Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 8
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale 210/A din 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de furt calificat (art. 209.Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av. -, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei aplicate inculpatului, cuantumul acesteia fiind prea mare în raport de fapta comisă și de atitudinea procesuală a inculpatului, care recunoscut și regretat fapta.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat, sancțiunea aplicată de instanța de fond și menținută de cea de apel fiind corect individualizată.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reducerea cuantumului pedepsei.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 681/8 mai 2008 Judecătoriei Vasluis -au hotărât următoarele:
În baza art. 334 Cod de procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, din infracțiunile prevăzute de art. 208 al. 1, 4 Cod penal - art. 209 al.1 lit. e, i Cod penal și de art. 86 al. 1 din Legea nr. 49/2006, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a și 37 lit. a Cod penal în:
● infracțiunea prev. de art. 208 al. 4 - art. 209 al. 1 lit. e, i Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal;
● infracțiunea prev. de art. 208 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal;
● infracțiunea prev. de art. 86 al.1 din nr.OUG 195/2002, republicată, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art. 208 al. 4 - art. 209 al. 1 lit. e, i Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penala a fost condamnat inculpatul, în prezent inculpatul fiind deținut în Penitenciarul Vaslui, la pedeapsa de 5 (cinci) ani de închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt de folosință în formă calificată,
În baza art. 208 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni de închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt.
În baza art. 86 al.1 din nr.OUG195/2002, republicată, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 (doi) ani de închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 61 al. 1 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 513 zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 (patru) ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr.377/9 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Vaslui, rămasă definitivă prin respingerea recursului conform deciziei penale nr. 684/9.11.2006 a Curții de APEL IAȘI.
În baza art. 61 al.1 teza a III-a Cod penal, s-a contopit pe rând restul de 513 zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 (patru) ani de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 377/9 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Vaslui cu fiecare dintre cele trei pedepse aplicate în prezenta cauză, obținându-se trei pedepse rezultante de 5 (cinci) ani de închisoare, de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni de închisoare și de 2 (doi) ani de închisoare.
În baza art. 33 lit. a) Cod penal și 34 lit. b) Cod penal, s-au contopit cele trei pedepse rezultante în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 5 (cinci) ani de închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a) teza II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 al. 1 Cod de procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive și starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 al. 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de la 04.02.2008 la 05.02.2008, inclusiv, precum și durata arestării preventive de la 05.02.2008 la zi, inculpatul fiind arestat preventiv prin încheierea de ședință nr. 5 din data de 05.02.2008 pronunțată de către judecător din cadrul Judecătoriei Vaslui în dosarul nr-, în baza căreia a fost emis nr. 5/U/05.02.2008.
În baza art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 346 al. 1 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 998 și urm. Cod civil, s-a admis acțiunea civilă promovată de partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1800 lei către partea vătămată cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 189 Cod procedură penală și art. 191 al. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 2 februarie 2008, între orele 15-16, inculpatul, s-a aflat în locuința lui din localitatea, comuna, județ V, alături de, și.
Partea vătămată a lăsat autoturismul marca " 1310", cu număr de înmatriculare -, parcat pe drumul public, în fața locuinței aparținând familiei.
Persoanele sus-menționate au început a consuma vin, iar la un moment dat inculpatul, a hotărât a se deplasa la un magazin situat în apropiere pentru a cumpăra țigări. Pentru a realiza acest lucru, inculpatul, fără a avea consimțământul părții vătămate, a luat cheile de la autoturismul acestuia, aflate în unul dintre buzunarele gecii lăsate pe un pat din apropiere, și a părăsit locuința.
Folosind cheile, s-a urcat la volanul autoturismului marca " 1310", cu număr de înmatriculare -, pe care l-a condus pe drumul public DC 12, fără a avea permis de conducere.
După ce a parcurs aproximativ 150 de metri, inculpatul s-a izbit cu autovehiculul de un stâlp de telefonie, aparținând Romtelecom, rezultând avarierea ușoară a autoturismului, apoi a redresat mașina și a continuat deplasarea pe o distanță de aproximativ 800 de metri, oprind în dreptul locuinței lui.
Inculpatul a fost observat de către, coborând de la volanul autovehiculului. a asigurat autoturismul, după care a plecat către domiciliu, lăsând autoturismul la fața locului. A doua zi, dimineața, inculpatul s-a prezentat benevol la sediul poliției și a predat cheile autovehiculului.
Instanța a coroborat susținerile părții vătămate cu declarațiile martorilor, și, luând în considerare și adresa nr. -/04.02.2008 emisă de către Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție V, adresa nr. 37040/04.02.2008 a V, concluziile procesului-verbal de cercetare la fața locului, precum și procesele-verbale de confruntare.
Deși inițial inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, ulterior a invocat că a avut acordul părții vătămate pentru a folosi mașina și că i-a dat cheile pentru a merge în sat și pentru a cumpăra țigări.
Aceste apărări ale inculpatului au fost infirmate chiar de către martorii propuși de el, și, care au învederat atât faptul că nu i-a încredințat inculpatului cheile, cât și lipsa acordului părții vătămate de folosire a mașinii de către.
În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 al. 1 Cod penal (în privința cheii), ale infracțiunii de furt de folosință în formă calificată, prevăzută de art. 208 al. 4 Cod penal - art. 209 alin.1 lit. e, Cod penal și ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 al.1 din nr.OUG195/2002, republicată.
Instanța, în baza art. 334 Cod de procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din modalitatea reținută în actul de sesizare al instanței, întrucât a apreciat că se impune și reținerea unei infracțiuni de furt în privința cheilor autoturismului.
