Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 734/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 734
Ședința publică din data de 15 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la 23.06.1989, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești împotriva deciziei penale nr. 175 din 09.07.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 1023 din 16.05.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care, în baza art. 208 alin. 1,4 - 209 alin 1 lit. e,g,i Cod penal rap. la art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conduce, faptă din perioada 12.02-23.02.2008.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul este condamnat sunt concurente.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal și art. 357 alin. 2 Cod procedură penală s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 23.02.2008, la zi.
S-a laut act că parțile vătămate și G nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat G, în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației pentru asistență judiciară nr. 4878/2008, depusă la dosar, fila 10, lipsind intimatele părți vătămate: și
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat a luat legătura cu recurentul inculpat și apoi având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică hotărârile pronunțate, în latură penală, apreciind că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată este mult prea aspră, având în vedere fapta săvârșită, contextul producerii și faptul că nu s-a produs niciun eveniment rutier.
De asemenea, să se aibă în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut și regretat fapta săvârșită.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond reducerea pedepsei aplicate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră hotărârile pronunațe ca fiind temeinice și legale în sensul justei individualizări a pedepsei aplicate, față de circumstanțele personale ale inculpatului, având în vedere că a mai fost cercetat pentru sustragerea a 13 autoturisme fără a poseda permis de conducere, nu se impune reducerea pedepsei aplicate.
În concluzie, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Recurentul inculpat G, având ultimul cuvânt, consideră pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare prea mare și solicită reducerea acesteia.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin decizia penală nr. 175 din 09.07.2008 a Tribunalului Prahova a fost respins apelul declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 23.06.1989, in prezent aflat in stare de arest preventiv la Penitenciarul Ploiești, impotriva sentinței penale nr. 1023/16.05.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
In baza disp. art. 383 alin.1/1 raportat C.P.P. la disp. art. 350 a C.P.P. fost menținută starea de arest a inculpatului iar in baza 381 alin.1 raportat C.P.P. la disp. art.88, a fost computată din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive a acestuia de la 23.02.2008 la zi.
A fost obligat apelantul inculpat la 130 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizia respectivă instanța de apel a reținut următoarea situație.
Prin sentinta penala nr. 1023/16.05.2008 Judecatoria P in baza disp. art.208 alin.1, 4 -209 alin.1 lit.e, g, i rap.Cod Penal la art.41 al.2, a dispus condamnarea inculpatului G, la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat faptă din perioada 12.02.-23.02.2008.
In baza art.86 al.1 din OUG 105/2002 republicată cu aplic.art.41 al.2 s-a dispus condamnarea aceluiasi inculpat la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă din perioada 12.02.-23.02.2008.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul este condamnat sunt concurente.
In baza art.33 lit.a și Cod Penal art. 34 al.1 lit.b s Cod Penal-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani inchisoare.
In temeiul art.71 au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-. și Cod Penal pe durata executării pedepsei.
In temeiul art.350 alin.1 a C.P.P. fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.
In baza art.88 și art.357 alin.2 s C.P.P.-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 23.02.2008 la zi. S-a luat act că părțile vătămate și G nu s-au constituit părți civile in cauză.
In baza art.191 alin.1 inculpatul C.P.P. a fost obligat la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut faptul ca în dimineata zilei de 12.02.2008, in jurul orei 07,50, a parcat autoturismul sau cu nr. de inmatriculare PH.05., in zona de Vest, urmand sa plece la B cu trenul. La întoarcere, in jurul orei 15,30 a constatat ca autoturismul disparuse, motiv pentru care a anunțat organele de politie. Din procesul verbal de cercetare la fata locului a rezultat faptul că autoturismul partii vătămate a fost gasit abandonat în zona de Vest. In urma cercetarilor efectuate de organele de politie, autorul faptei a fost identificat în persoana inculpatului, care fiind audiat a recunoscut savarsirea faptei.
Acesta a precizat ca la data de 12.02.2008 in jurul orei 08,00. a sustras cu ajutorul unei chei potrivite, autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare PH.05., care se afla parcat în zona de Vest, l-a condus in zona din apropiere si la cca 1 km l-a abandonat pe un camp din apropierea. Inculpatul a recunoscut faptul ca nu posedă permis de conducere, lucru care reiese si din adresa nr.-/2008 a MIRA Serv.Politiei Rutiere.
In dimineata zilei de 22.02.2008 partea vătămata a parcat autoturismul sau 1300 cu nr. PB.03. in zona de Vest după ce l-a condus pe fiul sau la gara, urmand ca a doua zi acesta sa ia autoturismul si sa vina la domiciliu. In noaptea de 22/23.02.2008 in jurul orei 4,00 a fost anuntat de organele de politie ca autoturismul său se afla in zona Spitalului Judetean P condus de o alta persoana.
Organele de politie aflate in patrulare l-au depistat pe inculpat in timp ce conducea, pe str. - din P, acesta recunoscand ca a sustras autoturismul si că nu poseda permis de conducere, așa cum rezulta din adresa Serviciului Politiei Rutiere precizata mai sus.
Împotriva sentintei a declarat apel in termen inculpatul criticând-o ca fiind netemenica si nelegala sub aspectul modului de individualizare a pedepsei, aratand ca față de recunoasterea sincera a savarsirii celor doua infractiuni se impune retinerea circumstantelor atenuante si aplicarea unei pedepse sub minimul special prevazut de textul de lege incriminator.
Apelantul a solicitat admiterea cererii de apel si desfiintarea in parte a sentintei penale in sensul retinerii circumstantelor atenuante in favoarea acestuia si a reducerii pedepselor aplicate acestuia sub limitele prevazute de textele de lege incriminate.
Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, a situatiei de fapt retinute, a probelor existente le dosar cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept potrivit disp.art. 371 al.2. si a disp.art. 378 al.2. C.P.P. tribunalul a apreciat că apelul inculpatului este nefondat.
In exercitarea rolului activ instanta de fond a administrat in totalitate probele necesare si utile solutionarii cauzei si apreciind asupra acestora, a retinut o situatie de fapt confirmata de ansamblul probator.
Situatia de fapt, imprejurarile si modalitatea de savarsire a infractiunilor au fost corect retinute de prima instanta de judecata, fiind recunoscute de inculpat pe tot parcursul parcursul procesului penal, inclusiv cu ocazia audierii acestuia in fata instantei de control judiciar.
Probele administarte in cauza, respectiv plangerile si declaratiile părtilor vătămate G si, dovezile de predare primire a autoturimelor sustrase, procesul verbal de depistare in trafic cu un autoturism sustras, procesele verbale de constatare a savarisrii infractiunilor, procesele verbale de cercetare la fata locului si planse foto, raportul medico-legal psihiatric al inculpatului, din care rezulta ca acesta a avut discernamantul păstrat la data savarsirii infractiunilor pentru care este cercetat si declaratiile martorilor, au fost bine analizate si interpretate de instanta de fond, astfel incat incadrarea juridica corespunde faptelor penale comise de catre inculpat.
Și individualizarea judiciara a pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea a doua infractiuni in forma continuată, respectiv furt calificat si de folosinta, cat si conducere fara permis, prin aplicarea unor pedepse la minumul special prev.de textele de lege incriminatoare, cu executarea acestora in regim privativ de libertate, s-a realizat cu respectarea criteriilor prev.de art. 52 si 72 Cod penal, prima instanta luand in considerare atat pericolul social concret al faptelor săvarsite de inculpat, determinat in principal de modalitatea de săvarsie a infractiunilor cat si importanta deosebita a valorilor sociale lezate, retinandu-se in mod corect un pericol social sporit, prin aceea că inculpatul a sustras bunuri de o valoare importanta, din loc public, folosind chei potrivite, fapte savarsite pe timpul noptii pentru a nu putea fi observat si pentru a disparea de la locul savarsirii infractiuni cu mult mai multa usurinta, profitând de mijloacele reduse de supraveghere a bunurilor din părtii vătămate.
De mentionat si specializarea inculpatului in savarirea acestui gen de infractiuni, respectiv sustragerea de autoturisme parcate in locurile publice si conducreea acestora fara permis, situatie care este reliefata si de faptul ca in perioada anterioara savarisirii infractiunilor din cauza de fața a mai comis in perioada iunie - iulie 2007,alte 12 fapte de acelasi gen pentru care a fost deja trimis in judecata si s-a pronuntat in prima instanta deja o solutie de condamnare a acestuia, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, si chiar daca cu privire la aceste fapte inculpatul se bucura in continuare de prezumtia de nevinovatie, aceasta situatie pune in evidenta perseverenta infractionala a inculpatului si faptul ca pe perioada judecarii cauzei pentru cele 12 fapte de acelasi gen, acesta a comis din nou infractiuni, astfel incat aplicarea unor pedepse cu inchisoarea la minimul special prev.de textele de lege incriminatoare, cu executarea in regim privativ de libertate va fi cu certitudine in masura sa asigure nu numai scopul preventiv educativ dar si pe cel sanctionator al faptelor penale comise de inculpat.
Și împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G criticând-o pentru netemeinicie în sensul că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt prea mari având în vedere și împrejurarea că a recunoscut și regretat faptele săvârșite.
Curtea, examinând hotărârile atacate conform art. 38514Cod procedură penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală constată că recursul este nefondat.
În acest sens, situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect reținute de cele două instanțe, după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului cuprinzând declarațiile constante de recunoaștere a faptelor date de inculpați.
De asemenea, instanța de fond a individualizat corect pedepsele aplicate inculpatului- pe care instanța de apel le-a menținut în mod judicios- pentru infracțiunile săvârșite, făcând o aplicare corectă dispozițiilor articolului 72 Cod penal, cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptelor săvârșite, a împrejurărilor concrete de săvârșire a acestora și a persoanei inculpatului.
Acesta din urmă, deși nu este recidivist, a mai fost cercetat pentru săvârșirea de fapte similare, iar pe de altă parte, recunoașterea faptelor săvârșite s-a datorat împrejurăririi că a fost surprins în mod direct și neechivoc de organele de poliție în timp ce se afla în trafic, conducând autoturismele sustrase, precum și recunoaștere evidentă că acesta nu posedă permis de conducere.
Drept urmare, aplicarea unor pedepse cu închisoarea aflată la limita minimă a acestora în condițiile în care fapta de furt calificat a fost comisă în prezența unor stări de agravare dată de săvârșirea în mod constant a acestora și în lipsa unor circumstanțe reale de atenuare, se reliefează ca fiind oportună.
Față de cele astfel reținute, constatându-se că motivul invocat în recurs de inculpat, motiv ce se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859alin. 1, pct 14 Cod procedură penală, nu există și ținându-se seama de faptul că în speță nu sunt incidente nici vreunul dintre cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 38517alin. 4 Cod procedură penală rap. la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală se va computa din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului G de la data de 23.02.2008, la zi.
Avându-se în vedere și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la 23.06.1989, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești împotriva deciziei penale nr. 175 din 09.07.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 1023 din 16.05.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 23.02.2008, la zi.
Obligă recurentul la 180 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -
Grefier,
4 ex/29.09.2008
Red.
Tehnored.
f- Judecătoria Ploiești
-
a- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
