Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 712/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 712
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva deciziei penale nr. 177/A/7.10.2009 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, neasistat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelat, inculpatul recurent arată că retrage recursul formulat, declarația sa fiind consemnată în proces verbal separat, atașat la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită ca instanța să ia act de declarația inculpatului.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că are cunoștință de conținutul deciziei împotriva pronunțate de Tribunalul Vaslui și solicită a se lua act de retragerea recursului.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 859 din 26 iunie 2009 Judecătoria Vasluia dispus următoarele:
1.În baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, prin rechizitoriul de pe lângă Judecătoria Vaslui nr. 801/P/2009 din 8 aprilie 2009, din două infracțiuni prevăzute de art. 208 alin. 1 - 209 alin.1 lit. a), g) și i) Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal în:
● infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin.1 lit. a), g) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal (fapta din septembrie 2008); și
● infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g), i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal (faptă din 8/9.12.2008), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
Condamnarea inculpatului, fiul lui și, CNP -, născut la data de 22.08.1982, în municipiul B, recidivist, studii liceale, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, cu domiciliul în municipiul V,-, suburbia, județ V, fără forme legale în municipiul V, strada -, bloc 362, scara A, apartament 18, județ V, actualmente deținut în Penitenciarul Vaslui lapedepsele de 1 (un) an și 6 (șase) luni de închisoaresub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), g) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. c) și alin. 2 Cod penal, art. 76 lit. c) Cod penal și art. 80 Cod penal;1 (un) an și 6 (șase) luni de închisoaresub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g), i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. c) și alin. 2 Cod penal, art. 76 lit. c) Cod penal și art. 80 Cod penal.
În baza art. 86 indice 4 alin. 1 Cod penal raportat la art. 83 alin. 1 Cod penal, a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 (patru) ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2345/14.10.2005 a Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă prin neapelare la 25.10.2005, și cumularea pedepsei de 4 (patru) ani de închisoare, sus-indicată, cu fiecare dintre cele două pedepse de 1 (un) an și 6 (șase) luni de închisoare, aplicate în prezenta cauză, obținându-se două pedepse de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni de închisoare.
În baza art. 33 lit. a) Cod penal și 34 lit. b) Cod penal, a contopit cele două pedepse de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni de închisoare, astfel obținute, în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de5 (cinci) ani și 6 (șase) luni de închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive și starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventivede la 18.03.2009 la zi.
2. În baza art. 334 Cod de procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr. 801/P/2009 din 8 aprilie 2009, din infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), g) și i) Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), g) Cod penal (fapta din septembrie 2008).
Condamnarea in culpatului, porecla "", fiul lui și, CNP -, posesor al seria - nr.- eliberată de Poliția Municipiului V, născut la data de 19.05.1990, în municipiul V, județ V, cu antecedente penale, cetățean român, studii - 8 clase, muncitor necalificat, loc de muncă - "MARI ", stagiu militar nesatisfăcut, necăsătorit, cu domiciliul în municipiul V,-, județ V, lapedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni de închisoaresub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), g) Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal, a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 261/21.02.2008 a Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 72/A/27.03.2008 a Tribunalului Vaslui, și cumularea pedepsei de 1 (un) an de închisoare, sus-indicată, cu pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni de închisoare, aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de2 (doi) ani și 6 (șase) luni de închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei.
A constatat integral recuperat prin restituire prejudiciul cauzat părții vătămate, care a renunțat la constituirea inițială de parte civilă în procesul penal.
În baza art. 118 alin. 1 lit. e) Cod penal, a confiscat de la inculpatul suma de 900 lei.
În baza art. 189 Cod procedură penală și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul la plata sumei de 650 lei și pe inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 650 lei, reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu (faza de urmărire penală: 400 lei avocat pentru inculpatul șifaza de judecată: 50 lei avocat pentru inculpatul și 200 lei avocat pentru inculpatul ) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
1. În luna septembrie 2008, muncitorii de la firma "" V, firmă aparținând părții vătămate și având ca obiect de activitate - activități de comerț și construcție, efectuau lucrări de construcție la o casă aparținând numitului, în zona Ciușmeaua.
