Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 797/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 797
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor penale, avand ca obiect "furtul calificat (art.209 Cod penal)", declarate de inculpatii, fiul lui si -, nascut la 19.11.1986 și, fiul lui si, nascut la 11.07.1987 - detinuti in Penitenciarul I, impotriva deciziei penale nr.362 din 02.10.2009 pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat desemnat din oficiu și inculpatul recurent asistat de avocat care substituie pe avocat din oficiu Lipșa, cu delegatii la dosar.
Lipsă procedură de citare cu partea civila intimată.
S-a făcut referatul de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Instanta constată lipsa de procedura cu partea civila intimată, dupa care, interpelati fiind, inculpatii si precizează, pe rand, că nu doresc să dea declaratii in fata instantei de recurs, isi mentin declaratiile date pana in aceasta fază procesuală, recursurile vizează numai redozarea pedepsei și nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursurilor.
Avocat solicita admiterea recursului, casarea hotararii atacate și in rejudecare - redozarea pedepsei aplicată inculpatului sub minimul prevăzut de lege, ținând cont de circumstanțele atenuante, personale ale inculpatului, de faptul că a recunoscut fapta deși pe parcursul procesului a avut o atitudine oscilantă.
Consideră că, scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevazut de lege.
In concluzie solicită redozarea pedepsei in ceea ce-l priveste pe inculpatul, cu darea unei eficiențe mai largi circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse sub limita stabilită de instanța de apel. Oficiu neachitat.
Avocat avand cuvantul, solicita admiterea recursului in temeiul disp. art.385 ind.9 alin.14 Cod procedura penala. A se avea in vedere modalitatea de savarsire a faptei, a recunoscut fapta savarsita, are un grad un grad ridicat de instruire.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, solicită, potrivit art.385 ind.15 Cod procedura penala, respingerea recursurilor ca nefondate, apreciaza ca instanta de fond si cea de apel au realizat o individualizare judicioasă a pedepselor, respectând criteriile prevazute de art.72 Cod penal.
Avand ultimul cuvant solicita admiterea recursului, considera ca pedeapsa de 1 an si 8 luni aplicata de prima instanta este prea mare față de fapta savarsita.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita admiterea recursului, in sensul de a i se reduce pedeapsa aplicata de prima instanta, respectiv de 1 an si 8 luni, o consideră prea mare, impotriva acestei hotarari nu a formulat apel. A se avea in vedere că, partea vatamata nu a depus nici o plangere, nici o sesizare cu privire la prejudiciu.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Dupa deliberare,
CURTEA DE APEL
Analizând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 2266/25.06.2009 a Judecătoriei Iași au fost condamnați inculpații:
1.-, fiul lui și, născut la 11.07.1987 în I, domiciliat în sat, comuna, jud. I, -, concubinaj - 2 (doi) copii minori,cu antecedente penale, la:
- 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. "a, g, i" Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. "c" Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. "b" Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. "c" Cod penal și art. 80 Cod penal;
- 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. "a, g, i" Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. "c" Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. "c" Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. "c" Cod penal și art. 80 Cod penal, și art. 33 lit. "a" Cod penal.
În baza disp. art. 33 lit. "a" și art. 34 alin. 1 lit. "b" Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor, inculpatul - urmând a executa pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.
S-a aplicat pedeapsa accesorie, interzicându-i-se inculpatului -, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. "a" teza II și lit. "b" Cod penal.
În baza disp. art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest pentru inculpatul -, iar, în baza disp. art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțată (1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare) perioada executată, de la data de 23.01.2009 la zi.
2., fiul lui și -, născut: 19.11.1986 în I, domiciliat în sat, comuna, jud. I, -, fără copii minori, recidivist, la 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. "a, g" Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. "c" Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. "c" Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. "c" Cod penal și art. 80 Cod penal, și cu art. 37 alin. 1 lit. "a" Cod penal.
În baza disp. art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate, pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 434 zile din pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2407/07.08.2008 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare (contopire pedepse - arestat la data de 19.06.2008 și liberat condiționat la data de 13.01.2009), precum și contopirea acestui rest de pedeapsă rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată pentru prezenta infracțiune, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.
S-a aplicat pedeapsa accesorie, interzicându-i-se inculpatului, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. "a" teza II și lit. "b" Cod penal.
În baza disp. art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest pentru inculpatul, iar, în baza disp. art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțată - 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare-perioada executată, de la data de 23.01.2009 la zi.
3), fiul lui și -, ns. 30.05.1986 în I, domiciliat în sat, comuna,jud. I, -, studii - 7 (șapte) clase, ocupația muncitor, fără antecedente penale, la 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. "a, g" Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. "c" Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. "c" Cod penal.
În baza disp. art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.
În baza disp. art. 82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare de 3 (trei)ani și 2(două)luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 71 alin. 5.
Cod Penal4)-, fiul lui și,născut: 09.03.1988 în I,domiciliat în sat, comuna, jud. I, -, studii -10 (zece) clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, la 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal.
În baza disp. art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.
În baza disp. art. 82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare de 3 (trei) ani și 2 (două) luni.
S-a atras atenția inculpatului - asupra disp. art. 83 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului - asupra disp. art. 71 alin. 5 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată Consiliul Local al comunei, jud. I, nu a formulat pretenții civile,prejudiciul fiind recuperat, cf. art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală.
În baza disp. art. 14, 15 și 346 Cod procedură penală s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliată în sat, comuna, jud. I, rap. și la art. 998-999 Cod civil.
În baza disp. art. 189 și art. 191 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul - să achite suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu (delegația cu nr. 2058/2009 emisă de Baroul Iași ), s-a dispus a fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În baza disp. art. 189 și art. 191 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să achite suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu (delegația cu nr. 2063/2009 emisă de Baroul Iași ), s-a dispus a fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În baza disp. art. 189 și art. 191 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să achite suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu apărător oficiu (delegația cu nr. 2506/2009 emisă de Baroul Iași ), s-a dispus a fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În baza disp. art. 189 și art. 191 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul - să achite suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut: În ziua de 03.11.2008, inculpatul - s-a întâlnit cu inculpatul -, și, împreună, au mers la pădure pentru a cumpăra lemne. În aceste împrejurări, inculpatul - i-a propus inculpatului - ca, împreună, să sustragă plasă sudată din gardul de protecție al bazinului de apă potabilă, din satul, comuna, jud. Inculpatul - a fost de acord, iar, în jurul orei 21,00aceleiași zile s-au deplasat cu căruța sa la locuința lui -.
Inculpatul - a luat de la domiciliul său și doi clești tip "gură de ", pentru a tăia plasa sudată de la gard.
În jurul orei 2230, inculpații - și au ajuns la bazinul de apă potabilă și, cu ajutorul unui clește, au tăiat din gard un număr de 20 plase, pe care, împreună, le-au încărcat în căruță.
După sustragerea plaselor sudate, cei doi s-au întors spre satul, comuna, jud. I, unde au ajuns în jurul orei 0230zilei de 04.11.2008. Ajungând în satul, au mers la locuința martorului, căruia i-au oferit plasele sudate spre vânzare, fără a-i spune despre proveniența acestora. Martorul s-a înțeles cu cei doi să cumpere plasele sudate cu suma de 400 lei, urmând ca banii să le fie dați ulterior. În aceste condiții cei doi inculpați au descărcat plasele sudate și le-au depozitat în curtea locuinței martorului.
A doua zi, organele de poliție au recuperat plasele sustrase și le-au restituit reprezentantului Consiliului Local, în calitate de parte vătămată.
