Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.83/
Ședința publică de la 06 Februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 14.08.1975 în Bîrlad, jud. V, CNP- -, cu domiciliul în comuna, jud. G) împotriva Deciziei penale nr.412/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- (Sentința penală nr. 2221/13.12.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- - nr. în format vechi 817/P/2006).
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-inculpat, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 112/05.02.2009 emise de Baroul Galați -Cabinet individual de avocat " ",precum și intimatul-parte vătămată, personal.
Procedura este legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că recurentul-inculpat a depus motive scrise de recurs, după care;
Recurentul-inculpat, prin apărător, arată că nu are alte cereri de formulat.
Intimatul-parte vătămată, personal, arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, constată recursul în stare de judecată și, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin avocat, critică Decizia penală nr.412/2008 a Tribunalului Galați pentru motivul prevăzut art.3859alin.1 pct.17 Cod procedură penală, considerând că faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o incadrare juridică greșită, hotărârea fiind în defavoarea inculpatului și privându-l pe acesta de posibilitatea încetării procesului penal prin împăcarea părților.
Apreciază că fapta săvârșită de recurentul-inculpat se încadrează în mod corect în temeiul art.210 alin.1 Cod penal în referire la art.208 - 209 alin.1 lit.g Cod penal.
În acest sens există suficiente probe la dosar, administrate în cursul urmăririi penale, declarațiile de la filele 5 - 7 dosar urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești la instanța de fond.
Apreciază că s-a stabilit în mod indubitabil că inculpatul era găzduit de partea vătămată în gospodăria sa în baza unei înțelegeri anterioare, care prevedea că pe lângă remunerația pentru serviciile prestate, partea vătămată se angaja să ii asigure hrană și alte facilități, inclusiv găzduire.
În momentul în care a săvârșit fapta, recurentul-inculpat era găzduit fără niciun dubiu de partea vătămată, împrejurări în care consideră că fapta acestuia se încadrează în art.210 Cod penal și, în conformitate cu alin.2 al acestui articol, prin împăcarea părților, procesul penal poate să înceteze.
Inculpatul și partea vătămată s-au împăcat și solicită a se lua act de declarația părții vătămate și, în consecință, solicită a fi admis recursul formulat, să se aprecieze că fapta se încadrează în prevederile art.210 Cod penal și să se dispună încetarea procesului penal, în baza art.11 pct.2 lit b Cod procedură penală în referire la art.10 alin.1 lit. h Cod procedură penală, având în vedere că a intervenit împăcarea părților inainte ca hotărârea să rămână definitivă.
Curtea procedează la audierea părții vătămate și a recurentului-inculpat, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la filele 19, 20 dosar.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că recursul declarat de inculpat comportă discuții. Solicită a se observa că în motivele scrise de recurse formulate de inculpatul, acesta a făcut precizarea că hotărârea instanței de apel nu este motivată în ceea ce privește nereținerea art.210 Cod penal - susținere care este reală pentru că din motivarea hotărârii nu rezultă în niciun fel de ce nu s-a reținut această apărare formulată de către inculpat.
Prin rechizitoriu s-a reținut comiterea infracțiunii de furt calificat, instanța de fond a reținut art.210 Cod penal iar instanța de apel a înlăturat aceste dispoziții și nu rezultă care au argumentele de ordin legal care au justificat această soluție.
Sub acest aspect apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Insă, pe fondul cauzei, dacă se face abstracție de lipsa acestei motivări, raportat strict la probele administrate în cauză, se constată că soluția dispusă este una legală și că, într-adevăr, infracțiunea comisă de inculpat este cea prevăzută de art.208-209 Cod penal pentru următoarele considerente:
Inculpatul avea calitatea de cioban la stâna părții vătămate și locuia la insă nu locuia cu partea vătămată. Din probe nu rezultă expres că toate persoanele care erau angajate ale părții vătămate, locuiau separat, intr-o, și nu aveau acces la bunurile părții vătămate, cu atat mai puțin la căruța și calul acesteia. Nici măcar atribuțiile de cioban nu implicau folosirea acestor bunuri în mod consecvent și, cu atât mai puțin, pe timp de noapte în împrejurările în care a fost comisă infracțiunea.
Pentru aceste considerente, consideră că nu se impune reținerea art.210 Cod penal și, pe cale de consecință, nici încetarea procesului penal ca efect al împăcării părților.
