Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 783/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 783
Ședința publică de la 05 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
Judecător G -
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.191/A/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu, lipsă partea vătămată intimată.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat, rejudecarea cauzei, și reducerea cuantumului pedepsei aplicată de prima instanță.
Procurorul a pus concluzii de resping ere a recursului ca nefondat, sentința primei instanțe, menținută de instanța de apel, este temeinică și legală și nu se justifică reducerea pedepsei.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 727 din 16.03.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 208 alin.1 penal raportat la art. 209 alin.1 lit.i penal inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 alin.2 penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b penal.
În baza art. 350 alin.1 proc.penală s- menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar conform art. 88.penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 04.12.2008 până la zi (16.03.2009).
S-a luat act că partea vătămată a renunțat la pretențiile civile, prejudiciul fiind recuperat integral prin restituirea bunurilor sustrase.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 04.12.2008, în jurul orelor 1400, organele de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului T - Secția 1 Poliție, în timp ce efectuau serviciul de patrulare și control, au fost dirijate prin stația de emise - recepție să se deplaseze pe- din T unde proprietarul imobilului sus-menționat a surprins un tânăr în timp ce încerca să sustragă bunuri din locuință.
Din cercetările efectuate la fața locului a rezultat că la data de mai sus, în jurul orelor 1400, inculpatul a pătruns prin fereastra gardului de tablă în curtea imobilului situat pe-, iar după ce a pătruns în curte, a spart un geam de la poarta de acces, intrând astfel în interiorul imobilului, de unde a sustras mai multe scule electrice; în acest context, susnumitul a fost surprins la locul faptei chiar de către proprietar, împreună cu un martor ocular, mai exact în timp ce fugea în curtea imobilului, având asupra lui două sacoșe conținând bunurile sustrase: flex, volă cablu electric, bormașină electrică etc. Proprietarul imobilului a anunțat de îndată organele de poliție.
Prejudiciul estimat de partea vătămată la suma de 3800 lei a fost integral recuperat prin restituirea bunurilor.
La individualizarea pedepsei și a regimului de executare prima instanță avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 penal. Pericolul social al faptelor este relevat atât de împrejurările săvârșirii acestora, respectiv pătrunderea în plină zi într-o curte, prin forțarea gardului împrejmuitor, urmată de spargerea unui geam de la ușa de acces și intrarea în locuință, cât și de antecedența penală a inculpatului (condamnat prin sentința penală nr. 550/20.02.2006 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 179/A/17.04.2006 a Tribunalului Timiș, la 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1, art. 209 lit. a,g,i penal, cu aplic. art. 41 alin. 2. penal; sancționat cu măsura educativă a internării într-un centru de reeducare prin sentința penală nr. 1076/10.04.2006 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 458/A/29.11.2006 a Tribunalului Timiș ).
Chiar dacă la data săvârșirii faptei inculpatul era major, prima instanță a apreciat oportună efectuarea unei evaluări de către Serviciul de Probațiune, concretizată în raportul depus la dosar. Din lecturarea referatului rezultă că în prezent conduita inculpatului este influențată în mod negativ de o multitudine de factori (frecventele internări în centre de plasament, anturajul antisocial,vagabondaj, carențe educative și afective, vârsta scăzută la care și-a început cariera infracțională,etc.), nefiind însă identificați factori care să inhibe comportamentul antisocial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și aplicarea unei pedepse mai blânde, întrucât acesta a recunoscut infracțiunea și a cooperat cu organele de anchetă.
Prin decizia penală nr.191/A din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, cu deducerea în continuare arestul executat din 16.03.2009 la zi.
Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate, în raport cu actele și lucrările din dosar, tribunalul constatat că prima instanță din probatoriul cauzei a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății, stare de fapt recunoscută de altfel și de inculpat și a făcut o legală încadrare juridică a acesteia.
Apelul inculpatului a fost declarat pe individualizarea pedepsei, considerând că raportat la împrejurarea că a recunoscut săvârșirea infracțiunii pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea aspră.
