Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 792/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 792
Ședința publică din data de 06 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Gabriela Diaconu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații fiul lui G și, născut la 13.01.1985 și fiul lui și, născut la 30.09.1974, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni împotriva deciziei penale nr.184 din 20.08.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău prin care au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de aceștia împotriva sentinței penale nr. 161 din 28.04.2009 pronunțate de Judecătoria Râmnicu Sărat, cu menținerea stării de arest a inculpaților și deducerea din pedepsele aplicate acestora a reținerii și arestării preventive la zi, începând cu data de 08.01.2009.
Prin sentința penală nr.161 din 28.04.2009 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, în baza disp. art.208-209 al.1 lit. a,e,g si al.2 lit. b Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.09.1974 în comuna Găneasa, judetul I, CNP -, fără pregătire școlara, serviciul militar nesatisfăcut, fără ocupație, căsătorit, domiciliat în B,-,.19,.1, etaj 3,.40, sector 3, cu antecedente penale, în prezent arestat, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Totodată, s-a menținut liberarea condiționata pentru restul neexecutat de 174 zile din pedeapsa pronunțata prin sentința penală nr.226/2007 a Judecătoriei Sectorului 3
Prin aceeași sentință, în baza disp.art.208-209 al.1 lit. a,e,g și al.2 lit. b Cod penal au fost condamnați și inculpații:
-, fiul lui G și, născut la data de 13.01.1985 în comuna Găneasa, județul I, de cetățenie, CNP -, fără pregătire școlara, serviciul militar nesatisfăcut, fără ocupație, căsătorit, domiciliat în comuna Găneasa, județul I, fără antecedente penale, în prezent arestat, și
-, fiul lui - și, născut la data de 12.06.1981 în comuna, județul I, de cetățenie, CNP -, studii 8 clase, serviciul militar nesatisfăcut, muncitor ziler, concubinaj, domiciliat in comuna, sat,-, județul I, fără antecedente penale, la pedeapsa de câte 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art.71-64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
A fost menținută măsura arestării inculpaților și.
S-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea inculpaților, și din data de 08 ianuarie 2009 și arestarea preventiva a inculpaților și de la 09 ianuarie 2009 la zi.
În soluționarea laturii civile s-a constatat recuperat prejudiciul in valoare de 5600 lei cauzat părții vătămate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați, aflați în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova conform delegației nr.5257/05.10.2009 și, personal și asistat de apărător ales din Baroul București conform împuternicirii avocațiale nr.45700 din 22.10.2009, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, apărătorii recurenților inculpați au luat legătura cu aceștia.
Curtea, aduce la cunoștința recurenților inculpați că în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art.38514alin. 11Cod proc. penală au dreptul să dea o declarație și în fața instanței de recurs sau pot refuza acest lucru în conformitate cu disp. art.70 alin. 2 Cod proc. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat precizează că acesta este de acord să dea declarație.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că acesta este de acord să dea declarație.
Curtea, procedează la ascultarea recurenților inculpați, declarațiile date fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat precizează că nu are cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile apărătorilor recurenților inculpați și reprezentantului Ministerului Public în sensul că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpatsolicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fondul cauzei să se facă aplicarea disp. art. 74 - 76 Cod penal, cu aplicarea unei pedepse sub minimul special, întrucât acesta a recunoscut fapta comisă și o regretă iar prejudiciul a fost recuperat în integralitate. Recurentul inculpat nu are antecedente penale.
Solicită totodată, aplicarea disp. art. 81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei deoarece sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de acest articol.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că acesta a declarat recurs împotriva hotărârilor pronunțate de Tribunalul Buzău și de Judecătoria Râmnicu Sărat, pe care le critică pentru nelegalitate și netemeinicie.
Precizează că partea vătămată a sesizat organele de poliție arătând că în incinta unei stații i-a fost tăiat cauciucul mașinii, ulterior oprind pe marginea drumului pentru a remedia defecțiunea, ocazie cu care a constatat că de pe bancheta mașinii a fost sustrasă geanta, care a fost găsită mai apoi aruncată pe un câmp.
De la prima audiere recurentul inculpat a recunoscut faptul că el este persoana care a înțepat cauciucul mașinii, dar nu a avut intenția de a sustrage bunuri și nici nu a cunoscut împrejurarea în care inculpatul, atunci când a fost oprită mașina pentru a se remedia defecțiunea, s-a deplasat la autoturism.
