Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 762/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 937.01/301/2009
1128/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.762
Ședința publică din data de 27 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Sofica Dumitrașcu JUDECĂTOR 3: Liliana Bădescu
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.261 din data de 17.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, aflat în stare de arest, asistat juridic de apărător din oficiu-avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar, lipsă fiind intimata-parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurentul-inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva decizie penale nr.261 din 17.04.2009, casarea hotărârii atacate, iar pe fond, potrivit art.385/9 pct.14 C.P.P. redozarea pedepsei apreciind că pedeapsa este mult prea mare.
Arată că a recunoscut și a regretat fapta comisă, având o atitudine de sinceritate atât în faza urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, prejudiciul a fost recuperat iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Pentru motivele arătate mai sus solicită aplicarea unei pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, în temeiul art.385/15 al.1 lit.b C.P.P. solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind că instanțele de apel și de fond în mod corect au reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 72 și urm. Cod Penal, raportat la art.52 privind Cod Penal scopul pedepsei.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut săvârșirea faptei și lasă la aprecierea instanței.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.105 din 26 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în baza art.208 al.1-209 al.1 lit.f Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, art.74 al.1, lit.c și art.80 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie, cu aplicarea art.71 și 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
A fost menținută starea de arest a inculpatului, iar conform art.88 Cod penal,s-a dedus prevenția acestuia de la 8 ianuarie 2009, la zi.
S-a lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut - în fapt - că, la data de 8 ianuarie 2009, în jurul orei 1330, în timp ce se afla în autobuzul liniei 102, între stațiile și, inculpatul a sustras din geanta aparținând părții vătămate suma de 25 lei, compusă dintr-o bancnotă de 10 lei și 15 bancnote de 1 leu, fiind imobilizat de organele de poliție imediat după săvârșirea faptei.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, a fost dovedită pe baza probatoriului administrat în cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de percheziție corporală efectuată asupra inculpatului, declarațiile martorului, dovadă restituire bunuri.
A reținut instanța fondului că - atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței - inculpatul în mod constant a recunoscut săvârșirea faptei, descriind același mod de săvârșire a faptei cu cel constatat de organele de poliție și confirmat și prin declarațiile părții vătămate și martorului.
Probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, dovedește atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecată, cât și vinovăția inculpatului în săvârșirea acesteia, a mai arătat instanța de fond în considerentele sentinței.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de furt a fost realizat prin acțiunea de luare a banilor din geanta aflată în posesia părții vătămate. Urmarea imediată a constat în producerea unui prejudiciu părții vătămate în valoare de 25 lei, prejudiciu recuperat ulterior integral, prin restituire. de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs a fost dovedită de probatoriul administrat în cauză. Latura subiectivă cu care a fost comisă infracțiunea a fost intenția directă, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale (prejudiciul produs în patrimoniul părții vătămate) și urmărind producerea acestuia. Intenția cu care fi fost săvârșită fapta a fost calificată prin scopul însușirii pe nedrept (ce rezultă din aceea că inculpatul a precizat că a săvârșit fapta pentru că nu mai avea bani, precum și din aceea că acesta, care nu o cunoștea pe partea vătămată, imediat după sustragerea banilor, a coborât din autobuz și a plecat cu banii asupra sa), iar din modul în care a fost comisă fapta (prin sustragere frauduloasă în timp ce-i acorda sprijin părții vătămate care era în vârstă, pentru a urca în autobuz), reieșind că inculpatul a cunoscut că nu are consimțământul părții vătămate pentru luarea banilor.
S-a mai reținut că fapta a fost săvârșită în autobuzul liniei 102, în timp ce acesta era destinat efectiv transportului în comun, ceea ce atrage incidența lit. f a articolului 209 al.1, "într-un mijloc de transport în comun".
A concluzionat instanța de fond că, în drept, fapta inculpatului - constând în aceea că la data de 08.01.2009, în jurul orei 1330, în timp ce se afla în autobuzul liniei 102, între stațiile și llioara, a sustras din geanta părții vătămate suma de 25 lei, compusă dintr-o bancnotă de 10 lei și 15 bancnote de 1 leu - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin, 1 lit. f din Codul penal.
Conform fișei de cazier judiciar, s-a reținut că prin Sentința penală nr.1316 din data de 14.09.2004 pronunțată de Judecătoria Sector 3 B, definitivă prin Decizia penală nr.121/26.01.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare; a fost arestat în executarea acestei pedepse de la data de 11.07.2004 la data de 21.08.2007 când a fost liberat condiționat, rămânând un rest de pedeapsă neexecutat de un 324 zile. Pedeapsa se consideră executată la data de 10.07.2008. Față de faptul că fapta din prezenta speță a fost comisă la data de 08.01.2009, instanța de fond a constatat că aceasta a fost săvârșită după considerarea pedepsei anterioare ca executată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.37 alin.1 lit.b Cod penal, ce reglementează recidiva postexecutorie, astfel că prima instanță a reținut la încadrarea juridică a faptei și art.37 lit. b Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită - închisoarea de la 3 la 15 ani; gradul de pericol social concret al faptei relevat prin modul de săvârșire al faptei - într-un mijloc de transport în comun, profitând de aglomerație și de pretextul de a ajuta la urcare partea vătămată care era în vârstă; circumstanțele personale ale inculpatului - care are studii 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, ocupația de zidar, zugrav, faianțar, cu antecedente penale, este necăsătorit, dar cu o relație de concubinaj, are doi copii minori; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și anume starea de recidivă postexecutorie în care a fost săvârșită fapta din cauză, precum și de faptul că pe parcursul procesului penal a avut o atitudine constantă de recunoaștere a săvârșirii faptei.
