Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 706/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(869/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 706
Ședința publică de la 11 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu- - -
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Encean Simona
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol pronunțarea recursului formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.364/ 27 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Alexandria și a deciziei penale nr.28/A/ 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 mai 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la acest termen pentru când a hotărât următoarele.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.364/27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Alexandria, a fost condamnat inculpatul în baza art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.a, g și i pen. cu aplicarea art.99 pen, art.109 pen. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni.
În baza art.211 alin.1 și alin.21.pen. cu aplicarea art.99 pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni.
În baza art.33 alin.1 lit. a coroborat cu art.34 alin.1 lit. b pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, anume aceea de 2 ani și 6 luni.
În baza art.71 pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a,b pen.
În baza art.998-999.civ. coroborat cu art.346 alin.1 pr.pen. a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata către partea civilă " Distribution" a sumei de 7.250 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului provocat.
În baza art.998-999.civ. coroborat cu art.346 alin.1 pr.pen a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata către partea civilă Gas umei de 400 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs.
În baza art.191 alin.1 pr.pen. a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat, onorariul avocatului din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției către Baroul Teleorman.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria nr. 2055/P/2006 emis la data de 08.05.2008, și înregistrat pe rolul Judecătoriei Alexandria sub nr.1498/740/15.05.2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g, i cu aplicarea art.99 și următoarele și art.211 alin.1 și alin.2 lit. b pen. cu aplicarea art.99 și următoarele pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen.
Prin actul de sesizare, s-a menționat că inculpații și au fost, anterior, trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului nr.1088 P/2006, iar față de învinuitul s-a dispus, la acel moment, disjungerea cauzei, deoarece acesta din urmă era plecat în Spania.
Pentru a dispune trimiterea în judecată, procurorul a reținut că faptele sunt probate prin următoarele mijloace de probă: declarațiile învinuitului - filele 92-99, 104-105, depozițiile martorilor -fila 13-14, -fila 15, -fila 16-17, "î - fila 18, - fila 19, - fila 20-21, - fila 22, - fila 23, planșe foto - fila 26-37, proces verbal de cercetare la fața fi locului - filele 48-49, proces verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare - fila 5.
În cursul judecății instanța au fost administrate următoarele probe: declarația inculpatului - fila 13, referatul de evaluare - filele 28-30, declarațiile martorilor lonescu - fila 45, - fila 72, - fila 73 și a declarațiilor administrate în faza de urmărire penală pentru martorii și -.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 14/ 15.04.2006, după o înțelegere prealabilă, inculpatul împreună cu și s-au deplasat pe str. - din A unde se află depozitul en-gros al SC Distribution SRL cu intenția de a sustrage bunuri.
Cei trei au mers în partea din spate a depozitului de unde au luat o scară au ajuns în dreptul uneia dintre ferestre pe care inculpatul a spart-o, iar numitul a pătruns în interior de unde a sustras patru baxuri de țigări a câte 50 cartușe fiecare mărcile, Coloana și Parliament pe care le-au înmânat inculpatului și numitului. Aceștia au transportat țigările cu ajutorul unui cărucior la locuința inculpatului, iar a doua zi au plecat cu un taxi la C pentru a le comercializa. au fost vândute unor persoane necunoscute pentru suma de 3000 lei.
La reținerea acestei situații de fapt, instanța de fond a avut în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului existent la 48-49 dosar de urmărire penală în care s-a stabilit că unul dintre geamuri era spart, pe sol în dreptul geamului s-au constatat urme de încălțăminte coroborat cu declarația de recunoaștere a faptei de către inculpat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată. Pentru a reține faptul că inculpatul s-a deplasat în municipiul C pentru a comercializa țigările instanța de fond a coroborat declarația acestuia cu declarația martorului lonescu - fila 45.
De asemenea, instanța de fond a reținut că în dimineața zilei de 11.08.2006, în jurul orelor 07:00, în timp ce se întorcea de la un bar din A unde consumase băuturi alcoolice toată noaptea, inculpatul a trecut pe str.1 - și ajungând în dreptul locuinței părții civile G și-a adus aminte de un conflict pe care l-a avut cu fiul acestuia și s-a hotărât să-l lămurească. Deoarece nimeni nu a răspuns la poartă, acesta a pătruns în curte, a spart un geam de la ușa de acces, a descuiat ușa de la intrare și a pătruns în locuință. Inculpatul a luat două casetofoane marca și, însă în curte a fost întâmpinat de martorele și, rude ale părții vătămate, care au încercat să recupereze bunurile sustrase.
