Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.7/
Ședința publică din data de 08 Ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ Tribunalul Vrancea și recurentul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 - 209 Cod penal, împotriva deciziei penale nr.222/13.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, privind pe intimatul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 - 209 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: intimatul-inculpat, care a fost reprezentat de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.5025 emise de Baroul Galați la data de 27.10.2009, intimatul-inculpat, care a fost reprezentat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.60/20.10.2009 emisă de Baroul Vrancea -Cabinet de avocat " ",și intimata-parte civilă SC SRL Vânători.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că la data de 07.01.2010 recurentul-inculpat a comunicat, prin fax, cerere de repunere în termenul de recurs și recurs împotriva deciziei penale nr.222/13.07.2009 a Tribunalului Vrancea, cu motive scrise de recurs, după care;
Avocat depuse la dosar adeverința nr.1/07.01.2010 emisă - Organizația Județeană V, prin care face dovada absenței la termenul de judecată din data de 08.12.2009. Precizează că, în urma consultării dosarului s-a constatat că a fost depusă în termen cererea de recurs formulată de inculpat, depusă de fratele acestuia la arhiva Tribunalului Vrancea.
Astfel, cererea ulterioară de repunere în termen a recursului nu se mai justifică. Nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că, din verificările efectuate, s-a constatat că recursul inculpatului a fost formulat în termen. Nu are alte cereri de formulat.
Curtea constată că hotărârea a fost comunicată la 20.07.2009 iar recursul a fost primit la Tribunalul Vrancea pe 31 iulie 2009.
Nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să fie admis recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.
În ceea ce privește cele două motive invocate în scris, înțelege să le susțină în următoarea modalitate:
Raportat la pedepsele care au fost aplicate inculpaților, susține necesitatea majorării acestora cu menținerea modalității de executare stabilită în ceea ce privește pe inculpatul, respectiv a suspendării sub supraveghere și a unei pedepse privative de libertate pentru inculpatul.
Ținând seama de modul concret de comitere a infracțiunii din prezenta cauză, de faptul că ambii inculpați prezintă perseverență infracțională în ceea ce privește încălcarea relațiilor patrimoniale, anterior inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie iar inculpatul pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat și a unei infracțiuni de distrugere, apreciază că se impune majorarea pedepselor stabilite în prezenta cauză în ceea ce ii privește pe aceștia.
Raportat la modalitatea de soluționare a antecedentelor penale ale inculpatului, susține că se justifică și aplicarea unui spor ca urmare a soluționării antecedentelor penale la momentul realizării operațiunii de contopire după anularea suspendării condiționate pentru pedeapsa la care a fost anterior condamnat, sancționând astfel perseverența infracțională, întrucât modul în care a procedat Tribunalul în sensul stabilirii unei pedepse rezultante de 3 ani și 6 luni, care coincide cu aceea fixată anterior pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie duce, practic, la nesancționarea infracțiunii comise în prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului Public susține și cel de-al doilea motiv care a fost invocat în scris, și care vizează aspecte legate de soluționarea laturii civile a cauzei și are în vedere, în acest sens, prevederile art.1003 din Codul civil, care stabilesc în mod expres caracterul solidar al răspunderii în momentul în care există coautorat la săvârșirea unei fapte ilicite, situație care este incidentă și în prezenta cauză.
Astfel, în ceea ce privește posibilitatea ca partea civilă să aleagă și să beneficieze de principiul disponibilității, consideră că acesta este interpretat în sensul în care aceasta poate să renunțe la despăgubirile pe care le solicită într-o cauză penală, neputând să stabilească împotriva căruia dintre inculpați să se îndrepte, fiind incidente prevederile articolului sus-menționat din Codul civil.
În consecință, din acest punct de vedere apreciază că inculpații trebuiau obligați în solidar la prejudiciul rămas neacoperit în sumă de 900 lei.
Avocat, având cuvântul în susținerea recursului declarat de inculpatul, precizează că inculpatul nu a formulat apel împotriva sentinței penale nr.806/14.09.2009 a Judecătoriei Focșani, insă prin decizia Tribunalului Vrancea inculpatului i-a fost mărită cuantumul pedepsei închisorii de la 3 ani la 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare, motivat de faptul că inculpatul a săvârșit la data de 1 noiembrie 2007 o infracțiune de tâlhărie.