Într-o noapte din luna septembrie 2008, inculpatul l-a contactat pe, căruia i-a propus să meargă la locuința în construcție anterior menționată, pentru a sustrage bunuri. Acesta din urmă a fost de acord cu propunerea inculpatului și, împreună, în jurul orelor 22, au plecat cu autoturismul marca Opel, cu număr de înmatriculare -, aparținând lui către imobilul în construcție.
Când au ajuns în dreptul imobilului, inculpatul a oprit autoturismul și împreună cu au plecat spre casa menționată, aflată la aproximativ 150 de metri de șosea, casă care nu era înconjurată de gard.
De lângă locuința în construcție, cei doi au sustras împreună o betonieră electrică, precum și o mașină electrică de găurit, un flex, un, un clește de cuie și o ruletă. Bunurile sustrase au fost încărcate de cei doi în portbagajul mașinii inculpatului, betoniera fiind legată, după care au plecat în satul la locuința lui, cumnatul inculpatului.
Aici, cei doi au lăsat betoniera, inculpatul spunându-i martorului că bunul îi aparține și să îi găsească un cumpărător, după care inculpații au plecat spre municipiul V, unde au împărțit celelalte bunuri sustrase, inculpatul luând o bormașină și un flex.
La scurt timp, martorul i-a vândut betoniera lui, un văr al acestuia, cu suma de 600 lei spunându-i acestuia că bunul îi aparține lui. Suma provenită din vânzarea betonierei a fost predată de lui, care nu i-a dat lui nici o sumă de bani.
sustrasă a fost dusă de către la locuința familiei în satul unde bunul a fost folosit pentru a se construi o anexă gospodărească. Din acest loc, organele de politie au ridicat betoniera sustrasă și au predat-o părții vătămate, iar a predat de bună voie bunurile sustrase, care rămăseseră la el.
2. În noaptea de 08/09.12.2008, inculpatul s-a hotărât să sustragă din nou bunuri dintr-o locuința aflată în construcții, aparținând părții vătămate -, aflată pe strada -, lângă cantonul barajului.
Inculpatul a apelat la martorul, posesor al unui autoturism marca, despre care știa că obișnuiește să efectueze curse contracost, martor pe care l-a rugat să îl însoțească pe strada - din mun. V, fără a îi menționa scopul acestei călătorii.
Inculpatul a sustras dintr-o magazie de lângă imobil, prin forțarea sistemului de asigurare, o betoniera, precum și un flex și două mașini de găurit, bunurile fiind încărcate în autoturismul lui, căruia inculpatul nu i-a adus la cunoștință că bunurile respective nu îi aparțin, dimpotrivă asigurându-l pe că bunurile sunt ale sale, lucrând în construcții și având de efectuat o lucrare.
Cei doi au plecat din acest loc către locuința părinților inculpatului situată în suburbia din V, unde au descărcat bunurile, primind suma de 25 lei.
A doua zi, pe timp de noapte, inculpatul i-a cerut lui să vină cu autoturismul pentru a duce betoniera către locuința martorului, fiind aduse în curtea martorului atât betoniera, dar și un flex și o mașină de găurit.
În următoarea dimineață, inculpatul i-a spus martorului că betoniera este a lui și o vinde mai ieftin întrucât are nevoie de bani. Părțile au convenit asupra sumei de 500 lei, și inițial inculpatul a primit suma de 300 lei, urmând ca ulterior să mai primească încă 200 lei.
Bunurile au fost recuperate de la locuința martorului și predate părții vătămate.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 63 Cod procedură penală care stipulează că "probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului", precum și dispozițiile art. 75 Cod procedură penală, conform cărora "declarațiile părții vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză".
Principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanței de judecată libertatea de a aprecia concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, consacrat de art. 3 Cod de procedură penală, a impus instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.
Criteriul determinant în aprecierea probelor îl constituie forța acestora de a exprima adevărul, instanței revenindu-i răspunderea de a reține și aprecia aceste probe, ținând cont de întregul material probator administrat și nu doar de cele administrate nemijlocit în ședință publică. Altfel spus, nu se poate înțelege că probele administrate în cursul urmăririi penale au valoare doveditoare numai în cursul acestei faze a procesului penal și numai în vederea sesizării instanței.