La reținerea acestei situații de fapt instanța de fond a avut în vedere declarația inculpatului coroborată cu declarațiile martorilor - fila 72, - fila 73 care au învederat că l-au văzut pe inculpat ieșind din casa părții civile cu bunuri sub braț și a încercat să-și asigure scăparea împingându-le și amenințând pe cele două martore cu un coroborate cu declarațiile martorilor - fila 14 și - - fila 19, administrate în faza de urmărire penală care au arătat că l-au văzut pe inculpat în curtea părții civile acesta refuzând să restituie bunurile sustrase și care prin amenințări a încercat să-și asigure scăparea.
Instanța de fond a constatat că prejudiciul cauzat părții civile SC SRL nu a fost recuperat, această societate constituindu-se parte civilă cu suma de 7250 lei reprezentând contravaloarea țigărilor sustrase și care nu au mai putut fi recuperate, deoarece inculpatul le-a comercializat în municipiul C pentru suma de 3000 lei.
Totodată, instanța de fond a constatat, în baza declarației inculpatului și a cererii de constituire de parte civilă formulată de G, că prejudiciul provocat prin cea de-a doua faptă a fost parțial recuperat în sensul că cele două casetofoane au fost restituite de mama inculpatului, rămânând un prejudiciu de 400 lei reprezentând contravaloarea geamului spart.
Față de situația de fapt descrisă, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului, care în data de14/ 15.04.2006 împreună cu alte două persoane a pătruns fără drept, în timpul nopții, prin efracție și escaladare în incinta depozitului aparținând SC SRL de unde a sustras bunuri în valoare de 7250 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat astfel cum este reglementat de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.a, g, i, atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea acestuia.
De asemenea, a reținut că fapta aceluiași inculpat care la data de 11.08.2006 a pătruns, fără drept, în locuința părții civile G de unde a sustras două casetofoane marca și și pentru a-și asigura scăparea a folosit amenințări la adresa martorelor și, întrunește elementele constitutive, atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv ale infracțiunii de tâlhărie astfel cum este prevăzut de art.211 alin.1 și alin.2 lit.b pen.
Întrucât faptele au fost săvârșite prin acte materiale diferite și mai înainte de a se dispune sancționarea definitivă pentru vreuna dintre ele, sunt întrunite condițiile prevăzute de art.33 alin.1 lit.a pen privind concursul real de infracțiuni.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru săvârșirea celor două fapte, instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al fiecărei fapte, modalitatea de săvârșire, atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut faptele săvârșite, persoana inculpatului, vârsta acestuia la momentul săvârșirii faptei, împrejurările concrete ale cauzei. Astfel instanța în raport de infracțiunea de furt calificat a reținut un grad de pericol social ridicat, deoarece fapta de a pleca la C pentru a comercializa bunurile sustrase denotă caracterul premeditat șt organizat al faptei, întrucât la data săvârșirii faptelor inculpatul era minor, instanța a ținut seama de dispozițiile art.100 și art.109 pen. în sensul că limitele pedepselor s-au redus la J astfel că pentru fapta de furt calificat instanța a avut în vedere limitele cuprinse între 1 an și 6 luni - 7 ani și 6 luni, iar pentru infracțiunea de tâlhărie limitele cuprinse între 2 ani și 6 luni - 10 ani fără ca minimul pedepsei să poată depăși 5 ani.
În ceea ce privește persoana inculpatului, în baza referatului de evaluare - fila 28, s-a reținut că inculpatul a abandonat cursurile școlare pentru a pleca în străinătate la muncă, deoarece începuse o relație de concubinaj la vârsta de 16 ani. Deciziile minorului au fost încuviințate de familie. Minorul nu a colaborat cu serviciul de probațiune.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel inculpatul .
