Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 692/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1031/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.692
Ședința publică din data de 15 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu JUDECĂTOR 3: Mariana Constantinescu
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.360/25.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr- și a decizie penale nr.232/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - avocat, în substituirea apărătorului titular, cu delegație depusă la dosar, lipsind intimatul-parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, solicită admiterea recursului, invocând cazul de casare prev. de art.385/9 al.1 pct.14.Cod de procedură penală, casarea hotărârilor recurate și rejudecând, să se dispună redozarea pedepsei aplicate, să se dea o eficiență mai mare prevederilor art.74 lit.c Cod penal și art.76 lit.c Cod penal, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele persoanele ale inculpatului. Arată că acesta a avut o atitudine de recunoaștere și regret al faptei, pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, iar valoarea prejudiciului este relativ scăzută și partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Reprezentantul Parchetului, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că pedeapsa aplicată de instanțele inferioare este legală și temeinică. Apreciază că s-a dat eficiență corespunzătoare circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c Cod penal. - atitudinea de recunoaștere a săvârșirii faptei și contribuția adusă la soluționarea acestei cauze, în raport de aceasta aplicându-se o pedeapsă sub minimul special, respectiv de 2 ani închisoare, revocându-se totodată suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani, pronunțată pentru o infracțiune de furt calificat săvârșită anterior.
Consideră că în raport de fapta și persoana inculpatului, acest recurs, din perspectiva cazului de casare invocat nu este fondat. Față de motivele precizate, solicită respingerea recursului, menținerea stării de arest și deducerea perioadei de prevenție la zi.
Apelantul-inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.360/25.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B,în baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.e,g, și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a și art.74 lit.c rap. la art.76 Iit.c din același cod, a fost condamnatinculpatulla pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit.b din Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.83 Cod penal, s-a dispus revocarea pedepsei de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată, aplicată prin sentința penală nr.2452/2007 a Judecătoriei Sectorului 5 B, inculpatul având de executat în întregime pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit.b din Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 din Codul penal s-a computat arestarea preventivă de la data de 28 august 2007 la 26 septembrie 2007 și de la 31 octombrie 2008 la zi.
În temeiul art.14 raportat la art.346 din Codul d e procedură penală coroborate cu art.998-999 din Codul civil, s-a luat act că partea vătămata nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.118 alin.1 lit.e din Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 30.
În temeiul art.191 alin.1 din Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut - în fapt - următoarea situație:
În noaptea de 29/30 octombrie 2008, inculpatul a pătruns prin efracție în autoturismul parcat pe Strada - - din sectorul 5, marca 1310, cu numărul de înmatriculare B-26-, aparținând parții vătămate, de unde a sustras de rezervă, o trusa de scule și o baterie.
de scule și bateria au fost vândute de către inculpat martorului pentru suma de 30 de lei, ulterior fiind recuperate și restituite părții vătămate, iar de rezervă a fost vândută unei alte persoane, rămase neidentificate, pentru aceeași sumă.
Inculpatul a fost depistat după urmele papilare, prelevate de pe portbagajul autoturismului respectiv care, potrivit raportului de constatare tehnico științifică dactiloscopică s-a stabilit că aparțin acestuia.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea și sesizarea părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele fotografice, dovada de restituire a bunurilor, raportul de constatare tehnico științifică dactiloscopică nr.-/2008 declarațiile martorei, declarația martorului, procesul verbal de ridicare a bunurilor de la martorul, toate acestea coroborându-se și cu declarațiile inculpatului (în care acesta a recunoscut fapta și a arătat modul de comitere).
A mai arătat instanța fondului că, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.2452 din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 B, rămasă definitivă prin neapelare, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată, pentru comiterea unei infracțiuni similare.
Astfel fiind, instanța fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului întrunește, sub aspectul laturii subiective și obiective, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.e, g, i Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a din Codul penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, privind gradul de pericol social, persoana infractorului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Ca atare, având în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut de la început săvârșirea faptei, instanța de fond a apreciat că această împrejurare se încadrează în dispozițiile art.74 lit.c din Codul penal, ceea ce atrage, potrivit dispozițiilor art.76 lit.c Cod penal, reducerea pedepsei sub cuantumul minim prevăzut de lege.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că pentru atingerea scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art.52 Cod penal, se impune sancționarea inculpatului cu o pedeapsă, în regim de detenție.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 13 martie 2009,declarat apel inculpatul,criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, context în care a solicitat în esență redozarea pedepsei, pe care o consideră prea mare în raport cu atitudinea sinceră, de recunoaștere a faptei.
Prin decizia penală nr.232/A din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, a fost menținută starea de arest a acestuia și s-a dedus prevenția de la 28.08.2007 la 26.09.2007 și de la 31.10.2008 la zi, cu obligarea apelantului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea deciziei, Tribunalul a arătat că apelul promovat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, sa reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică a infracțiunii deduse judecății, în sensul că în noaptea de 29/30 octombrie 2008, inculpatul a sustras prin efracție din autoturismul părții vătămate mai multe bunuri pe care le-a vândut martorului și unei persoane rămase neidentificate, pentru suma totală de 60 de lei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.e,g și i din Codul penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a din Codul penal.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Tribunalul a constatat că instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la modalitatea de executare a pedepsei, dispozițiile părții speciale Codului penal, modalitatea concretă de săvârșire a faptei (în timpul nopții, prin efracție, în loc public), precum și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului care este recidivist în modalitatea prevăzută de art.37 lit.a Cod penal.