În după-amiaza zilei de 16.01.2009, inculpații - și și numiții - și, au plecat cu două căruțe încărcate cu lemne din localitatea, pentru a le vinde în comuna, jud.
Ajungând, în jurul orei 17,00, în localitatea din comuna, aceștia s-au oprit în dreptul locuinței inculpatului. Inculpatul -, care se cunoștea cu a strigat la acesta și, după ce a ieșit în curte, i-a cerut un de coceni de porumb pentru a da de mâncare la cai. Inculpații și celelalte persoane au descărcat apoi lemnele din căruțe pentru a le mai tăia, după care le-au reîncărcat, solicitându-i și inculpatului să-i însoțească, pentru a-i ajuta să le vândă. În aceste condiții, toți cinci au plecat cu căruțele spre satul, în drum oprindu-se la un magazin din satul, unde vânzător de serviciu era numitul. Aici, cu toții au băut câte o bere, după care și-au continuat drumul spre localitatea, comuna, jud.
După ce au vândut lemnele, inculpații și celelalte persoane au oprit la un magazin din satul, de unde și-au cumpărat alimente și băuturi alcoolice, după care au revenit la locuința lui, unde au ajuns în jurul orei 21,00. Observând că peste drum de locuința inculpatului se afla o casă în construcție, iar în curte erau depozitați mai mulți bolțari din BCA, inculpatul -, le-a propus celorlalți să-i sustragă.
, - și au fost de acord, rămânând într-una dintre căruțe.
Inculpatul -, a tras căruța sa lângă gardul locuinței părții vătămate, după care, împreună cu învinuitul -, a escaladat gardul pătrunzând în curtea părții vătămate. Inculpații și au rămas în drum, lângă gard, primind de la cei doi bolțari din BCA, pe care îi așezau în căruța inculp. -. Martorul nu a participat, în nici un mod, la comiterea faptei.
Din curtea locuinței părții vătămate, au sustras un număr de 39 bolțari din BCA și după sustragerea bolțarilor, inculpatul a rămas la domiciliul său, iar ceilalți au plecat spre comuna. Ajungând la ieșirea din satul, inculpații au fost observați de către martorul -, care a văzut că, în căruța în care se afla inculpatul -, se aflau bolțarii.
Această situație de fapt a fost rezultatul coroborării materialului probatoriu administrat, la care s-au adăugat declarațiile date de cei doi inculpați - și atunci când au fost prezentați magistratului cu propunere de arestare preventivă, declarații în care cei doi inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost expuse în actul de sesizare, act de sesizare ce corespunde sesizării instanței de judecată cu propunerea de arestare preventivă ca încadrare juridică și evenimente de fapt.
Se observă din declarațiile inculpaților că aceștia au prezentat versiuni distorsionate a situației de fapt, probabil pentru că poziția procesuală a acestora (inculpați) nu le este deloc ușor de acceptat. Susținerea că au fost amenințați cu lovirea dacă nu recunosc săvârșirea faptei este un aspect ce ține de derularea anchetei pe parcursul urmăririi penale, părțile având posibilitatea să se adreseze cu o plângere penală împotriva persoanei vinovate organului competent. Dar, inculpații au fost audiați și de către un magistrat, unde nu se poate susține că nu au fost respectate principiile de bază ale dreptului și nu s-a adoptat o atitudine corespunzătoare derulării unui act jurisdicțional.
Fiind dovedită astfel vinovăția inculpaților sub forma intenției directe, conform art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, în drept, judecătoria a reținut că:
1) Faptele inculpatului - care, în noaptea de 03/04.11.2008, împreună cu, a sustras, prin tăiere, un număr de 20 de plase de sârmă pe care le-a comercializat, iar, în noaptea de 16/17.01.2009, împreună cu și - - minor, în vârstă de 15 ani, și, a sustras, prin escaladare, un număr de 39 de bolțari, din curtea locuinței părții vătămate, pe care i-a depozitat la locuința sa, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "furt calificat" prevăzute de art. 298 alin. 1, 209 alin. 1, lit. a, g și i Cod penal, respectiv art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. a, g și i Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
2) Fapta inculpatului - care, în noaptea de 03/04.11.2008, împreună cu inculpatul -, a sustras, prin tăiere, un număr de 20 de plase de sârmă, pe care le-a comercializat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "furt calificat" prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal.
3) Fapta inculpatului care, în noaptea de 16/17.01.2009, împreună cu - și - minor, în vârstă de 15 ani și, a sustras un număr de 39 de bolțari, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "furt calificat" prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
4) Fapta inculpatului care, în noaptea de 16/17.01.2009, împreună cu inculpații -, și -, a sustras un număr de 39 de bolțari, fără a avea cunoștință de vârsta minorului pe care, în acea seară, l-a întâlnit prima oară, fiind din satul vecin, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "furt calificat" prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. a, g Cod penal.
La individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaților s-a ținut cont de dispozițiile art. 72 Cod penal ce indică criteriile generale de individualizare, și anume: dispozițiile părții generale din Codul, limitele de pedepse prevăzute de lege; gradul de pericol social al faptelor săvârșite; persoana inculpaților; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru inculpatul -, prima instanța a avut în vedere antecedența acestuia (fila 63 dosar urmărire penală), în sensul că figurează cu mai multe condamnări definitive pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, dar s-a apreciat și că prejudiciul cauzat Consiliului Local a fost restituit. Astfel, s-a reținut în favoarea inculpatului - circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal, sens în care se fost condamnat acest inculpat la câte o pedeapsă prevăzută în textele de încriminare, pedeapsă ce a fost coborâtă sub minimul special, datorită reținerii circumstanței atenuante judiciare. S-a mai dispus contopirea pedepselor aplicate, precum și ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim privativ de libertate. S-a optat pentru această modalitate de executare avându-se în vedere persistența infracțională a inculpatului, modalitatea de săvârșire a faptelor, urmarea produsă și realizarea faptelor cu un infractor minor.
Pentru inculpatul, prima instanță a avut în vedere starea de recidivă postcondamnatorie în care se situa atunci când a realizat actul infracțional (în cursul restului de pedeapsă rămas neexecutat de 434 zile din pedeapsa rezultantă de 3,6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2407/2008 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare, datorită contopirii mai multor pedepse, a fost arestat la data de 19.06.2008 și liberat condiționat la data de 13.01.2009) și realizarea infracțiunii împreună cu un minor. Dar, raportat la atitudinea sinceră adoptată cu ocazia audierii de către magistratul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, i-a acordat acestuia circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal.
Pentru acestea, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă prevăzută în limitele textului de încriminare, ce a fost coroborată sub minimul special prin reținerea circumstanței atenuante judiciare, pedeapsă ce s-a dispus a fi executată în regim privativ de libertate. S-a optat pentru această modalitate de executare având în vedere persistența infracțională și săvârșirea infracțiunii împreună cu un minor.
Pentru inculpații și -, prima instanță a reținut fie atitudinea de recunoaștere a faptei (pentru inculpatul - pe parcursul urmăririi penale, fie recuperarea prejudiciului către Consiliul Local ). Astfel, au fost condamnați ambii inculpați la câte o pedeapsă legală prevăzută în limitele textului de încriminare, pedepse ce au fost coborâte sub minimul special, datorită reținerii circumstanțelor atenuante judiciare indicate, pedepse cu privire la care s-a dispus să fie executate în regimul suspendării condiționate. S-a optat pentru această modalitate de executare avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale și atitudinea dovedită pe parcursul procesului penal.
