Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 80/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 80/2008
Ședința publică de la 07 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 207/01 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul recurent - asistat de avocat ales - și partea civilă intimată.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care avocata inculpatului depus la dosar concluzii scrise.
Avocata inculpatului, în probațiune, solicită audierea martorului, martor care nu a fost audiat de către instanțe de apel deoarece a fost plecat din țară.
Reprezentanta parchetului având în vedere faza procedurilor, solicită respingerea cererii în probațiune ca fiind inadmisibilă.
Instanța, deliberând, având în vedere că prezenta cauză se află în faza procedurii recursului, iar probele admise fiind doar cele cu înscrisuri, respinge cererea formulată de avocata inculpatului în sensul audierii martorului .
Avocata inculpatului depune la dosar concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, precizând că au fost încălcate dispozițiile privind administrarea probelor.
În principal solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.c pr.penală achitarea inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa precizând că din tot probatoriul cauzei nu rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lui și acest probatoriu nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție.
În subsidiar solicită reducerea pedepsei aplicate având în vedere că inculpatul a avut o poziție constantă.
Partea civilă învederează instanței că renunță la pretențiile civile formulate în cauză și în urma studierii dosarului arată că nu- recunoaște pe inculpat.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei penale atacate. Precizează că, chiar dacă partea civilă nu-l recunoaște pe inculpat, vinovăția acestuia s-a stabilit indubitabil pe baza coroborării depozițiilor martorilor și mai mult, inculpatul este și recidivist.
Inculpatul având ultimul cuvânt susține că este nevinovat și precizează că a avut o condamnare în urmă cu 11 ani dar de atunci nu a mai avut nici măcar o amendă penală.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 20/19 ianuarie 2007 Judecătoriei Sibiu în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la25februarie 1979 în Sibiu, domiciliat în Sibiu- se. C. 3o, CNP -, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
n baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal.
În baza art. 14, 346 Gp.p. inculpatul a fost obligați la plata către partea vătămată, domiciliat în Sibiu str. - nr. 4. 53 sumei de 9.300 lei cu titlu de daune materiale.
n baza art. 88 Cp.p. a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata reținerii din 22 noiembrie 2005.
În baza art. 191 alin. 1 Gp.p. inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că, la data de 14 noiembrie 2005, dimineața, partea vătămată a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare B-33- în spatele chioșcului aparținând SC " și " SRL, unde a lăsat ziarele și a preluat încasările din zilele anterioare și pe când se întorcea la autoturism, 1-a strigat vânzătoarea din chioșc că mai are de ridicat trei cartușe de țigări. Partea vătămată s-a întors la chioșc lăsând borseta cu banii primiți pe scaunul din mașină, apoi a intrat în chioșc. în momentul când s-a întors la mașină a constatat lipsa borsetei.
În timp ce partea vătămată își căuta borseta, a fost abordat de martorii și care i-au relatat că au văzut un tânăr care a sustras borseta și a plecat cu un autoturism marca 1300 cu nr. de înmatriculare.
Situația de fapt reținută de instanța de fond a fost considerată ca fiind probată cu declarațiile martorilor, și cât și cu declarația martorului care a asistat la recunoașterea din grup și după planșa foto, a inculpatului de către martorul.
Instanța a înlăturat declarațiile martorelor și ca fiind subiective, una fiind prietena inculpatului iar cealaltă mama acestuia; de asemenea, depozițiile acestor martore au fost considerate ca fiind în contradicție cu restul probelor administrate. Din lecturarea declarațiilor acestor două martore și a martorului s-a observat că aceștia au încercat să-1 ajute pe inculpat și să nu-1 plaseze în locul în care s-a comis fapta.
În drept, judecătoria a considerat că fapta inculpatului de a sustrage borseta din autoturismul părții vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1,209 alin. 1 lit. e Cod penal.
