Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 812/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 812
Ședința ne publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol pronunțarea asupra recursului penal, avand ca obiect "furtul calificat (art.209 Cod penal)", declarat departea responsabila civilmenteimpotriva deciziei penale nr.324 din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta nepublica, lipsesc partile.
Procedura completa.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 08.12.2009, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta din prezenta decizie, cand din lipsa de timp pentru deliberari, instanta a amanat pronuntarea pentru azi, 15.12.2009, când,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 551 din 11.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Iașis -a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 09.12.1991 în mun. I, domiciliat în mun. I,-, - 2 bis,. B,. 4,. 2, județul I, în prezent aflat în Centrul de Reeducare Tg. Ocna, CNP -, cetățenie română, studii 6 clase, elev, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 344 Cod procedură penală, din infracțiunea de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 99 alin. 3 Cod penal (faptă comisă la data de 01.02.2008).
S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatului i s-a aplicat prezenta pedeapsă a fost comisă în condiții de concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal, cu infracțiunile de:
a) "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal cu aplic. art. 99 alin. 2 Cod penal, pentru care i s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pe perioadă nedeterminată dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani (faptă comisă la data de 22.08.2006), prin sentința penală nr. 1518/14.05.2008 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare;
b) "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal cu aplic. art. 99 alin. 2 Cod penal, pentru care i s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pe perioadă nedeterminată dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani (faptă comisă la data de 31.01.2008), prin sentința penală nr. 1685/23.05.2008 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare.
c) "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 alin. 2 Cod penal, pentru care i s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pe perioadă nedeterminată dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani (faptă comisă în intervalul 24.10-01.12.2007), prin sentința penală nr. 2780/17.09.2008 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare.
În baza art. 36 alin. 1, 34 Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului cu măsurile educative anterior arătate (la lit. a - c), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
S-a menținut măsura revocării măsurii educative a libertății supravegheate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond pe baza probatoriului administrat în cauză a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 01.02.2008, orele 1130, partea vătămată, în vârstă de 8 ani, se deplasa de la școala "Șt. " din mun. I spre domiciliu pe str. - -, spre bariera, însoțit de bunica sa, în vârstă de 68 de ani.
În timp ce se deplasau, minorul a fost apelat pe telefonul mobil de către mama sa. A purtat o discuție telefonică, iar după ce a încheiat-o, în timp ce ducea telefonul spre buzunarul drept, din lateral s-a apropiat inculpatul care, printr-o mișcare rapidă, i-a smuls telefonul din mână și s-a îndepărtat în fugă printre blocuri.
Martora, care o ținea pe partea vătămată de mână, pe partea, l-a văzut pe inculpat cum a smuls telefonul din mâna minorului, deși acesta s-a împotrivit, spunând "bunica, bunica" și trăgând de telefon, și a început să strige "Hoțul, hoțul!". În acel moment, inculpatul a întors capul spre martoră, care i-a observat în acest mod figura.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută rezultă din întreg materialul probator administrat în ambele faze procesuale, respectiv cu:
- plângerea reprezentantului legal al părții vătămate,;
- declarațiile părții vătămate (fila nr. 19 dosar instanță). Aceasta a declarat că după ce a terminat convorbirea a vrut să pună telefonul în buzunar; în acel moment a venit inculpatul (pe care l-a recunoscut și în sala de judecată, cu siguranță) și i-a smuls telefonul din mână. I-a observat fața exact în momentul în care acesta i-a luat telefonul; inculpatul purta o haină de camuflaj, dedesubt o bluză maro și pantaloni jeans.
- proces verbal de cercetare la fața locului și planșă foto (filele 10-14);
- declarația martorului ocular (filele 16, 17 dosar și 59). Aceasta a declarat că mergea împreună cu partea vătămată spre casă; partea vătămată a vorbit cu mama lui la telefon, iar când a terminat convorbirea a vrut să pună telefonul în buzunar; în acel moment, o persoană a pus mâna pe telefonul copilului, iar aceasta s-a împotrivit. Martora a început să strige "Hoțul, hoțul!" iar în acel moment, inculpatul a întors capul spre martoră (în sala de judecată martora a afirmat cu siguranță că inculpatul este cel care a luat telefonul copilului). Inculpatul era îmbrăcat cu blugi, o haină de camuflaj, iar în picioare avea adidași. Copilul spunea "bunica, bunica" și trăgea de telefon, astfel încât și mânuța se ducea spre inculpat când acesta a smuls telefonul.
- proces verbal de recunoaștere după fotografii;
- proces verbal de recunoaștere din grup de persoane.
Atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor. Inculpatul a afirmat că la acea oră era împreună cu și, pe strada D, cu care stătea de vorbă. În cursul aceleiași zile a fost reținut de către organele de poliție. A fost audiat martorul, care a susținut afirmațiile inculpatului, arătând că în acea dimineață, în jurul orei 09,00, inculpatul a venit la el împreună cu doi băieți și a stat acolo până au plecat în oraș, cu tramvaiul nr. 5 până în Podu, fiind arestați pe str. -. - în jurul orei 1300-1330. La dosarul de urmărire penală a fost atașată ordonanța de reținere în care se menționează faptul că s-a dispus reținerea învinuitului pe timp de 24 de ore începând cu data de 01.02.2008 ora 13,00.
Instanța a înlăturat declarația martorului, care nu reflectă adevărul. Astfel, în jurul orei 1130inculpatul se afla pe str. - -, fiind recunoscut fără dubiu de către partea vătămată și martora. Această stradă se află în apropierea zonei în care martorul afirmă că s-a întâlnit cu partea vătămată, iar momentul este cu o oră și J înainte ca inculpatul să fie reținut. Conform sentinței penale nr. 1685/23.05.2008 a Judecătoriei Iașis -a reținut că, în ziua de 01.02.2008 în jurul orei 13.00 - numitul, aflat la serviciu, la punctul de lucru al firmei din str. -. - - a observat că în magazin au pătruns trei tineri care erau îmbrăcați cu același fel de haine pe care le purtau cei trei tineri în data de 31.01.2008, în jurul orei 15.00, când unul din cei trei a sustras din vitrină telefonul mobil. stfel, a anunțat telefonic organele de poliție și a plecat în urmărirea celor trei, care au fost predați organelor de poliție, stabilindu-se și identitatea acestora:, și. Pentru aceste considerente nu se poate reține că ar fi fost imposibil ca inculpatul să fi fost autorul faptei comise împotriva părții vătămate.
În drept,
Fapta inculpatului care, în ziua de 01.02.2008, în jurul orei 11,30, l-a deposedat pe partea vătămată, în vârstă de 8 ani, de un telefon mobil, smulgându-l din mână, prejudiciul nefiind recuperat, întrunește elementele constitutive ale săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal.
În acest sens s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței, conform art. 344 Cod procedură penală, din infracțiunea de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 99 alin. 3 Cod penal, motivat de faptul că inculpatul a folosit acte de violență pentru sustragerea telefonului. Astfel, din probele administrate rezultă că inculpatul a pus mâna pe telefonul copilului, iar aceasta s-a împotrivit. Copilul spunea "bunica, bunica" și trăgea de telefon, astfel încât mâna părții vătămate se ducea spre inculpat când acesta a smuls telefonul, aspect pe care instanța îl consideră un act de violență fără de care inculpatul nu putea să sustragă telefonul mobil.
La individualizarea judiciară a pedepsei, față de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere pe de o parte dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei comise caracterizată de modalitatea și împrejurările săvârșirii, respectiv prin folosirea violenței asupra unui copil de 8 ani, în loc public, iar pe de altă parte persoana inculpatului minor, care este cunoscut cu antecedente penale, atitudinea procesuală incorectă, greșită, de necolaborare cu organele judiciare, din cursul ambelor faze procesuale.
Față de cele mai sus arătate, instanța a considerat că reeducarea, reinserția socială a inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege, redus conform art. 109 Cod penal.
S-a constatat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost comisă în condiții de concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal, cu infracțiunile de: a) "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal cu aplic. art. 99 alin. 2 Cod penal, pentru care i s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pe perioadă nedeterminată dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani (faptă comisă la data de 22.08.2006), prin sentința penală nr. 1518/14.05.2008 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare; b) "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal cu aplic. art. 99 alin. 2 Cod penal, pentru care i s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pe perioadă nedeterminată dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani (faptă comisă la data de 31.01.2008), prin sentința penală nr. 1685/23.05.2008 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare; c) "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 alin. 2 Cod penal, pentru care i s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pe perioadă nedeterminată dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani (faptă comisă în intervalul 24.10-01.12.2007), prin sentința penală nr. 2780/17.09.2008 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare.
În baza art. 36 alin. 1, 34 Cod penal și decizia nr. XXX din 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție a contopit pedeapsa aplicată inculpatului cu măsurile educative anterior arătate (la lit. a - c), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii.
