Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 828/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 828
Ședința publică de la 17 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 3: Cenușă Maria
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal promovat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 104/A din 25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-, având ca obiect "furt calificat" (art. 209 Cod penal).
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă av., care depune la dosar delegație de substituire a av., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, lipsă fiind partea vătămată intimată, părțile civile intimate, Bărgan și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că recursul promovat de inculpat nu a fost motivat, la instanța de fond acesta fiind condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni, luni închisoare, în apel fiind redusă de la 3 ani la 6 luni pedeapsa aplicată pentru fapta comisă în dauna părții vătămate, că la termenul de judecată anterior cauza a fost amânată la cererea inculpatului pentru a-și angaja apărător, și s-au verificat actele și lucrările dosarului și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. pentru inculpatul recurent învederează instanței că nu mai are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că nu a luat legătura cu acesta, însă presupune că recursul vizează redozarea pedepsei aplicate, sens în care solicită admiterea recursului, reanalizarea probatoriului administrat în cauză și redozarea pedepsei aplicate inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că raportat la infracțiunea imputată inculpatului și pentru care acesta a fost condamnat în primă instanță și în apel, la probele administrate în cauză, nu există motive pentru a se dispune redozarea pedepsei aplicate inculpatului, motiv pentru care solicită respingerea recursului.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.285/5.03.2009 a Judecătoriei Vasluis -au hotărât următoarele:
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor, formulată de inculpat, din infracțiunile reținute în rechizitoriu în infracțiunile prev. de art.192 al.1 Cod penal, 2 infracțiuni prev. de art. 217 al.1 Cod penal, art. 208 al.1 Cod penal, art. 208 al.1- art. 209 al.1 lit.e Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și 2 infracțiuni prev. de art. 180 al.1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
A fost condamnat inculpatul, la următoarele pedepse:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.192 al.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal(parte vătămată -)
- 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 al.1 Cod penal (parte vătămată -)
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 al.1-art.209 al.1 lit. g Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal (parte vătămată -)
2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.217 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 37.lit.a Cod penal (parte vătămată )
3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 al.1-art.209 al.1 lit. e Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal (parte vătămată )
4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.217 al.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal (parte vătămată )
1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 al.1 Cod penal (parte vătămată )
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționă a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.909/04.06.2007 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la 26.06.2007, pedeapsă care a fost cumulată cu fiecare din pedepsele aplicate în prezenta cauză, rezultând astfel pedepsele de 3 ani și 8 luni închisoare, 9 luni închisoare, 3 ani și 8 luni închisoare, 10 luni închisoare, 3 ani și 8 luni închisoare, 1 an închisoare și 9 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal au fost contopite cele șapte pedepse astfel rezultate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni închisoare.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a teza II, lit. b Cod penal în condițiile prev. de art.71 Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală:
- instanța a constatat că partea vătămată -, nu s-a constituit parte civilă în cauză;
- a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată,constituită parte civilă, și a obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 150 lei-daune materiale.
- a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată, constituită parte civilă, ca neîntemeiată.
- a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată,constituită parte civilă, și a obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 1818 lei-daune materiale.
În baza art. 193 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 500 lei -cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 400 lei,cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății, din care suma de 200 lei-onorariu avocat oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 25.01.2008, inculpatul s-a deplasat la magazinul la care lucra partea vătămată, pe care o cunoștea de mai mult timp, stând cu aceasta până la ora 19,00,când magazinul s-a închis. Împreună cu un prieten comun -, partea vătămată și inculpatul s-au deplasat cu un taxi, partea vătămată coborând în zona ″Crucea ″, unde locuia, ceilalți doi continuându-și drumul până în zona autogării Aici, au mers la un bar, unde au consumat băuturi alcoolice timp de aproximativ o oră și J, după care, în jurul orei 21,00, aceștia au plecat spre domiciliile lor.