Urmând a se pronunța pe acest aspect, instanța de apel a constatat că prima instanță la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului a ținut cont de criteriile generale prev. de art. 72.Cod Penal, respectiv pericolul social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită dar și de antecedentele penale ale inculpatului, care a mai fost sancționat de 2 ori pentru săvârșirea de infracțiuni de furt în minoritate, odată cu închisoarea și odată cu o măsură educativă.
În ciuda acestui fapt inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune, care așa cum a arătat și prima instanță, ceea ce denotă perseverența sa în activitatea infracțională.
Având în vedere și împrejurarea că inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa minimă de 3 ani închisoare, este de natură să ducă la concluzia că pedeapsa aplicată de prima instanță a fost corect individualizată și că o reducere a acesteia sub minimul special nu se impune.
Împotriva deciziei penale nr.191/A/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.- a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și urmare a rejudecării diminuarea cuantumului pedepsei aplicate.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că decizia atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv procesele verbale de cercetare la fața locului, depozițiile inculpatului, ale martorilor, planșe foto care se coroborează cu plângerea părții vătămate din care reiese că inculpatul recurent a comis un act material de sustragere de bunuri din locuința părții vătămate săvârșind infracțiunea de furt calificat în dauna părții vătămate, fiind surprins la locul faptei de proprietar și un martot ocular în curtea imobilului. Raportat la starea de fapt reținută, instanța de fond a făcut o corectă încadrare juridică a faptei comise de inculpat, respectiv infracțiunea de furt calificat în varianta reglementată de art.208 al.1, 209 lit. i pen. forma de vinovăție fiind intenția directă în sensul reprezentării că bunurile sustrase, aparțin altuia, bunuri pe care și le însușește fără consimțământul proprietarului, dorind să comită fapta știind că astfel îl pune pe proprietarul bunurilor în imposibilitatea de a-și exercita drepturile asupra acelor bunuri, cauzându-i astfel o pagubă. Inculpatul recurent a manifestat o conduită corectă, recunoscând comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Analizând și fișa de cazier judiciar a inculpatului recurent din care se desprinde multitudinea faptelor comise de acesta ceea ce denotă perseverența infracțională și aplecarea acestuia spre o conduită neconformă cu apărarea valorilor sociale și în disprețul acestora, pedeapsa aplicată în condițiile art.72 pen este bine dozată și individualizată în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art.52 pen. Ca măsură de constrângere și mijloc de reeducarea pedeapsa aplicată de prima instanța și confirmată de instanța de apel este just stabilită față de modul de săvârșire al faptei, personalitatea inculpatului și întreaga modalitate de organizare a activității ilicite recunoscute de altfel de acesta. Atitudinea sinceră a inculpatului este lipsită de consecințe juridice câtă vreme acesta a fost surprins la locul faptei de către proprietarul imobilului și un martor, astfel că orice poziției procesuală contrară adevărului este lipsită de motivație.
Față de cele de mai sus, soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești în cele două grade de jurisdicție, fond și apel, fiind legale și temeinice, în temeiul art. art.38515pct.1 lit.b C.P.P. se va respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.191/A/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art.350 p Cod Penal se va menține starea de arest a inculpatului, iar în.art.389 ind.16 rap. la art.381 p Cod Penal și art.88 p Cod Penal se deduce în continuare starea de arest a inculpatului din 29.06.2009 la zi.
Văzând și prevederile art.192 al.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.191/A/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art.350 p Cod Penal menține starea de arest a inculpatului, iar în.art.389 ind.16 rap. la art.381 p Cod Penal și art.88 p Cod Penal deduce în continuare starea de arest a inculpatului din 29.06.2009 la zi.
În temeiul art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05 August 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.an/07.08.09
Tehnored AJ /2 ex/14.08.09
Prima instanță: Jud.
Apel: Trib. TM-,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky
