Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 75/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIENr. 75
Ședința ne publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Anca Ghideanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
Pe rol judecarea recursului penal având ca obiect art. 208-209 Cod penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 146/A/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședință nepublică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de doamna avocat, apărător desemnat din oficiu cu delegație la dosar și partea responsabilă civilmente, lipsă fiind partea responsabilă civilmente, părțile civile și, precum și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Doamna avocat, depune la dosar împuternicire avocațială pentru inculpatul, și acte în circumstanțiere: o caracterizare privind pe inculpat și acte medicale din care rezultă că partea responsabilă civilmente se afla în spital la data când au fost săvârșite faptele.
Interpelat fiind, inculpatul precizează că este de acord să dea declarație în fața instanței de recurs.
Instanța verifică identitatea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 18.01.1992, după datele de stare civilă care corespund datelor din dosar, după care procedează la audierea acestuia, cele declarate fiind consemnate în proces verbal separat, care, după semnarea de către inculpat, partea responsabilă civilmente, grefierul de ședință și președintele completului de judecată, s-a atașat la dosarul cauzei.
Doamna avocat, având cuvântul, precizează că recursul declarat de inculpat vizează modalitatea de individualizare a sancțiunii, aplicată de instanța de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului promovat de inculpat.
Doamna avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și individualizarea în mod just și corect a măsurii educative aplicată inculpatului, având în vedere că instanța de fond a aplicat sancțiunea internării într-un centru de reeducare.
Consideră apărarea că se poate aplica sancțiunea libertății sub supravegherea părinților sau a unei instituții de specialitate.
Instanța de fond, în sentința pronunțată precizează că nu poate revoca libertatea supravegheată, sancțiune care a fost aplicată inculpatului pentru săvârșirea unei alte fapte, în schimb dispune o sancțiune mai aspră. Însă, în această situație, consideră doamna avocat că în mod automat a fost revocată acea libertate supravegheată și s-a dispus aplicarea acestei sancțiuni care este mult prea aspră, depășind mult caracterul punitiv al pedepsei.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, prejudiciul este în totalitate recuperat, părinții acestuia au depus toate diligențele în a se achita de datoria morală și materială pe care o aveau față de părțile vătămate.
De altfel, pentru ceilalți participanți la săvârșirea faptelor s-a dispus fie neînceperea urmăririi penale, fie a fost aplicată o sancțiune administrativă, singurul pentru care s-a dispus o pedeapsă aspră fiind inculpatul.
În momentul în care a aplicat sancțiunea, prima instanță a avut în vedere și faptul că părinții nu l-au supravegheat îndeajuns pe inculpat, însă și prin actele depuse astăzi în instanță s-a făcut dovada că tatăl acestuia se afla în spital când s-au petrecut faptele.
Motivarea instanței care face referire la aplicarea în cazul minorului a disp. art. 36-37 Cod penal, cu privire la faptele concurente, excede cadrului legal. Instanța practic aplică o sancțiune mult mai aspră minorilor decât inculpaților majori.
inculpatului într-un centru de reeducare poate prejudicia creșterea și educarea acestuia, și există riscul ca sancțiunea să nu-și atingă scopul final.
În concluzie, doamna avocat solicită admiterea recursului și aplicarea unei sancțiuni corect și juste în sensul aplicării unei măsuri sub supravegherea părinților sau unei alte persoane fizice sau juridice.
Partea responsabilă civilmente având cuvântul, susține că la momentul când s-au petrecut faptele era la spital. Când s-a întors a găsit bunurile sustrase de inculpat și le-a restituit părții vătămate. Solicită admiterea recursului în sensul celor susținute de apărătorul ales.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că lipsa de preocupări a inculpatului și împrejurarea că părțile responsabile civilmente nu l-au supravegheat îndeajuns, l-au făcut pe acesta să persevereze în activitatea infracțională, probele administrate în cauză conducând la stabilirea vinovăției acestuia.
Apreciază decizia Tribunalului Vaslui ca fiind legală șu temeinică, recursul inculpatului nefondat și solicită a fi respins.
