Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 82/R/2010
Ședința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Pușcaș Mircea
Grefier: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de către condamnata împotriva deciziei penale nr. 241/R din 21 mai 200 Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul ales al contestatoarei, av., din cadrul Baroului de Avocați C și a lipsit contestatoarea.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradeaa fost reprezentat de procuror.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul ales al contestatoarei a prezent spre vedere contractul de închiriere în original.
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra contestației.
Apărătorul contestatoarei a solicitat să fie admisă contestație, să se desființeze hotărârea atacată și să se dispună rejudecarea recursului, sens în care a solicitat să se acorde un termen de judecată.
Instanța, în raport de dispozițiile art. 392 Cod procedură penală, i-a solicitat apărătorului contestatoarei să pună concluzii atât cu privire la contestație, cât și cu privire la recurs.
Apărătorul contestatoarei a arătat, în ceea ce privește contestația că, la judecarea recursului contestatoare a fost citată de la fost adresă din C, deși adresa ei reală era cea din Franța și că această situație deosebită a survenit în conjunctura în care contestatoarea a părăsit țara la două zile după comiterea faptei, ca urmare a unui conflict grav pe care l-a avut cu familia sa. A mai precizat că aceasta a aflat despre inculparea sa, abia după ce a fost condamnată definitiv și că deși tatăl contestatoarei s-a prezentat la proces, nu a avut o împuternicire din partea contestatoarei.
Astfel fiind a considerat că se impune admiterea contestației în anulare, desființarea hotărârii contestate și rejudecarea recursului, în vederea respectării dreptului la apărare al contestatoarei, drept care este esențial și fundamental.
Cu privire la recurs, a solicitat să se dispună admiterea recursului și casarea deciziilor recurate în sensul de a se dispune achitarea inculpatei, pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat. A arătat că, această complicitate este absolut discutabilă, acuzarea susținând că inculpata recurentă s-ar fi aflat într-un mic magazin de aparate telefonice și l-ar fi ajutat pe celălalt inculpat să sustragă telefoane, interpunându-se între inculpat și vânzător, pentru ca acesta din urmă să nu observe furtul. Or, în cauză nu a fost dovedită o prealabilă pregătire a infracțiunii, iar telefoanele erau depozitate în condiții necorespunzătoare. De asemenea, nu s-a luat în considerare declarația coinculpatului, iar în acuzare au fost prezentate fotografii, parte din înregistrările video, înregistrări pe care inculpata recurentă dorește să le vizioneze personal și să le comenteze în fața instanței.
Procurorul a solicitat să se admită, în principiu și în fond, contestația formulată, să se desființeze decizia contestată și, în urma rejudecării recursului, să se dispună respingerea acestuia ca nefondat. Sub acest din urmă aspect a arătat că, în cauză s-a dovedit, prin probele administrate, inclusiv prin înregistrarea video, comiterea de către inculpată a infracțiunii de complicitate la furt, aceasta interpunându-se între inculpat și vânzător, pentru a-i obtura acestuia din urmă vederea.
A apreciat că pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatei recurente a fost just individualizată, ținând seama și de faptul că aceasta se afla în stare de recidivă postcondamnatorie.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2318 din 16 decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradeaa fost condamnat în temeiul art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1674 din 21 februarie 2004 Judecătoriei Cluj -N pe care o execută alături de pedeapsa aplicată în cauză, astfel că inculpatul execută 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 Cod penal.