În ceea ce privește starea de arest preventiv pentru inculpații - și, prima instanță a reținut următoarele:
Din probele administrate până în prezent, prima instanță a reținut existența unor indicii temeinice, în sensul că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul emis la data de 18.02.2009 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, fiind îndeplinite exigențele art. 143 Cod procedură penală. A mai reținut judecătoria că, potrivit art. 68/1 din Codul d e procedură penală, sunt indicii temeinice atunci când din datele existente in cauza rezultă presupunerea rezonabilă ca persoana fata de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penala a săvârșit fapta, noțiunea de indicii temeinice neputându-se confunda cu aceea de probe certe de vinovăție. Judecătoria a apreciat, totodată, că în materia măsurilor preventive prezumția de nevinovăție trebuie sa fie o constantă, evitându-se judecarea fondului cauzei și deci recurgerea la probele certe de vinovăție în vederea angajării răspunderii penale. A reținut deci judecătoria că existenta unei presupuneri rezonabile în sensul că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși in judecată, rezultă, în speța dată, din existenta unui ansamblu de date verosimile și credibile, care, toate împreună, în analiza dialectică a cauzalității lor, conturează un ansamblu de indicii temeinice, în sensul noțiunii prevăzute de art. 143 din Cod procedură penală, fără a se confunda cu probele certe de vinovăție.
În aprecierea elementelor de fapt, judecătoria s-a bazat pe principiul probei "dincolo de orice îndoială rezonabilă", însă a admis că o asemenea probă certă de vinovăție vizează mai cu seama fondul cauzei, temeiurile arestării preventive putând rezulta și dintr-un ansamblu de indicii sau de prezumții necontestate, suficient de grave, precise și concordante. Astfel, în cauza de față, cei doi inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor, declarațiile lor fiind confirmate de restul mijloacelor de proba administrate în cauză, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesele-verbale de cercetare la fata locului și planșele foto, declarațiile celorlalți doi coinculpați, procesele-verbale de predare-primire a sârmei de plasa sustrase, procesele-verbale de luare in custodie si procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare în prezenta martorilor asistenți, alte înscrisuri - probatorii din care rezultă, în detaliu, particularitățile conduitei infracționale ale fiecăruia dintre cei doi inculpați, respectiv cine este autorul inițiativei infracționale, precum și împărțirea rolurilor în contextul desfășurării acțiunii infracționale.
A mai reținut, totodată, prima instanță, că la alegerea măsurii preventive fata de inculpații sus-menționați, au fost avute in vedere dispozițiile art. 136 alin. (1) si alin.(3) Cod procedură penală, precum si criteriile enumerate de art. 136 alin. (8) Cod procedură penală si anume gradul de pericol social al infracțiunilor pretins a fi comise de către inculpați, persoana inculpaților, primul dintre aceștia fiind cunoscut cu antecedente penale - fiind condamnat in minorat, iar cel de-al doilea fiind recidivist, precum si scopul masurilor preventive.
Prima instanță a reținut, totodată, că în speța dată, sunt întrunite cumulativ exigențele art. 148 alin.(1) lit. f) din Codul d e procedura penala si anume pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt trimiși in judecata ambii inculpați este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea in liberate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publica.
Pericolul concret pentru ordinea publica rezulta din modul de operare al inculpaților, din urmarea produsă și din perseverența ilicită a inculpaților, cu privire la care exista probe (în sensul indiciilor temeinice) și motive credibile de a bănui ca au săvârșit faptele in dauna celor doua părți vătămate, măsura arestării preventive care a fost dispusa împotriva acestora având drept scop și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, prima instanță a arătat că au fost avute în vedere totodată și valorile sociale ocrotite de lege, reprezentate de patrimoniul persoanei, precum si capacitatea redusa a inculpaților de a conștientiza pe deplin comportamentul lor antisocial, raportat atât la valorile comunității din care fac parte, cât și la propria lor persoană.
Prima instanță a apreciat că este neîndoielnic, în speța dată, că faptele cu privire la care există indicii temeinice că au fost săvârșite de inculpați au o gravitate sporită. Cu siguranță gravitatea faptelor inculpaților este preponderent raportată la rezultatul socialmente periculos al acestora, însă aceasta împrejurare nu poate fi sustrasa analizei cauzalității sale obiective. Aplicarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați are, în speța, un corespondent obiectiv în caracterul reprobabil al faptelor acestora si al persoanei fiecăruia dintre cei doi inculpați, față de care această măsură este singurul mijloc de protecție a societății.
Aprecierea primei instanțe - în speța dată - că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publica se bazează pe indicii rațional justificate, făcând apel mai cu seama la necesitatea protecției societății în ansamblul valorilor sale împotriva potențialelor acte interzise și vătămătoare ale inculpaților; reactivitatea infracțională potențială a inculpaților, care au suferit condamnări anterioare, este principalul reper in funcție de care se apreciază de către instanța că lăsarea lor în libertate ar putea avea în mod concret efecte negative asupra ordinii publice.
Prima instanță a apreciat că noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică în ceea ce privește calificarea consecințelor lăsării în libertate a inculpaților sus-menționați se întemeiază pe criterii precum gravitatea infracțiunilor pretins a fi comise de către aceștia, numărul de infracțiuni săvârșite, starea mentala infractorilor, probabilitatea ca aceștia să fie o amenințare pentru ordinea publică daca ar fi lăsați în libertate; instanța distinge astfel între devianta accidentală, cu nimic scuzabilă, dar față de care metodele represive trebuie sa evite excluderea inculpatului din mediul social în care trăiește - pe de o parte - și - pe de altă parte - devianta persistentă, ca stil de viata și care prin sine însăși prezintă un pericol care îndreptățește necesitatea împiedicării producerii altor fapte asemănătoare, prin privarea de libertate, situație în care se afla inculpații în prezenta cauză.
Astfel, atât datele care caracterizează persoana inculpaților (tineri, în vârstă de 22 și, respectiv, 23 de ani, fără ocupație, fără loc de muncă, cunoscuți cu antecedente penale, primul suferind condamnări în minorat, iar cel de-al doilea fiind recidivist, săvârșind pretinsa faptă la doar 3 zile de la liberarea sa condiționată), cât și datele referitoare la faptele imputate acestora (în speță, modalitatea de operare, respectiv: în timpul nopții și prin escaladare, cointeresând în activitatea infracționala și un minor, fapt cunoscut de către inculpați, săvârșind faptele în dauna a doua părți vătămate, probând lipsa oricărui reper moral raportat la valorile sociale cu care vin în conflict) pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaților creează o stare de insecuritate pentru buna desfășurare a relațiilor sociale protejate penal.
Totodată, prima instanță a arătat că lăsarea inculpaților în libertate creează și un sentiment de neîncredere în buna desfășurare a justiției și în valoarea sa restaurativă, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane împotriva altor persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte; mai mult, valoarea sociala ocrotita - înfrântă prin săvârșirea faptelor -, modalitatea concreta și contextul particular de operare, gradul de pericol social, mobilurile activității infracționale, rezultatele socialmente periculoase produse și impactul negativ al faptelor inculpaților asupra comunității locale sunt tot atâtea elemente care conturează deopotrivă, atât gradul de pericol al faptelor pe care inculpații l-au dezvăluit prin săvârșirea lor, cât și periculozitatea socială a inculpaților.
