Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 808/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 808/R Dosar nr-
Ședința publică de la 27 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean JUDECĂTOR 2: Laura Popa
- - - - JUDECĂTOR 3: Alexandru Șerban
- - - - judecător
- - - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor promovate de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr.252/A din data de 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul inculpat, asistat de avocat în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul art. 70 alin.1 Cod procedură penală instanța procedează la identificarea inculpatului, iar în temeiul art. 70 alin.2 Cod procedură penală aduce la cunoștință acestuia faptul că poate sau nu să dea declarație în fața instanței de recurs și că cele declarate pot fi folosite împotriva sa.
Recurentul inculpat declară că dorește să dea declarație.
Instanța în temeiul art. 1403alin. 3 Cod procedură penală procedează la ascultarea inculpatului, cele declarate fiind consemnate la procesul verbal atașat la dosar.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurentul inculpat, arată că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 3859alin.1 pct.14 și alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 38510alin.21Cod procedură penală.
Apreciază că instanțele de judecată au făcut apreciere al cuantumului pedepsei peste ceea ce inculpatul consideră că a săvârșit cu adevărat. Drept pentru care solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului casarea deciziei penale nr.252/2009 a Tribunalului Brașov precum și sentința penală nr. 1251/2009 a Judecătorie și în cadrul rejudecării procedând la o nouă reindividualizare a pedepsei să se aplice o pedeapsă mai ușoară, având în vedere următoare:
Fapta pentru care a fost trimis în judecată este tentativă la furt calificat. Apreciază că instanța de fond cât și instanța de apel în momentul în care au procedat la individualizarea judiciară a pedepsei au reținut ca și criterii care ar crește pericolul concret al faptei săvârșite acele împrejurării, respectiv că fapta a fost comisă pe timp de noapte și în public,aceste criterii regăsindu-se în cuantumul pedepsei.
Raportat la art. 20 și 21 Cod penal,în cazul de față, apreciază nu există nici un element din modalitatea de săvârșire a faptei care să necesite creșterea inițială a pedepsei peste prevederile art. 21 Cod penal, respectiv peste jumătatea minimului special prevăzut de art. 209 Cod penal.
Având în vedere faptul că inculpatul este recidivist, prin revocarea liberării condiționate s-a adăugat și acel cuantum de pedeapsă, iar prin contopirea s-a dispus executarea pedepsei cea mai mare. Apreciază că nici sporul aplicat la pedeapsa principală, nu este justificată, având în vedere modalitatea în care a fost executată pedeapsa.
Instanța de judecată nu a ținut cont de circumstanțele atenuante ale inculpatului, prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal, față de poziția procesuală a inculpatului, respectiv de recunoaștere a săvârșire a faptei, apreciind că s-ar putea reține aceste circumstanțe atenuante.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului și să se dispună, în cadrul reindividualizării pedepsei, reducerea pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că nu există motive pentru admiterea recursului, de acea solicită respingerea acestuia,întrucât hotărârile pronunțate de instanțele de judecată sunt legale și temeinice și au fost pronunțate ținându-se cont de toate circumstanțele personale și reale a săvârșirii faptei. La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere faptul că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, în aceste condiții este imposibil de a se stabili o altă pedeapsă, cu atât mai mult cu cât acesta nu a recunoscut în mod concret săvârșirea faptei, ci prin declarațiile pe care le-a dat a încercat să-și diminueze vina, susținând că era în stare de ebrietate și nu era convins de cele ce urma să facă.
În aceste condiții consideră că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Curtea
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 1251/6.08.2009 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr- s-a dispus condamnarea inculpatului, în baza art. 20 Cod penal rap. la art.208 alin 1, 209 alin 1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea de tentativă la infracțiunea de furt calificat.
În baza art. 61 Cp a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1980/ 27.11.2007 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă la data de 10.12.2007 prin nerecurare, și în consecință a contopit restul rămas neexecutat de 351 zile de închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca acesta să execute ca pedeapsă rezultantă pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final 3 ani închisoare.
În baza art. 88 Cp a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând din data de 3.04.2009 până la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, deținut în Penitenciarul Codlea, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 40/3.04.2009 emis de Judecătoria Brașov
În baza art. 71 Cp a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ( teza a II a) b Cp pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 14 raportat la art. 346 alin 1 Cod procedură penală cu referire la art. 998.civ. s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă SC ( cu sediul în localitatea,-, jud. B), prin reprezentant legal, ca neîntemeiată.