În baza art. 26 Cod penal raportat la art.208 alin. 1 - 209 alin.1 lit. a, e, Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei de 4 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1394/2002 a Judecătoriei Gherla, dispusă prin sentința penală nr. 2044/21 august 2003 Judecătoriei Ploiești și s-a contopit restul rămas neexecutat de 516 zile din această pedeapsă, cu pedeapsa aplicată în cauză, astfel că inculpata urmează să execute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare cu aplic. art. 71, 64 Cod penal.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală cu referire la art.998 - 999, art. 1003 Cod civil, inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 4.636 lei în favoarea părții civile SC - PLUS SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 28 ianuarie 2005, la ora 13,30, cei doi inculpați s-au deplasat pe-/A din O, unde se găsea magazinul aparținând SC. - PLUS SRL, inculpații plimbându-se prin magazin un timp și observând cu această ocazie că în incinta magazinului se găsea doar un singur vânzător - numitul, care în acel moment discuta cu un client.
Observând acest lucru, cei doi inculpați s-au apropiat de un birou, pe al cărui scaun se găsea o cutie cu cartele reîncărcabile și în timp ce inculpata stătea cu spatele spre vânzător și cu fața spre inculpatul, acesta s-a aplecat spre masă și, din cutia de pe scaun, a luat 119 cartele. După însușirea cartelelor inculpatul a părăsit magazinul, inculpata mai rămânând puțin, după care a plecat și ea.
sustrase de către inculpați au fost vândute de către inculpatul în municipiul C N, cel mai mare număr fiind vândut martorului -.
Partea vătămată SC - PLUS SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu contravaloarea celor 119 cartele sustrase, evaluând prejudiciul la suma de 4.636 lei, conform precizării de constituire de parte civilă depusă la dosar (fila 43).
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut sustragerea cartelelor telefonice din magazinul aparținând părții civile, recunoscând totodată că le-a vândut în municipiul C N, cea mai mare parte, respectiv 30 de cartele vânzându-le martorului -. Cu ocazia audierii martorului, acesta l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana de la care a cumpărat mai multe cartele telefonice la un preț apropiat de prețul pieței. În cauză a fost audiat și martorul - vânzătorul aflat în magazin în momentul sustragerii cartelelor care, l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care a sustras cartelele.
Din coroborarea declarației de recunoaștere a inculpatului cu declarația martorului -, care a confirmat că inculpatul a fost cel de la care a cumpărat un număr mare de cartele telefonice, precum și cu declarația martorului care, l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana care a sustras cartelele și având în vedere înregistrările video făcute cu ajutorul camerelor de supraveghere care au imortalizat inclusiv momentul sustragerii cartelelor (fila 18, 21, 22) instanța de fond a reținut că în cauză este dovedită sustragerea de către inculpatul a cartelelor telefonice.
În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la furt calificat reținută în sarcina inculpatei, prima instanță a reținut că participarea și vinovăția sa sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză, respectiv declarația martorului care, arată că inculpata a intrat împreună cu inculpatul în magazin și a stat în fața acestuia pe durata "operării" pentru a- bloca martorului vizibilitatea care se coroborează cu înregistrările video transpuse pe planșele foto atașate la dosar care, surprind întreaga activitate desfășurată de inculpați în incinta magazinului și care demonstrează că inculpata a stat exact în fața inculpatului și se uita spre acesta în timp ce sustrăgea cartelele, poziționându-se exact în câmpul vizual a martorului, din faptul că inculpatul a sustras cartelele doar în momentul în care inculpata se găsea în fața lui, demonstrează că modul de operare a fost prestabilit, inculpații neavând de unde să știe că magazinul este supravegheat video, iar inculpata a văzut efectiv ce a făcut inculpatul, prin activitatea sa ajutându-l pe acesta, după care, a mai rămas puțin în magazin ulterior plecării inculpatului tocmai pentru a nu atrage atenția martorului asupra lor.
Având în vedere că inculpații au desfășurat activitatea infracțională pe baza unui plan preconceput, inculpata având rolul de a-l ajuta pe inculpatul să sustragă cartelele, prin poziționarea sa exact în fața inculpatului în momentul "operării", împiedicându-l astfel pe martor să vadă ce anume face inculpatul, prima instanță a apreciat ca dovedită vinovăția acesteia, fapta săvârșită de către inculpata întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 - 209 alin. 1 lit. a și e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, text în baza căruia, instanța de fond a condamnat pe inculpată la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a avut în vedere dispozițiile Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, circumstanțele comiterii faptei - din loc public și profitând de lipsa de atenție a vânzătorului, de circumstanțele personale ale inculpatei - recidivistă postcondamnatorie, care nu s-a prezentat nici în fața organelor de urmărire penală și nici în fața instanței, precum și prejudiciul mare, rămas nerecuperat.