Inculpatul s-a deplasat la locuința aparținând părții vătămate și în care locuia cu chirie partea vătămată - și, fiindcă aceasta nu a dorit să-i deschidă ușa, acesta a pătruns în apartament spărgând ușa. Ajuns în locuința părții vătămate, acesta a început să o lovească cu pumnii până a căzut, dar a reușit să-l informeze pe inculpat că anunțase organele de poliție. În acel moment, inculpatul a luat telefonul mobil marca ″Nokia 2310″ aparținând părții vătămate, după care a părăsit în grabă locuința acesteia.
Din declarația martorului, vecin de scară cu partea vătămată, a rezultat că în acea seară a auzit o bufnitură urmată de țipete pe casa scării, a văzut-o pe partea vătămată speriată, urcând desculț și care l-a rugat să-i permită să telefoneze la poliție fiindcă a fost atacată de o cunoștință, observând totodată și ușa distrusă și yala stricată.
Inculpatul, audiat în fața instanței, nu recunoaște faptele sus-descrise, afirmând că telefonul mobil al părții vătămate l-a luat din greșeală încă de la magazin. Însă, în cursul urmăririi penale (14 dosar urmărire penală), acesta afirmă că era într-o stare avansată de ebrietate, astfel că nu-și amintește ce a făcut, ci doar că a constatat că era pe stradă, având asupra sa telefonul mobil aparținând părții vătămate.
Declarația inculpatului dată în fața instanței este infirmată și de declarația martorului, care arată că, în jurul orei 21,00, a fost sunat de partea vătămată de pe telefonul mobil al acesteia, care i-a spus că inculpatul face scandal la ușa sa, fapt care demonstrează că telefonul mobil nu s-a aflat la inculpat chiar din momentul plecării de la magazin.
Mai mult, în aceeași seară, în jurul orei 23,00, inculpatul a fost depistat de o patrulă de poliție la intersecția străzii cel M cu str. -, asupra sa fiind găsit și telefonul mobil marca ″Nokia 2310″ aparținând părții vătămate, care a și fost restituit acesteia.
Instanța reținut, de asemenea, că în ziua de 10.08.2008, în jurul orelor 16,00, inculpatul se afla în incinta magazinului ″Dimineața″ din localitatea, unde a servit o bere. La un moment dat, inculpatul a întrebat dacă sunt curele pentru pantaloni, gestionara răspunzându-i afirmativ. Fără a solicita gestionarei, inculpatul s-a deplasat în încăperea alăturată, unde se aflau produse nealimentare și, într-un moment de neatenție al acesteia, a pătruns după o tejghea și a luat de pe raft o, pe care a prins-o la pantaloni, revenind la masă în bar.
A fost văzut de către, care i-a spus gestionarei iar aceasta a solicitat inculpatului să-i achite contravaloarea curelei, însă inculpatul s-a ridicat de la masă și a plecat acasă. La scurt timp, acesta a revenit cu bani, pe care i-a dat gestionarei, după care s-a îndreptat spre, pe care l-a lovit cu palma peste față, fără ca acesta să-i spună ceva, după care a ieșit din magazin.
În jurul orelor 19,00, la magazin a sosit administratorul, care a aflat despre cele întâmplate, la scurt timp venind și inculpatul, iscându-se o discuție în contradictoriu între aceștia, partea vătămată cerându-i în mod repetat inculpatului să părăsească incinta, motivat că a sustras cureaua.
Enervat, inculpatul a ieșit, a luat un arac și a lovit autoturismul administratorului, cauzându-i mai multe avarii.
Inculpatul a recunoscut comiterea acestor fapte, având o atitudine sinceră și de regret față de cele întâmplate.
Situația de fapt reținută este dovedită cu următoarele mijloacele de probă: plângerile și declarațiile părților vătămate, procese-verbale de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, procese-verbale de evaluare.
Fapta inculpatului, de a forța ușa de la apartamentul părții vătămate, distrugând-o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 al.1 Cod penal.
