Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 796/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1222/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.796
Ședința publică de la 2 IUNIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr.279 din data de 7 MAI 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I- Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat învederează instanței că, prin cererea de recurs promovată, se solicită reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, al cărei cuantum îl apreciază ca fiind mult prea mare în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii fapte precum și cele personale ale inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prev de art.74-76 Cod penal, a se avea în vedere atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a faptelor, împrejurarea că inculpatul a colaborat cu organele de cercetare, are un copil minor în întreținere, prejudiciul a fost recuperat, astfel încât, în opinia sa, apreciază că o pedeapsa aplicată într-un cuantum mai mic își poate atinge scopul coercitiv.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea celor două hotărâri pronunțate, ca fiind legale și temeinice, apreciind că pedeapsa aplicată este corect individualizată, conform criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, la stabilirea acesteia ținându-se cont de limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, gradul de pericol social al infracțiunii, modul si împrejurările comiterii acesteia - furt calificat și port fără drept de cuțit, dar și persoana inculpatului care este recidivist - postcondamnatoriu, precum și atitudinea sinceră constantă avută în vedere pe întreg procesul penal.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită clemența instanței în sensul de a se dispune reducerea pedepsei.
CURTEA
Prin sentința penală nr.211/19.03.2009 Judecătoria Sectorului 2 Bac ondamnat pe inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. f și alin. 2 lit.b cu Cod Penal aplic. art. 37 lit.a
Cod PenalÎn temeiul art. 1 ind.1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat inculpatul la 5 luni închisoare.
În temeiul art. 61.Cod Penal a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin 740/19.06.2006 a Tribunalului București și contopirea pedepselor aplicate cu restul neexecutat de 664 de zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b
Cod PenalA menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată durata preventiei de la 28.01.2009 la zi.
A luat act că partea vătămată nu se constituie parte civilă în cauză.
A obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în data de 28.01.2009, inculpatul, în timp ce se afla în autobuzul 101, între stațiile și inculpatul s-a așezat în spatele părții vătămate și a sustras din geanta acesteia portofelul care conținea suma de 1800 lei și cartea de identitate. În momentul în care autobuzul a oprit în stația inculpatul a coborât în grabă, fiind urmat de partea vătămată care sesizase comiterea infracțiunii și a început să strige, solicitând ajutorul publicului. Inculpatul a fost imobilizat de organele de poliție, care se aflau în urmărirea sa, încă de la urcarea în autobuz, moment în care a aruncat la picioare portofelul sustras.
La percheziția corporală efectuată asupra inculpatului s-a găsit, în mâna, un cuțit cu lama de 7 cm.
a fost recunoscut de partea vătămată și a fost restituit acesteia.
Situația de fapt este dovedită cu procesul verbal de cercetare la fața locului, de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile părții vătămate, ale martorului, care a văzut momentul în care, fiind imobilizat de organele de poliție, inculpatul a aruncat pe jos portofelul mobil, declarațiile inculpatului, care recunoaște comiterea infracțiunii, precum și procesul verbal de percheziție corporală.
Prima instanță a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 al1, 209 al.1 lit. f Cod penal, respectiv într-un mijloc de transport în comun, cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa aplicată prin 740/2006 a Tribunalului București, din care inculpatul a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă de 664 de zile.
Fapta inculpatului de a purta asupra sa, în autobuz, un cuțit cu lama de 7 cm, constituie infracțiunea prev. de art. 1 ind.1 din Legea 61/1991.
În baza dispozițiilor art.52 și 72.Cod Penal, art.37 lit.a Cod Penal, în raport de atitudinea sinceră a inculpatului, dar și de faptul că acesta este recidivist și a perseverat în activitatea infracțională, precum și de gravitatea faptei în concret, s-a apreciat de prima instanță că o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, constituie o corectă individualizare a sancțiunii penale.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei, pe care o apreciază prea mare în raport cu fapta comisă și cu circumstanțele sale personale.
Tribunalul, prin decizia penală nr. 279/A/30.03.2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, arătând că din considerentele avute în vedere de prima instanță, o reducere a cuantumului pedepsei nu se justifică, fiind necesar ca inculpatul să execute o pedeapsă aptă să își realizeze scopul preventiv și educativ.
Tribunalul a constatat că prima instanță a reținut corect faptele, și a procedat la o justă individualizare a pedepsei.
Fapta reținută a fost corect încadrată juridic de prima instanță, iar la individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere atât starea de recidivă a inculpatului care a demonstrat perseverență infracțională, atitudinea procesuală a acestuia, pericolul social concret al faptei, modalitatea comiterii faptei și urmarea produsă, considerând întemeiat că scopul pedepsei se realizează prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executare în regim de detenție.