Declarația sa se coroborează cu mijloacele de probă administrate în cauză, cu declarațiile coinculpaților dar și cu faptul că această geantă a fost găsită pe câmp conținând o cantitate destul de mare de bijuterii, recurentul inculpat în momentul când a sustras geanta a aruncat-o foarte repede fără să aducă la cunoștință acest lucru celorlalți coinculpați.
Recurentul inculpat a declarat apel în cauză iar prezentul recurs privește atât sentința pronunțată de instanța de fond cât și decizia pronunțată în apel.
Se mai arată că s-a solicitat organelor de urmărire penală schimbarea încadrării juridice date faptei în infracțiunea prev. de art. 217 Cod penal, înainte de terminarea urmăririi penale, pentru că singura vină a recurentului inculpat, independentă de cealaltă acțiune a coinculpatului a fost aceea de a înțepa.
Într-un subsidiar, s-a solicitat și schimbarea încadrării juridice în disp. art. 264 Cod penal, dându-se eficiență principiului "in dubio pro reo" întrucât în sarcina inculpatului nu putea fi reținută comiterea infracțiunii de furt în forma autoratului, ci în forma complicității.
Aceste cereri sunt esențiale pentru garantarea dreptului la apărare asupra cărora procurorul nu s-a pronunțat în condițiile art. 200 cod proc. penală.
Ca motiv de recurs se invocă nelegalitatea sesizării instanței față de procedura prezentării materialului de urmărire penală și obiectul acestei urmăriri penale și față de disp. art. 6 Cod proc. penală, art. 6 CEDO și art. 250 și urm. Cod proc. penală.
Instanța de fond ar fi trebuit să verifice cele sesizate, în încheierea privind dezbaterile s-a invocat ca o chestiune prealabilă în condițiile art. 332 cod proc. penală și s-a solicitat restituirea cauzei la parchet, pentru refacerea urmăririi penale, cerere care a fost respinsă.
Judecători Râmnicu S nu s-a pronunțat asupra cererilor privind schimbarea încadrării juridice a faptei, nu au fost nici concluziile pe toate aspectele privind schimbarea încadrării juridice.
Este incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 9 și 10 Cod proc. penală, solicitându-se admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În subsidiar, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel.
Să se aibă în vedere și disp. art. 3859pct. 14 Cod proc. penală, față de recunoașterea faptei, recuperarea prejudiciului și să se facă aplicarea disp. art. 74, 76 Cod penal în sensul coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, față de schimbarea de încadrare juridică a faptei. Cu deducerea perioadei reținerii și arestării preventive conform disp. art. 350 Cod penal pentru o cauză concurentă, iar în cazul în care nu se vor aplica disp. art. 88 Cod penal, recurentul inculpat poate avea calea formulării unei contestații la executare.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpații și ca nefondate și menținere a hotărârilor pronunțate de cele două instanțe.
Hotărârile pronunțate de Judecătoria Râmnicu Sărat și de Tribunalul Buzău sunt legale și temeinice, instanțele au reținut corect, pe baza probatoriilor administrate în cauză, vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de furt calificat, constând în aceea că în dimineața zilei de 20.12.2008, inculpații aflați în incinta unei Stații au înțepat cauciucul de la autoturismul părții vătămate, iar când acesta a oprit pentru a remedia defecțiunea, profitând de neatenția sa și a soției sale, inculpații care au urmărit autoturismul, au sustras de pe bancheta dreapta față geanta aparținând părții vătămate, sustrăgând din aceasta numai suma de bani, care a fost împărțită între cei trei inculpați.
Încadrarea juridică dată faptei în infracțiunea de furt calificat este corectă.
În cauză, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prin ordonanța emisă de procuror iar ulterior i-a fost prezentat materialul de urmărire penală în prezența avocatului ales, iar acesta nu și-a însușit cererea anterioară formulată de celălalt avocat care l-a reprezentat sporadic în cauză, acesta nu a solicitat la momentul prezentării materialului de urmărire penală, schimbarea încadrării juridice a faptei sau alte probe în apărarea sa.
Instanța de fond a reținut prin încheiere cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei deduse judecății iar instanța de apel a răspuns criticilor formulate de inculpat, în cauză instanța fiind legal sesizată și neexistând motive pentru a se dispune restituirea cauzei la procuror, cercetarea inculpatului realizându-se cu respectarea dreptului la apărare al acestuia și a normelor procedural penale.