Astfel, odată lăsați în libertate, în lipsa unei reacții ferme față de faptele acestora - cu un impact antisocial la fel de pregnant -, inculpații ar putea acționa în sfidarea acelorași valori sociale pe care nu au înțeles să le respecte nici cu ocazia săvârșirii faptelor anterioare (care le-au atras antecedența penală și, respectiv, starea de recidivă postcondamnatorie) și în temeiul unei veritabile prime de încurajare din partea justiției a cărei încredere publică în valoarea sa restaurativă ar fi serios afectată.
În concluzie, prima instanță a apreciat că din analiza circumstanțelor personale, dar și a circumstanțelor reale, astfel cum se conturează acestea din probele administrate până în acest moment, rezultă, în mod cert, că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În plus, luarea măsurii arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a judecății, judecătoria apreciind că cele arătate anterior exclud și oportunitatea aplicării unor măsuri alternative, precum obligarea inculpaților de a nu părăsi localitatea, arestarea preventivă a inculpaților sus-menționați fiind o măsură judicios aleasă în raport cu ansamblul criteriilor enumerate în art. 136 alin. (1) și alin. (8) din Codul d e procedură penală.
Pentru acestea, judecătoria a menținut starea de arest pentru inculpații - și, conform art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, deducând prevenția, de la 23.01.2009 la zi.
Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat îndeplinite condițiile de existență ale răspunderii civile delictuale, răspundere în baza căreia inculpații pot fi obligați la plata despăgubirilor civile, și anume:
- existența prejudiciului (prin faptele realizate inculpații au deposedat părțile vătămate de mai multe bunuri, acțiune ce a determinat un prejudiciu în patrimoniul acestora);
- existența faptei ilicite (sustragerea bunurilor părților vătămate a fost realizată prin luarea acestora de către mai multe persoane, pe timp de noapte și prin escaladare, elemente constitutive ale infracțiunii de "furt calificat");
- existența legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită (deposedarea părților vătămate s-a realizat într-o manieră antisocială cu implicații penale, lipsa bunurilor părților vătămate fiind rezultatul realizării unor infracțiuni);
- existența vinovăției autorilor faptei ilicite (aspect demonstrat în alineatele anterioare ale considerentelor, în sensul că cei patru inculpați au realizat actele infracționale cu intenție directă, formă a vinovăției penale).
Pentru partea civilă Consiliul Local, județul I, s-a constatat că prejudiciul a fost restituit în natură.
În ceea ce o privește pe partea vătămată aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 700 lei reprezentând contravaloarea bucăților de BCA și 680 lei reprezentând țevile din fier sustrase. Pentru țevile din fier despre care face vorbire partea vătămată - acestea nu au constituit obiectul material al infracțiunii de "furt calificat", deci nu se poate lua în calcul această sumă. Pentru valoarea de 700 lei - apreciată de partea vătămată - această valoare trebuie dovedită prin orice mijloc de probă, conform principiului că orice pretenție trebuie dovedită. Partea vătămată nu a prezentat nici un mijloc de dovadă care să ateste contravaloarea bunurilor sustrase, respectiv a bucăților din BCA, motiv pentru care, judecătoria neputând cuantifica valoarea acestora, a respins acțiunea civilă formulată de acesta.
S-a mai dispus și obligarea inculpaților, fiecare în parte, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat".
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel: Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și inculpatul. Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia criticat sentința apelată pentru motive de nelegalitate și netemeinice, invocând următoarele aspecte:
a) faptul că judecata asupra fondului cauzei a avut loc în lipsa părții vătămate Consiliul Local al Comunei care nu a fost citată, fiind încălcat deci principiul contradictorialității și dreptul acestei părți la un proces echitabil;
b) faptul că prima instanță a aplicat pedepse nelegale, sub minimul special prevăzut de lege, pentru inculpații -, și -, prin reținerea, în mod nejustificat, de circumstanțe atenuante.
Astfel, s-a arătat că "pentru inculpatul -, judecătoria a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. "b" Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de " furt calificat" prev. și ped. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. "a,g,i", Cod penal (parte vătămată Consiliul Local al com. ), motivând că prejudiciul a fost recuperat. Dar, recuperarea prejudiciului de către această parte vătămată nu s-a datorat atitudinii inculpatului, ci atitudinii martorului (cumpărător de bună - credință ) care a înțeles să restituie bunurile sustrase de inculpat și cumpărate de el".
De asemenea, s-a mai arătat că judecătoria "nu a motivat reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. "c" Cod penal în favoarea acestui inculpat, cu privire la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt în dauna părții vătămate ". Mai mult, Parchetul a apreciat că "este nejustificată reținerea acestui circumstanțe atenuante întrucât inculpatul - a avut o atitudine oscilantă în cursul procesului penal (în faza de urmărire penală a recunoscut comiterea faptelor în împrejurările descrise în rechizitoriu, însă, în faza de judecată, a arătat alte împrejurări în încercarea de a scăpa de răspunderea penală pe inculpații și -)".
Totodată, Parchetul a invocat și faptul că "judecătoria a reținut, în mod nelegal, circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c Cod penal, în sarcina acestui inculpat cu privire la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt în dauna părții vătămate Consiliul Local al com., deși la această faptă nu a contribuit nici un minor, inculpatul fiind major".
Parchetul a mai invocat că "nici față de inculpatul nu erau incidente prevederile art. 74 lit. c Cod penal, având în vedere ca acesta a avut o atitudine oscilantă: astfel, în faza de urmărire penală a recunoscut comiterea faptei în împrejurările descrise în rechizitoriu, însă, în faza de judecată, nu a mai recunoscut participarea sa la săvârșirea faptei de furt".
În ceea ce-l privește pe inculpatul -, Parchetul a invocat faptul "că nu erau incidente prev. art. 74 lit. "b" Cod penal, întrucât recuperarea prejudiciului de către partea vătămată, Consiliul Local al com., nu s-a datorat atitudinii inculpatului, ci atitudinii martorului (cumpărător de bună-credință) care a înțeles să restituie bunurile sustrase de inculpat și cumpărate de el". S-a mai arătat că "și acest inculpat a avut o atitudine oscilantă, nerecunoscând în faza de judecată comiterea faptei de furt calificat".
c) faptul că judecătoria nu a aplicat, în ceea ce îi privește pe inculpații - și, pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. 1 Cod penal, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, a cărei executare se impunea a fi suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, conf. prev. art. 71 alin. 5 Cod penal.
În acest sens, Parchetul a arătat că "aceste drepturi trebuiau expres indicate, neputând fi deduse și neputând fi interzise în mod general și nediferențiat toate drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal, o astfel de abordare fiind incompatibilă cu art. 3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (Hotărârea 0). în cauza Hirst împotriva Marii Britanii din 6.10.2005)".
d) faptul că judecătoria a respins în mod nejustificat acțiunea civilă formulată de partea civilă, motivând că aceasta nu și-a dovedit cuantumul pretențiilor formulate.
În acest sens, Parchetul a arătat că "din procesul - verbal de percheziție, rezultă că bolțarii BCA sustrași de la locuința părții vătămate, au fost găsiți la locuința inculpatului - și, cu această ocazie, au fost lăsați în custodia inculpatului. Prin urmare, în cauză, se impune restituirea acestor bunuri, în natură, către partea vătămată, conf. art. 14 alin. 3 lit. "a" Cod procedură penală, având în vedere că această parte vătămată a solicitat fie restituirea bunurilor, fie acordarea unor despăgubiri materiale. În cazul în care, instanța de judecată aprecia că nu sunt incidente aceste dispoziții, se impunea confiscarea bolțarilor proveniți din infracțiune conf. prev. art. 118 lit. "e" Cod penal".