Inculpatul recurent, personal, având cuvântul, precizează că regretă săvârșirea faptei și solicită admiterea recursului, achiesând la concluziile apărătorului său, făcând totodată precizarea că dorește să-și termine studiile fiind înscris la școală - cursuri fără frecvență.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 132 din 04 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Bârlad, în temeiul art. 104 Cod penal s-a aplicat inculpatului, fiul lui și, născut la data de 18.01.1992 în municipiul Bârlad, județul V, cu domiciliul în Bârlad, str. -, nr. 4, --1,. A,. 5,. -, studii 6 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. "i" Cod penal și art. 20 rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. "a,i" Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, împotriva părților vătămate și.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în cuantum de 180 lei ce va fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Din probatoriul administrat în cauză instanța de fond reținut că la data de 06.06.2007 inculpatul, care locuiește în aceeași zonă cu partea vătămată și pe care îl cunoștea, s-a hotărât să pătrundă în locuința acestuia pentru a sustrage bunuri.
Inculpatul știa că vătămatul este plecat din localitate.
Cu ajutorul unei chei adevărate a descuiat ușa apartamentului, apoi a pătruns în interior și a sustras mai multe obiecte: un aparat CD player, 8 CD-uri, 6-7 casete video, un aparat de ras electric, două încărcătoare de telefon mobil, unul marca Nokia și celălalt Samsung precum și o butelie de aragaz.
Bunurile au fost transportate la domiciliul său pentru a fi valorificate ulterior, dar nu a reușit decât vânzarea buteliei către o persoană necunoscută precum și a unui încărcător de telefon.
Despre fapta inculpatului a aflat și mama acestuia care l-a contactat pe vătămat restituindu-i bunurile nevalorificate predându-i butelia sa în locul celei vândute.
Prejudiciul produs părții vătămate a fost de 450 lei și s-a recuperat integral așa cum a precizat aceasta în instanță.
Pe data de 07.06.2007 inculpatul s-a hotărât să sustragă bunuri de la partea vătămată.
Știind că partea vătămată este plecată de acasă, inculpatul împreună cu alți tineri și folosind o cheie adevărată au descuiat lacătul de la ușă apoi au pătruns în interior.
La scurt timp după ce au intrat în locuință inculpatul și cei care-l însoțeau partea vătămată s-a întors din oraș și i-a surprins reușind să-l rețină pe numitul -. Ulterior au fost identificați și ceilalți doi făptuitori: inculpatul și învinuitul.
Partea vătămată și-a retras plângerea față de acesta din urmă, având în vedere gradul de rudenie în care se află cu el, motiv pentru care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale.
Față de învinuitul - s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Situația de fapt mai sus reținută s-a stabilit pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerile și declarațiile părților vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului și planșele foto, declarațiile învinuiților și ale inculpatului, dovada de predare primire a bunurilor sustrase referatul de evaluare a inculpatului, declarațiile martorilor audiați în cauză, raportul de constatare tehnico - științifică și raportul de expertiză medico - legală psihiatrică a inculpatului.
Fapta inculpatului de a sustrage bunuri, în data de 06.06.2007, de la partea vătămată, prin pătrunderea fără drept în locuința acestuia, folosind o cheie adevărată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. "i" Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat de a pătrunde fără drept în locuința părții vătămate, prin folosirea unei chei adevărate,cu scopul de a sustrage bunuri, activitatea infracțională fiind întreruptă prin sosirea imediată a părții vătămate la domiciliu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. "a,i" Cod pen. cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal.
La data săvârșirii faptelor inculpatul avea vârsta de 15 ani și 5 luni.
Potrivit art. 99 alin. 2 Cod penal minorul care are vârsta între 14 și 15 ani răspunde penal, numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ.
Art. 100 alin. 1 Cod penal prevede că față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Faptele săvârșite de inculpat sunt prevăzute de legea penală. Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică concluzionează că acestea au fost comise cu discernământ și că inculpatul prezintă tulburare de conduită de tip solitar pe fondul unui intelect normal, ușor sub media vârstei, cu carențe educaționale, afective și de instrucție.
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui rezultă că minorul are terminate 5 clase și a repetat clasa a VI-a de două ori, dar datorită depășirii vârstei nu a fost scos din evidențele școlii.
Familia nu manifestă interes deosebit pentru educație, nesolicitând copiilor să participe la actul educațional, dacă aceștia refuză să mai învețe sau să meargă la școală.
Unul din frații săi a executat o pedeapsă privativă de libertate.