Având în vedere că infracțiunea săvârșită de inculpata a fost comisă în termenul de liberare condiționată din executarea pedepsei de 4 ani 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1394/2004 a judecătoriei Gherla, prima instanță în baza art. 61 Cod penal a revocat beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei de 4 ani 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1394/2002 a Judecătoriei Gherla, dispusă prin sentința penală nr.2044/21 august 2003 Judecătoriei Ploiești și a contopit restul rămas neexecutat de 516 zile din această pedeapsă, cu pedeapsa aplicată prin prezenta cauză, astfel că inculpata va executa 3 ani 2 luni închisoare, cu aplicarea art.71, 64 Cod penal.
Apelul declarat de inculpata împotriva acestei sentințe penale, a fost admis de Tribunalul Bihor, prin decizia penală nr. 36/A din 16 februarie 2009, sentința fiind desființată în sensul limitării conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatei apelante la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - și lit. b Cod penal.
În baza art. 373 Cod procedură penală, efectele apelului declarat de inculpata au fost extinse și cu privire inculpatul, limitându-se conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - și lit. b Cod penal, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, probele administrate în cauză, demonstrând cu certitudine că inculpata a participat în calitate de complice la infracțiunea de furt comisă în dauna părții vătămate Spaxia SRL ( fostă SC - Plus SRL ) având unmodus operandispecific complicității prin asigurarea pazei locului faptei.
S-a mai reținut că, materialul probator administrat este complet si corect interpretat de instanța de fond acesta însumând: declarațiile părții vătămate; depozițiile martorilor ( fila 31 ) arată că, în calitate de vânzător în magazinul aparținând părții vătămate știa că, cartelele telefonice sustrase s-au aflat așezate pe un scaun în spatele tejghelei, poziție redată în planșele foto aflate la poziția 21-22 și că aceleași poziții reflectă și momentul comiterii furtului. Martorul mai arată că în momentul comiterii furtului, coinculpata, stătea în fața sa, împiedicându-i vederea spre celălalt inculpat; procesele-verbale de recunoaștere după albumul foto; CD-uri cu înregistrarea furtului; proces verbal de vizionare al CD-ului, plus imagini foto luate cu camera video; planșele foto aflate la filele 21-22 dosar urmărire penală, ilustrează poziția celor doi inculpați, față de vânzătorul aflat în magazinul părții vătămate ce a fost audiat ca martor, respectiv inculpata apelantă cu fața spre celălalt inculpat și obliterând vederea vânzătorului asupra a ceea ce făcea inculpatul. Mai mult, în planșa foto fila 22, poziția inculpatului era specifică unei persoane ce lua un bun care se afla la o oarecare distanță ( cartele aflate pe scaunul de după tejghea ) acesta fiind aplecat asupra mesei; declarația de recunoaștere a inculpatului ( fila 30 ) care, audiat în fața primei instanțe, a declarat că fost însoțit în momentul furtului de inculpata, susținând totodată că aceasta nu avea cunoștință despre activitatea sa infracțională deoarece în momentul în care a sustras cartelele era ocupată cu studierea telefoanelor și că i-a relatat acesteia cele întâmplate doar în momentul în care fapta a fost difuzată la știri pe postul PRO-TV.