La dosar se află atașată sentința 890/11.06.2008, prin care inculpatul a fost condamnat alături de alți trei inculpați la pedeapsa de 3 ani închisoare sub supraveghere pentru infracțiunea de tâlhărie, săvârșită la 1 noiembrie 2008, deși a participat la o singură faptă, împreună cu un prieten al său, și a luat telefonul mobil unui tânăr din orașul Focșani.
Instanța a apreciat în mod corect gravitatea și pericolul social al faptei reținute în sarcina inculpatului insă ulterior a intervenit condamnarea pentru infracțiunea de furt, cele două infracțiuni aflându-se în concurs real.
Avocat subliniază faptul că aceste infracțiuni au fost comise la un interval mare de timp, aspect ce poate fi reținut în favoarea inculpatului, iar la data săvârșirii infracțiunii de tâlhărie cât și la data săvârșirii infracțiunii de furt calificat inculpatul nu avea antecedente penale, era o persoană tânără, fără experiență de viață, s-a angajat cu contract de muncă în străinătate, este perfect integrat în societate iar perspectivele inculpatului sunt bune. La dosar există o caracterizare a inculpatului întocmită de primarul localității de domiciliu.
Apreciază că la data pronunțării sentinței penale prin care a fost condamnat pentru infracțiunea de furt, avut în vedere modalitatea de săvârșire a acestei infracțiuni.
Face referire la declarația coinculpatului, aflată la fila 36 dosar urmărire penală, prin care acesta recunoaște că a intrat de două ori în acel magazin de la țară și a sustras mai multe bunuri.
Inculpatul a intrat o singură dată, prilej cu care a sustras câteva pungi de alune, astfel că nu se poate reține prejudiciul imputat de către administratorul societății parte vătămată prin devizul depus la dosar.
Invocă și declarația numitei, care precizează că seara, când a venit acasă, i-a văzut pe cei doi inculpați care consumau băuturi alcoolice. Ulterior, a văzut urme de sânge care nu se afla în seara în care i-a văzut pe cei doi. Acest fapt, coroborat cu declarația inculpatului, arată faptul că acesta este cel care a intrat a doua oară în respectivul bar.
Avocat arată că esența actului de justifică este aceea de a afla adevărul iar în materia dreptului penal, de a pune în concordanță realitatea obiectivă cu sancțiunile aplicate unor persoane care săvârșesc fapte penale.
Într-adevăr, ne aflăm în situația unui concurs real de infracțiuni, art.861Cod penal alin.2 prevede faptul că nu se poate aplica cu suspendare condiționată sub supraveghere decât în ipoteza în care pedeapsa rezultantă în urma concursului de infracțiuni nu depășește 3 ani.
În această speță, pentru inculpatul, acesta deși primise pedeapsa de 3 ani cu suspendare sub supraveghere, în momentul judecării cauzei în apel, deși a participat doar la un singur act material de furt, inculpaților li s-a mărit în bloc pedeapsa de la 3 ani la 3 ani și 6 luni.
Deși cele două infracțiuni se află în concurs real, inculpatul nu prezintă un pericol social grav, menținerea pedepsei de 3 ani și 6 luni sub supraveghere ar fi suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Pentru aceste motive, avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Vrancea și a sentinței penale pronunțată de Judecătoria Focșani iar, pe fond, să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furt, având în vedere că este condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie, în temeiul art.11 pct.2 lit.a în ref. la art.10 lit.1cu referire la art.181Cod penal, apreciind că fapta de furt calificat nu prezintă un pericol social atât de grav pentru a justifica pedeapsa închisorii.
Solicită să fie respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea iar, în ceea ce privește latura civilă menționează că inculpatul a prestat zile de muncă administratorului societății parte vătămată, insă acesta nu a mai recunoscut în fața instanței de fond.
Avocat, pentru inculpatul-intimat, apreciază că Tribunalul Vrancea, admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, a majorat destul, sancționând mai mult decât necesar, infracțiunea pentru care inculpatul a fost cercetat.
Prejudiciul a fost contestat de către părți este de 1719,7 lei, este modic, raportat la infracțiunea de furt cu care instanțele sunt sesizate și cu care inculpații au primit condamnări coborâte în condițiile art.74 - 76 Cod penal.