Agentul de poliție care are ca sector zona unde locuiește inculpatul minor declară că acesta este cunoscut ca un hoț de buzunare și un șantajist petrecându-și timpul în apropierea școlilor și încearcă prin șantaj să le sustragă elevilor bani sau alte bunuri.
Din cazierul inculpatului rezultă că acesta a mai fost sancționat prin sentința penală nr. 824/2007 a Judecătoriei Bârlad pentru o faptă penală aplicându-se măsura educativă a libertății supravegheate, iar în prezent mai este cercetat și în alte cauze penale aflate pe rolul instanței, una din ele având ca obiect infracțiunea prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal.
Având în vedere aceste aspecte instanța de fond a apreciat că îndreptarea minorului se poate realiza prin aplicarea unei măsuri educative, dar mai aspră față de cea dispusă anterior de către aceeași instanță și anume cea a internării într-un centru de reeducare,potrivit art 104 Cod penal, fără a se dispune revocare primei măsuri educative deoarece faptele deduse judecății au fost săvârșite înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 824/2007.
Potrivit art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuielile judiciare avansate în cauză în care s-a inclus onorariul pentru asistență juridică din oficiu sumă ce va fi virată din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați V.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, asistat de ocrotitorul legal criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul a precizat că era minor la data săvârșirii faptelor, prejudiciul a fost recuperat în totalitate iar poziția sa procesuală a fost corectă. În raport de aceste elemente, inculpatul a apreciat că soluția corectă ar fi fost aplicarea măsurii educative a mustrării, cu atât mai mult cu cât părinții săi sunt bolnavi iar el îi ajută la treburile gospodărești, îl susțin în sensul că nu încurajează comportamentele sale incorecte și au depus diligențe pentru acoperirea prejudiciului.
Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, potrivit art. 371 al. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
În mod corect și în deplină concordanță cu materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt calificat.
Inculpatul a recunoscut în mod constant săvârșirea faptelor, de la primele cercetări și până la dezbaterea prezentului apel iar declarațiile sale se coroborează cu cele ale martorilor, precum și cu celelalte probe administrate în cauză (înscrisuri, constatare tehnico-științifică, declarații părți vătămate, procese-verbale de cercetare la fața locului).În apel, inculpatul a arătat că recunoaște doar prima faptă de furt, respectiv cea din locuința părții vătămate. În legătură cu tentativa de furt în dauna părții vătămate inculpatul a arătat că a intrat în locuință cu numitul, despre care știa că este rudă cu partea vătămată, pentru a-l aștepta pe acesta cât mănâncă, urmând să meargă apoi în oraș împreună.
Tribunalul a apreciat ca fiind nesinceră declarația dată de inculpat în apel în legătură cu tentativa de furt în dauna părții vătămate, în condițiile în care inculpatul nu a oferit nici o explicație plauzibilă pentru schimbarea declarației sale, iar la urmărire penală și la fond a recunoscut în întregime activitatea infracțională, precizând că a avut chiar inițiativa acestei fapte și că a deținut chei potrivite. Ultima sa declarație nu se coroborează nici cu depoziția numitului (93 urm.pen.), care arată că apelantul a fost cel care a propus să intre în locuință la și a descuiat ușa cu o cheie dintr-o legătură pe care o avea asupra sa.
Instanța de fond a realizat o justă individualizare a măsurii educative aplicate inculpatului - în cadrul criteriilor generale prevăzute de art. 52, 72, Cod penal - cu luarea în considerare a împrejurărilor comiterii faptelor, a prejudiciului produs și a elementelor ce caracterizează persoana inculpatului.
Din fișa de cazier judiciar existentă la 30 din dosarul de fond și din hotărârile judecătorești atașate, rezultă că inculpatul a mai fost judecat de două ori, pentru fapte similare cu cele ce fac obiectul prezentei judecăți.
Perseverența infracțională manifestată de inculpatul apelant evidențiază un grad de pericol social care a fost corect evaluat de instanța de fond în procesul complex al individualizării măsurii educative aplicate prin sentința apelată.
Astfel, inculpatului i s-a aplicat măsura educativă a libertății supravegheate prin sentința penală nr. 416/30.05.2007 a Judecătoriei Bârlad iar la datele de 6 și respectiv 7 iunie 2007, în cursul termenului de apel pentru această soluție, a săvârșit faptele deduse judecății în prezenta cauză.