Faptele inculpatului, de a pătrunde fără drept, noaptea, în locuința părții vătămate -, fără încuviințarea acesteia, de a-i aplica mai multe lovituri, pentru care acesta nu a prezentat certificat medico-legal și de a-i sustrage telefonul mobil, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, lovire și furt calificat, prev. și ped. de art. 192 al.2, art. 180 al. 1 și art. 208 al. 1 - 209 al.1 lit. Cod penal.
Fapta inculpatului, de a aplica o lovitură cu palma părții vătămate,pentru care nici acesta nu a prezentat certificat medico-legal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri și alte violențe, prev. de art. 180 al. 1 Cod penal.
Faptele inculpatului, de a lua cureaua din magazinul părții vătămate fără încuviințarea gestionarei, precum și de a aplica mai multe lovituri autoturismului acestuia, avariindu-l, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat și distrugere, prev. și ped. de art. art. 208 al. 1 - 209 al.1 lit. Cod penal și art. 217 al.1 Cod penal.
Instanța a apreciat că nu poate fi primită solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor de violare de domiciliu și furt calificat comise în dauna părții vătămate -, în sensul de a nu se reține comiterea acestora pe timp de noapte.
După cum rezultă din probele administrate în cauză, aceste fapte au fost săvârșite la data de 21.01.2009, în jurul orei 21,00, moment la care este cunoscut că afară este întuneric.
Prin urmare, instanța a respins această solicitare, ca neîntemeiată.
De asemenea, instanța a constatat că în mod corect a fost reținută în sarcina inculpatului, cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 217 al 1 Cod penal, art. 208 al. 1 - 209 al.1 lit. g și art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. e Cod penal și art. 192 al.2 Cod penal, starea de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa care a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 909/2007 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la data de 26.06.2007.
Săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului fiind, prin prisma întregului material probator existent în cauză, pe deplin dovedite, instanța a aplicat acestuia câte o pedeapsă cu închisoarea, pentru fiecare din infracțiunile săvârșite.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce i-au fost aplicate acestuia, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social destul de ridicat al faptelor comise, persoana inculpatului - tânăr, dar care nu este la primul conflict cu legea penală, atitudinea parțial sinceră a acestuia, urmările produse, împrejurările în care au fost comise faptele și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal.
Față de starea de recidivă postcondamnatorie în care au fost comise faptele din prezenta cauză, ceea ce denotă persistența infracțională a inculpatului, de atitudinea sa doar parțial sinceră, de faptul că acesta nu a recuperat decât parțial prejudiciile cauzate, instanța a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea acestuia a vreunei circumstanțe atenuante.
Având în vedere că faptele din prezenta cauză (25.01.2008 și 10.08.1008) au fost comise în cursul termenului de încercare fixat prin sentința penală nr. 909/04.06.2007 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la data de 26.06.2007, instanța, în temeiul art. 83 Cod penal, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 909/04.06.2007 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la 26.06.2007, pedeapsă pe care cumulat-o cu fiecare din pedepsele aplicate în prezenta cauză, rezultând astfel pedepsele de 3 ani și 8 luni închisoare, 9 luni închisoare, 3 ani și 8 luni închisoare, 10 luni închisoare, 3 ani și 8 luni închisoare, 1 an închisoare și 9 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopi pedepsele astfel rezultate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, în regim de detenție.
S-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal, în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal.
În latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată - nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500 lei - reprezentând contravaloarea ușii pe care a fost nevoit să o înlocuiască, însă nu a făcut în nici un fel dovada acestuia. Pentru acest motiv, instanța a admis doar în parte pretențiile civile solicitate de acesta și a obliga inculpatul la plata sumei de 150 lei - daune materiale, așa cum s-a stabilit prin procesul-verbal de evaluare din cursul urmăririi penale.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500 lei, reprezentând daune morale.
Instanța a apreciat că, față de intensitatea loviturii aplicate, de urmările produse, de împrejurările săvârșirii faptei, aplicarea unei pedepsei cu închisoarea este suficientă pentru satisfacția morală a părții vătămate,neimpunându-se și acordarea unei sume de bani în acest scop, motiv pentru care a respins acțiunea civilă formulată de acesta, ca neîntemeiată.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1878 RON, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la mașina distrusă de inculpat și a depus la dosar un deviz estimativ.