Față de materialul probator mai sus expus, instanța de apel a apreciat neverosimilă apărarea inculpatei apelante, în sensul că nu a cunoscut intenția de sustragere a acestor cartele, cât și sustragerea propriu-zisă a acestora de către inculpat, chiar dacă cu ocazia audierii sale în primă instanță inculpatul a susținut varianta acesteia. Declarația coinculpatului nu este suficientă pentru a proba această împrejurare, întrucât lăsând la o parte poziția procesuală a acestuia, de inculpat, respectiv persoană subiectivă în cauză, la data comiterii faptei între cei doi exista o relație afectivă. In plus, declarația coinculpatului sub acest aspect, este contrazisă de alte probe administrate în cauză, planșele foto ce redau imaginile surprinse de camera video amplasată la locul faptei, demonstrând fără echivoc că inculpata se afla cu fața spre coinculpat având astfel o vizibilitate absolută asupra acțiunilor acestuia, iar ca poziție se interpunea între acesta și vânzător - martor audiat în cauză, punându-l pe acesta din urmă în imposibilitatea de a vedea acțiunea inculpatului. S-a apreciat că aceste imagini sunt relevante și infirmă astfel susținerile celor doi inculpați.
De asemenea s-a apreciat că este corectă interpretarea dată de instanța de fond acestor imagini, reținând o valoare probatorie foarte însemnată și stabilind corect că demonstrează fără dubiu vinovăția celor doi inculpați.
În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatei instanța a apreciat că, raportat la natura faptei comise și gravitatea acesteia, nu se impune interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal, motiv pentru care a limitat conținutul acestei pedepse la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - și lit. b Cod penal.
Totodată, a constatat că coinculpatul se află în același grup procesual cu inculpata și că această netemeinicie a pedepsei accesorii îl vizează deopotrivă motiv pentru care văzând dispozițiile art. 373 Cod procedură penală, a extins efectele apelului declarat de inculpata și la inculpatul. Drept urmare, a limitat conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - și lit. b Cod penal, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Recursul declarat de inculpata împotriva acestei decizii, a fost respins ca nefundat de Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 241/R din 21 mai 2009.
Curtea a reținut că, inculpata era la data săvârșirii faptei fără ocupație, neîncadrată în muncă, recidivistă, iar instanța de fond a evaluat în mod judicios atât aceste aspecte cât și fapta și mai ales gradul de pericol ridicat al unei asemenea fapte.
Critica inculpatei în sensul că nu sunt probe care să ateste vinovăția sa, a fi înlăturată de către instanță. Așa cum rezultă din declarația martorului, coroborată cu înregistrările video transpuse pe planșele foto atașate la dosar, inculpata s-a interpus între vânzător și inculpatul, pentru ca acesta din urmă să poată sustrage nestingherit cartelele telefonice. Inculpata a participat prin acte clare de complicitate la furtul săvârșit de inculpatul, prin activitatea sa ajutându-l pe acesta să-și ducă până la capăt activitatea infracțională.
Ba mai mult, pentru a adormi bănuielile vânzătorului, așa cum rezultă din înregistrările video, a mai rămas puțin în magazin ulterior plecării inculpatului, tocmai pentru a nu atrage atenția vânzătorului asupra lor.
Inculpata a formulat, în data de 24 iunie 2009, contestație în anulare împotriva acestei din urmă decizii, în temeiul dispozițiilor art. 386 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, solicitând admiterea în principiu și în fond a acesteia, desființarea deciziei contestate și rejudecarea recursului, cu administrarea probațiunii corespunzătoare, pe care urma să o indice în dezbateri.
În motivarea contestației s-a susținut că întregul proces, respectiv atât faza de urmărire penală, cât și cea a cercetării judecătorești s-a desfășurat fără citarea sa legală, condiții în care a înțeles să invoce încălcarea atât a normelor procedurale interne, cât și a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și ale art. 14 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
A mai arătat contestatoarea că a părăsit țara la câteva zile după comiterea faptei, neavând cunoștință de existența cauzei penale, respectiv de pornirea anchetei, în prezent locuind în, la adresa indicată în contractul de închiriere anexat în copie contestației.
