Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 84/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 84/R/2008
Ședința publică din 14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și de inculpatul recurent, domiciliat în O,-, --118,.14, împotriva deciziei penale nr.198/A din 15 iunie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, prin care s-a desființat în parte, pe latura penală, sentința penală nr.420 din 07 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul recurent fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. "e, i" Cod penal și alin. 3 Cod penal,tentativă la furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, tentativă la fals prv. De art. 20 raportat la art. 291 Cod penal și conducerea unui autoturism cu număr fals de înmatriculare pe drumurile publice, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin.1 lit. e,i și alin. 3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Se constată că dezbaterea în fond asupra recursurilor a avut loc la data de 24 ianuarie 2008, zi în care părțile au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea asupra recursurilor amânându-se pentru data de 31 ianuarie 2008, 07 februarie 2008 și 14 februarie 2008, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față, constată că:
Prin sentința penală nr. 420 din 07z.03.2005 a Judecătoriei Oradea, în baza art. 334 cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei de la punctul 1 din rechizitoriu din art. 26 cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și i și alin. 3 cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, în art. 26 cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și i cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal și cu aplicarea art. 13 cod penal, texte în baza cărora instanța l-a condamnat pe inculpatul (fost ), la o pedeapsă de:
- 5 ani închisoare.
În baza art. 334 a C.P.P. schimbat încadrarea juridică a faptei de la pct. 1 din rechizitoriu din art. 26, raportat la art. 288 alin. 21 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, în art. 26 raportat la art. 288 alin. 1 cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal, infracțiune cu privire la care, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g cod procedură penală cu referire la art. 124 cod penal, a încetat procesul penal ca urmare a prescripției răspunderii penale.
În baza art. 334 cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei de la pct. 1 din rechizitoriu din art. 291 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal în art. 291 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal, infracțiune cu privire la care, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g cod procedură penală, cu referire la art. 124 cod penal, a încetat procesul penal, ca urmare a prescripției răspunderii penale.
În baza art. 334 cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei de la pct. 1 din rechizitoriu din art. 35 alin. 2 din Decretul 328/1966 cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal în art. 35 alin. 2 din Decretul 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal, infracțiune cu privire la care, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g cod procedură penală cu referire la art. 124 cod penal, a încetat procesul penal ca urmare a prescripției răspunderii penale.
În baza art. 334 cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei de la pct. 2 din rechizitoriu din art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e și i și alin. 3 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, în art. 26 cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin 1 lit. e și i cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal și cu aplicarea art. 13 cod penal, text în baza căruia l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:
5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta executând pedeapsa cea mai grea de 5 ani 6 luni închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, astfel că inculpatul execută pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 61 cod penal a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 8 ani 6 luni închisoare aplicată prin 1278/1994 a Judecătoriei Cluj -N, definitivă prin decizia penală nr. 476/1995 a Curții de Apel Cluj, care constituie primul termen al recidivei și în baza art. 39 alin. 2 cod penal, a contopit restul de pedeapsă de 3 ani 7 luni și 4 zile, ce a rămas de executat din pedeapsa anterioară cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul executând pedeapsa rezultantă de9 ani, 7 luni și 4 zile închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 cod penal.
În baza art. 88 cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din 15.11.1999 și arestul preventiv de la 16.11.1999 până la 15.12.1999.
În baza art. 14, 346 cod procedură penală, cu referire la art. 998, 999 cod civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 mărci germane, convertite în euro, în echivalent în lei la data plății, în favoarea părții civile
A constatat că partea vătămată 4020 36 Austria, prin - Societate pe Acțiuni Directoratul Austgriei de Sud, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 cod penal, a confiscat certificatul de înmatriculare eliberat de autoritățile austriece pentru un autoturism marca Mercedes tipul E - 300 Diesel cu număr de înmatriculare "W-88552-C", aflat în original la fila 94 din dosar și contractul de împrumut redactat în limba ă, datat 03.01.1997, aflat în original la dosar la fila 96, iar în baza art. 348 cod procedură penală a desființat aceste înscrisuri ca fiind false.