Având în vedere toate acestea, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța fondului a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 al. 1 lit. c Cod penal, constând în atitudinea de cooperare cu organele de cercetare penală după săvârșirea faptei și atitudinea constantă de recunoaștere a săvârșirii faptei. Reținând că există concurs între circumstanța atenuată și cea agravantă, prima instanță a făcut aplicarea art.80 alin.2 Cod penal și nu a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B și inculpatul, fiecare criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, Parchetul solicitând majorarea cuantumului, iar inculpatul - reducerea acestuia.
Prin decizia penală nr.261 din 17 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost admis apelul formulat de Parchetul de lângă Judecătoria Sectorului 3 B; a fost desființată - în parte - sentința penală nr.105/26.02.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 B și, rejudecând în fond:
În temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. f pen, în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. b pen în dauna părții vătămate.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins - ca nefondat - recursul formulat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale; s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive de la 08.01.2009, la zi.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că apelul promovat de Parchet este fondat, iar cel al inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
S-a reținut că - față de circumstanțele reale și personale - nu se impunea reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art.74 alin.1, lit.c Cod penal, în condițiile în care inculpatul era cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului. Acest aspect demonstrează existența unui potențial criminogen extrem de ridicat, derivat în parte și din eșecul celorlalte pedepse aplicate inculpatului. Prin raportare la acest aspect, faptul că suma sustrasă din geanta părții vătămate era modică nu poate demonstra un grad de pericol social mai scăzut al faptei, astfel încât să fie aplicată o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege. Cuantumul sumei de bani sustrase nu poate reprezenta în cauză un criteriu concret pentru justa individualizare a pedepsei, în condițiile în care gradul de pericol social concret al faptei săvârșite se impune a fi apreciat prin raportare la conduita adoptată de inculpat anterior determinării valorice a prejudiciului provocat. Elocventă este din acest punct de vedere modalitatea concretă de comitere a faptei - respectiv într-un mijloc de transport în comun, profitând de aglomerație și implicit de faptul că atenția pasagerilor este mai puțin concentrată la protecția propriilor bunuri, rapiditatea și dexteritatea în sustragerea din buzunare sau genți, fiind cunoscut faptul că un asemenea mod concret de comiterea a faptei poate fi folosit în urma unui exercițiu relativ îndelungat, la capătul căreia autorul unei astfel de fapte dobândește acea experiență care îi poate asigura șanse maxime de reușită cu un risc minim de a fi depistat. De altfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul nici nu ar fi putut fi depistat în absența lucrătorilor operativi ai poliției din mijlocul de transport respectiv, procesul verbal de prindere în flagrant fiind probă pertinentă în acest sens, care diminuează într-o măsură considerabilă poziția procesuală sinceră adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal.
În aceste împrejurări - arată instanța de apel - reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 Iit. c Cod penal, nu se justifică în cauză, având în vedere experiența infracțională a inculpatului și modul în care acesta a înțeles să respecte valorile sociale ocrotite de legea penală.
Împrejurarea că inculpatul este singurul întreținător al familiei, având doi copii minori nu poate reprezenta o condiție care să justifice reținerea circumstanței atenuante în condițiile în care inculpatul fusese anterior condamnat. În condițiile în care inculpatul suferise deja două condamnări la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului (furt calificat și tâlhărie), faptul că acesta are doi copii minori proveniți dintr-o relație de concubinaj ar fi trebuit să constituie un avertisment suficient de puternic pentru inculpat. Nerespectarea unui asemenea avertisment nu poate fi interpretată drept circumstanță atenuantă ci, dimpotrivă nu poate reprezenta decât o modalitate în care inculpatul a demonstrat perseverență în comiterea de infracțiuni, aspect care impune aplicarea unei pedepse majorate și înlăturarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal.
Împotriva deciziei a formulat recurs inculpatul, arătând că este nemulțumit de modul în care s-a realizat individualizarea pedepsei, așa încât a solicitat redozarea acesteia și, având în vedere că a avut o atitudine sinceră, pe întregul parcurs al procesului penal și că prejudiciul a fost recuperat, a conchis că se cuvine reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată de către instanțele anterioare.
Analizând motivele invocate prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanța de apel a realizat o individualizare corectă a sancțiunii penale, deoarece inculpatul are o experiență infracțională bogată, suferind mai multe condamnări pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, constând în fapte îndreptate împotriva patrimoniului; această tendință de specializare a inculpatului într-o activitate infracțională gravă, demonstrează un grad ridicat de periculozitate a acestuia și faptul că pedepsele anterioare nu au condus la îndreptarea conduitei sale antisociale.
Nu poate fi ignorată nici modalitatea concretă de operare, respectiv într-un mijloc de transport în comun, profitând de aglomerația care era de natură a minimaliza vigilența, atenția părții vătămate și a celorlalți pasageri, cum nu poate fi ignorată nici rapiditatea și dexteritatea de care a dat dovadă făptuitorul în momentul sustragerii sumei de bani, din geanta victimei, acest din urmă aspect demonstrând un exercițiu îndelungat care îi asigură autorului șanse maxime de reușită, cu un risc minim de a fi depistat.
Având în vedere aceste împrejurări, în mod corect, Tribunalul a apreciat că în favoarea inculpatului nu poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1, lit.c Cod penal, perseverența sa infracțională dovedindu-se a fi greu de stăvilit, atunci când ne raportăm la condamnările pe care acesta le-a suferit anterior și care, până la urmă, nu au avut o finalitate pozitivă.
În raport de toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea hotărârilor, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Constatând că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.261 din 17 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
prevenția de la 8.01.2009, la zi.
Obligă pe recurentul-inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
---
Red.
Dact.
Ex.2
Red. --II.
Red.-Jud.Sect.3
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Sofica Dumitrașcu, Liliana Bădescu