S-a menținut măsura revocării măsurii educative a libertății supravegheate, conform art. 103 alin. 6 Cod penal, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1130/18.04.2007 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare, revocare dispusă prin sentințele penale nr. 809/14.03.2008 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 496/05.08.2008 a Tribunalului Iași și nr. 2780/17.09.2008 a Judecătoriei Iași.
În baza art. 36 alin. 3 s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 01.02.2008 la zi.
În privința laturii civile a cauzei, instanța a constatat că prejudiciul evaluat la suma de 106 lei, reprezentând contravaloarea unui telefon mobil marca MY 220X de către reprezentantul legal al părții vătămate nu a fost recuperat, iar partea vătămată prin reprezentant legal s-a constituit parte civilă în procesul penal cu această sumă. Instanța a constatat că prejudiciu este cert, lichid și exigibil, având în vedere prețurile practicate de compania de la care partea vătămată a achiziționat telefonul mobil, conform certificatului de garanție al telefonului (fila 15 dosar ). Prin urmare, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și 1000 alin. 2 cod civil a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părții civile, prin reprezentant legal, suma de 106 lei cu titlu de daune materiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, partea responsabilă civilmente - tatăl inculpatului minor, invocând că în mod greșit s-a reținut vinovăția acestuia din urmă deoarece la momentul săvârșirii infracțiunii analizate prin sentința apelată nu se afla în locul indicat de partea vătămată, nu avea ținuta vestimentară indicată în declarațiile acesteia care sunt, sub acest aspect, contradictorii.
A solicitat admiterea apelului și achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Analizând sentința apelată și cauza în întregime, sub toate aspectele de fapt și de drept, atât din prisma criticilor formulate de partea responsabilă civilmente, cât și din oficiu, în condițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul este nefondat pentru considerentele de mai jos.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului de fond, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, soluția de condamnare dispusă față de acesta fiind conformă cu probele în acest sens în sentința apelată.
Astfel, declarațiile martorului ocular - ce o însoțea la momentul săvârșirii faptei pe partea vătămată, arătate cu exactitate semnalmentele și ținuta vestimentară a autorului faptei, precum și date privind modul de operare, locul și timpul în care s-a comis fapta - coroborate cu recunoașterea de către aceasta dintr-un grup de persoane a inculpatului, cu declarațiile martorului ce a asistat la derularea activității de identificare a autorului faptei de către bunica părții vătămate, declarațiile martorului ce a asistat la aceeași activitate de recunoaștere a autorului faptei dintr-un grup de persoane de către partea vătămată - din care rezultă că aceasta din urmă l-a recunoscut după statură și fizionomie, declarațiile părții vătămate luate în ambele etape procesuale, constituie probe indubitabile de vinovăție, infirmând pe deplin atât apărările formulate de inculpat în sensul că la orele 11,oo din 01.02.2008 nu se afla în perimetrul locului faptei de care este acuzat cât și declarațiile martorului propus spre audiere în cursul judecății în susținerea versiunii prezentată de inculpat.
Susținerea părții responsabile civilmente făcută în fața instanței de apel în sensul că la data și ora când se pretinde săvârșirea faptei partea vătămată se afla la orele de curs și nu la locul faptei, respectiv pe str. - din I cum se pretinde, în sesizarea penală, nu poate fi primită din moment ce reprezentanții legali ai Școlii " " I confirmă că în ziua de 01.02.2008, ultima zi de școală din semestrul I, elevii clasei a II-a C, între care și partea vătămată au desfășurat activități școlare, dar până la orele 9,50.
Așadar, constatând că probele enunțate mai sus răstoarnă, fără putință de tăgadă, prezumția de nevinovăție instituită de lege în favoarea inculpatului, tribunalul nu a dat eficiență solicitării apelantului în sensul achitării inculpatului în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, constatând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 551/11.02.2009 a Judecătoriei Iașia respins ca nefundat apelul declarat de partea responsabilă.
În termenul prevăzut de art. 3853alin.1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de partea responsabilă civilmente -tatăl inculpatului minor pentru motive de netemeinicie, susținând că soluția de condamnare pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este rezultatul unei greșite interpretări a probelor administrate, probe ce nu susțin învinuirile aduse, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție, motiv pentru care se impune achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Examinând hotărârile recurate în raport de criticile invocate ce vor fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală precum și din oficiu pentru cazurile enumerate în art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:
Instanțele de fond și de apel, prin analiza atentă și coroborarea probelor administrate, prin înlăturarea declarațiilor vădit nesincere, au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la o justă încadrare în drept a faptei comise. Au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și la împrejurările comiterii acesteia, fiind evidențiate aspectele concordante se susțin vinovăția inculpatului și probele ce au servit ca temei al hotărârilor pronunțate.