Prin declarația de apel, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei aplicate "deoarece prejudiciul a fost recuperat", iar el "nu este vinovat" de fapta imputată, la săvârșirea căreia "nu a participat".
La termenul de judecată din data de 17.09.2009, în ședință publică, în fața instanței de control judiciar, inculpatul a precizat expres că își retrage apelul formulat, declarația sa în acest sens fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Prin decizia penală nr. 362/02 octombrie 2009, Tribunalul Iașia admis apelul procurorului, a desființat în parte hotărârea apelată și rejudecând cauza a dispus:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului -, în pedepsele componente de:
a) 1 an și 8 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 al. 1 rap. la art. 209 al. 1, lit. "a,g și i" Cod penal, cu aplic. art. 75 al. 1, lit. "c" Cod penal, art. 74 al. 1, lit. "b", art. 76 al. 1, lit. "c" Cod penal și art. 80 Cod penal și
b) 1 an și 8 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 al. 1 rap. la art. 209 al. 1, lit. "a,g și i" Cod penal, cu aplic. art. 75 al. 1, lit. "c" Cod penal, art. 74 al. 1, lit. "c" Cod penal și art. 76 al. 1, lit. "c" Cod penal și art. 80 Cod penal și
A înlăturat disp. art. 74 al. 1, lit. "b", art. 76 al. 1 lit. "c", art. 75 al. 1, lit. "c" Cod penal și art. 80 Cod penal reținute în ceea ce privește infracțiunea de "furt calificat", comisă de inculpatul - la data de 03.11.2008 (lit. a de pct. I) și majorat pedeapsa stabilită pentru această infracțiune la 3 ani închisoare.
A înlăturat disp. art. 74 al. 1, lit. "c", art. 76 al. 1 lit. "c" și art. 80 Cod penal reținute în ceea ce privește infracțiunea de "furt calificat", comisă de inculpatul - la data de 16.01.2009 (lit. b de pct. I) și majorat pedeapsa stabilită pentru această infracțiune la 3 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 33 lit. "a" și 34 al. 1, lit. "b" Cod penal a aplicat inculpatului - pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza disp. art. 383 al. 11raportat la art. 350 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui și, ns. la data de 11.07.1987 în I, iar în baza disp. al. 2 al aceluiași articol a dispus deducerea din pedeapsa de executat a perioadei deținerii de după 25.06.2009, momentul pronunțării sentinței penale apelate, și până la zi.
A înlăturat disp. art. 74 al. 1, lit. "c", art. 76 al. 1 lit. "c" și art. 80 Cod penal reținute în ceea ce privește infracțiunea de "furt calificat", comisă de inculpatul și a majorat pedeapsa stabilită pentru această infracțiune la 3 ani închisoare.
A menținut dispoziția de revocare a liberării condiționate, față de restul de pedeapsă rămas neexecutat de 434 zile din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 2407/07.08.2008 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare, și a dispus contopirea acestui rest cu pedeapsa majorată de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.
În baza disp. art. 383 al. 11raportat la art. 350 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui și -, ns. la data de 19.11.1986 în I, iar în baza disp. al. 2 al aceluiași articol a dedus din pedeapsa de executat a perioadei deținerii de după 25.06.2009, momentul pronunțării sentinței penale apelate, și până la zi.
A înlăturat disp. art. 74 al. 1, lit. b și art. 76 al. 1 lit. c pen. reținute în ceea ce privește infracțiunea de "furt calificat", comisă de inculpatul - la data de 03.11.2008, și majorat pedeapsa stabilită pentru această infracțiune la 3 ani închisoare.
A majorat termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii la 5(cinci) ani.
A aplicat alături de pedeapsa principală stabilită inculpaților - și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a", teza a II-a pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În temeiul disp. art. 71 al. 5 dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executări pedepsei închisorii aplicate inculpaților - și.
În temeiul disp. art. 14 al. 3, lit. "a" rap. la art. 346 Cod procedură penală dispus restituirea în natură de către inculpatul - către partea civilă e, cu. sat, com., a unui număr de 26 bc. BCA (dimensiunea 60cmx20x24), și a unui număr de 13 bc. (dimensiunea de 60x10x24), bunuri care au fost lăsate în custodia inculpatului potrivit procesului-verbal de efectuarea a percheziției din 23.01.2009 aflat la filele 55-56 dosar urmărire penală.
S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul.
Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, tribunalul a reținut:
În ceea ce privește primul motiv de apel al Parchetului, de ordin formal, acela al judecării fondului cauzei fără ca pentru ultimul termen, când au avut loc dezbaterile, partea vătămată Consiliul Local al Comunei să fi fost citată, tribunalul constată că acesta este, în mod manifestat, nefondat. Astfel, din verificarea actelor dosarului judecătoriei rezultă că dezbaterile au avut loc la data de 25.06.2009, iar pentru acest termen partea vătămată Consiliul Local al Comunei a fost citată legal și corect (citarea a fost îndeplinită la 16.06.2009, iar dovada este semnată și ștampilată de secretar), dovada de îndeplinire a procedurii de citare regăsindu-se însă în urma de dosar (atașată la dosarul principal), ce a fost constituită ca urmare a declarării recursului împotriva încheierii din data de 11.06.2009 în ceea ce privește măsura de arest preventiv.
În ceea ce privește celelalte motive de apel ale procurorului, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a administrat, în mod legal, un probatoriu semnificativ (astfel au fost audiați detaliat și nemijlocit: inculpații --, - și, partea vătămată, precum și martorii, și; de asemenea, inculpații au depus înscrisuri în circumstanțiere) pe care l-a evaluat corespunzător și pe baza căruia a stabilit corect situația de fapt, ce nu comportă critici. Mai mult decât atât, în considerentele sentinței apelate, prima instanță a făcut o analiză - e drept sumară - a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpaților. De asemenea, a fost făcută și o analiză a poziției procesuale adoptate pe parcursul procesului penal de către inculpați. Au fost respectate deci, în linii mari, exigențele art. 356 lit. "b" și "c".
C.P.P.Reanalizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat, la rându-i, următoarele:
a) în noaptea de 03/04.11.2008, inculpații - și -, ambii majori, prin acțiuni conjugate, au sustras, prin tăierea cu un clește, un număr de 20 de plase de sârmă, ce înconjurau bazinul de apă potabilă (amplasat în extravilanul satului ), aflat în administrarea și proprietatea Consiliului Local al Comunei, jud. I, pe care le-au comercializat martorului, în curtea căruia le-au descărcat a doua zi, urmând ca prețul să fie încasat ulterior. Prejudiciul cauzat părții civile a fost de 3000 lei. Plasele de sârmă sustrase au fost ridicate și recuperate de la martorul ca urmare a demersurilor întreprinse de polițiști.