În baza art. 118 lit. b Cod penal s-a confiscat de la inculpatul o șurubelniță în linie cu metalic argintiu, grad de uzură 25%, aflată în Camera de Corpuri Delicte a Judecătoriei Brașov.
În baza art. 357 alin 2 Cod procedură penală s-a restituit inculpatului o șurubelniță albastru uzată în proporție de 30%, o șurubelniță în cruce negru uzată în proporție de 30%, levier metalic uzat în proporție de 25%, patent cu din plastic de culoare galben cu albastru uzat în proporție de 40%, o șurubelniță în linie negru uzată în proporție de 25%, patent cu din plastic uzat în proporție de 35%, doi clești de culoare portocaliu și uzat în proporție de 20%, o pereche de mănuși din material textil de culoare albastră cu un singur deget uzat în proporție de 35% aflate în Camera de Corpuri Delicte a Judecătoriei Brașov.
În baza art. 189, art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu, se avansează din fondurile Ministerului d e Justiție în contul Baroului
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 2/3.04.2009, după ce a consumat băuturi alcoolice, în jurul orei 1.00, inculpatul, neavând loc de muncă, a plecat de la domiciliul său cu intenția de a sustrage bunuri din societăți comerciale. În acest scop a luat cu el o geantă în care se găseau șurubelnițe, clești, lanternă, daltă și un levier și s-a deplasat pe strada - din localitatea. Ajungând în dreptul magazinului alimentar SC situat la parterul unui bloc, pentru a putea pătrunde în interior, cu una dintre șurubelnițele pe care le avea asupra sa, a început să desprindă o bucată din tablă de pe unul dintre pereții magazinului. Fiind deranjat de zgomotul produs, martorul, care locuia la etajul I al blocului, deasupra magazinului, a ieșit pe balcon, s-a aplecat peste balustradă, surprinzându-l pe inculpat care încerca să pătrundă în magazin prin efracție. Fiind întrebat ce face, inculpatul a răspuns că lucrează, după care și-a luat geanta cu scule și a plecat spre domiciliul său. Martorul a apelat serviciul de urgență 112, la fața locului deplasându-se un echipaj de poliție care a reușit să îl identifice pe inculpat la scurt timp pe strada - -, pe baza semnalmentelor indicate de martor. Inculpatul a fost condus la sediul magazinului alimentar SC fiind recunoscut de martorul, ca fiind persoana care a încercat să pătrundă în magazin.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen inculpatul solicitând reducerea pedepsei aplicate, afirmând în același timp că intenția sa nu a fost aceea de a sustrage bunuri.
Prin decizia penală nr.252/A/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- a fost respins apelul formulat de inculpatul și a fost menținută sentința penală atacată; s-a dedus în continuare durata arestării preventive a inculpatului, s-a menținut măsura preventivă aplicată acestuia și a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut în esență că apelul formulat de inculpatul este nefondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt si încadrarea juridica a acesteia au fost corect reținute de prima instanța urmare a analizării coroborate a întregului material probatoriu administrat in cauza.
Susținerea inculpatului in sensul ca intenția sa nu a fost aceea de a sustrage bunuri nu este susținuta de nici un argument. Ca acțiunea inculpatului a produs prejudicii parții vătămate nu este contestat de inculpat, iar materialul probatoriu administrat in cauza releva faptul ca s-a produs o încercare de scoatere a unei table de pe peretele magazinului in încercarea de a pătrunde in interior. De altfel, la instanța de fond s-a reținut ca intenția inculpatului a fost aceea de a sustrage bunuri, rezoluție infracționala care insa s-ar fi datorat stării de beție; deși este posibil ca starea de ebrietate a inculpatului sa fi avut o contribuție la comiterea faptei, se constata ca inculpatul a fost in măsura a lua de la domiciliul sau obiecte necesare unei acțiuni de pătrundere intr-un spațiu închis, iar locul vizat pentru comiterea faptei era cunoscut inculpatului care a acționat știind ca in acel spațiu se găsesc bunuri care pot fi sustrase.