În motivarea deciziei de apel, Tribunalul Vranceaa apreciat că inculpatul a depus diligențe pentru acoperirii unei părți din prejudiciu, a recunoscut săvârșirea faptei și lucrează pentru a se întreține și a realiza un venit, fiind astfel integrat în societate și a apreciat că o pedeapsă într-un cuantum stabilit de către instanța de fond este suficientă, îngrădindu-i mai mult drepturile de care inculpatul beneficiază, făcând aplicarea dispozițiile art.861Cod penal.
Având în vedere că instanțele au ținut cont de aspectele ce privesc persoana inculpatului, care ar fi putut determina coborârea pedepsei sub minimul special de trei ani, apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este mai mult decât suficientă și că aplicarea dispozițiilor art.861pe toată perioada termenului de încercare de 5 ani sunt mai mult decât suficiente pentru a se îndeplini dublul scop: educativ și preventiv al pedepsei.
Raportat la primul motiv de recurs formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, avocat solicită să fie respins ca nefondat și să fie menținute dispozițiile deciziei penale nr.222/13.07.2009 a Tribunalului Vrancea.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs al parchetului, instanța urmează să aprecieze având în vedere și dispozițiile legislației civile în vigoare.
Totodată, solicită plata onorariului pentru asistența juridică asigurată din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să fie respins recursul declarat de inculpatul, apreciind că în cauză sunt incidente prevederile art.3851alin.4 Cod procedură penală, care stabilesc în mod expres faptul că dacă inculpatul nu a promovat apel în prezenta cauză, poate să declare recurs dar numai cu privire la aspectele în legătură cu care s-a dispus modificarea sentinței prin decizia instanței de apel.
Aspectul care s-a modificat prin decizia Tribunalului Vrancea vizează anularea suspendării condiționate pentru o pedeapsă anterioară și modul în care această pedeapsă a fost contopită cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză. În condițiile în care Parchetul a promovat în mod constant căi de atac în cauză în defavoarea inculpaților în ceea ce privește latura penală, apreciază că acesta sunt singurele aspecte care ar putea fi aduse în discuție cu ocazia promovării unui recurs de către inculpatul.
Astfel, în ceea ce privește aplicarea art.85 Cod penal, susține că acesta este pe deplin justificat în condițiile în care fapta din prezenta cauză este comisă la 12 martie 2008, deci anterior rămânerii definitive a sentinței penale nr.890/2008, ceea ce justifică anularea suspendării sub supraveghere aplicate anterior iar în ceea ce privește modalitatea în care această pedeapsă anterioară de 3 ani și 6 luni închisoare a fost contopită cu aceea aplicată în prezenta cauză instanța de apel a aplicat o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni, aplicând de fapt una din pedepsele stabilite anterior, ceea ce face să se aplice prevederile art.865care nu mai permit suspendarea sub supraveghere în condițiile în care pedeapsa stabilită în urma concursului depășește 3 ani.
În aceste condiții Reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu se justifică admiterea recursului promovat de inculpatul.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 806/14.05.2009, pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Focșani, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de furt calificat prev.de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a,g,i Cod penal, la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a doua si lit. b Cod penal.
Conform art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 din același cod, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Potrivit art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Prin aceiași sentință a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a doua si lit. b Cod penal.
Conform art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 din același cod, s-a dispus executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Potrivit art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
In baza art. 14 Cod procedură penală, coroborat cu art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul către partea civila SC SRL Vinatori la plata sumei de 900 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata a cate 300 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că in seara zilei de 12.03.2008, in jurul orelor 21.00-22.00, inculpații si au pătruns prin efracție in barul aparținând SC SRL Vinatori de unde au sustras băuturi alcoolice in valoare de 1719,7 lei.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților a fost stabilită în baza probelor administrate și existente la dosar.
La dozarea și individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, persoana fiecărui inculpat, lipsa antecedentelor penale.
Împotriva acestei hotărâri în termenul prevăzut de lege a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani apreciind că hotărârea dată este nelegală și netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor aplicate.
Se susține că în situația inculpatului instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art.85 Cod penal întrucât acesta fusese anterior sancționat la 3,6 ani închisoare cu aplicarea art.861Cod penal prin sentința penală nr.890/11.06.2006 a Judecătoriei Focșani rămasă definitivă în calea de atac, și că în această situație se impunea o pedeapsă mai aspră pe care trebuia să o execute în regim de detenție.
