Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 698/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1023/2009)
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 698
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 mai 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea RECURSURILOR declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul împotriva Deciziei penale nr. 118/A din data de 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II -a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest la Penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistența juridică obligatorie depusă la dosar; de asemenea, a răspuns intimatul - inculpat, personal, aflat în stare de arest la penitenciarul Jilava, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar, lipsă fiind intimații - părți civile, SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că inculpatul fost achitat, apreciază că se impune audierea acestuia și în fața instanței de recurs.
La întrebarea instanței, intimatul - inculpat precizează că nu mai are nimic de declarat sau de adăugat declarațiilor anterioare; se consemnează cele menționate de către intimatul - inculpat într-un proces verbal, acesta fiind consemnat și atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, un prim motiv pe care il va susține, este cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 9 Cpp, apreciază că instanța de control judiciar și-a însușit motivarea instanței de fond în privința soluției de achitare a inculpatului, insă nu procedat și la un examen propriu al cauzei, neverificând și neefectuând o apreciere personală a materialului probator aflat la dosar și administrat în ambele faze ale procesului penal.
Astfel, apreciază că se impunea ca instanța de apel să reanalizeze probele administrate în cauză și să motiveze soluția de achitare a inculpatului și în raport de criticile formulate de parchet.
Simpla constatare în sensul că instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei, reținând probatoriile administrate în fața sa, și că dubiile cu privire la participarea inculpatului la săvârșirea faptei, profită acestuia,din punctul de vedere al acuzării, fiind insuficientă.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat de către parchet, este cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cpp, vizând greșita achitare a inculpatului, având în vedere probatoriul administrat. Din cuprinsul procesului verbal de depistare a inculpatului, care s- aflat la momentul opririi de către organele de poliție alături de martorul, rezultă faptul că aceste persoane au fost observate în jurul orelor 23: 30 în zona străzii 11 iunie, situată în perimetrul zonei centrale Bului, la o distanță de aprox. 1 Km de locul comiterii faptei, ocazie cu care s-a procedat la legitimarea lor; la percheziția corporală ce fost efectuată s- găsit asupra inculpatului un aparat antiradar ce avea aceleași caracteristici cu cele ale bunului reclamat că fost sustras. Din conținutul aceluiași proces verbal întocmit de către organele de poliție, rezultă că fost audiat martorul, acesta relatând că în seara zilei de 30 mai 2008, în jurul orelor 23: 15, în timp ce se afla pe strada 11 iunie din B, s-a întâlnit cu și, aceștia oferindu-i spre vânzare un aparat antiradar contra sumei de 100 Ron. A mai arătat martorul că i-a întrebat de unde au aparatul, iar cei doi inculpați i-ar relatat că au spart un autoturism în zona bd. -.
Același martor arătat că nu fost de acord să cumpere respectivul bun, în condițiile în care aflat care era proveniența acestuia, precizând că, la un moment dat, a plecat pe strada -, iar continuat sa insiste în vederea cumpărării de către martor a bunului sustras.
De asemenea, și cu prilejul audierii de către organele de poliție, pe parcursul urmăririi penale, martorul declarat aceleași aspecte. În faza de urmărire penală martorul relatează cu privire la proveniența bunului că i-ar fi spus ca l-a luat de la un tovarăș de pe mașină.
Apreciază că dacă martorul nu ar fi făcut astfel de declarații, nimic nu ar fi condus organele de urmărire penală la inculpatul, în condițiile în care, în momentul depistării inculpatului, acesta nu spus nimic în legătură cu inculpatul, și nu exista nici un motiv care să determine organele de urmărire penală să-l caute pe inculpatul.
De asemenea, există și procesul verbal de recunoaștere după planșa foto a inculpatului de către martorul.
Totodată, trebuie avute în vedere și rezultatele raportului întocmit în cauză cu ocazia efectuării testului poligraf; în ceea ce-l privește pe inculpatul s-a concluzionat că s-au evidențiat modificări semnificative ale conduitei acestui inculpat, interpretate ca indici ai comportamentului simulat cu privire la răspunsurile date la întrebările cele mai relevante, printre care s- aflat și cea privind participarea la săvârșirea infracțiunii de furt, pe care inculpatul a negat-
În consecință, apreciază că, față de toate aceste aspecte, se impunea condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, e,g și Cp.
Solicită admiterea recursului declarat de parchetul de pe lângă Tribunalul București, casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere nemotivarea hotărârii, iar în situația în care se va aprecia că nu este incident cazul de casare despre care făcut vorbire, să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat.