Au fost verificate probele administrate prin prisma apărărilor inculpatului, argumentându-se soluția de înlăturare a acestora, au fost analizate elementele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția de condamnare dispusă, făcând astfel posibil controlul judiciar.
Curtea constată că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală referitoare la aprecierea probelor, instanțele reținând în mod corect și real situația de fapt.
Pe baza probelor ce au rezultat din ansamblul mijloacelor de probă dispuse și administrate, s-a reținut în mod corect vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, soluția de condamnare fiind fundamentată pe declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorului ocular care însoțea partea vătămată, procesul-verbal de recunoaștere după fotografii, procesul-verbal de recunoaștere din grup de persoane.
Pentru a se ajunge la concluzia condamnării legea pretinde ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în persoana inculpatului și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia.
În afara declarațiilor părții vătămate există și alte probe directe în dovedirea acuzației inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Astfel, împrejurările relatate de partea vătămată privind momentul, locul și modul de operare sunt confirmate și de depozițiile martorului ocular care însoțea partea vătămată și care a surprins momentul în care inculpatul a smuls telefonul mobil din mâna părții vătămate, arătând cu exactitate semnalmentele și ținuta vestimentară a autorului faptei, precum și de declarațiile martorilor și care au asistat la derularea activității de identificare a inculpatului după statură și fizionomie.
Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, instanțele au respectat dispozițiile art. 69 alin. 1 din Codul d e procedură penală și au înlăturat în mod just, apărările formulate de inculpat în sensul că în ziua de 1 februarie 2008, în jurul orei 11,00 nu se afla în perimetrul locului faptei de care este acuzat.
De altfel, inițial, inculpatul a susținut că pe data de 31 ianuarie 2008 fost reținut de organele de poliție pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar în ziua de 1 februarie 2008 fost prezentat instanței cu propunerea de arestare preventivă.
Însă, prin ordonanța emisă în dosarul nr. -/2008 de Poliția Municipiului I - Secția a III-a Poliție (Compartimentul Cercetări Penale) inculpatul a fost reținut pe timp de 24 ore, începând cu data de 1 februarie 2008, ora 13,00, iar la data de 2 februarie 2008 fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 12/U/2008 de Judecătoria Iași, ceea ce infirmă susținerile inculpatului.
Pentru considerentele expuse, curtea constată că în cauză a fost administrat un probatoriu complet, corect interpretat și coroborat, avându-se în vedere toate împrejurările și datele ce converg spre o reală stabilire a situației de fapt și a activității infracționale desfășurate de inculpat.
În concluzie,soluția de condamnare dispusă este corectă, criticile formulate sub aspectul neadministrării tuturor probelor necesare și reținerii unei situații de fapt nereale, ce au condus la o greșită condamnare, se dovedesc a fi neîntemeiate.
Examinând și din oficiu hotărârea recurată în raport cu prevederile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală curtea constată că în baza sentinței penale nr. 551 din 11 februarie 2009 Judecătoriei Iași - nedefinitivă s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 588/2009 din 3.03.2009, mandat ce urmează a fi anulat, urmând a se proceda la emiterea unui nou mandat conform prezentei decizii pronunțate în recurs.
Totodată, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata executată de la data pronunțării sentinței penale nr. 551/11.02.2009 la zi, instanța de apel, omițând să se pronunțe și asupra timpului care se deduce din pedeapsă în cazul când inculpatul se află în stare de deținere, conform prevederilor art. 383 alin. 2 Cod procedură penală.
În temeiul considerentelor expuse urmează ca în baza art. 38515pct. 2 lit. a Cod procedură penală să se admită recursul declarat și să se caseze în parte în latura penală decizia pronunțată de tribunal.
Rejudecând cauza, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului detenția după data pronunțării sentinței penale nr. 551 din 11.02.2009 a Judecătoriei Iași la zi, menținându-se toate celelalte dispoziții.
Totodată se va dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 551 din 11.02.2009 pronunțată de Judecătoria Iași și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului declarat de partea responsabilă civilmente vor rămâne în sarcina statului. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului va fi avansat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea responsabila civilmente împotriva deciziei penale nr.324 din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o casează în parte, in latura penala.
Rejudecând cauza:
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, fiul lui și, născut la 9.12.1991 detenția de la 11.02.2009 la zi.
Menține toate celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.588/2009 din 03.03.2009 și emiterea unui nou mandat conform prezentei decizii.
In baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului declarat de partea responsabilă civilmente rămân în sarcina statului. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
30.12.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Aurel Dublea, Maria Cenușă