De asemenea, prin aceleași motive hotărârea este criticată și pe latură civilă în sensul că cei doi inculpați trebuia să fie obligați în solidar la plata sumei de 900 lei ca despăgubiri civile către partea civilă.
Se solicită ca în rejudecare să se facă corecturile cuvenite în sensul celor solicitate.
Prin decizia penală nr.222/13.07.2009, Tribunalul Vranceaa admis apelul declarat de Parchet și a desființat în parte hotărârea atacată pe individualizarea pedepselor și pe latură civilă.
Pentru inculpatul a înlăturat aplicarea art.81 - 83 Cod penal și a dispus aplicarea art.861Cod penal stabilind ca termen de încercare durata de 5 ani.
Pentru inculpatul au fost înlăturate dispozițiile art.81 - 83 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal și art.359 Cod procedură penală, iar în baza art.85 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3,6 ani aplicată prin sentința penală nr.890/2008 a Judecătoriei Focșani definitivă prin decizia penală nr.327/2008 a Tribunalului Vrancea și în baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod procedură penală a contopit pedeapsa de 3 ani cu pedeapsa de 3,6 ani urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3,6 ani închisoare cu menținerea pedepsei accesorii.
A constatat că partea civilă a renunțat la beneficiul solidarității și s-a menținut obligarea doar a inculpatului la plata sumei de 900 lei către partea civilă.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pentru a fi dispus astfel instanța de apel a reținut că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât nu au fost aplicate dispozițiile art.85 Cod penal pentru inculpatul, operațiune care se impunea întrucât cele două infracțiuni sunt concurente, iar ca modalitate, față de antecedentele penale reeducarea se poate realiza doar în regim de privare.
În ce privește pe inculpatul se susține că reeducarea acestuia poate fi asigurată în condiții de supraveghere potrivit art.861și art.863Cod penal.
Pe latură civilă, în motivare se precizează că inculpatul a achitat din prejudiciul de 1800 lei J, așa încât nu se impune obligarea inculpaților în solidar.
Împotriva acestei hotărâri în termenul prevăzut de lege a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Prin motivele de recurs hotărârea este criticată ca fiind netemeinică și nelegală.
Se susține că inculpații au comis faptele pentru care au fost judecați împreună și că după comiterea infracțiunii a fost audiat doar inculpatul la instanța de fond iar inculpatul a plecat din țară, solicitându-se pentru acesta din urmă sancționarea acestuia, urmând ca pedeapsa să o execute în regim de privare.
Cu privire la despăgubirile civile se susține că la acoperirea prejudiciului de 900 lei trebuie obligați inculpații în solidar întrucât partea civilă nu poate renunța la solidaritatea ce decurge din dispozițiile legale.
Se solicită obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 900 lei ca despăgubiri civile neacoperite.
Inculpatul, pentru termenul din 08.01.2010, la data de 07.01.2010 a formulat și depus la dosar cerere de recurs cu repunere în termen.
Se susține că la infracțiunea de furt a avut o contribuție nesemnificativă, solicitându-se să se dispună achitarea sa cu reținerea art.181întrucât fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Recursul declarat de Parchet este fondat.
Din verificarea hotărârilor pronunțate la fond și apel și analiza ansamblului probator Curtea constată că acestea sunt netemeinice și nelegale atât cu privire la corecta soluționare a laturii penale, individualizarea pedepselor în ce-l privește pe inculpatul cât și pe latură civilă cu privire la obligarea în solidar la despăgubiri a celor doi inculpați.
Inculpatul la data comiterii infracțiunii de furt se afla în executarea unei pedepse de 3,6 ani cu aplicarea art.861Cod penal, fapta comisă fiind concurentă cu fapta din cauza apelată.
În aceste condiții instanța de apel în evaluarea criteriilor de individualizare nu a manifestat exigența ce se impunea față de inculpatul, vizând în principal atitudinea sa ca și comportamentul său social necorespunzător față de situația în care se afla și respectiv în executarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere, comițând o nouă infracțiune.