În ce privește sancțiunile penale aplicate inculpaților, acestea au fost corect individualizate cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, având în vedere gravitatea faptei comise, faptul că inculpații au acționat conjugat, pe timp de noapte, după o metodă pe care inculpatul o mai folosise anterior, acesta având antecedente penale.
Nu există motive care să justifice redozarea pedepselor aplicate inculpaților, reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea lor sau schimbarea modalității de executare.
În ceea ce privește deducerea arestării preventive într-o cauză concurentă această cerere este inadmisibilă, putând fi reglementată pe calea unei contestații la executare.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt arată că inculpatul care a participat la comiterea faptei este judecat în stare de libertate și solicită admiterea recursului.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat, precizând că doar a înțepat cauciucul mașinii.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:] Prin Rechizitoriul nr.2228/P/2008 din 02 februarie 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat, județul B s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 30 sept.1974, fiul lui G și, născut la data de 13 ianuarie 1985 și totodată a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul, fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1 -209 alin.1 lit.a,e,g și alin.2 cod penal iar pentru inculpatul și cu aplicarea disp.art.37 lit.a Cod penal.
S-a reținut în actul de acuzare că în dimineața zilei de 20 decembrie 2008,orele 04,00 cei trei inculpați au intrat cu autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare - în stația Rm. S cu intenția declarată de a pune carburant în rezervor. În stația cei trei inculpați au văzut pe partea vătămată care alimenta cu carburant autoturismul Break cu nr.- și s-au hotărât să fure din acesta bunuri sau alte valori folosind metoda "pneului înțepat".
În realizarea intenției lor, inculpatul a coborât din autoturismul BMW și profitând de faptul că partea vătămată și soția acesteia intraseră în incinta stației să achite benzina, i-a înțepat cu ajutorul unui briceag pneul dreapta spate, după care s-a întors din nou la mașină.
Inculpații au așteptat ca partea vătămată să plece cu mașina din stație, au urmărit-o și atunci când aceasta a oprit să schimbe cauciucul, profitând de neatenția celor doi, inculpatul a deschis portiera și de pe scaunul din dreapta față a sustras o geantă de damă în care se aflau circa 1800 lei, bijuterii și actele de identitate ale soților, suma de bani fiind însușită de cei trei inculpați.
În timpul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal, de certarea locului faptei și planșele foto, declarațiile inculpaților, procesele-verbale de percheziție domiciară, alte înscrisuri.
Cu ocazia cercetării judecătorești au fost audiați inculpații și partea vătămată.
În urma examinării actelor și lucrărilor cauzei, prima instanță a apreciat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208-209.1 lit.a,e,g, și alin.2 lit.b cod penal, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea fiecăruia, la încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul fiind reținută și starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a cod penal.
Apărările inculpaților care au susținut că între ei nu a existat o înțelegere prealabilă în vederea comiterii infracțiunii au fost înlăturate de instanța de fond cu motivarea că declarațiile inculpaților sunt infirmate de cele date de partea-vătămată, procesele-verbale de percheziție, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto.
Drept urmare, au fost respinse și cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor solicitate de către inculpați, ca fiind neîntemeiate.
La individualizarea pedepselor, judecătoria a avut în vedere condițiile concrete ale săvârșirii faptei, pe timp de noapte, într-un loc public, de trei persoane, circumstanțele personale și atitudinea nesinceră a acestora, aplicând inculpatului, recidivist, pedeapsa de 4 ani închisoare iar inculpaților și, fără antecedente penale, câte 3 ani închisoare, toate în condițiile prev. de art.71 rap la art.64 lit.a teza a II-a și b cod penal.
Apelurile declarate de inculpații, și au fost respinse prin decizia penală nr. 184 din 20 august 2009 Tribunalului Buzău.
La pronunțarea deciziei, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele:
În mod justificat, pe baza mijloacelor de probă administrate, probe certe, care elimină orice dubiu cu privire la activitatea infracțională comisă de inculpați, instanța fondului a reținut că aceștia sunt vinovați și responsabili, în condițiile legii penale.