Instanța a constatat însă, potrivit procesului-verbal de constatare la fața locului, autorizației de reparații (filele 30-32 dosar instanță), precum și fotografiilor aflate la dosar, că autoturismului aparținând părții vătămate i-au fost cauzate avariile: motor înfundată și zgâriată, portbagaj înfundată, aripă dreaptă spate înfundată și zgâriată. Prin urmare, reparațiile efectuate la lampa spate și bară spate nu au fost determinate de fapta inculpatului și, pe cale de consecință, a înlăturat cheltuielile efectuate cu acestea. Pentru acest motiv instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 1818 lei-daune materiale.
A obligat, de asemenea, inculpatul și la plata către partea civilă a cheltuielilor de judecată - onorariu avocat, precum și la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul nu a fost motivat în scris. În susținerea orală a apelului, inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a declarat că înțelege să solicite achitarea pentru fapta din 25 ianuarie 2008, pe care el nu o recunoaște iar nevinovăția sa este dovedită de declarațiile martorului. De asemenea inculpatul solicită redozarea cuantumului pedepsei pentru fapta din 10 august 2008, pe care a recunoscut-
Prin decizia penală nr. 104/A din 25.05.2009 a Tribunalului Vasluis -a decis:
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 285/5.03.2009 a Judecătoriei Vaslui, pe care o desființează în parte, în latura penală.
Rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința apelată în pedepsele componente,de 3 ani și 8 luni închisoare, 9 luni închisoare, 3 ani și 8 luni închisoare, 10 luni închisoare, 3 ani și 8 luni închisoare, 1 an închisoare și 9 luni închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.
cumulul aritmetic dintre pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 909/4.06.2007 a Judecătoriei Vaslui și fiecare dintre cele șapte pedepse aplicate inculpatului pentru faptele deduse judecății în cauză, pe care le repune în individualitatea lor astfel:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.192 al.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal (parte vătămată -)
- 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 al.1 pen.(parte vătămată -)
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 al.1-art.209 al.1 lit. g Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal (parte vătămată -)
- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.217 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 37.lit.a Cod penal (parte vătămată )
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 al.1-art.209 al.1 lit.e Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal (parte vătămată )
- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.217 al.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal (parte vătămată )
- 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 al.1 Cod penal (parte vătămată ).
Reduce de la 3 (trei) ani închisoare la 6 (șase) luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit. e Cod penal în dauna părții vătămate cu aplic. art. 37 lit. a, ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante în condițiile art.74 al.2, art. 76 lit. c Cod penal.
Menține dispoziția privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 909/4.06.2007 a Judecătoriei Vaslui.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, 34 al.1 lit. b Cod penal, contopește cele șapte pedepse aplicate la fond pentru infracțiunile deduse judecății, astfel cum au fost modificate prin prezenta decizie în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care o cumulează cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală 909/2007 a Judecătoriei Vaslui, pentru care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.
Menține dispoziția privind aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza II, lit. b Cod penal în condițiile prev. de art.71 Cod penal.
În luarea acestei decizii instanța de apel a argumentat după cum urmează:
În actul de sesizare a instanței și în sentința apelată se reține că în seara zilei de 25 ianuarie 2008 inculpatul a forțat ușa de la apartamentul părții vătămate și a distrus-o, a pătruns în acest apartament, în care locuia partea vătămată fără încuviințarea acesteia, i-a aplicat mai multe lovituri și i-a sustras telefonul mobil..