Comiterea acestei fapte de către cei doi inculpați rezultă din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: a) plângerea formulată de partea vătămată Consiliul Local al Comunei ( 16 ); b) procesul-verbal din data de 04.11.2008 de cercetare la fața locului ( 17-18 ); c) procesul-verbal din data de 05.11.2008 de lăsare martorului în custodie acelor 19 plase de sârmă ( 19 ); d) procesele-verbale din data de 05.11.2008 de primire de la martorul a celor 19 plase de sârmă sudată și, respectiv, de predare apoi a lor către reprezentantul Consiliul Local al Comunei ( 20 și 21 ); e) procesul-verbal din 16.02.2009 de predare către camera de corpuri delicte a cleștelui tip "gură de " ridicat de la locuința inculpatului - cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la 23.01.2009 ( 22 și 23 ); f) procesul-verbal din 23.01.2009 și planșele foto anexă întocmite, în prezența a doi martori asistenți, cu ocazia efectuării unei percheziției domiciliare (autorizate de judecătorul competent) la locuința inculpatului -, ocazie cu care s-au identificat mai multe bunuri, inclusiv cleștele tip "gură de " utilizat la comiterea faptei descrise mai sus ( 52 -57 ); g) declarațiile martorului, date în ambele faze procesuale (în declarațiile sale acesta a arătat că: ambii inculpați au venit și i-au oferit spre cumpărare cele 19 plase, el acceptând să le achiziționeze doar contra sumei de 400 lei; inițial nu a spus polițiștilor de la cine le-a achiziționat întrucât cei doi inculpați "sunt cunoscuți în sat ca fiind violenți și îmi era frică să nu-mi atace copiii care sunt mici" - 25 ); h) declarațiile inculpaților ( 31-34 ) și - ( 69, 70 și 71 ), date în cursul urmăririi penale, în fața organelor de poliție și a procurorului (iar, în cazul inc. și în fața judecătorului care a dispus arestarea sa preventivă), în care au recunoscut detaliat comiterea faptei și au indicat modalitatea în care au conlucrat, cu indicarea contribuției fiecăruia.
Încadrarea juridică stabilită de judecătorie a faptei descrise mai sus este, în principiu, corectă și legală, întrucât aceasta a fost comisă noaptea, prin efractare, de către două persoane împreună.
Totuși, în ceea ce-l privește pe inculpatul -, judecătoria a greșit atunci când a reținut și incidența dispozițiilor art. 75 lit. "c" Cod penal, care se referă la comiterea faptei împreună cu un minor, deși acesta săvârșise fapta doar împreună cu inculpatul - care, la momentul comiterii infracțiunii, era, la rându-i, major (avea deja 20 de ani). De altfel, nici prin rechizitoriu nu se reținuse în sarcina acestui inculpat incidența agravantei legale anterior menționate, judecătoria reținând-o fără temei și oricum fără a pune în discuția părților vreo schimbare de încadrare juridică.
Ca atare, pentru acest prim motiv, invocat expres de Parchet, apelul procurorului este fondat.
Apelul, procurorului este fondat însă și din perspectiva greșitei rețineri, în favoarea ambilor inculpați - și, de circumstanțe atenuante.
Astfel, în favoarea acestor doi inculpați, în privința acestei infracțiuni, s-a reținut greșit incidența circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. "b" Cod penal ce se referă la "stăruința depusă de infractor pentru a recupera paguba pricinuită", în condițiile în care inculpații nu au depus nici un demers în acest sens. După cum rezultă din toate actele dosarului, organele de poliție au identificat, prin eforturi proprii, a doua zi după comiterea faptei, bunurile sustrase în curtea locuinței martorului, martor care inițial, "de frica inculpaților", nu a comunicat polițiștilor numele celor care îi aduseseră bunurile la domiciliu, respectiv inculpații. Prin urmare, bunurile au fost recuperate de la martorul menționat fără nici o contribuție din partea inculpaților.
Reținându-se greșit în privința inculpatului, incidența unor circumstanțe agravante și atenuante inaplicabile, tot în mod greșit s-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. "c" și art. 80 Cod penal.
a) în noaptea de 16.01.2009, în jurul orelor 21,00, inculpații -, și, împreună cu învinuitul minor, prin acțiuni conjugate, care s-au completat reciproc, au sustras, după escaladarea gardului (doar de către inculpatul și învinuitul ), din curtea locuinței părții vătămate din satul (vecină a inculpatului ) un număr de 39 de bolțari BCA (material de construcție pentru case), pe care și i-au dat din mână în mână, încărcându-i în căruțele unora dintre ei. sustrași au fost transportați și depozitați la domiciliul inculpatului, acolo unde au și fost ulterior identificați cu ocazia unei percheziții domiciliare.
Comiterea acestei fapte de către cei trei inculpați majori trimiși în judecată (împreună cu învinuitul minor față de care s-a dispus disjungerea) rezultă din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: a) procesul-verbal din 17.01.2009 de consemnare a denunțului oral făcut de partea vătămată ( 41), coroborat cu plângerea și declrațiile acesteia, date în ambele faze procesuale ( 41-43 ); b) procesul-verbal din data de 17.01.2009 de cercetare la fața locului, precum și planșele foto anexă ( 44-49 ); c) procesul-verbal din 23.01.2009 și planșele foto anexă întocmite, în prezența a doi martori asistenți, cu ocazia efectuării unei percheziției domiciliare (autorizate de judecătorul competent) la locuința inculpatului -, ocazie cu care s-au identificat mai multe bunuri, inclusiv cei 39 de bolțari BCA sustrași ( 52 -57 ), ce au fost lăsați în custodia persoanei percheziționate ( 56 ); d) declarațiile martorului - (în declarațiile sale acesta a arătat că: în noaptea comiterii faptei era de pază, când a observat o căruță în care erau bolțari BCA și două persoane, dintre care l-a recunoscut doar pe inculpatul -), (ocular - îi însoțea pe cei patru autori, dar nu s-a implicat în săvârșirea faptei, pe care a perceput-o nemijlocit) și (vânzător la un bar din - i-a văzut împreună pe inculpații, și în barul său, precum și atunci când au plecat, cu căruțele cu lemne cui intenția declarată de a găsi un cumpărător) date în ambele faze procesuale; e) alte procese-verbale și referate întocmite de organele de poliție ( 50 și urm. ); f) declarațiile inculpaților ( 88-93 ), - ( 65-69, 70 și 71 ) și ( 100-102 ), precum și a învinuitului minor - ( 105-106 ), date în cursul urmăririi penale, în fața organelor de poliție și a procurorului (iar, în cazul inc. și și în fața judecătorului care a dispus arestarea lor preventivă), în care au recunoscut detaliat comiterea faptei și au indicat modalitatea în care au conlucrat, cu indicarea contribuției fiecăruia.
Încadrarea juridică stabilită de judecătorie a faptei descrise mai sus este corectă și legală, în cazul tuturor inculpaților, întrucât aceasta a fost comisă noaptea, prin escaladare (doar de către inculpatul și învinuitul ), de către patru persoane împreună, din care una era minoră (împrejurare necunoscută însă de inculpatul, dar cunoscută de inculpații și ). În privința inculpatului corect s-a reținut incidența stării de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. "a" Cod penal.
De altfel, Parchetul nu a contestat în nici un fel situația de fapt reținută, nici în privința primei infracțiuni, nici a celei descrise anterior.
În privința acestei a doua fapte, apelul, procurorului este fondat însă din perspectiva greșitei rețineri, în favoarea inculpaților - și - de circumstanțe atenuante.
Astfel, în favoarea acestor doi inculpați, în privința acestei infracțiuni, s-a reținut greșit incidența circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. "c" Cod penal ce se referă la "atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorități, comportarea sinceră în curul procesului penal, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților" în condițiile în care nici una din ipotezele textului de lege citat nu este incidentă în cauză.
Tribunalul observă că judecătoria a reținut incidența acestei circumstanțe atenuante în cazul inculpatului pentru singurul considerent că a avut o atitudine sinceră în fața judecătorului care a dispus arestarea sa preventivă. În privința inculpatului, tribunalul observă că pentru această infracțiune nu s-a motivat, în nici un fel, reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. "c" Cod penal.