La individualizarea judiciara a pedepsei aplicate inculpatului instanța de fond a făcut o corecta apreciere a prevederilor art. 72 Cod penal, stabilind cuantumului pedepsei prin raportare la modalitatea si împrejurările comiterii faptei - pe timp de noapte, prin îndepărtarea unui obstacol cu mijloace apte sa conducă la realizarea infracțiunii - dar si la persoana inculpatului care nu este la primul contact cu legea penala, inculpatul săvârșind prezenta fapta la scurt timp de la momentul liberării condiționate din executarea unei pedepse privative de libertate.
Așa fiind, s-a constat de instanța de apel că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului sau a sporului de pedeapsa stabilit deprima instanța. Totodată s-a constat că instanța de fond a făcut o justa individualizare a pedepselor accesorii, prin raportare la infracțiunea dedusa judecații si pericolul social concret al acesteia.
Dispozițiile art. 88, 118 Cod penal au fost reținute in mod judicios si ținându-se seama de hotărârea pronunțata s-a constatat necesitatea menținerii inculpatului in stare de arest preventiv
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris conform art. 385/10 Cod procedură penală iar recurentul nu a depus motivele de recurs nici printr-un memoriu separat, cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, inculpatul a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie și a solicitat casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se reducă cuantumul pedepsei care i-a fost aplicată.
În motivarea recursului formulat inculpatul a arătat că nu se justifică aplicarea unei pedepse atât de severe întrucât fapta pentru care a fost trimis în judecată este tentativă la furt calificat, părții vătămate nu i s-a produs nici un prejudiciu, iar instanța de fond cât și instanța de apel în momentul în care au procedat la individualizarea judiciară a pedepsei au reținut ca și criterii care ar crește pericolul concret al faptei săvârșite acele împrejurări care constituie în fapt circumstanțele de calificare a infracțiunii, respectiv că fapta a fost comisă pe timp de noapte și în public ori, aceste criterii se regăsesc deja în cuantumul pedepsei stabilite de legiuitor și nu mai trebuiau avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului.
Raportat la art. 20 și 21 Cod penal, în cazul de față, nu există nici un element din modalitatea de săvârșire a faptei care să necesite creșterea inițială a pedepsei peste prevederile art. 21 Cod penal, respectiv peste jumătatea minimului special prevăzut de art. 209 Cod penal.
Având în vedere faptul că inculpatul este recidivist, prin revocarea liberării condiționate s-a adăugat și acel cuantum de pedeapsă, iar prin contopirea s-a dispus executarea pedepsei cea mai mare. Apreciază că nici sporul aplicat la pedeapsa principală, nu este justificat, având în vedere modalitatea în care urmează a se executa pedeapsa rezultantă.
Instanțele de judecată inferioare nu a ținut cont de circumstanțele atenuante care puteau fi reținute în favoarea inculpatului, prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal, ori față de poziția procesuală a inculpatului, respectiv de recunoaștere a săvârșirii a faptei, acestor împrejurări li s-ar putea da valențele unor circumstanțe atenuante cu consecințele prevăzute de textele de lege în vigoare.
În drept, au fost invocate de către inculpat dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală.
Analizând decizia penală nr. 252/A/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov prin prisma cazului de casare invocat de recurent în susținerea recursului formulat și care conform art. 385/10 alin 2 raportat la art. 385/9 Cod procedură penală, se ia în considerare și din oficiu de către instanța de recurs, se constată că recursul formulat de inculpatul este nefondat pentru următoarele considerente:
Atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt corectă, rezultată din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, constând în esență în aceea că în noaptea de 2/3.04.2009 inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice, a luat hotărârea infracțională de a sustrage produse din magazinul aparținând părții vătămate SC situat în com.,-; pentru a-și duce la îndeplinire planul, inculpatul a luat asupra sa o trusă cu scule, s-a deplasat la magazin și a început cu ajutorul unei șurubelnițe să disloce o bucată de tablă, distrugând o parte din peretele fals din polistiren în încercarea de a pătrunde înăuntru; activitatea infracțională a fost însă întreruptă datorită intervenției martorului care a și anunțat organele de poliție și care în scurt timp l-au identificat și reținut pe inculpat în apropierea magazinului cu trusa de scule asupra sa.