Aceasta deoarece împrejurarea că inculpatul, pe lângă furtul de folosință al autoturismului, a luat și cheile acestuia nu reprezintă infracțiune continuată, întrucât luarea cheilor intră în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 208 al.1 Cod penal.
Deși furtul cheii s-a realizat la o reuniune de mai multe persoane, nu se poate reține existența "locului public", întrucât respectiva reuniune poate fi considerată ca având caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante.
În termenul prev de art. 363 Cod pr. penală a declarat apel inculpatul . Critica formulată vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii în sensul că nu a fost vorba de un furt, ci doar împrumutat, autoturismul de la partea vătămată și l- condus fără să aibă permis de conducere. Pentru această din urmă pedeapsă a primit o pedeapsă prea aspră.
Prin decizia penală nr. 210/A/19 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la 14.04.1978 în com., jud. V, în prezent deținut în Penitenciarul cu regim închis V,împotriva sentinței penale nr. 681/8.05.2008 a Judecătoriei Vaslui, pe care menține.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsa stabilită acestuia durata arestării preventive în continuare de la 8.05.2008 la zi.
Obligă inculpatul apelant la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Situația de fapt reținută de instanță corespunde probelor din dosar care au fost corect apreciate, pedepsele aplicate sunt legale și au fost judicios individualizate.
Instanța a avut în vedere atât situația personală inculpatului care este recidivist, vârsta acestuia, precum și atitudinea oscilantă în timpul procesului, condițiile concrete în care au comis faptele cât și pericolul social deosebit al acestora.
Vinovăția inculpatului rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză. Inculpatul a recunoscut doar faptul că a condus fără permis, recunoaștere determinată de declarația martorului care l- văzut pe inculpat coborând din autoturismul părții vătămate, după ce intrase în coliziune cu un stâlp. De asemenea, faptul că inculpatul sustras cheile și autoturismul părții vătămate rezultă din declarațiile părții vătămate, ale martorei, precum și din situația de fapt stabilită prin sesizarea serviciului 112 și cercetarea la fața locului desfășurată de către polițiști. Declarația martorului, dată la instanța de apel, urmează a fi privită cu rezervă, având în vedere faptul că martorul este tatăl inculpatului, iar declarația dată la urmărirea penală a doua zi după săvârșirea faptei este mai apropiată de situația de fapt reală reținută de prima instanță.
Rezultă cu certitudine că, inculpatul a luat fără drept și fără acceptul părții vătămate cheile autoturismului pe care l- condus pe drumul public fără să aibă permis de conducere. Aceasta justifică conduita părții vătămate care a mers să verifice dacă autoturismul este la locul unde-l parcase și constatând lipsa acestuia anunțat prin serviciul de urgență 112 organele de urmărire penală.
În acest context, în mod corect instanța a reținut că inculpatul a comis faptele, că este vinovat și l- condamnat.
La termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală, hotărârea a fost recurată de inculpatul și criticată pentru netemeinicie.
Inculpatul susține că pedeapsa este prea mare în raport de conduita sa procesuală și solicită reindividualizarea pedepsei.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului în raport de critica formulată ce vizează capătul de cerere prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală, cât și din oficiu, în limitele procedurale, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
În cauză, atât instanța de fond, cât și cea de apel, au procedat la administrarea unui probatoriu complet, ce a fost just apreciat, potrivit art. 63 Cod procedură penală.
Coroborând probatoriul administrat în faza urmăririi penale, cât și nemijlocit de instanțe cu referire la declarația părții vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului, procesele verbale de confruntare, declarațiile martorilor și ale inculpatului, rezultă cu certitudine că inculpatul a comis cu vinovăție faptele de furt prevăzute de art. 208 alin. 1 Cod penal, furt de folosință în formă calificată prevăzută de art. 208 alin. 4- 209 alin. 1 lit. e, i Cod penal și, respectiv, conducere fără permis prevăzută de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 republicată, în condițiile recidivei postcondamnatorii și a concursului de infracțiuni.
De menționat este că inculpatul a avut o poziție oscilantă pe parcursul desfășurării procesului penal. Inițial a recunoscut săvârșirea faptelor, pentru ca apoi să-și modifice declarațiile susținând că nu a avut intenția de a fura mașina pe care împrumutat-o doar de la partea vătămată.
De altfel, aceasta este și prima critică adusă în apel hotărârii instanței de fond, critică analizată de instanță.
Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 52 Cod penal, ținându-se cont atât de cauzele ce agravează răspunderea penală cât și de cele care o atenuează. Este evident că poziția oscilantă a inculpatului, care și-a modificat declarația pe parcursul procesului penal, nu poate constitui o circumstanță atenuantă, așa cum solicită inculpatul recurent.
Limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare pentru cea mai gravă dintre infracțiunile reținute inculpatului, sunt de la 3 la 15 ani închisoare, pentru furtul calificat.
Deși s-a reținut pluralitatea infracțională, atât sub forma recidivei postexecutorii față de o pedeapsă anterioară de 4 ani închisoare, cât și concursului de infracțiuni, instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special, pedeapsă menținută și de instanța de apel.
În aceste condiții, critica adusă de inculpat hotărârilor examinate, este vădit nefondată.
În cauză nu este incident nici vreunul din motivele de casare enumerate în art. 385 ind. 9 Cod procedură penală,care ar putea fi examinate din oficiu și care să atragă casarea hotărârilor, așa încât, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 385 ind. 17 raportat la art. 383 alin. 2 - 4 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 19 noiembrie 2008 la 13 ianuarie 2009.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului cheltuielile judiciare avansate de stat, în care va fi inclus și onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 210/A din 19.11.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 19.11.2008 la 13.01.2009 la zi.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
31.01.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Mihaela Chirilă, Otilia Susanu