De asemenea, apreciază că în mod greșit, în ceea ce-l privește pe, au fost reținute și disp. art. 37 lit. b Cp, având în vedere că, din examinarea fișei de cazier, rezultă că toate condamnările anterioare erau în minorat.
Față de toate aceste aspecte solicită instanței de recurs să procedeze la pronunțarea unei hotărâri în sensul celor mai sus arătate,
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat indică cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14 Cpp; astfel, critică hotărârile pronunțate în cauză prin care recurentul - inculpat fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani închisoare, pedeapsă pe care acesta o apreciază prea severă.
Solicită admiterea recursului și să se dea o mai mare eficiență disp. art. 72, 74 Cp, reapreciind asupra cuantumului pedepsei aplicate; solicită să se aibă în vedere circumstanțele reale ale faptei, împrejurarea ca prejudiciul fost acoperit prin restituirea bunului. De reținut sunt și circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale, faptul că are trei copii minori în întreținere, unul dintre aceștia cu handicap grav, în acest sens existând acte medicale la dosar.
Cu privire la recursul parchetului precizează că acesta nu-l privește pe inculpatul, astfel încât lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, în ceea ce privește recursul inculpatului, apreciază că s- făcut o justă individualizare a pedepsei ce fost aplicată acestuia, având în vedere natura și gravitatea faptei, precum și frecvența acestui gen de infracțiuni, având în vedere, totodată, că și în prezent inculpatul mai este cercetat și într-o altă cauză în care este deținut în stare de arest preventiv, aspect ce denotă perseverența infracțională; de asemenea, având în vedere și atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, îngreunând activitatea organelor judiciare în încercarea de aflare a adevărului.
Astfel, apreciază că nu se justifică reducere a cuantumului pedepsei ce fost stabilită de către instanța de fond; apreciază că s- făcut o justă individualizare atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, sens în care solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul, urmând să se procedeze la deducerea prevenției până la data care a fost încetată măsura preventivă în această cauză, respectiv 04 mai 2009.
În ceea ce-l privește pe intimatul - inculpat, de asemenea, solicită deducerea reținerea doar din data de 31 mai 2008, doar în această dată fost reținut.
Apărătorul din oficiu al intimatului - inculpat solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și să se mențină ca legală și temeinică hotărârea atât a instanței de fond cât și a instanței de apel.
Solicită instanței să constate că nu există probe care să-l incrimineze ca participant la comiterea acestei infracțiuni pe inculpatul; la dosar există o singură declarație a martorului, martor care, în fața instanței de judecată. și-a schimbat declarația dată în faza de urmărire penală; mai mult decât atât, conținutul procesului verbal de prindere în flagrant nu face nici o referire directă la inculpat.
O altă precizare relevantă constă în faptul că în acea seară, în jurul orelor 23: 30 -24:00, inculpatul fost reținut pe raza sectorului 1 B pentru o cu totul altă infracțiune. Având în vedere toate aceste aspecte, solicită respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței.
Intimatul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său.
URTEA
Prin sentința penală nr.1544/19.09.2008 a Judecătoriei Sector 4 B, în baza art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit.a,e,g,i Cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru furt calificat.
În temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 31.05.2008 la zi.
În temeiul art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest inculpatului în vederea executării pedepsei.
2.În temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit.a,e,g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză 24 ore în perioada 31.05.2008 - 01.06.2008.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 998 - 999 cod civil s-a admis acțiunea părții civile SC SRL și a fost obligat inculpatul la plata față de aceasta a sumei de 1000 lei daune materiale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin actul de sesizare a instanței s-a stabilit că în seara de 30.05.2008, inculpații și au sustras un detector antiradar spărgând geamul autoturismului parcat pe B-dul - aparținând părții vătămate SC SRL.
Astfel, din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante ce se coroborează cu declarația martorului rezultă că inculpatul a fost surprins de organele de poliție în momentul în care încerca să vândă bunul sustras cu puțin timp înainte martorului. Declarația inculpatului în care arată că bunul a fost sustras de alte două persoane care au spart autoturismul și apoi au abandonat bunul auzindu-se poliției, el luând bunul de jos de pe stradă pentru a-I vinde și a face rost de bani, nu este credibilă și nu va fi luată în considerare la stabilirea situației de fapt. Inculpatul nu justifică în nici un fel, de ce s-a expus riscului de a fi surprins de organele de poliție luând de pe stradă un bun despre care știa că este furat dintr-o mașină, asistând nemijlocit la sustragerea sa, neputând furniza nici un detaliu despre cele alte două persoane care l-ar fi sustras. În consecință, instanța a apreciat că această declarație este dată în vederea scăpării de răspundere pentru fapta proprie de a fi spart geamul autoturismului și de a fi sustras de acolo aparatul antiradar. Faptul că a fost descoperit la scurt timp și în apropiere având asupra sa bunul sustras, în condițiile în care nu poate oferi dovedi o explicație credibilă a acestui aspect, semnifică faptul că se face vinovat de sustragerea acestuia.