S-a stabilit de asemenea o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor și s- reținut în mod judicios că în speță sunt îndeplinite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea de tentativă la infracțiunea de furt calificat prevăzut de art. 20 Cod penal rap la art. 208 alin 1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului prima instanță și instanța de apel au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 Cod penal precum și scopul pedepsei astfel cum acesta rezultă din dispozițiile art. 52 Cod penal.
Astfel, având în vedere pe de o parte circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea, iar pe altă parte circumstanțele personale ale inculpatului care, deși a recunoscut comiterea infracțiunii în cursul urmăririi penale și în fața instanței de recurs, nu este la prima încălcare a legii penale fiind recidivist și dând dovadă de perseverență infracțională prin comiterea aceluiași gen de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului chiar în condițiile în care a suferit până în prezent șapte condamnări la pedeapsa închisorii, instanța de recurs constată că pedeapsa stabilită pentru inculpat este corect individualizată atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare; inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, luându-se în considerare tocmai împrejurările relevate în susținerea recursului, respectiv condițiile concrete în care s-a comis fapta, care a rămas în forma tentativei datorită intervenției unei împrejurări mai presus de voința inculpatului, conduita procesuală adoptată de inculpat în cursul urmăririi penale, dar care nu a fost constantă pe parcursul întregului proces - întrucât în apel inculpatul a încercat să acrediteze ideea că de fapt nu a dorit să sustragă bunuri din magazin, ci a distrus o parte din pereții acestuia doar pentru că era beat - și respectiv împrejurarea că nu s-a produs un prejudiciu părții vătămate prin sustragerea de bunuri, astfel încât în speță nu se impune redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, cu atât mai mult cu cât inculpatul este recidivist postcondamnatoriu iar condamnările anterioare, neexecutate integral nu au avut rolul educativ preconizat, inculpatul neînțelegând clemența acordată prin liberarea condiționată dispusă înainte de executarea integrală a pedepsei care i-a fost aplicată anterior.
De asemenea sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare aplicat inculpatului, de către prima instanță este pe deplin justificat prin prisma perseverenței infracționale de care dă dovadă inculpatul, comițând această infracțiune după mai multe condamnări care nu și-au atins scopul educativ și chiar în termenul de încercare al liberării condiționate, astfel încât înlăturarea lui nu se impune; nu se impune nici reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal întrucât, așa cum am arătat deja atitudinea inculpatului a fost oscilantă în cursul procesului penal: dacă în etapa urmăririi penale a recunoscut și regretat fapte, în fața instanței de fond nu a dorit să dea declarații, poziție procesuală adoptată de altfel și în fața instanței de apel, iar în apel cu ocazia concluziilor formulate, a încercat să acrediteze ideea că nu a distrus peretele magazinului pentru a pătrunde înăuntru și a fura ci doar pentru că era beat; atitudinea sa a fost oricum avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, alături de celelalte criterii prevăzute de art. 72 Cod penal, atunci când pedeapsa a fost orientată spre limita minimă specială prevăzută de lege.
Văzând că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului și modalitatea de executare stabilită sunt în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal, aceasta este aplicată în limitele prevăzute de lege ( fiind respectate atât dispozițiile părții generale a codului penal cât și a celei speciale a aceluiași cod) iar la stabilirea sa au fost avute în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal instanța de recurs constată că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și nici alte cazuri de casare dintre cele care se iau în considerare din oficiu de către instanță, astfel încât în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 252/A/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, care va fi menținută.
Se va deduce în continuare, conforma art. 385/16 alin 2 rap la art. 381 Cod procedură penală prevenția inculpatului începând cu data de 29.09.2009 la zi și se va menține starea de arest a acestuia.
În baza art. 189, 192 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 250 lei, sumă ce include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 09.03.1974, deținut actualmente în Penitenciarul Codlea, împotriva Deciziei penale nr. 252/A/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art.385/16 alin.2 rap. la art.381 Cod procedură penală deduce în continuare prevenția inculpatului începând cu data de 29.09.2009 la zi și menține starea de arest a acestuia.
În baza art.189 Cod procedură penală se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se plătește Baroului B suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, sumă ce se include în cuantumul cheltuielilor judiciare.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./15.12.2009
Tehnored./15.12.2009
Jud. fond.
jud. apel -,
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Laura Popa, Alexandru Șerban