Schimbarea în apel doar a modalității de executare a pedepsei, fără a modifica și cuantumul acesteia, în condițiile aplicării dispozițiilor art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, nu răspuns ca echivalent gradului de pericol social al faptelor sale aflate în concurs: tâlhărie și ulterior furt, în care situația se va impune în recursul Parchetului și modifica cuantumului pedepsei aplicate, dându-se eficiență dispozițiilor art.34 lit.b Cod penal.
La aceste aspecte trebuie adăugat și faptul ce ține de atitudinea inculpatului față de instanța de judecată în sensul neprezentării sale dar și a modului cum înțeles să răspundă la obligația de acoperire a prejudiciului cauzat prin faptele sale.
În ce privește latura civilă, Curtea constată că aceasta nu a fost soluționată corect prin cele două hotărâri (fond și apel) așa încât în drept soluția dată la fond și menținută în apel apare ca fiind nelegală.
Potrivit art.14 Cod procedură penală alin.1 acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și a părții responsabile civilmente iar, potrivit alin.3 din același articol repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor civile.
Conform art.1003 din Codul civil atragerea răspunderii pentru delicte sau cvasidelicte (fapte ilicite) în cazul mai multor persoane este solidară, dispozițiile fiind exprese și fără loc de interpretare.
În aceste condiții, funcție de situația de fapt și stadiul în care se află latura civilă, poziția părții civile în modalitatea soluționării laturii civile și a dispozițiilor art.1003 Cod civil rămâne să fie înserată ca un punct de vedere și nu ca o cerință imperativă pentru care instanța trebuie să ia act, chiar dacă unul din cei doi inculpați din prezenta speță a achitat J din prejudiciu.
Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală urmează să admită recursul declarat de Parchet.
În rejudecare se va casa în parte decizia penală recurată atât pe latură penală în ceea ce privește pe inculpatul și pe latură civilă în ce privește pe ambii inculpați.
Reevaluându-se criteriile de individualizare Curtea urmează să majoreze pedeapsa aplicată inculpatului până la limita apreciată ca fiind necesară atingerii scopului educativ prin coerciție.
În baza art.14 Cod procedură penală și art.1003 urmează să fie obligați inculpații în solidar și la plata sumei de 900 lei rămasă neacoperită ca despăgubiri civile pentru partea civilă.
Cu privire la celelalte dispoziții ale deciziei recurate urmează a fi menținute.
Inculpatul a formulat recurs în condițiile în care aceasta nu a avut apel declarat solicitând achitarea sa pentru infracțiunea de furt.
Din probe rezultă că inculpatul la data comiterii infracțiunii de furt se afla în executarea unei pedepse de 3,6 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, aspect ignorat de inculpat, ceea ce a atras după sine agravarea situației sale.
Pe de altă parte din actele și lucrările dosarului rezultă că împreună cu inculpatul au săvârșit infracțiunea de furt pentru care prima instanță i-a aplicat o sancțiune corespunzătoare cu gradul de pericol social, cuantumul prejudiciului cauzat, persoana inculpaților, antecedentele penale ale acestuia.
Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.38515pct.1 lit.b și art.3851alin.4 Cod procedură penală, urmează să se respingă recursul declarat de inculpatul ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul-recurent la cheltuieli judiciare către stat.
Suma ce reprezintă onorariu apărător din oficiu va fi virată din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Parchetul DE PE LÂNGĂ Tribunalul Vrancea împotriva deciziei penale nr.222/13.07.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- (sentința penală nr.806/14.09.2009 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr-) privind pe inculpații (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 02.08.10988 în Focșani, județul V, cu domiciliul în comuna Vânători, sat Vânători, județul V) și (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 23 iunie 1987 în orașul P, județul V, cu domiciliul în comuna Vânători, sat Vânători, județul V).
Casează, în parte, decizia penală nr.222/13.07.2009 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Majorează pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de la 3 ani și 6 luni închisoare la4 (patru) ani închisoare.
Obligă în solidar pe inculpații și la plata către SC SRL comuna Vânători, județul V, prin administrator (domiciliat în Focșani, str. -, bloc 51, apartament 9, județul V) a sumei de 900 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Menține restul dispozițiilor deciziei penale atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul și îl obligă la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpatul-intimat, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Galați.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /13.01.2010
Tehnored. -/ 2 ex./15.01.2010
Fond: /Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Ion Avram, Petruș Dumitru