S-a motivat că situația de fapt este urmarea acestor dovezi administrate, ce se coroborează cu declarațiile inculpaților, în cea mai mare parte sincere pe parcursul cercetării penale, dar cu anumite nuanțe în scopul evitării unei încadrări juridice corecte ori al limitării răspunderii penale.
De asemenea, s-a reținut că încadrarea juridică este conformă dispozițiilor legale reținute și în mod corect prima instanță nu a apreciat că activitatea materială a inculpaților este urmarea unor acte dispersate, fără legătură între ele.
S-a motivat, de asemenea, că și pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate în raport de disp.art.72 cod penal iar urmărirea penală și cercetarea judecătorească s-au desfășurat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, inclusiv a dreptului la apărare al inculpaților.
Ca urmare, s-a apreciat că motivele de apel invocate de inculpați nu sunt întemeiate, sentința primei instanțe fiind temeinică și legală, așa încât apelurile declarate au fost respinse, ca fiind nefondate.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs, în termen, inculpații și, care au criticat hotărârile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie.
În memoriul depus la dosar, recurentul inculpat a criticat hotărârile sub aspectul netemeiniciei acestora, susținând că la aplicarea pedepsei nu au fost avute în vedere împrejurarea că partea vătămată și-a retras plângerea întrucât prejudiciul a fost recuperat integral și nici situația sa personală, respectiv că are trei minori în întreținere și este unica persoană din familie care realizează venituri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și reținerea la încadrarea juridică a faptei disp.art.74 Cod penal, cu aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, întrucât acesta a recunoscut fapta și o regretă iar prejudiciul a fost acoperit.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, a criticat ambele hotărâri de nelegalitate și netemeinicie, susținând, ca și în fața instanței de apel, că încadrarea juridică dată faptei comisă de acesta este greșită, urmare interpretării greșite a probatoriilor administrate în cauză, arătând că în opinia sa, fapta de a înțepa cauciucul mașinii nu poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat așa cum s-a hotărât prin soluțiile recurate, ci doar a infracțiunii prev. de art.217 cod penal, ori, eventual, a celei prev. de art.264 sau art.26 rap. la art.208-209 din același cod.
De asemenea, recurentul a invocat nelegalitatea sesizării instanței față de procedura prezentării materialului de urmărire penală, deoarece inculpatului nu i-a fost respectat dreptul la apărare prin nepronunțarea de către procuror asupra cererii formulată de acesta privind schimbarea încadrării juridice a faptei, situație ce ar fi atras restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale. Susține, totodată, că nici instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptei, motiv pentru care, invocând incidența disp. art.3859pct.9 și 10 cod proc. penală, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar, la instanța de apel.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate, circumscrise cazurilor de casare prev. de art.3859pct.9, 10, 14 și 18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art.3856alin.2 și 3 cod proc. penală, reține următoarele:
Situația de fapt, împrejurările comiterii faptei și vinovăția inculpaților au fost corect reținute de instanța de fond și confirmate de tribunal, probele și mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale, respectiv plângerile și declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele foto, procesele verbale de percheziție domiciliară, procesul verbal de conducere în teren din 15 ianuarie 2009, procesul verbal de predare-primire a bunurilor sustrase și declarațiile inculpaților fiind corect analizate și interpretate, din coroborarea lor rezultând că în noaptea de 20 decembrie 2008, în loc public, inculpații, și, prin acțiuni conjugate, au deposedat pe partea vătămată de o geantă în care se aflau bani și bunuri, inclusiv acte de identitate, autorii faptei însușindu-și suma de circa 1.800 lei.
Rezultă din probatoriile administrate că în atingerea scopului demersului infracțional, inculpatul a condus autoturismul marca BMW cu nr.de înmatriculare - pe direcția B - B pentru a înmâna unei mătuși anumite documente, însoțit fiind de coinculpații și, iar la întoarcere a oprit în stația de pe DN 2 în orașul Râmnicu S, cu intenția declarată de a se odihni.
În realitate însă, cei trei inculpați, văzând că partea vătămată alimenta cu carburant autoturismul Break cu nr.de înmatriculare - au hotărât să sustragă bunuri ori alte valori din autoturism, folosind metoda "pneului înțepat". În acest scop, inculpatul a coborât din autoturismul BMW și profitând de lipsa părților vătămate care intraseră în incinta stației să achite benzina, acesta a înțepat cu ajutorul unui briceag pneul din dreapta spate după care s-a întors la mașină.