Prima instanță a arătat și că uneori trebuie apreciat care dintre declarații reflectă adevărul, declarația dată într-un moment foarte apropiat de producerea faptei, declarație în care se relatează exact cu lux de amănunte evenimentul, și o alta dată după scurgerea unui interval de timp în care se exprimă îndoiala cu privire la același aspect redat fidel în primele declarați. Între o incertitudine cu privire la diverse aspecte vizând modalitatea de derulare a faptelor rezultată din declarațiile date de inculpați în fața instanței și certitudinea cu privire la aceleași aspecte exprimată în faza de urmărire penală în declarațiile luate inculpaților și martorilor imediat după producerea evenimentului privitoare la participarea celor trei inculpați la, instanța trebuie să aprecieze care dintre acestea exprimă adevărul.
În lumina acestor principii, prima instanță a coroborat declarațiile părții vătămate -, cu declarațiile martorilor -, luând în considerare și concluziile procesului-verbal de cercetare la fața locului, precum și cu aspectele reliefate prin dovezile de predare-primire, fotografiile judiciare, aflate la dosarul de urmărire penală, dar și parțial, în măsura în care s-au coroborat atât cu mijloacele de probă anterior indicate, cât și între ele, cu declarațiile inculpaților și, din faza de urmărire penală, iar în cazul inculpatului, având în vedere și precizările pe care acesta le-a făcut cu privire la participarea lui.
Referitor la participarea inculpatului la fapta din septembrie 2008, instanța de fond a arătat că îmbracă forma co-autoratului la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar nu a complicității la infracțiunea de furt calificat.
Astfel, în cursul urmăririi penale, chiar inculpatul a arătat că "am fost de acord să merg cu el să sustragem niște bunuri am sustras o betonieră, o bormașină, un clește de tăiat, o ruletă și un de bătut cuie"(verso fila 54 dosar de urmărire penală) și că "am fost de acord să merg cu el să sustragem niște bunuri de la această casă am sustras o betonieră, o bormașină, un clește de tăiat, o ruletă și un de bătut cuie"(declarația olografă din 2 aprilie 2009 - fila 56 dosar de urmărire penală).
La rândul său, inculpatul a arătat, în declarația din 18 martie 2009, că "l-am contactat pe un prieten pentru a merge împreună la o casă aflată în construcție în zona Ciușmeaua pentru a sustrage bunuritot de lângă casă din proprie inițiativă a mai sustras niște scule"(filele 32-33 dosar de urmărire penală), iar în declarația olografă din 18 martie 2009 că "eu și am luat o betonieră și mai multe scule electrice"(fila 36 dosar de urmărire penală).
Pe cale de consecință, instanța de fond a înlăturat ca nesincere susținerile inculpatului, din 7 mai 2009, conform cărora i-ar fi spus că bunurile de la imobilul în construcție i-ar aparține, inculpatul neprezentând de altfel nicio justificare asupra modificării atitudinii sale procesuale.
Prima instanță a arătat referitor la aceeași faptă că, în privința niciunui dintre cei doi inculpați, nu poate fi reținută incidența agravantei prevăzută de lit. i art. 209 Cod penal, respectiv,efracție, escaladare, folosire fără drept a unei chei adevărate sau a unei chei mincinoase". Aceasta întrucât niciuna dintre probele administrate în prezenta cauză nu confirmă folosirea efracției sau a escaladării la săvârșirea faptei.
Referitor la fapta din 8/9 decembrie 2008, instanța de fond a arătat că în privința inculpatului nu poate fi reținută incidența agravantei prevăzută de lit. a) art. 209 Cod penal, respectiv,două sau mai multe persoane împreună".
Pentru existența infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 209 lit. a) Cod penal se cere ca această infracțiune să fi fost săvârșită de participanți împreună, ceea ce presupune executarea unor acțiuni comune și simultane, fie ca autori, fie în calitate de complici sau instigatori. Această circumstanță este întrunită și în cazul în care, cu privire la una sau mai multe din persoanele care au participat la săvârșirea faptei răspunderea penală este exclusă, deoarece există o cauză care înlătură caracterul penal ala faptei (iresponsabilitate, minorat, beție fortuită completă etc.).