Tribunalul constată că, în mod greșit, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. "c" Cod penal s-a reținut în favoarea celor doi inculpați (de altfel, tot greșit, aceiași circumstanță atenuantă a fost reținută și în favoarea inculpatului, care nu s-a prezentat deloc în fața instanțelor, deși a fost legal citat; dar, apelul procurorului în privința individualizării pedepsei principale nu îl vizează, în nici un fel, pe acesta, deci hotărârea nu a fost devoluată în privința acestui inculpat) întrucât, în cursul judecății, inculpații nu au mai adoptat aceiași poziție procesuală corespunzătoare, după cum chiar și judecătoria a arătat în considerentele sentinței apelate, atunci când a prezentat declarațiile date de inculpați în fața sa.
Astfel, inculpatul -, în declarația dată în fața judecătoriei, și-a modificat nejustificat declarațiile date în cursul urmăririi penale, susținând că inculpatul nu a participat, în nici un fel, la comiterea faptei, rămânând la bar (și în privința primei fapte, inculpatul și-a modificat declarația, arătând că ar fi comis-o singur, fără participarea inculpatului ). În acest fel, inculpatul a încercat să-i creeze o situați favorabilă inculpatului și să împiedice aflarea adevărului.
La rândul său, inculpatul, în declarația dată în fața judecătoriei, și-a modificat nejustificat declarațiile date în cursul urmăririi penale, susținând că nu a participat, în nici un fel, la comiterea faptei, rămânând la bar.
Prin urmare, tribunalul constată că, în cursul judecății, unul dintre cei doi inculpați nu a mai recunoscut deloc comiterea faptei imputate, iar celălalt () și-a modificat semnificativ declarațiile anterioare, ceea ce nu înseamnă recunoașterea faptelor în sensul vizat de art. 74 lit. "c" Cod penal. sinceră, respectiv recunoașterea faptei - la care se referă art. 74 alin. 1 lit. "c" Cod penal - presupune recunoașterea constantă (și, mai ales, în fața instanței investită cu judecarea cauzei) a caracterului penal al faptei comise, recunoașterea totală a săvârșirii infracțiunii (prin indicarea corectă a tuturor circumstanțelor și participanților) și, mai ales, asumarea responsabilității și a consecințelor. De asemenea, aceasta implică, regretarea sinceră a faptelor. Or, în cauză, nu poate fi vorba de așa ceva, în cazul celor doi inculpați.
Nici de cooperarea cu autoritățile judiciare nu poate fi vorba, pentru că aceasta implică facilitarea aflării adevărului, într-un termen rezonabil (or, în cursul urmăririi - când, într-adevăr, au recunoscut fapta - inculpații au făcut-o numai după efectuarea percheziției domiciliare, când fuseseră puși deja în fața unor probe indubitabile) prin adoptarea unei poziții procesuale constant sincere.
Recuperarea prejudiciului nu s-a efectuat încă, iar în acest sens inculpații nu ar avea în nici un caz vreo contribuție, întrucât bunurile au fost identificate la locuința unuia dintre ei cu ocazia unei percheziții domiciliare.
Reținându-se greșit în privința inculpaților și, incidența unei circumstanțe atenuante inaplicabile, tot în mod greșit s-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. "c" și art. 80 Cod penal.
Ca atare, motivele de apel ale procurorului relative la reținerea, în mod nejustificat, de circumstanțe atenuante pentru inculpații -, și -, sunt fondate.
Pentru toți aceștia, date fiind circumstanțele reale și personale, se impunea aplicarea unor pedepse cu închisoarea situate la limita minimă prevăzută de legea penală, fără reținerea de circumstanțe atenuante. În acest sens, tribunalul are în vedere analiza coroborată a: modalității și mijloacelor de comitere a faptelor, a numărului acestora (în cazul inculpatului ), a împrejurării comiterii uneia din infracțiuni împreună cu un minor, a prejudiciilor cauzate și a cuantumului acestora, a atitudinii procesuale adoptate de fiecare inculpat (în esență, una oscilantă), a circumstanțelor personale ale fiecăruia și a antecedentelor penale ale inculpaților și.
În plus, tribunalul observă că inculpatul este recidivist, infracțiunea dedusă judecății fiind săvârșită în timpul liberării condiționate din executarea unei pedepse rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare (stabilită ca urmare a contopirii unor pedepse aplicate prin două hotărâri judecătorești definitive de condamnare pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie), mai exact la doar 3 zile de la liberarea condiționată ce a avut loc pe 13.01.2009, ceea ce relevă persistență infracțională și nesocotirea avertismentelor și clemenței primite anterior. La rândul său, inculpatul a mai fost anterior condamnat pentru comiterea, în minorat, de infracțiuni de furt calificat și infracțiuni silvice, prin patru hotărâri judecătorești definitive (acesta a și executat dea o pedeapsă privativă de libertate), ceea ce relevă, de asemenea, persistență infracțională.
Or, toate aceste împrejurări expuse mai sus relevă, fără echivoc, că reținerea de circumstanțe antenate nu are nici o justificare în cauză.
În mod corect, s-a dispus apoi, ca inculpații-arestați și să execute pedepsele rezultante aplicate în regim de detenție, întrucât, pe de o parte, aceasta se impune raportat la antecedența lor penală, iar pe de altă parte, doar așa scopul pedepsei putea fi atins.
În ceea ce-i privește pe inculpații - și, în mod corect, judecătoria a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate acestora, fiind întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal. Astfel, în privința acestora, circumstanțele lor personale și lipsa antecedentelor penale sunt elemente care analizate coroborat relevă că scopul pedepselor aplicate lor poate fi atins și prin suspendarea executării.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la faptul că judecătoria nu a aplicat, în ceea ce îi privește pe inculpații - și, pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. 1 Cod penal, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, a cărei executare se impunea a fi suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, conf. prev. art. 71 alin. 5 Cod penal, tribunalul constată, că într-adevăr, acesta este fondat.
Astfel, tribunalul constată că judecătoria a omis să aplice acestora pedepse accesorii, pe care să le individualizeze în concret, procedând însă la atenționarea inculpaților asupra dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, text de lege care nu conține însă dispoziții de atenționare a persoanei condamnate, ci dispoziții care se referă la suspendarea pedepsei accesorii, care însă trebuie aplicate mai întâi.
Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal "condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c din momentul în care hotărârea de condamnarea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei".
Potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal "pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii".
În speță, prima instanță era obligată să individualizeze și să le aplice și inculpaților și câte o pedeapsă accesorie, constând în interzicerea tuturora sau a unora din drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-e Cod penal, în acord și cu criteriile prevăzute la art. 71 Cod penal. Individualizarea pedepsei accesorii trebuie întotdeauna făcută de instanța care a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii (și nu ulterior separat de o altă instanță) și indiferent dacă a dispus suspendarea sau nu a acesteia. Această individualizare se face cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 71 Cod penal, dar și prin raportare la circumstanțele reale ale cauzei, la natura infracțiuniilor comise, precum și la circumstanțele personale ale inculpatului.
În ipoteza în care instanța care a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a acesteia a omis să individualizeze și să aplice pedeapsa accesorie atunci instanța care va fi investită ulterior cu judecarea unei noi infracțiuni și va trebui să dispună anularea sau revocarea suspendării ori instanța care va fi investită ulterior cu judecarea unei cereri de revocare a suspendării sub supraveghere pe motivul neîndeplinirii unor obligații ori cea investită ulterior cu judecarea unor cereri de modificare de pedepse, ar putea fi pusă în situația de a aplica și individualiza ea pedeapsa accesorie pentru o infracțiune judecată deja definitiv (cu autoritate de lucru judecat) ceea ce nu poate fi acceptat. Și din această perspectivă era obligatorie aplicarea pedepsei accesorii, urmată de suspendarea acesteia în condițiile art. 71 alin. 5 Cod penal.