Inculpații au așteptat ca partea vătămată să plece din stația, au urmărit-o circa 100m și când aceasta a oprit pentru a schimba cauciucul, a fost oprit și autoturismul BMW în fața unui vehicul mai mare ce împiedica observarea sa, iar inculpatul - s-a apropiat de autoturismul și profitând de neatenția proprietarilor a deschis portiera și de pe scaunul din dreapta față a sustras o geantă de damă în care se aflau bani, circa 1.800 lei, bijuterii din aur și actele de identitate ale soților.
După revenirea în autoturismul BMW, inculpatul - a cercetat conținutul genții, a reținut suma de bani găsită iar geanta în care se aflau și celelalte bunuri a fost aruncată în mod întâmplător, fiind găsită la câteva zile după comiterea faptei și predată ulterior părții vătămate.
Suma de bani sustrasă a fost ulterior împărțită de către inculpatul - celor trei participanți la comiterea faptei, aceștia recunoscând primirea unei părți din aceasta.
Deși, inițial, inculpații nu au recunoscut comiterea infracțiunii de furt calificat ulterior, după prezentarea probelor concludente și la care s-a făcut referire anterior, aceștia au recunoscut întreaga activitate infracțională, dovadă fiind declarațiile date la urmărirea penală, când, audierea fiecăruia s-a făcut în prezența apărătorului ales ori desemnat din oficiu.
Activitatea infracțională însă, așa cum a fost descrisă în precedent, nu a fost contestată de către vreunul dintre inculpați, recurentul fiind nemulțumit numai de încadrarea juridică stabilită, susținând că în opinia sa fapta ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prev. de art.217 cod penal, complicitate la furt calificat prev. de art.26 rap. la art.208-209 cod penal ori de favorizare a infractorului prev. de art.264 cod penal.
Asemenea apărări în mod corect au fost înlăturate de instanța de fond precum și de către tribunal, fiind respinse cererile de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii, având în vedere că chiar dacă inculpații nu recunosc existența unei înțelegeri prealabile privind sustragerea de bunuri, este evident, din modul de operare, că între ei a existat o înțelegere, cel puțin tacită, câtă vreme fiecare inculpat a exercitat o activitate de natură să garanteze succesul acțiunii de sustragere a bunurilor iar însușirea unei părți din suma de bani găsită în geanta părții vătămate nu a fost contestată ne niciunul dintre inculpați.
Curtea reține că deși activitatea desfășurată de recurentul a constat numai în înțeparea pneului autoturismului părții vătămate, aceasta nu poate fi privită doar ca o activitate de distrugere, câtă vreme aceasta a fost determinantă în realizarea rezoluției infracționale, fără o asemenea acțiune succesul operațiunii de sustragere fiind incert. Spre această concluzie conduce atât faptul că acest inculpat a mai fost condamnat pentru infracțiunea de furt calificat prin folosirea aceleiași metode, respectiv a " pneului înțepat"cât și din faptul că deși s-a susținut că oprirea autoturismul BMW în stația a fost făcută pentru ca șoferul acesteia, în persoana inculpatului, să se odihnească, în realitate rezultă că scopul opririi l-a constituit sustragerea de bunuri din autoturismul oprit pentru alimentare, imaginile surprinse de camere video din stația relevând atitudinea disimulată a inculpatului de alimentare cu carburant, fapt observat și relevat de partea vătămată în declarațiile sale.
Nici apărarea făcută de același inculpat, în sensul că încadrarea juridică a faptei ar putea fi aceea de complicitate la furt calificat ori favorizarea infractorului nu poate fi primită, având în vedere că acțiunea inculpatului, așa cum a fost descrisă anterior, nu reprezintă un ajutor dat altei persoane ce comite o faptă penală, așa cum prevăd disp. art.26 cod penal ori art.264 cod penal, între inculpați existând o înțelegere tacită în scopul sustragerii de bunuri, căci altfel nu se justifică în nici un mod care a fost motivul pentru care cei trei inculpați au pornit din B cu autoturismul către B și retur, nici unul dintre ei neoferind o explicație plauzibilă în acest sens. Mai mult, inițial inculpatul a pretins că nici nu îl cunoaște pe inculpatul, ulterior dovedindu-se că între cei trei inculpați existau relații de prietenie ori chiar de rudenie.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că încadrarea juridică stabilită de instanțele anterioare corespunde faptei și vinovăției inculpatului, așa încât toate criticile invocate de acesta vizând nelegala condamnare pentru infracțiunea de furt calificat nu se justifică, recursul fiind, sub acest aspect, nefondat.