Or, nu a făcut altceva decât să transporte bunurile sustrase de inculpat, fără a cunoaște proveniența ilicită a acestora, neexercitând nicio acțiune care să se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracțiunii de furt - nici de sustragere, nici de ajutorare. nu a fost trimis în judecată întrucât nu a comis fapta, nu pentru că s-ar fi constatat vreo cauză care să înlăture caracterul penal ala faptei. De aceea, nici agravanta menționată nu poate fi reținută în sarcina inculpatului.
Chiar și în fața instanței de judecată, a învederat că " nu știa că bunurile nu sunt ale mele, el doar m-a ajutat cu transportul respectivelor bunuri"(verso fila 61 dosar instanță).
În ceea ce privește aceeași faptă, instanța de fond a arătat că din procesul-verbal de cercetare la fața locului a rezultat că sistemul de asigurare a ușii de acces în magazie prezenta urme de forțare (fila 18 dosar de urmărire penală).
Referitor la apărarea inculpatului că prin acțiunile sale a urmărit recuperarea unor sume de bani pe care partea vătămată le-ar datora, ca urmare a muncii pe care a prestat-o ca ziler la firma acesteia, primainstanță a arătat că împrejurarea menționată anterior, chiar și în ipoteza în care ar corespunde realității, nu este de natură a înlătura răspunderea penală a inculpatului, față de considerentele care urmează a fi expuse în continuare.
Litigiile patrimoniale, cum este și cel invocat de inculpat în apărarea sa, nu pot fi rezolvate în afara cadrului legal, nicio persoană neavând dreptul de a își face dreptate singură. Inculpatul a realizat că însușește pe nedrept bunuri ale părții vătămate, pe care nu le-a restituit decât după sesizarea poliției și tocmai ca urmare a intervenției organelor abilitate ale statului.
De altfel, însușirea pe nedrept există și în situația în care bunul este reținut pe nedrept de către inculpat în scopul de a determina persoana vătămată să îndeplinească în afara cadrului legal pretențiile sale derivând dintr-un eventual litigiu patrimonial, întrucât, în aceste situații, persoana vătămată este constrânsă să îndeplinească pretențiile făptuitorului pentru redobândirea bunurilor, altfel făptuitorul dispunând de ele.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta a mai fost anterior condamnat, ultima condamnare definitivă, înainte de săvârșirea faptei din prezenta cauză, fiind reprezentată de pedeapsa de 4 (patru) ani de închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), g), i) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și 75 lit. c) Cod penal - prin sentința penală nr. 2345/14.10.2005 a Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă în privința inculpatului în data de 25 octombrie 2005, prin neapelare.
În privința acestei pedepse, în conformitate cu dispozițiile art. 86 indice 1 Cod penal coroborat cu art. 86 indice 2 Cod penal, prin sentința penală sus-indicată s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 Cod penal raportat la art. 83 și 84 Cod penal.
Față de data săvârșirii faptelor din prezenta cauză (noapte din luna septembrie 2008 și 8/9 decembrie 2008), rezultă că faptele au fost comise în interiorul termenului de încercare anterior amintit, termen de 7 (șapte) ani, care a început a curge, conform art. 86 indice 2 alin. 2 Cod penal raportat la art. 82 alin. 3 Cod penal, din data de 25 octombrie 2005, data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 2345/14.10.2005 a Judecătoriei Vaslui.
Prima instanță a reținut că sunt întrunite condițiile recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit. a) Cod penal, precum și ale art. 33 lit. a) Cod penal - față de intervalul de timp dintre cele două fapte.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta a mai fost anterior condamnat, ultima condamnare definitivă, înainte de săvârșirea faptei din prezenta cauză, fiind reprezentată de o pedeapsă rezultantă de 1 (un) an de închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prin sentința penală nr. 261/21.02.2008 a Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă în data de 27.03.2008, prin decizia penală nr. 72/A din 27.03.2008 a Tribunalului Vaslui, ca urmare a neînsușirii de către inculpat a apelului declarat de apărătorul acestuia.
În privința acestei pedepse, în conformitate cu dispozițiile art. 81 Cod penal raportat la art. 85 alin. 3 Cod Penal coroborat cu art. 110 Cod penal, prin sentința penală sus-indicată s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Față de data săvârșirii faptelor din prezenta cauză ( noapte din septembrie 2008), rezultă că fapta a fost comisă în interiorul termenului de încercare anterior amintit, termen de 3 (trei) ani, care a început a curge, conform art. 82 alin. 3 Cod penal, din data de 20.06.2007 - data rămânerii definitive, prin neapelare, a sentinței penale nr. 902/2007 a Judecătoriei Vaslui.
Instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite și condițiile recidivei postcondamnatorii, prevăzută de art. 37 lit. a) Cod penal, întrucât pedepsele anterioare au fost aplicate pentru fapte săvârșite de către inculpatul în timpul minorității.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 334 Cod de procedură penală, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr. 801/P/2009 din 8 aprilie 2009, din două infracțiuni prevăzute de art. 208 alin. 1 - 209 alin.1 lit. a), g) și i) Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal în:
● infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin.1 lit. a), g) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal (fapta din septembrie 2008); și
● infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g), i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal (faptă din 8/9.12.2008), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
Totodată, în baza art. 334 Cod de procedură penală, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr. 801/P/2009 din 8 aprilie 2009, din infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), g) și i) Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), g) Cod penal (fapta din septembrie 2008).
Săvârșirea faptelor și vinovăția inculpaților fiind dovedite, instanța de fond i-a condamnat pe aceștia la câte o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina fiecăruia dintre ei.
În termenul prev. de art. 363 Cod procedură penală au declarat apel inculpații și.
Inculpatul nu și- motivat apelul. În susținerea acestuia inculpatul apelant prin apărător a criticat hotărârea doar sub aspectul temeiniciei și a solicitat redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia prin acordarea unei eficiențe mai mari a circumstanțelor reținute în favoarea sa.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate motivând că luat de la partea vătămată obiectele reținute în rechizitoriu mai mult pentru a se răzbuna asupra ei întrucât nu fusese plătit pentru munca sa. A solicitat și el reducerea pedepsei aplicate, avându-se în vedere și faptul că prin hotărâre i- fost revocată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată printr- hotărâre anterioară.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate precum și din oficiu conf. art.371 alin.2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul inculpatului este nefondat iar cel al inculpatului este fondat sub un motiv ce a fost avut în vedere din oficiu.
Situația reținută de instanță corespunde probelor din dosar care au fost corect apreciate. Pedepsele aplicate sunt legale și au fost judicios individualizate.
Instanța a reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante astfel că a redus pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise. Având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, persistența infracțională de care inculpații dau dovadă nu se impune a se da o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților.
Hotărârea este nelegală în ceea ce-l privește pe inculpatul întrucât instanța de fond a omis să deducă din pedeapsa stabilită și durata reținerii de 24 ore de la 15-16 martie 2005 așa cum rezultă din sentința penală nr.2345/2005 a Judecătoriei Vaslui.
Prin decizia penală nr. 177/A din 7.10.2009 în baza art.379 pct.1 lit. b, pct.2 lit. a Cod procedură penală a fost respins ca nefondat apelul inculpatului și admis apelul inculpatului. Sentința a fost desființată în parte în latura penală în ceea ce-l privește pe acest din urmă inculpat.
Rejudecând cauza, în baza art.88 alin.1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și durata reținerii de zi, respectiv de la 15/16 martie 2005.
Au fost menținute celelalte dispioziții ale sentinței apelate și vor fi înlăturate dispozițiile contrare.
Conform art.383 alin.2 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa stabilită durata arestării preventive în continuare de la 26.06.2009 la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Conf. art.192 alin.3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului inculpatului au rămas în sarcina statului.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul. Motivele de recurs nu au fost formulate în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat conform prevederilor art. 38510alin. 1 și 2 Cod procedură penală.
Prezent în instanță la termenul de judecată din data de 10 2009 recurentu-inculpat a declarat că își retrage recursul promovat.
Cum, potrivit dispozițiilor art. 3854alin. 2 raportat la art. 369 alin. 1 Cod procedură poenală, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, urmează să se ia act de manifestarea de voință a inculpatului.
Conform prevederilor art. 38516alin. 2 raportat la art.381 alin. 1 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa ce urmează a fi excutată durata arestării preventive după data pronunțării hotărârii atacate cu recurs.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul inhculpat la fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva deciziei penale nr. 177/A/7.10.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Deduce arestarea preventivă a inculpatului după data de 7.10.2009.
Obligă recurentul să achite suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
15.11.2009
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu
