. Curtea constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Instanța de apel a constatat în mod corect că toate criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
Prima instanță a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului, care rezultă din propriile declarații de recunoaștere, coroborate cu declarațiile martorilor, precum și cu mențiunile procesului verbal de constatare infracțiunii flagrante, ale raportului de constatare tehnico-științifică și declarațiile părții vătămate.
Referitor la solicitarea de a se aprecia asupra incidenței cazului de casare prevăzut de art. 3859punctul 14 Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanță a aplicat o pedeapsă legal individualizată, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist postexecutoriu, suferind anterior condamnări pentru infracțiuni de același tip.
Curtea apreciază că ambele instanțe, de fond și apel, au stabilit în mod corect cuantumul pedepsei, în condițiile în care inculpatul este recidivist postexecutoriu, pedeapsa aplicată anterior fiind de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, iar fapta dedusă azi judecății este comisă după executarea pedepsei aplicate anterior.
Inculpatul a comis o infracțiune cu grad de pericol social ridicat, aceea de furt din locuință, și a suferit anterior condamnări la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, pentru același gen de infracțiuni.
Toate aceste împrejurări conduc la concluzia că scopul pedepselor aplicate anterior nu a fost atins, fiind necesară aplicarea unei pedepse corespunzătoare, într-un cuantum mai ridicat, pentru atingerea scopului preventiv și educativ al acesteia.
În consecință, având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, atitudinea procesuală a acestuia precum și modalitatea concretă de comitere a faptei, Curtea apreciază că o reducere a pedepsei sub cuantumul stabilit de instanța de fond potrivit art. 72.Cod Penal, nu se justifică.
Cât privește reținerea circumstanțelor atenuante, la care face referire inculpatul în cererea sa, Curtea constată că nu este incidentă niciuna dintre situațiile prev. de art. 74 lit. a,b,c Cod Penal, întrucât inculpatul este recidivist, astfel că nu se poate aprecia că anterior a avut o bună conduită, iar prejudiciul a fost recuperat, în parte, nu ca urmare a vreunei acțiuni a inculpatului ci ca o consecință a faptului că a fost surprins în flagrant, având asupra sa o parte din bunurile sustrase, imediat după comiterea faptei, de către organele de poliție. De asemenea, recunoașterea faptei se datorează aceleiași împrejurări, inculpatul fiind prins în flagrant de organele de poliție.
De altfel, atitudinea sinceră a fost avută în vedere de prima instanță la stabilirea unei pedepse îndreptate spre minimul special, însă în raport de celelalte circumstanțe ale inculpatului, Curtea constată că nu se justifică reducerea pedepsei sub minimul special prev.de lege.
Curtea constată totodată că în cauză nu sunt incidente alte motive de recurs prevăzute de art. 385 ind. 9.C.P.P. care să poată fi luate în considerare din oficiu.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, urmează a respinge recursul declarat de inculpatul, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe recurentul -inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva Deciziei penale nr. 645/A/27.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 38517al.4 rap. la art. 383 al.2 deduce C.P.P. din pedeapsă durata prevenției de la 17.06.2009 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. RM
2 ex./25.01.2010
Trib. B Secția I Penală
Jud.,
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