Din fișa de cazier judiciar a reieșit că inculpatul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 63/1999 a Tribunalului Sibiu pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni. Inculpatul a fost arestat la data de 7 iunie 2000 și liberat condiționat la data de 15 august 2001, astfel încât inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. b Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale ale codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, împrejurările de săvârșire, este evident că inculpatul a săvârșit fapta cu premeditare, după o cercetare prealabilă a zonei, urmarea produsă, prejudiciul în sumă de 9.300 lei adus părții vătămate, dar și persoana inculpatului. Inculpatul a negat săvârșirea faptei și prin martorii propuși a încercat să-și susțină versiunea, dar din fișa de cazier judiciar a acestuia rezultă că nu este la primul contact cu legea penală, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie și a dat dovadă de perseverență infracțională în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.
În baza art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal.
Pe latură civilă, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 9.300 lei și analizând elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale, prev. de art. 998 și urm. Cod civil, instanța a constatat că acestea sunt întrunite în mod cumulativ. Astfel, fapta ilicită a constat în infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal; prejudiciul a constat în diminuarea patrimoniului părții vătămate cu suma de 9.300 lei, sumă care se afla în borsetă și dovedită cu rapoartele generale de la fila 40; raportul de cauzalitate a reieșit din materialitatea faptei iar vinovăția se prezintă sub forma intenției directe.
În consecință, instanța a obligat inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 9.300 lei, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 alin. 1 Cp.p. instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500 lei.
Împotriva acestei sentințe de mai sus, inculpatul a declarat, în termen legal, apel. Prin calea de atac promovată, apelantul a solicitat achitarea sa întrucât prin nici o probă nu s-a stabilit cu certitudine vinovăția sa. Instanța de apel a audiat martorii G, iar inculpatul a depus la dosar un set de fotografii.
Prin decizia penală nr. 207/01 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul promovat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 20/19 ianuarie 2007 Judecătoriei Sibiu.
În considerentele deciziei, Tribunalul a adus următoarele argumente:
stfel, tribunalul consideră că vinovăția inculpatului la comiterea faptei a fost dovedită, având în vedere următoarele aspecte:
- martorul ocular a declarat că îl recunoaște cu certitudine pe inculpat ca fiind cel care a sustras borseta din mașină. Declarația notarială depusă la dosar nu poate fi luată în considerare în raport de cele declarate de martor personal în fața instanței ( 52 dosar tribunal);
- declarațiile martorilor asistenți, care au participat la recunoașterea din grup și după fotografie și au relatat cum martorul, în mod voluntar 1-a recunoscut pe inculpat;
- împrejurarea relatată de martorul (respectiv că inculpatul după ce a sustras borseta a plecat cu o albă), a fost confirmată de martorul ocular care în plus a reținut, pe lângă aspectul că avea culoare albă, literele din numărul de înmatriculare și faptul că țeava de eșapament producea zgomot;
- raportul de verificare întocmit de Poliția Municipiului Sibiu care a verificat și stabilit că de culoare albă cu nr. de înmatriculare - aparține lui (fila 41 );
- faptul că țeava de eșapament a autoturismului avea probleme a fost evidențiat de însuși fratele inculpatului (proprietarul de drept al autovehiculului - fila 28 ), precum și de martorul - fila 30 și77dos. judecătorie;
- tot fratele inculpatului, a precizat că încă din luna octombrie 2005 împrumutat sa inculpatului ( 28,77dos. fond); împrejurarea că la data de 14 noiembrie 2005 mașina se afla la inculpat a fost confirmată și de către martora ( 28 dos. fond);
Pentru aceste motive tribunalul a apreciat că vinovăția inculpatului la comiterea faptei a fost dovedită. Prin raportare la mijloacele de probă anterior evidențiate, considerăm că în mod corect judecătorul fondului a considerat subiective, nesincere și nu a mai luat în considerare declarațiile martorelor și.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal statuat de art. 385/3 pr.penală inculpatul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul reținerii vinovăției sale vizând infracțiunea de furt calificat.