În același sens converg și declarațiile martorului, care a fost sunat imediat după comiterea faptei de către inculpatul, acesta din urmă oferindu-i spre vânzare detectorul antiradar. Din declarația martorului rezultă că s-a întâlnit cu acesta în seara zilei respective și nu a fost de acord cu achiziționarea bunului respectiv pentru că nu avea încredere în inculpat. acestui moment în jurul orelor 6-7 seara de către martor in declarația dată în fața instanței este o inexactitate scuzabilă fată de timpul scurs de la data infracțiunii, declarațiile din faza de urmărire penale fiind mai apte de a surprinde cu claritate acest detaliu fiind mult mai apropiate de momentul săvârșirii faptei.
În ceea ce-I privește pe inculpatul instanța a constatat că nu există suficiente probe pentru a se reține participarea sa la infracțiunea săvârșită de inculpatul. Astfel, acesta a neagat faptul că ar fi săvârșit această infracțiune, singura declarație care l-ar plasa in apropierea locului săvârșirii faptei fiind declarația martorului. Acesta a aratat că s-a întâlnit inițial cu ambii inculpați, oferindu-i spre vânzare aparatul antiradar, iar în timpul discuțiilor avute a plecat, poliția surprinzându-i numai pe el și pe celălalt inculpat discutând asupra tranzacției.
Instanța a constatat că nu se poate stabili cu exactitate participația inculpatului la infracțiune doar pe baza asupra acestui aspect. In fața instanței martorul susține că inculpatul i-ar fi spus că bunul aparține unui "tovarăș", contrar declarației din faza de urmărire, când i-ar fi spus că bunul era furat dintr-un autoturism din apropiere. Instanța consideră mai credibilă declarația dată în fața instanței, nefiind logic ca inculpatul să recunoască săvârșirea unei asemenea fapte în fața cumpărătorului de bună credință, fiind mai credibil ca acesta, luat de poliție de pe stradă, să declare sub presiune în favoarea susținerii acuzațiilor.
Chiar în condițiile în care se poate demonstra că se găsea in apropiere lipsește o altă probă necesară pentru reținerea participării sale la săvârșirea infracțiunii, în condițiile în care bunul sustras se găsea la celălalt inculpat nerezultând din nici o altă declarație că l-a văzut sustrăgându-l, l-a ajutat în vreun fel sau știa că bunul este sustras.
În aceste condiții instanța a achitat pe inculpatul pentru infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie față de prevederile art.11 pct.2.a rap.C.P.P. la art.10 lit.c
C.P.P.În ceea ce-I privește pe inculpatul, fapta săvârșită cu vinovăție întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat de care este acuzat prev. de art.208 al.1 - 209 al.1 lit. a,e,g,i
Cod PenalÎmpotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 B, criticând sentința sub aspectul netemeiniciei și nelegalității a greșitei achitări a inculpatului, dar și a greșitei admiteri a acțiunii civile, întrucât nu s-a făcut dovada existenței prejudiciului.
De asemenea, au declarat apel și inculpații, criticând greșita soluționare a acțiunii civile, dar și aprecierea greșită a probatoriului administrat în cauză.
Prin decizia penală nr.118/A/13.02.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală s-a admis apelul declarat de Parchet, s-a desființat în parte sentința, pe latură civilă și, rejudecând a respins acțiunea civilă a părților vătămate, ca neîntemeiată.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A respins ca neîntemeiate apelurile declarate de inculpați.
A dedus prevenția de la 31.05.2008 la zi și a menținut starea de arest.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Tribunalul constatând că instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei reținând probatoriile administrate în fața sa, respectiv declarațiile inculpaților și ale martorilor, în care poziția acestora sunt diferite față de cele date în faza de urmărire penală, dar și față de conținutul procesului - verbal de prindere în flagrant, deoarece această probă nu face referire directă la inculpatul, dubiile cu privire la participarea sa la comiterea faptei profitându-
Din același probatoriu reiese fără dubii vinovăția inculpatului, respectiv din propriile declarații, coroborate cu cele ale martorului și cu procesul - verbal de prindere în flagrant.
S-a mai apreciat că s-a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate, în raport de circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Pe latură civilă, a constatat că instanța de fond a admis greșit acțiunea civilă, neadministrându-se nicio probă în sensul existenței prejudiciului, simpla declarație a numitului nefiind suficientă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.