În acest context, Tribunalul a apreciat că toate criteriile de individualizare a pedepsei au fost analizate de către instanța de fond, iar cuantumul pedepsei a fost stabilit în limite legale și motivat.
Împotriva acestei decizii,a declarat recurs în termenul legal(la data de 23 aprilie 2009)inculpatulcare, menținându-și poziția de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, a invocat exclusiv greșita individualizare a pedepsei închisorii, conform cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, solicitând pe cale de consecință a se da o eficiență mai accentuată dispozițiilor art. 74-76 Cod penal, în considerarea circumstanțelor reale ale săvârșirii faptei, care a cauzat un prejudiciu cu o valoare redusă, pentru recuperarea căruia partea vătămată nici nu s-a mai constituit parte civilă, dar și a circumstanțelor personale ce pledează în favoarea sa, respectiv atitudinea procesuală sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, astfel încât să se reducă durata acestei pedepse sub cuantumul stabilit de instanța de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, cu luarea în considerare a tuturor cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursul inculpatuluieste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Curtea observă că instanța de fond și respectiv cea de apel au apreciat în mod just asupra întinderii pedepsei aplicată recurentului inculpat, la stabilirea duratei acesteia și a modalității sale de executare, dând eficiență deplină tuturor criteriilor generale de individualizare judiciară prevăzute în art.72 din Codul penal.
În concret, pedeapsa respectivă, de 2 ani închisoare, astfel cum a fost redusă de către instanța de fond, sub minim, în raport cu limitele speciale de pedeapsă prevăzute în norma de încriminare pentru infracțiunea de furt calificat (închisoare de la 3 ani la 15 ani), este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și reflectă în mod corespunzător atât împrejurările concrete de comitere a acesteia - sustragerea de bunuri prin efracție, în timpul nopții, dintr-un autoturism parcat într-un loc public, cât și, mai ales, circumstanțele personale ale inculpatului care este adevărat, a manifestat o atitudine constant sinceră cu privire la descrierea activității infracționale reținute în sarcina sa, însă nu are ocupație și nici un loc de muncă pentru a avea asigurate în mod licit mijloacele de existență, ceea ce atrage predispoziția sa către săvârșirea de fapte antisociale și a demonstrat perseverență pe calea infracțională, săvârșind infracțiunea dedusă judecății înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată anterior.
De asemenea, Curtea consideră că această antecedență penală a inculpatului, concretizată prin condamnarea definitivă de 2 ani închisoare, pronunțată pentru o infracțiune de aceeași natură, (conform fișei de cazier judiciar aflată la fila 42 ) și care a determinat reținerea incidenței disp. art. 37 lit. a Cod penal referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie, dovedește un anumit grad de incorigibilitate a acestuia și ineficiența din punct de vedere educativ a pedepsei anterioare, justificând aplicarea, pentru noua infracțiune, a unei pedepse cel puțin egală cu cea aplicată anterior, tocmai în scopul de a asigura reeducarea și reinserția socială a inculpatului.
Totodată, pedeapsa aplicată în cauză este aptă de a satisface realizarea scopului său legal - sancționator, dar și educativ-preventiv - astfel cum prevăd dispozițiile art.52 din Codul penal.
Este adevărat că fapta inculpatului în raport de împrejurările și modalitatea de săvârșire a acesteia, precum și de urmarea concretă produsă, nu prezintă în sine un grad ridicat de pericol social, iar în cursul tuturor fazelor procesuale ale cauzei, inculpatul a înțeles să-și asume responsabilitatea faptei sale prin recunoașterea săvârșirii acesteia, împrejurare care de altfel a și fost valorificată de către instanța de fond prin reținerea în favoarea acestuia a incidenței circumstanței atenuante prev. de art.74 alibn.1 lit.c Cod penal, cu consecința coborârii pedepsei aplicate sub limita minimului special prevăzut de norma de încriminare, însă Curtea apreciază că față de perseverența infracțională a inculpatului în săvârșirea de infracțiuni îndreptate împotriva aceluiași gen de relații sociale ocrotite de lege - cele referitoare la patrimoniul persoanei, nu se justifică manifestarea unui grad mai sporit de clemență față de acesta, mai ales că și atitudinea procesuală sinceră pe care o clamează în susținerea cererii de reducere mai semnificativă a cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, nu a făcut altceva decât să confirme evidența probelor certe de vinovăție care îl încriminează dincolo de orice îndoială drept autor al faptei deduse judecății.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul .
În temeiul art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală, se va deduce din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive, de la 28.08.2007 la 26.09.2007 și de la 31.10.2008 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei nr.232/A din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.38517alin.4 Cod procedură penală, raportat la art.88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 28.08.2007 la 26.09.2007 și de la 31.10.2008 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
escu
GREFIER
-
Red.jud.
Dact.
Ex.2
Red. jud. -TB -
Jud.
Red.jud. - Jud.sect.5
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu, Mariana Constantinescu