Ca urmare a solicitării instanței, cu privire la recursul declarat de inculpată, s-a solicitat admiterea acestuia și casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză în sensul de a se dispune achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunii de complicitate la furt, în susținerea acestei cereri arătându-se că nu a avut nicio înțelegere cu inculpatul, că nu a participat conștient la comiterea ei și nici nu a beneficiat în vreun fel de rezultatele faptei, inculpatul valorificând cartelele la mult timp după plecarea sa din țară.
S-a mai susținut că declarațiile ambigue ale unor martori, direct interesați în cauză, sau interpretarea unor imagini luate de camerele de supraveghere, nu sunt de natură să răstoarne prezumția de vinovăție.
Curtea, examinând decizia pe baza motivelor invocate, va constata că este neîntemeiată, considerent pentru care, în baza art. 392 Cod procedură penală, va admite contestația formulată, va desființa decizia și va proceda la rejudecarea recursului.
Astfel, așa cum rezultă din contractul de închiriere anexat contestației în anulare (fila 5 din dosar), într-adevăr, contestatoarea locuiește în 24 Bis, 94410 -, condiții în care, în cauză este incident cazul prevăzut de art. 386 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, procedura de citare a inculpatei pentru termenul la care s-a judecat caza de către instanța de recurs, nefiind îndeplinită conform legii.
Într-adevăr, pentru termenul de judecată din 23 aprilie 2009, termen la care s-a soluționat recursul, contestatoare a fost citate de la adresa din C-N, str. -. -, nr. 16,. 2, jud.
Față de cele ce preced, curtea va admite contestația în anulare formulată de inculpată și va desființa decizia penală nr. 241/R din 21 mai 2009 Curții de Apel Oradea, urmând să procedeze la rejudecarea recursului.
Rejudecând recursul și examinând decizia penală nr. 36/A din 16 februarie 2009 Tribunalului Bihor, prin prisma motivelor invocate de către inculpată, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 Cod procedură penală, curtea va reține că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în mod corect, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au reținut în mod corect starea de fapt, stabilind vinovăția inculpatei pe baza probelor administrate, care au fost just interpretate.
Apărarea inculpatei recurente, în sensul că nu a știut care sunt intențiile inculpatului, nu poate fi primită, în raport de înregistrările video, care se coroborează cu declarațiile martorului, fiind evident că inculpata recurentă s-a interpus, între acesta din urmă și inculpat, pentru a-i da posibilitatea inculpatului să sustragă cartelele telefonice.
în acest sens este și atitudinea inculpatei după sustragerea de către coinculpat a cartelelor telefonice, aceasta mai rămânând în magazin după ce inculpatul l-a părăsit, tocmai pentru nu-i atrage atenția vânzătorului.
Se va reține că, și dacă ar fi prezentă, inculpata nu ar putea aduce argumente care să răstoarne convingerea instanței cu privire la vinovăția sa, care a fost dovedită fără putință de tăgadă, de altfel, inculpata nefăcând referire la vreo probă în acest sens.
De asemenea, curtea va constata că pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatei a fost just individualizată, în raport și de persoana acesteia, care a comis fapta în stare de recidivistă postcondamnatorie.
Cum nici din oficiu nu se constată existența vreunui motiv de casare susceptibil a fi luat în considerare din oficiu, curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatei care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 392 Cod procedură penală,
ADMITE contestația în anulare formulată de către condamnata,. în, 24 bis,:. -, Franța, împotriva deciziei penale nr. 241/R din 21 mai 2009, Curții de Apel Oradea și, în consecință, desființează decizia atacată și, procedând la rejudecarea cauzei în recurs:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 36/A din 16 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare.
DEFINIVITĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
red. decizie -
jud. recurs - -
jud. apel -
jud. fond C
tehnored. 2 ex. 19â,02.2010
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Condrovici Adela, Pușcaș Mircea