Primul motiv de recurs al Parchetului este cazul de casare prev. de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală, arătând că instanța de apel și-a însușit motivarea instanței de fond, în ceea ce privește pe inculpatul și nu a procedat la un examen propriu al cauzei, neapreciind personal materialul probator administrat în cauză. Astfel, se apreciază că instanța de apel nu a motivat soluția de achitare a inculpatului.
Al doilea motiv vizează greșita achitare a inculpatului având în vedere procesul - verbal de prindere în flagrant și declarația martorului.
De asemenea, există și procesul - verbal de recunoaștere după planșa foto a inculpatului de către același martor. În cauză, a fost efectuat și testul poligraf, când s-au evidențiat modificări semnificative ale conduitei inculpatului.
Mai critică soluția pentru greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal pentru inculpatul, condamnările anterioare fiind în minorat.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că are trei copii, unul dintre aceștia cu handicap grav, iar prejudiciul a fost acoperit.
Verificând decizia atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de recurs al Parchetului, va constatat că instanța de apel a analizat declarațiile inculpatului, ale martorilor, procedând la coroborarea acestora cu procesul - verbal de prindere în flagrant, ceea ce reprezintă motivarea soluției de achitare a inculpatului, care există în considerentele hotărârii, chiar dacă nu suficient de elaborat.
Susținerea parchetului că această motivare nu există, nu poate fi primită, iar faptul că putea fi mai mult motivată, nu este un motiv de casare. Instanța de apel a audiat pe inculpatul și a dispus efectuarea testului poligraf, la dosar fiind depus raportul de constatare tehnico - științifică.
C de-al doilea motiv de recurs este, de asemenea, nefondat.
Coroborând procesul verbal de prindere în flagrant cu declarațiile martorilor și, reiese că inculpatul a fost surprins de organele de poliție când încerca să vândă bunul sustras, fiind la scurt timp și în apropierea locului sustragerii.
În mod corect, instanța de fond și de apel au înlăturat declarația acestuia la momentul surprinderii, considerând că scopul declarației a fost acela de a înlătura răspunderea penală.
Martorul a declarat că inițial s-a întâlnit cu ambii inculpați, iar inculpatul i-a oferit spre vânzare aparatul și, în timpul discuției, inculpatul a plecat, după care au venit organele de poliție, fiind singura declarație prin care se arată că acesta a fost împreună cu inculpatul, urmată de recunoașterea după planșa foto de către martor.
În aceste condiții, se constată în mod corect, că nu sunt suficiente probe pentru a se stabili vinovăția inculpatului și, implicit, condamnarea sa.
Așa fiind, recursul declarat de Parchet urmează a fi respins ca nefondat.
Prin recursul său, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei de 3 ani închisoare, minimul special al pedepsei, ceea ce presupune coborârea sub acest minim, prin reținerea de circumstanțe atenuante, care în condițiile circumstanțelor reale ale comiterii faptei și a faptului că inculpatul mai este cercetat și pentru alte fapte de același gen, nu se justifică în cauză.
Împrejurările că are trei copii minori în întreținere și fără antecedente penale, dar și poziția procesuală sinceră a acestuia, au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului minim al pedepsei.
Recursul declarat de inculpat urmează a fi admis pe aspectul încadrării juridice a faptei, în condițiile achitării celuilalt inculpat în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală, astfel că agravanta prev. de art. 209 lit. a Cod penal urmează a fi înlăturată din noua încadrare juridică.
După admiterea recursului, se vor casa în parte decizia și sentința și rejudecând pe fond va dispune schimbarea încadrării juridice conform celor arătate mai sus.
Va dispune condamnarea inculpatului în baza art. 208 alin. 1- 209 alin.1 lit.e,g,i Cod penal, menținând pedeapsa aplicată, corect individualizată.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Va deduce prevenția pentru inculpatul și va constatat că inculpații sunt arestați în alte cauze.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr.118/A/13.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de inculpatul .
Casează în parte decizia penală nr. 118 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalului București Secția a II-a Penală și sentința penală nr. 1544 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, și rejudecând:
În temeiul art. 334 cod de procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin 1 lit. a, e, g și cod penal în infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e,g și i cod penal.
În temeiul art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e,g și i cod penal condamnă pe inculpatul la 3 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 31 mai 2008 și până la 04 mai 2009.
Constată că inculpații și sunt arestați în alte cauze.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor din oficiu pentru recurentul inculpat și intimatul inculpat în sumă de câte 300 lei se suportă din fondul Ministerului -.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./06.07.2009/2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red. - Judecătoria Sector 4 B - Secția Penală
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Niculae Stan, Carmen Veronica