Intimatul-parte vătămată, personal, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, precizează că regretă fapta săvârșită.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.412/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.412/14.10.2008, Tribunalul Galația admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați împotriva sentinței penale nr.2221/13.12.2007 pronunțată de Judecătoria Galați.
A desființat în totalitate sentința penală apelată și, în rejudecare, în baza disp.art.208 al.l - 209 al.l lit.g cod penal cu aplicarea art.37 lit.b cod penal, în referire la art.74 lit.c, art.76 lit.c cod penal, precum și la art.80 cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din 04.06.2005)-
În baza art.71 al.2 cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal, pe durata executării pedepsei inchisorii.
În conformitate cu disp.art.88 penal, a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului, perioada reținerii de 24 de ore (ziua de 08.06.2005/.
A respins, ca nefondate, pretențiile civile reprezentând daune materiale în sumă de1300 ron, formulate de partea vătămată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galația reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 2221/13.12.2007 pronunțată de Judecătoria Galația fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.210 al.1 pen. raportat la art.208 al.1 și 209.pen.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 74 lit. c pen.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 64 lit. c pen. cu efectele prevăzute de art. 66.pen.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii inculpatului de 24 ore.
S-a aplicat inculpatului dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate, potrivit art. 61 al. 1.pen. și s-a contopit pedeapsa aplicată de 1 an și 6 luni închisoare cu restul de pedeapsă neexecutat de 261 zile din pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală definitivă nr. 196/2003 pronunțată de Judecătoria Tg. B, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, în temeiul art. 39 al. 1 și al. 2.pen. raportat la art. 34 și 35.pen.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată ca fiind nedovedită, în temeiul art. 346 al. 1.pr.pen. coroborat cu art. 109 al. 1 și art. 112 al. 1 pct. 5.pr.civ. și raportat la art. 998-999.civ. și art. 1169.civ.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 200 lei RON în temeiul art. 191.pr.pen. cu excepția onorariului de avocat care rămâne în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În fapt, la data de 04.06.2005 inculpatul a sustras căruța și calul persoanei vătămate, din zona, fiind cioban la stâna acestuia.
A sub influența alcoolului, inculpatul a lovit calul iar căruța a fost avariată.
Această situație a fost percepută direct de către martorul A și el în căruță și revenit după avarierea căruței la stâna persoanei vătămate.
Această situație a fost corect reținută și probată pe parcursul urmăririi penale prin mijloacele de probă: declarațiile martorilor și declarația inculpatului.
Fapta care a fost descrisă ca atare și susținută probator a constituit temeiul de fapt al încadrării în drept al acesteia, prin rechizitoriul nr. 3247/2005, în infracțiunea de furt calificat prevăzută de dispozițiile art. 208-209,al. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. b Cod penal dat fiind fișa sa de antecedente penale (fila 24 urmărire penală).
Pe parcursul judecății, probele administrate au conturat și dovedit pe deplin vinovăția inculpatului în ceea ce privește modalitatea de săvârșire a faptei, așa cum a fost descrisă în declarația dată de acesta cu prilejul ascultării sale în fața instanței, în condițiile dispozițiilor art. 323 cod procedură penală. Astfel, s-a reținut că inculpatul a consumat alcool în exces și, pe acest fond, a luat căruța pentru a se întoarce în sat în vederea consumării în continuare a altor băuturi alcoolice. Acesta a arătat că a ajuns acasă și-a dat seama de cele petrecute abia peste trei zile, ulterior căruța fiind predată la poliție.
Deși inculpatul arată în declarație că a sunat în aceeași noapte pe persoana vătămată despre sustragerea calului și a căruței, acest fapt nu a putut fi probat cu celelalte mijloace de probă - respectiv declarațiile martorilor și și declarația părții vătămate - astfel încât nu se va putea reține ca o eventuală circumstanță atenuantă în favoarea sa.
Prin coroborarea declarației martorului și a declarației martorului, instanța și-a format convingerea că declarația părții vătămate corespunde veridicității evenimentelor, în sensul că inculpatul a luat calul și căruța în condițiile colocațiunii acestuia cu partea vătămată, ceea ce susține probator dovedirea săvârșirii infracțiunii, în conținutul său constitutiv, în modalitatea arătată de prevederile art.210 pen.
Ca atare, instanța a apreciat că în ceea ce privește susținerea și dovedirea învinuirii care face obiectul actului de sesizare al instanței, aceasta s-a realizat corect și complet, potrivit dispozițiilor în materie, astfel încât inculpatul să fie tras la răspundere penală în condițiile și în formele prevăzute de legea procesual penală.