În ceea ce privește critica vizând modalitatea defectuoasă a cercetării și respectiv, judecarii inculpatului, Curtea reține că acestea s-au realizat cu respectarea garanțiilor procesuale, inclusiv în privința dreptului la apărare, inculpatul fiind asistat pe tot parcursul procesului de apărători aleși, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezența unuia dintre apărătorii delegați de titularul cauzei, inculpatul a declarat că își menține toate declarațiile date în fața organelor de urmărire penală și procurorului, cunoaște încadrarea juridică a faptei și nu are alte probe de formulat în apărare.
Cum urmărirea penală și punerea în mișcare a acțiunii a privit infracțiunea de furt calificat, nu poate fi reținută susținerea recurentului-inculpat că procurorul nu s-a pronunțat asupra cererii sale din 19 ianuarie 2009 vizând schimbarea încadrării juridice a faptei, câtă vreme aceasta nu a mai fost susținută cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 28 ianuarie 2009, fila 105
Prin urmare, și sub acest aspect, criticile invocate de recurent sunt neîntemeiate.
Referitor la individualizarea pedepselor, critică circumscrisă cazului de casare prev. de art.3859pct.14 cod proc. penală, ce a fost invocată de ambii inculpați, Curtea reține că instanța de fond a evaluat în mod corect criteriile generale cuprinse în art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei care este unul ridicat, dedus atât din modul de operare cât și din frecvența comiterii unor astfel de fapte, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, circumstanțele comiterii, respectiv de către mai multe persoane, din loc public și pe timp de noapte, precum și față de persoana fiecăruia dintre inculpați, soluție fiind confirmată, în mod corect, de tribunal.
Astfel, în mod just, s-a apreciat de către ambele instanțe că sub aspectul cuantumului pedepsei este pe deplin justificată aplicarea unei sancțiuni mai severe inculpatului, care a comis infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a) cod penal, atrasă de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.226/2007 a Judecătoriei sectorului 3 B, fiind liberat condiționat la 8 octombrie 2008, cu un rest neexecutat de 174 zile închisoare, așa încât față și de dispoziția instanței vizând menținerea liberării condiționate pentru acest rest, se concluzionează că aplicarea unei pedepse în apropierea limitei minime a textului de lege incriminator este o pedeapsă corect individualizată și nu se impune reducerea acesteia.
Și sancțiunea aplicată inculpatului - de 3 ani închisoare corespunde exigențelor cerute de art.52 cod penal și criteriilor cuprinse în art.72 cod penal, situația personală a acestuia legată de antecedentele penale și circumstanțele socio-familiale justificând aplicarea unei pedepse la minimul special, ca și în cazul inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, însă în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei, așa cum au fost expuse anterior, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea cuantumului pedepsei, așa cum s-a solicitat și nici schimbarea modalității de executare, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art.81 alin.1 lit.c ori 861alin.1 lit.c cod penal în sensul că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea, constatând că soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice sub toate aspectele iar criticile invocate sunt neîntemeiate, potrivit disp. art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.
De asemenea, constatând că inculpații au fost reținuți și arestați preventiv în prezenta cauză, în temeiul disp. art.383 alin.2 cod proc. penală combinat cu art.88 cod penal, se va dispune computarea de la data de 8 ianuarie 2009, la zi, pentru ambii inculpați.
Văzând și disp. art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui G și, născut la 13 ianuarie 1985, deținut în Penitenciarul Mărgineni și, fiul lui și, născut la data de 30 septembrie 1974, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.184/20.08.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentinței penale nr.161 din 28.04.2009 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat.
din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 8 ianuarie 2009 la zi, pentru ambii inculpați.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 15o lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul la plata sumei de 45o lei cu același titlu, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu apărător desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Fiind în concediu fără plată, Fiind în concediu fără plată,
se semnează de președintele instanței se semnează de președintele instanței
Grefier,
Red. NI/Tehnored.
6 ex./26 noiembrie 2009
Dosar apel nr- Trib. B
Judec. apel /G
Dosar fond nr- Judec. Rm.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Gabriela Diaconu