În expunerea scrisă a motivelor de recurs, inculpatul dezvolt următoarele critici:
Instanța a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri împotriva inculpatului. Astfel, se precizează că instanța a reținut o stare de fapt greșită, neconformă cu realitate, pronunțând soluția sprijinindu-se pe probe indirecte și neconcludente. Arată că declarația martorului nu este concludentă întrucât în fața instnței nu a mai manifestat siguranță în recunoașterea inculpatului și nici nu se coroborează cu celelalte probe din dosar.
Instanța a aplicat o pedeapsă greșit individualizată, mult prea severă raportat la circumstanțele cauzei.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse dar și din oficiu în limitele impuse de art. 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată c recursul nu este fondat.
1. Curtea a luat act de poziția părții civile care, prezentă în fața sa a arătat că nu poate afirma cu certitudine identitatea persoanei care i- sustras borseta. De asemenea, a arătat că nu dorește ca împotriva inculpatului să se pronunțe o hotărâre de condamnare.
2. Analiza actelor și lucrărilor de la dosar relevă că instanța fondului a reținut o stare corectă de fapt, în mod obiectiv fundamentată pe probele administrate în cauză.
3. Vizând declarația martorului, apărarea inculpatului este vădit nefondată, fiind evidentă intenția acestuia de a da o conotație favorabilă situației sale, acestei declarații.
4. Declarația dată în fața notarului nu poate avea o valoare probatorie privilegiată față de probele testimoniale administrate nemijlocit de către instanță.
4. Curtea precizează că atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, martorul a fost constant în a arăta semnalmentele autorului furtului și a-l identifica pe acesta în persoana inculpatului.
5. Este relevantă declarația martorului Si în faza apelului (52) în care acesta arată că inculpatul i-a adresat insistent rugămintea să facă anumite afirmații în favoarea sa.
6. Martorul a arătat însă, în fața Tribunalului că atât la urmărire penală cât și la instanța de fond a declarat adevărul.
7. Este vădit nefondată critica adusă de inculpat cu privire la celelalte probe din dosar și necoroborarea lor cu declarația martorului.
Curtea apreciază că în mod corect instanța a înlăturat robele testimoniale constând în depozițiile mamei și ale prietenei inculpatului, ele fiind subiective și neavând nici un element comun cu circumstanțele de fapt stabilite în cauză, în temeiul celorlalte date evidente ale speței.
8 Ca atare, Curtea constată că vinovăția inculpatului a fost în mod clar și neechivoc stabilită de instanța fondului, în cauză nefiind întrunite exigențele prev. de art. 385/9 pct. 18.pr.penală privind eroarea gravă de fapt.
De asemenea, nu poate fi vorba despre existența unui caz de casare cu trimitere spre rejudecare, nefiind întrunite nici un din exigențele prev. de art. 385/9 alin.1 pct. 1-5, pct.6, pct.7-10, 21.pr.penală.
9. Vizând aspectele de netemeinicie Curtea constată că pedeapsa aplicată a fost stabilită cu respectarea strictă a criteriilor impuse de art. 72 cod penal, fiind în concordanță atât cu gradul concret de pericol social al faptei cât și cu elementele ce conturează profilul socio moral al inculpatului.
Fapta inculpatului de a sustrage dintr-un loc public o borsetă cu bani prezintă un pericol social însemnat, iar elementele ce definesc negativ profilul socio moral la inculpatului - cu referire specială la statutul său de recidivist - justifică pe deplin sancțiunea penală aplicată.
O atenuare a răspunderii penale ar impieta asupra atingerii scopului preventiv și educativ prev. de art. 52 cod penal.
6. Față de cele expuse mai sus, Curtea conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului cu consecința obligării sale la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 207/1.10.2007, pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 7.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. VV 2 ex/05.03.2008
,
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