În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice, așa cum prevăd dispozițiile art.334 pr.pen. la termenul din data de 06.06.2007, completul de la acel moment a repus cauza pe rol în vederea punerii în discuție și a incidenței art.37 lit.b pen. schimbând încadrarea juridică din art.208-209.pen. în art.210 al.1 pen.
Dând eficiență rolului activ, instanța a solicitat actualizarea fișei de cazier, astfel încât s-a relevat pe parcursul cercetării judecătorești a necesității atașării sentinței penale nr.196/2003 pronunțată de Judecătoria Tg.B, în vederea soluționării corecte a antecedentelor penale și pentru stabilirea corectă a pedepsei pentru fapta săvârșită în prezenta cauză.
Raportat la schimbarea încadrării juridice, instanța a constatat necesitatea ascultării directe și nemijlocite a părții vătămate, care a fost ascultat la termenul din data de 30.11.2007, ocazie cu care acesta a declarat că fapta a fost săvârșită de către inculpat și că solicită despăgubirea cu suma de 1.300 lei, arătând că ulterior recuperării atelajului, calul ar fi murit datorită tratamentului la care a fost supus de către inculpat pe durata cât a fost în detenția sa.
Această aserțiune nu a putut fi dovedită cu nici un mijloc de probă, astfel încât pretențiile sale în latura civilă au fost respinse ca fiind nedovedite.
Instanța a avut în vedere comportamentul sincer, de regret al inculpatului, i-a aplicat circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.c pen. și l-a condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
A aplicat, de asemenea, dispozițiile art.64 lit. c pen. privind interzicerea drepturilor prevăzute de lege, în sensul că a interzis inculpatului să mai desfășoare activitatea de cioban, după executarea pedepsei, timp de 1 an de la momentul aplicării executării pedepsei, așa cum prevăd dispozițiile art. 66.pen. raportat la art.426 pr.pen.
În acest sens, s-a comunicat o copie de dispozitivul hotărârii Consiliului Local în a cărui rază domiciliază inculpatul, respectiv com., jud.
Văzând că în speță sunt incidente dispozițiile art.37 lit. a pen. instanța a revocat beneficiul liberării condiționate dispus prin sentința penală nr.196/2003 a Judecătoriei Tg.B, care l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și a contopit pedeapsa aplicată de 1 an și 6 luni cu restul neexecutat, de 261 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, așa cum prevăd dispozițiile art. 34 și 35.pen.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare, acestea s-a dispus a fi suportate de către inculpat, în sumă de 200 lei, în temeiul dispozițiilor art.191 pr.pen. cu excepția onorariului apărătorului din oficiu.
Împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și inculpatul.
În motivarea apelului declarat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galația învederat următoarele aspecte legate de nelegalitatea soluției pronunțate în prima instanță de Judecătoria Galați.
- Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii penale reținând în sarcina inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie.
- Prima instanță a făcut o greșită aplicare a sancțiunii penale aplicate.
- Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii penale neprecizând dispoziția de condamnare.
- Nu a fost arătată data reținerii inculpatului respectiv 8.06.2005.
- S-au încălcat disp. art. 71.penal și art. 64 lit. c penal.
- Au fost rezolvate greșit cheltuielile judiciare către stat.
Pentru considerentele arătate, în conf. cu disp. art. 379 pct. 2 lit. a din pr.penală s-a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale apelate iar în rejudecare să fie pronunțată o soluție legală și temeinică.
În motivele de apel invocate de inculpat, prin apărător, acesta a solicitat să fie dată eficiență circumstanțelor atenuante prev. de art. 74-76 din penal reținute în sarcina sa cu consecința micșorării pedepsei până la minimul special prevăzută de lege.
Tribunalul Galația apreciat că apelul declarat de Parchet este fondat.
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate de Parchet cât și, din oficiu, cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală urmând a fi reformată.
Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii penale, reținând în sarcina inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a penal în loc de starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b din penal.
Dispoziția greșită s-a datorat unei erori materiale strecurate în dispozitivul deciziei penale nr. 1094/A/25.09.2003 a Tribunalului Galați, prin care în loc de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 196/23.04.2003 a Judecătoriei Tg.B s- consemnat cuantumul de 3 ani și 6 luni.
În realitate, inculpatul a comis fapta pentru care a fost cercetat în cauza prezentă după termenul la care se consideră executată pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentința penală nr. 196/23.04.2003, 7.10.2004 și nu 7.10.2006 cum s-a considerat în baza mențiunilor din dispozițiile deciziei penale nr. 1094/A/25.09.2003.
Inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie în raport de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 196/23.04.2003 a Judecătoriei Tg.B definitivă prin decizia penală nr. 1094/A/25.09.2003 a Tribunalului Galați la 24.10.2003.
Instanța de fond nu a precizat corect dispoziția de condamnare, respectiv încadrarea juridică stipulată în codul penal.
Deși cercetarea judecătorească s-a efectuat pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. g din penal cu aplicarea art. 37 lit. b din penal, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentruo faptăși nu pentru o infracțiune reținându-se în mod greșit disp. art. 210 al.1 penal raportat la art. 208 al. 1 și 209.penal.
Nu a fost dedusă perioada reținerii inculpatului, respectiv ziua de 8.06.2005 reținere ce trebuia dedusă din pedeapsa aplicată.
S-a apreciat că instanța de fond a încălcat și disp. art. 71.penal, în sensul în care nu a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi din cele prev. de art. 64. penal, în așa fel încât scopul pedepsei principale să poată fi atins.
Disp. art. 64 lit. c din penal se aplică numai dacă legea o impune cu necesitate și numai dacă pedeapsa principală este închisoarea de cel puțin 2 ani.
Au fost rezolvate în mod greșit și situația cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatului i-a fost asigurată asistența juridică din oficiu și în conformitate cu disp. art. 189 teza 2 din pr.penală cheltuielile necesare precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal se acoperă din sumele plătite de părți.
În cauză inculpatul nu a beneficiat de asistență juridică gratuită ca această cheltuială să rămână în sarcina statului.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că partea vătămată nu și-a dovedit paguba cu titlu de despăgubire în sumă de 1300 RON, motiv pentru care pretenția sa a fost respinsă ca nefondată.
Apelul declarat de inculpatul a fost respins ca nefondat.
În favoarea inculpatului au fost reținute și de instanța de fond circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c din penal. astfel că o nouă redozare de pedeapsă în sensul micșorării pedepsei aplicate în aceste condiții nu se mai justifică. Tribunalul a menținut cuantumul pedepsei aplicate cu reținerea de circumstanțe atenuante reținute și de instanța de fond.
Împotriva deciziei penale nr.412/2008 a Tribunalului Galația declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate.
Apreciază că fapta săvârșită se încadrează corect în prevederile art.210 din codul peanl în referire la art.208 - 209 al.l lit.g cod penal, așa cum a reținut instanța de fond.
Arată că din probele existente la dosarul cauzei reiese că acesta era găzduit de partea vătămată în gospodăria sa, pe baza unei înțelegeri anterioare, care prevedea că, pe lângă remunerația pentru serviciile prestate, partea vătămată se angaja să-i asigure hrană și găzduire.
Solicită să fie admis recursul formulat și în rejudecare, să fie casată decizia penală a Tribunalului Galați și să fie menținută sentința penală a instanței de fond.
Recursul inculpatului este fondat, pentru motivele ce se vor arăta.
Analizând hotărârea instanței de apel pe baza lucrărilor și actelor din dosarul cauzei, dar și pe baza susținerilor inculpatului-recurent, Curtea constată că au fost încălcate dispozițiile art.3859al.l pct.9 din codul d e procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția dată.
Astfel, Tribunalul Galați înlătură din încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat de către Judecătoria Galați prevederile art.210 al.l din codul penal, condamnându-l pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 al.l - 209 al.l lit.g Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal în referire la art.74 lit.c, art.-76 lit.c Cod penal și la art.80 cod penal, fără să motiveze ce împrejurări ale săvârșirii faptei a avut în vedere și din ce probe reies acestea.
Potrivit art.356 al.l lit. c din codul d e procedură penală hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre alte cerințe, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.
Pe de altă parte, nemotivarea hotărârii, echivalează cu o încălcare a dreptului la apărare al inculpatului, cu consecința încălcării dreptului acestuia la un proces echitabil cerut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, Curtea să admită recursul inculpatului, să caseze decizia penală nr.412/2008 a Tribunalului Galați și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 14.08.1975 în Bîrlad, jud. V, CNP- -, cu domiciliul în comuna, jud. G) împotriva Deciziei penale nr.412/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- (Sentința penală nr. 2221/13.12.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- - nr. în format vechi 817/P/2006).
Casează Decizia penală nr.412/2008 a Tribunalului Galați și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Menține actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din 14.10.2008.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /12.02.2009
Tehnored. -/ 2 ex./13.02.2009
Fond /Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