Comportamentul inculpatului reflectă cu claritate faptul că prima măsură educativă nu și-a atins scopul și în nici un caz nu ar fi adecvată pentru reeducarea inculpatului, care în acest timp se afla în curs de judecată pentru o altă faptă de furt calificat, sancționată tot cu măsura educativă a libertății supravegheate prin sentința penală nr. 824/19.11.2007.
din locuință sunt fapte cu un pericol social deosebit de ridicat deoarece potențialul criminogen al unor asemenea fapte poate fi oricând activat de un element survenit în cursul executării astfel încât să se ajungă la infracțiuni mult mai grave.
Nu se poate susține că inculpatul nu a realizat ce face în condițiile în care se afla în curs de judecată pentru fapte similare deci ar fi trebuit să conștientizeze consecințele acțiunilor sale.
Din referatul de evaluare psiho-socială reiese că familia nu prezintă un interes deosebit pentru educația inculpatului, acesta nu urmează cursurile școlare și are comportamente infracționale de mai mulți ani.
Săvârșirea unor fapte penale de către inculpat în cursul derulării unor proceduri judiciare în care a avut calitatea de inculpat relevă cu prisosință imposibilitatea îndreptării sale prin aplicarea unei măsuri educative mai blânde, deoarece i s-au mai aplicat asemenea măsuri și a persistat în comiterea de infracțiuni.
Chiar dacă faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care i s-au aplicat anterior măsuri educative, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 36 Cod penal care se referă la condamnări pentru fapte concurente și nu la aplicarea unor măsuri educative. În ipoteza în care s-ar admite efectuarea concursului pentru infracțiuni săvârșite de minori pentru care s-au aplicat măsuri educative ar putea fi avute în vedere doar măsurile educative care implică privarea de libertate a minorului, cu precădere măsura internării într-un centru de reeducare, nefiind posibilă, față de reglementarea actuală, contopirea unor alte măsuri educative. Oricum, nu ar fi posibilă în apelul inculpatului, revocarea libertății supravegheate aplicate anterior deoarece, aceasta ar contraveni art. 372 al. 1 Cod procedură penală.
Instanța de fond a apreciat în mod judicios cu privire la toate elementele ce caracterizează faptele și persoana inculpatului și a stabilit măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, care este de natură să asigure reeducarea inculpatului, inclusiv prin învățarea unei meserii, activitate pentru care acesta manifestă înclinații potrivit referatului de evaluare psiho-socială.
Faptul că în cauză a fost recuperat prejudiciul nu lipsește de semnificație penală comportamentul inculpatului ci constituie doar un element care este luat în considerație pentru aprecierea celei mai adecvate modalități de sancționare a acestuia.
Pentru aceste considerente, prin decizia penală nr. 146/A din 27.06.2008 în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală a fost respins apelul declarat de inculpatul.
Potrivit dispozițiilor art. 192 al. 2 Cod procedură penală, apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul pentru motive de netemeinicie, sub aspectul aplicării măsurii educative a internării într-un centru de reeducare.
Apărătorul inculpatului-recurent în concluziile orale, cu ocazia dezbaterii recursului a solicitat reaprecierea probatoriului administrat, menționând aspecte de fapt referitoare la împrejurările săvârșirii faptelor, la efortul depus pentru acoperirea prejudiciului, precum și la persoana inculpatului care nu a avut reprezentarea consecințelor faptelor sale, și aplicarea măsurii educative a libertății sub supravegherea părinților sau a unei instituții de specialitate, întrucât internarea într-un centru de reeducare poate prejudicia creșterea și educarea acestuia, existând riscul ca sancțiunea să nu-și atingă scopul final - prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Examinând hotărârile prin prisma criticilor recurentului, ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, precum și din oficiu,pentru cazurile enunțate în alin. 3 al art. 3859Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Instanțele de fond și de apel, pe baza probatoriului administrat în cauză, în mod judicios și temeinic motivat au reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în raport cu situația de fapt stabilită.
În contextul împrejurărilor concrete în care s-au comis faptele, în mod corect și în deplină concordanță cu materialul probator administrat au reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. "i" Cod penal și tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. "a,i" Cod penal.