De asemenea, se mai reține că la data de 10.08.2008 inculpatul a aplicat o lovitură cu palma părții vătămate, a sustras o din magazinul părții vătămate și a aplicat mai multe lovituri autoturismului acestuia, avariindu-
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor săvârșite împotriva părților vătămate și, susținând la urmărire penală că nu își mai amintește cele întâmplate în seara zilei de 25 ianuarie 2008, întrucât a consumat o cantitate M de băuturi alcoolice și susține că nu știe cum a ajuns în posesia sa telefonul părții vătămate dar fiind în stare de ebrietate este posibil să fi intrat cu forța în locuința acesteia și să îi fi sustras mobilul. La instanța de fond, inculpatul a prezentat o altă versiune a derulării faptelor, arătând că la data respectivă a luat din greșeală telefonul vătămatei atunci când a fost la magazinul unde vindea aceasta.
Recunoașterea implicită a faptelor, realizată la urmărire penală se coroborează cu declarația părții vătămate și cu cele ale martorilor ( martor indirect, chemat de vătămată în ajutor, când inculpatul făcea scandal la ușă) și ( vecin de pe scară, care a văzut-o pe vătămată imediat după agresiune).
Inculpatul își susține nevinovăția prin prisma declarației martorului (22 urm.pen. 80 fond), care a arătat că nu l-a văzut pe inculpat, ci doar pe vătămată în seara respectivă. Tribunalul constată că depoziția acestui martor este relevantă în cauză, în ceea ce privește vinovăția inculpatului. Se reține astfel că martorul a văzut-o pe vătămată agitată, în pijamale, pe scară și că aceasta i-a relatat că a fost agresată iar depoziția sa se coroborează cu cea a martorului (21 urm.pen.), care a fost apelat în aceeași seară de către partea vătămată, ce i-a solicitat ajutorul, spunându-i că inculpatul face scandal la ușa ei.
Tot prin depoziția martorului este înlăturată și apărarea inculpatului în sensul că a luat din greșeală telefonul vătămatei deoarece vătămata l-a sunat pe martor de pe telefonul ei, după ce inculpatul s-a despărțit de martorul și de partea vătămată.
Prin urmare, vătămata avea la domiciliu telefonul de pe care l-a sunat pe martor, nefiind posibil ca acel telefon să fi fost luat din eroare de inculpat anterior în aceeași seară.
În acest context probator, singura explicație posibilă a faptului că inculpatul avea asupra sa telefonul vătămatei atunci când a fost identificat de organele de poliție(proces-verbal fila 25 urm.pen.) telefon sustras în împrejurările descrise de partea vătămată și confirmate de mărturiile indirecte ale martorilor și, împrejurări în care a fost distrusă și ușa și a fost agresată partea vătămată. Declarația martorului dată în fața instanței de fond este parțial nesinceră, deoarece nu există nici un motiv ca acesta să retracteze anumite aspecte din cele relatate anterior, în măsura în care și-a însușit conținutul declarației prin mențiunea olografă făcută la finalul ei.
Pe cale de consecință se constată că este nefondat motivul de apel care vizează achitarea inculpatului pentru infracțiunile comise în seara zilei de 25 ianuarie 2008 împotriva părților vătămate și, fiind corectă soluția de condamnare a inculpatului pentru aceste infracțiuni de lovire, violare de domiciliu, furt calificat și respectiv distrugere.
În ceea ce privește faptele comise la data de 10 august 2008, se reține că inculpatul a recunoscut aceste fapte, pe care le-a descris în mod amănunțit (48,50), arătând cum a procedat pentru a sustrage cureaua, faptul că l-a lovit pe deoarece era furios pe el pentru că îi spusese gestionarei că a furat cureaua și că tot din cauza furiei a lovit cu un harag mașina patronului magazinului întrucât acesta din urmă a refuzat să îi vorbească. Declarația inculpatului, de recunoaștere a faptei, se coroborează cu cea a părților vătămate și și cu cea a martorilor și -, cu procesu-verbal de cercetare la fața locului, fotografiile judiciare.
Este corectă soluția de condamnare a inculpatului pentru toate cele trei infracțiuni, respectiv lovire (parte vătămată ), furt calificat și distrugere (parte vătămată ).