În speță, tribunalul apreciază că celor doi inculpați, în cadrul pedepsei accesorii ce li se va aplica, se impune interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" teza a II-a și "b" Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. 2 Cod penal. Raportat la persoana inculpaților, la împrejurările cauzei, la gravitatea faptelor și, mai ales, natura infracțiunii pentru care inculpații a fost condamnați de prima instanță, tribunalul apreciază că nu se impune și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "d" și "e" Cod penal, constând în drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator. Infracțiunea pentru care inculpații au fost condamnați nu are nici o legătură cu aceste drepturi. De asemenea, tribunalul consideră că - prin raportare: la criteriile legale, la natura infracțiunii comise, la persona inculpaților, la hotărârea în cauza Hirst contra Marii Britanii și la faptul că în comiterea infracțiunii inculpații nu s-au folosit de o funcție sau ocupație anume - nu se impune nici interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" teza I-a și lit. "c" Cod penal.
În ceea ce privește motivul de apel al procurilor referitor la faptul că judecătoria a respins, în mod nejustificat, acțiunea civilă formulată de partea civilă, motivând că aceasta nu și-a dovedit cuantumul pretențiilor formulate, tribunalul constată, de asemenea, că și acesta este fondat.
Astfel, din analiza procesului-verbal din 23.01.2009 și a planșelor foto anexă întocmite, în prezența a doi martori asistenți, cu ocazia efectuării unei percheziției domiciliare (autorizate de judecătorul competent) la locuința inculpatului -, s-au identificat mai multe bunuri, inclusiv cei 39 de bolțari BCA sustrași ( 52 -57 ), ce au fost lăsați în custodia persoanei percheziționate ( 56 ). Prin urmare, în baza art. 14 alin. 3 lit. a coroborat cu art. 169 și art. 348 Cod procedură penală, prima instanță trebuia să dispună restituirea bunurilor sustrase în natură, chiar și din oficiu și indiferent de orice stabilire sau nu a contravalorii acestora. Cum prima instanță, nu a procedat astfel, soluția sa de respingere a acțiuni civile este nelegală și netemeinică.
Din oficiu, tribunalul mai observă și că deși judecătoria a motivat amplu menținerea măsurii arestării preventive prin sentința apelată, argumentele invocate sunt specifice etapei procesuale a luării acestei măsuri (de altfel, judecătoria, a și arătat la un moment dat că: "în plus, luarea măsurii arestăriieste necesară pentru"- 9 motivare) și nu menținerii ei în cadrul prevăzut de art. 350.C.P.P. când instanța nu-și mai poate justifica o asemenea soluție pe considerentul că există ori continuă să existe indicii temeinice. Și acesta pentru că dispunând condamnarea, judecătoria a avut în vedere nu doar indicii temeinice, ci chiar probe certe. Prin urmare, judecătoria ar fi trebuit să arate, în motivarea soluției de menținere, că, în speță, există chiar probe certe (pentru că tocmai hotărâse condamnarea care se poate dispune doar pe bază de probe și nu numai pe indicii) și că lăsarea în libertate a inculpaților continuă să prezinte pericol public, mai ales că s-a dispus condamnarea lor.
Aceste deficiențe în motivarea menținerii arestării preventive, nu sunt însă de natură să atragă nelegalitatea sau netemeinicia acestei soluții, câtă vreme ea este corectă, justificată și legală, iar deficiențele în motivare evidențiate pot și au fost deja acoperite de tribunal (în cadrul procesual prev. de art. 300 ind. 2 Cod procedură penală), dar și prin cele ce vor fi arătate mai jos. De altfel, argumentul principal al menținerii, prin sentința apelată, a stării de arest preventiv a celor doi inculpați este reprezentat de faptul că s-a dispus condamnarea lor, având acoperire legală în dispozițiile art. 350 alin. 1 Cod procedură penală coroborate cu cel ale art. 5 paragraf 1 lit. a) din Convenția europeană a drepturilor omului, dar și lit. c).
Raportat la toate cele mai sus-arătate, tribunalul constată că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași este întemeiat și, în baza art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală, urmează să fie admis ca atare și să fie desființată parțial sentința criticată, în latura penală și civilă, doar în sensul:
- înlăturării disp. art. 74 al. 1, lit. "b", 76 al. 1 lit. "c", art. 75 al. 1, lit. "c" Cod penal și art. 80 Cod penal reținute de către prima instanță în ceea ce privește infracțiunea de "furt calificat", comisă de inculpatul - la data de 03.11.2008, și, respectiv, a disp. art. 74 al. 1, lit. c, art. 76 al. 1 lit. "c" Cod penal și art. 80 Cod penal ce au fost reținute în ceea ce privește infracțiunea de "furt calificat", comisă de către același inculpat la data de 16.01.2009;
- majorării cuantumului pedepselor stabilite inculpatul - pentru infracțiunile deduse judecății;
- înlăturării disp. art. 74 al. 1, lit."c," art. 76 al. 1 lit. "c" Cod penal și art. 80 Cod penal reținute de către prima instanță în ceea ce privește infracțiunea de "furt calificat", comisă de inculpatul și majorării cuantumului pedepsei;
- înlăturării disp. art. 74 al. 1, lit. "b" Cod penal reținute de către prima instanță în ceea ce privește infracțiunea de "furt calificat", comisă de inculpatul - și majorării cuantumului pedepsei închisorii, precum și a termenului de încercare;
- înlăturării omisiunii aplicării pedepsei accesorii alături de pedepsele principale stabilite inculpaților și -, și, ulterior, a aplicării disp. art. 71 al. 5 Cod penal referitoarea la suspendarea acestora.
- înlăturării dispoziției de respingere a acțiunii civile formulată de partea civilă.
În termen, decizia a fost recurată de inculpații și, cu motivarea că pedepsele stabilite de instanța de apel sunt prea mari față de circumstanțele personale atenuante.
Recursurile formulate nu sunt fondate.
Instanța de apel a reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate și a individualizat pedepsele inculpaților-recurenți cu luarea în considerație a tuturor criteriilor generale enumerate la art. 72 Cod penal.
Față de perseverența infracțională a inculpaților și instanța de apel a înlăturat corect circumstanțele atenuante și a majorat pedepsele la limita minimă prevăzută de lege.
Conduita procesuală corectă a inculpaților a fost avută în vedere de instanța de apel și a justificat aplicarea unor pedepse orientate la minimul special prevăzut de lege, precum și neaplicarea de sporuri atunci când a rezolvat pluralitatea infracțională de tipul concursului în cazul inculpatului și de tipul recidivei în cazul inculpatului.
Pentru aceste motive, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursurile vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 381 Cod procedură penală din pedepsele aplicate inculpaților-recurenți se va computa arestarea preventivă de după pronunțarea deciziei recurate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și-, ambii deținuți in Penitenciarul Iași, împotriva deciziei penale nr. 362/2 octombrie 2009 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Deduce arestarea preventiva a inculpaților, după data de 2 octombrie 2009, la zi.
Obligă inculpații să plătească statului câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care, câte 200 lei reprezintă onorariile avocaților din oficiu, sume avansate din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
04.01.2010
2 ex.
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Aurel Dublea, Maria Cenușă