Astfel, s-a dovedit fără dubii că în ziua de 06 iunie 2007, inculpatul a pătruns fără drept folosind o cheie potrivită, în locuința părții vătămate, de unde a sustras bunuri în valoare de 450 lei, iar a doua zi, împreună cu alte persoane, prin folosirea unei chei adevărate, au pătruns în apartamentul părții vătămate, cu intenția de a sustrage bunuri, activitatea infracțională fiind întreruptă prin sosirea acesteia la domiciliu.
Sub aspectul sancțiunii aplicate inculpatului minor de prima instanță și menținută de instanța de apel, respectiv, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare s-a făcut o evaluare justă asupra criteriilor impuse de legiuitor în conținutul dispozițiilor art. 100 Cod penal referitoare la consecințele răspunderii penale în contextul concret al cauzei, evidențiindu-se, motivat, finalitatea măsurii educative luate față de minor în raport cu aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate.
Potrivit art. 100 Cod penal la alegerea sancțiunii ce va fi aplicată minorului se ține seama de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
În speță, datele și lucrările dosarului cu referire la referatul de evaluare și la raportul de expertiză psihiatrică relevă aspecte ce caracterizează atitudinea inculpatului față de valorile sociale ocrotite de legea penală, precum și posibilitățile reale de reeducare și reinserție socială, fiind identificați printre factorii de natură să dezvolte comportamentul infracțional al minorului și lipsa unei reacții pozitive în urma sancțiunilor penale primite anterior, existența atât în familia de origine, cât și în familia extinsă a unor modele negative antisociale, a unui sistem de valori defectuos, precum și neconștientizarea gravității infracțiunilor comise și a consecințelor acestora.
În acest context, instanțele au reținut toate împrejurările legate de persoana inculpatului, iar evaluarea lor s-a făcut cu luarea în considerare a tuturor datelor cauzei, semnificative sub raportul criteriilor de stabilire a sancțiunii.
În raport de gradul de pericol social sporit al faptelor săvârșite de inculpat, de împrejurările în care au fost comise - de două sau mai multe persoane împreună, prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase -, de persoana inculpatului care, după absolvirea a 5 clase a abandonat studiile, fiind exmatriculat datorită absenteismului prelungit, a debutat în activitatea infracțională de la vârsta de 11 ani, în prezența unui patern infracțional, fiind cercetat de mai multe ori pentru fapte similare cu cele deduse prezentei judecăți, în mod just s-a apreciat că se impune aplicarea unei măsuri educative privative de libertate.
De altfel, din raportul de expertiză psihiatrică și din referatul de evaluare rezultă că minorul are tendința de a se sustrage regulilor impuse în familie, autoritatea paternă fiind mininalizată din cauza problemelor de sănătate, prezintă dezinteres față de actul educațional, se manifestă mai independent, frecventează sălile de internet și este atras de activități neadecvate vârstei, iar comiterea faptelor este determinată de carențe educaționale, generate de incapacitatea părinților de a exercita o supraveghere eficientă.
Cu toate că inculpatul este la vârsta adolescenței, întreaga sa atitudine (a mai săvârșit același gen de infracțiuni, iar în anul 2007 i-a fost aplicată măsura educativă a libertății supravegheate) evidențiază o perseverență infracțională și constituie o accentuare a unui comportament antisocial, ce necesită o intervenție specializată autoritară, într-un mediu instituționalizat, care să corespundă nevoilor sale de dezvoltare prin canalizarea energiei și abilităților sale într-un sens pozitiv.
Ca urmare, Curtea consideră că, în mod just, s-a apreciat că aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare asigură posibilitatea asimilării de către inculpat a comportamentelor prosociale necesare reintegrării în societate, prin supravegherea strictă a acestuia de către o instituție abilitată prin responsabilizarea acestuia pentru muncă, instrucție și educație în scopul reluării activităților școlare și al dobândirii unei pregătiri profesionale potrivit cu aptitudinile sale, astfel încât, în momentul externării, să se reinsereze util în societate și să-și poată asigura existența prin muncă.
În temeiul considerentelor expuse, criticile formulate nu sunt fondate, urmând ca în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să se respingă recursul promovat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 146/A din 27.06.2008 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -,
-
07.11.2008
2 ex.-
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu, Anca Ghideanu