Cu toate acestea, modalitatea concretă în care acesta a conceput și apoi a realizat activitatea infracțională în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat constând în sustragerea unei curele, în valoare de 4,5 lei, urmată de achitarea imediată a prețului acesteia, evidențiază un grad de pericol social care nu a fost evaluat în mod corect de instanța de fond în procesul complex al individualizării pedepselor.
Pedeapsa de 3(trei) ani închisoare stabilită la fond pentru această infracțiune este prea aspră raportat la elementele ce caracterizează fapta și persoana inculpatului: conduită procesuală corectă în ceea ce privește infracțiunea de furt, comiterea faptelor sub un impuls de moment, prejudiciu modic și recuperat prin plata prețului în mod voluntar, imediat după sesizarea faptei.
În cauză ar fi fost justificată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art.74 al.2 Cod penal constând în împrejurările comiterii faptei și valoarea modică a prejudiciului.
Tribunalul reține în aceste condiții că reeducarea inculpatului și atingerea scopului prevăzut de art.52 al.1 teza ultimă Cod penal pot fi realizate și prin aplicarea unei pedepse mai blânde, prin coborârea sub minimul special prevăzut de normele de incriminare din legea specială, în limitele prevăzute de art.76 lit. c Cod penal pentru infracțiunea de furt calificat împotriva părții vătămate.
Chiar dacă instanța a fost sesizată pentru un complex infracțional săvârșit de inculpat, în stare de recidivă postcondamnatorie, individualizarea pedepsei trebuie făcută în mod distinct, pentru fiecare faptă, a cărui pericol social va fi stabilit nu doar prin raportare la persoana inculpatului ci și la datele de fapt ale cauzei (circumstanțe ale comiterii faptelor, valoare prejudicii ).
Pedepsele pentru celelalte șase infracțiuni deduse judecății au fost corect individualizate raportat la criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, având în vedere gradul mai ridicat de pericol social pentru faptele de violare de domiciliu și furt împotriva părții vătămate ( din locuință și pe timpul nopții, când partea vătămată era singură acasă).
În termen legal inculpatul, a atacat cu recurs decizia tribunalului, criticând-o ca fiind nelegală, fără a indica motivele. Inculpatul-recurent a fost prezent la un termen de judecată când, a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, după care nu s-a mai prezentat. Apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat redozarea pedepsei aplicată inculpatului care este prea M în opinia sa.
Recursul inculpatului este nefondat din următoarele motive:
Solicitarea inculpatului prin apărătorul său, de reducere a pedepsei nu poate fi primită de instanța de recurs cu motivarea că în cadrul complex de individualizare a pedepselor, prima instanță a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal precum și de scopul pedepselor prevăzut de art. 52 Cod penal și a aplicat inculpatului pedepse modice.
Instanța de apel a reevaluat aceste circumstanțe și a făcut o nouă redozare, cu privire la pedeapsa pentru infracțiunea de "furt calificat" în dauna părții vătămate coborând sub minimul special prevăzut de lege ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante.
Pedeapsa rezultantă, corespunde gradului de pericol social al faptelor comise de inculpat și a datelor care caracterizează persoana acestuia.
Referitor la persoana inculpatului, trebuie precizat că el este recidivist, ceea ce denotă o perseverență infracțională sporită și nu a înțeles scopul pedepselor aplicate până în prezent.
Și instanța de recurs are a constatat că pedeapsa aplicată de instanța de fond așa cum a fost modificată parțial de instanța de apel este necesară pentru prevenirea generală și educarea inculpatului, pentru a-l determina ca pe viitor să nu mai comită și alte fapte penale. Nu se mai impune o nouă redozare a pedepsei.
Pentru cele ce preced, instanța de control judiciar constată că hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, recursul fiind nefondat și pe cale de consecință, în baza art. 385 ind. 15 lit. din Codul d e procedură penală, urmează să fie respins ca atare.
Inculpatul-recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 104/A din 25.05.2009, a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei onorariu de avocat oficiu, va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.12. 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
06.01.2010
Tribunalul Vaslui:
-
-
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Scriminți Elena, Cenușă Maria