Prin decizia penală nr.28/A din data 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și a fost obligat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul a apreciat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, fără a arăta, în scris, motivele pentru care critică hotărârea.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, în concluziile orale din dezbateri, a invocat ca motiv de recurs, greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și rejudecându-se cauza, aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul special și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivului de recurs invocat, respectiv art.3859pct.14 din Codul d e procedură penală, cât și din oficiu, potrivit art.3859alin.3 din același cod, apreciază criticile ca fiind întemeiate pentru următoarele motive:
În primul rând, trebuie menționat că în ceea ce privește pedeapsa aplicată de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1 și alin.21lit. b din Codul penal, cuantumul acesteia, de 2 ani și 6 luni, este nelegal, situându-se sub minimul special rezultat ca urmare a aplicării art.109 din Codul penal, care era de 3 ani și 6 luni. În recursul inculpatului, Curtea nu mai poate înlătura nelegalitatea constatată întrucât ar încălca principiul neagravării pedepsei în propria cale de atac.
De asemenea, sub aspectul individualizării cuantumului pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare din faptele comise, instanța de fond nu a realizat o corectă adecvare a tuturor criteriilor prevăzute de art.72 din Codul penal, și anume a aceluia care vizează împrejurările care atenuează răspunderea penală.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a avut un conduită bună înaintea comiterii faptelor, împrejurare ce se impunea a fi reținută ca circumstanță atenuantă.
Prin urmare, Curtea urmează să dea semnificație acestei împrejurării, să rețină circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. din Codul penal în favoarea inculpatului și în consecință, să reducă pedepsele aplicate de instanța de fond conform prevederilor art.76 lit. b și c din Codul penal.
În consecință, Curtea va aplica inculpatului o pedeapsă de un an pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,g și din Codul penal cu aplic. art.99 din Codul penal, art.109 din Codul penal, art.74 alin.1 lit.a din Codul penal și art.76lit.d din Codul penal și o pedeapsă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 alin.1 și alin.21lit. b din Codul penal cu aplic. art.99 din Codul penal, art.109 din Codul penal, art.74 alin.1 lit.a din Codul penal și art.76lit.c din Codul penal.
În baza art.71 din Codul penal, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal.
Totodată, Curtea constată că în ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei rezultante hotărârile recurate sunt criticabile întrucât s-a apreciat, în mod neîntemeiat, că executarea pedepsei în regim de detenție poate asigura realizarea scopului pedepsei.
Scopul pedepsei așa cum rezultă din art.52 alin.1 din Codul penal constă în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Or, după 3 ani de la data comiterii faptelor, timp în care inculpatul a fost liber și nu a mai comis alte fapte penale, încarcerarea acestuia pentru executarea pedepsei nu mai poate asigura realizarea acestui scop.
Împrejurarea că fiind liber, inculpatul nu a mai comis timp de 3 ani alte infracțiuni, îndrituiește Curtea să considere că acesta are aptitudinea subiectivă de a se îndrepta prin autoreeducare, și anume prin eforturi constante pe care le poate face sub amenințarea pedepsei ce i s-a aplicat.
Prin urmare, constatând îndeplinite condițiile impuse de art. 81 alin.1 lit. a și c din Codul penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate prin prezenta hotărâre pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art.110 din Codul penal.
În baza art.71 alin.5 din Codul penal va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 din Codul d e procedură penală, art. 110 alin.2 rap la art.83 și art.84 din Codul d e procedură penală va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor legale privind revocarea suspendării executării pedepsei.
Totodată, va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În baza art. 192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul formulat împotriva deciziei penale nr.28/A/ 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția penală și a sentinței penale nr.364/ 27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Alexandria.
Casează în totalitate decizia și, în parte, sentința și rejudecând:
În baza art.208 alin.l, art.209 alin.l lit.a,g și i din Codul penal cu aplic, art.99 din Codul penal, art.109 din Codul penal, art.74 alin.l lit.a din Codul penal și art.761it.d din Codul penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art.211 alin.l și alin.21lit. b din Codul penal cu aplic, art.99 din Codul penal, art.109 din Codul penal, art.74 alin.l lit.a din Codul penal și art.761it.c din Codul penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit. b din Codul penal, contopește pedepsele de un an și, respectiv 2 ani închisoare, rezultând pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.71 din Codul penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b din Codul penal.
În baza art.81 din Codul penal suspendă condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 110 din Codul penal.
În baza art.71 alin.5 din Codul penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 din Codul d e procedură penală atrage atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art.83 și 84 din Codul penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.SC/12.05.2009/Red.EA/14.05.2009/2ex/13.07.2009
-Sect.Pen. - Jud.; Jud.
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Encean Simona