Tribunalul a reținut totodată că instanța de fond a făcut o interpretare judicioasă a criteriilor generale prev. de art. 72.Cod Penal și a dat eficiență cuvenită stării de recidivă postcondamnatorie în care a fost săvârșită fapta dedusă judecății, cuantumul pedepsei reflectând atât gravitatea faptei, perseverența infracțională dar și atitudinea sinceră de recunoaștere a faptei de către inculpat.
Tribunalul a constatat că solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei este nejustificată în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, de împrejurarea că inculpatul este recidivist, iar prima instanță a dat dovadă de suficientă clemență în ceea ce-l privește ținând seama și de atitudinea constant sinceră adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele de apel și arătând că este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală. Inculpatul solicită reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate, al cărei cuantum îl apreciază ca fiind mult prea mare în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei precum și de cele personale ale inculpatului. Solicită a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prev. de art.74-76 Cod penal, a se avea în vedere atitudinea sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor, împrejurarea că inculpatul a colaborat cu organele de cercetare, are un copil minor în întreținere, prejudiciul a fost recuperat.
Examinând sentința penală și decizia instanței de apel, în raport de cazul de casare prevăzut la art. 385 ind. 9 pct. 14.C.P.P. Curtea constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Instanța de apel a constatat în mod corect că toate criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
Prima instanță a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului, care rezultă din propriile declarații de recunoaștere, coroborate cu declarațiile martorului și declarațiile părții vătămate, precum și cu mențiunile procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante și cele ale procesului verbal de percheziție corporală.
Referitor la solicitarea de a se aprecia asupra incidenței cazului de casare prevăzut de art. 3859punctul 14 Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanță a aplicat o pedeapsă corect individualizată, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu, suferind anterior o condamnare pentru infracțiuni mai grave, de trafic de droguri de mare risc.
Curtea apreciază că ambele instanțe, de fond și apel, au stabilit în mod corect cuantumul pedepsei, în condițiile în care inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, pedeapsa aplicată anterior fiind de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, iar fapta dedusă azi judecății este comisă în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei aplicate anterior.
Toate aceste împrejurări conduc la concluzia că scopul pedepsei aplicată anterior nu a fost atins, fiind necesară stabilirea unei pedepse corespunzătoare, într-un cuantum mai ridicat, pentru atingerea scopului preventiv și educativ al acesteia.
Curtea constată totodată că inculpatul se face vinovat și de comiterea infracțiunii de port nelegal de armă, întrucât asupra acestuia a fost găsit, în mâna, un cuțit cu lama de 7 cm, pe care în mod evident inculpatul se pregătea să îl folosească împotriva părții vătămate, din moment ce, la momentul imobilizării, îl avea în mână, ceea ce denotă o deosebită periculozitate a acestuia, astfel că instanța de fond a dat dovadă de clemență aplicând inculpatului o pedeapsă îndreptată spre minimul prevăzut de lege.
În consecință, având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, atitudinea procesuală a acestuia, precum și modalitatea concretă de comitere a faptei, Curtea apreciază că o reducere a pedepsei sub cuantumul stabilit de instanța de fond potrivit art. 72.Cod Penal, nu se justifică.
Cât privește reținerea circumstanțelor atenuante, la care face referire inculpatul în cererea sa, Curtea constată că nu este incidentă niciuna dintre situațiile prev. de art. 74 lit. a,b,c Cod Penal, întrucât inculpatul este recidivist, astfel că nu se poate aprecia că anterior a avut o bună conduită, iar prejudiciul a fost recuperat nu ca urmare a vreunei acțiuni a inculpatului ci ca o consecință a faptului că a fost surprins în flagrant.
În ce privește atitudinea sinceră, aceasta este, de asemenea, consecința faptului că inculpatul a fost surprins în flagrant de organele de poliție, fără a căror intervenție este foarte posibil ca inculpatul să fi acționat violent împotriva părții vătămate. Atitudinea sinceră, în sensul că inculpatul nu a negat comiterea faptei, a fost avută în vedere de prima instanță la stabilirea unei pedepse îndreptate spre minimul special, astfel că, în raport de celelalte circumstanțe ale inculpatului, Curtea constată că nu se justifică reducerea pedepsei sub minimul special prev.de lege.
Curtea constată totodată că în cauză nu sunt incidente alte cazuri de casare, prevăzute de art. 385 ind. 9.C.P.P. care să poată fi luate în considerare din oficiu.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, urmează a respinge recursul declarat de inculpatul, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe recurentul -inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punct 1 litera b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr. 279/A/7.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
În baza art. 38517al.4 rap. la art. 383 alin.2 deduce C.P.P. perioada de la 28.01.2009 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul recurent la plata sumei de 300 de lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. RM
2 ex./9.06.2009
Trib. B Secția I Penală
Jud.,
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