În baza art. 191 alin. 1 cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 20.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 15.01.1997, societatea AUTO din Austria a reclamat furtul unui autoturism marca Mercedes E 300 D, din parcarea situată în incinta societății, furt care a avut loc la intervalul 11-13 ianuarie 1997, perioadă care coincide sfârșitului de săptămână. La momentul săvârșirii faptei, autoturismul nu era înmatriculat, în cuprinsul denunțului precizându-se că anul de fabricație al autoturismului este 1995.
În data de 13.01.1997, la ora 4,00, în punctul de trecere a frontierei -, a fost depistat inculpatul conducând un autoturism marca Mercedes E 300 D, având serie de șasiu - A -, care avea numere de înmatriculare W 88552-C, autoturism cu privire la care s-a constatat ulterior că este autoturismul reclamat ca furat, depistarea fiind făcută anterior plângerii părții vătămate, dat fiind că, așa cum s-a mai arătat, sustragerea autoturismului a avut loc într-una din zilele nelucrătoare de la sfârșitul săptămânii.
Inculpatul a prezentat Poliției de Frontieră din Republica Ungară un certificat de înmatriculare și un contract de împrumut redactat în limba
În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că, numărul de înmatriculare W-88552-C nu corespunde seriei de șasiu a autoturismului în care circula inculpatul, corespunzând autoturismului sustras de la firma Auto, iar un autoturism care să aibă numărul de înmatriculare și seria de șasiu identice cu cele existente pe mașina condusă de inculpat nu a fost niciodată înmatriculat în Austria. De asemenea, s-a stabilit că, titulara certificatului de înmatriculare este o persoană fictivă, care nu are domiciliul indicat în certificatul de înmatriculare și în contractul de împrumut.
Având în vedere situația de mai sus, autoritățile e au procedat la indisponibilizarea autoturismului, inculpatul predând certificatul de înmatriculare și contractul de închiriere, precum și plăcuțele cu numerele de înmatriculare și cheile autoturismului.
În baza expertizei tehnice efectuate la solicitarea poliției e, s-a constatat că seria se șasiu și motor este originală, mașina nu a fost revopsită și nici nu prezintă urme de forțare sau efracție.
Având în vedere că inculpatului i-a fost ridicat pașaportul, s-a procedat și la verificarea deplasărilor acestuia în Austria, stabilindu-se că, inculpatul nu s-a deplasat în Austria, astfel că nu se poate reține în sarcina sa că ar fi sustras acel autoturism, în sarcina inculpatului reținându-se doar că a promis anterior săvârșirii furtului că va tăinui bunul cunoscând proveniența acestuia și că-l va favoriza pe autor, împrejurare pe deplin dovedită prin faptul că inculpatul s-a deplasat în Ungaria în data de 10.01.1997, anterior comiterii furtului, care a fost săvârșit, așa cum s-a mai arătat în intervalul 11-13 ianuarie 1997, preluat autoturismul furat cu cheile contrafăcute, un certificat de înmatriculare falsificat și pentru a-și dovedi detenția autoturismului, a ajutat la falsificarea unui contract de împrumut redactat în limba
În cauză s-a efectuat un raport de constatare tehnico științifică, cu privire la certificatul de înmatriculare pe care inculpatul l-a prezentat Poliției de Frontieră, stabilindu-se prin acesta caracterul fals al înscrisului, falsul fiind redactat de un copiator color, pe care a fost aplicată o ștampilă falsă.
În legătură cu contractul de împrumut cu care inculpatul a încercat să facă dovada detenției autoturismului, inculpatul a declarat că acesta a fost redactat la un birou notarial din Ungaria, unde proprietara și inculpatul au convenit ca proprietara să-i împrumute inculpatului autoturismul cu obligația împrumutatului de a restitui mașina la data de 03.02.1997.
Având în vedere că autoturismul cu care a fost depistat inculpatul la. avea numere de înmatriculare false cu care autoturismul a circulat pe drumurile publice, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului și săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având numele de înmatriculare false, prevăzută de art. 35 alin. 2 din Decretul 328/1966.
Având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru complicitate la furt calificat cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și i și alin. 3 cod penal, iar de la data săvârșirii faptei a fost modificat conținutul articolului și având în vedere că faptele au fost săvârșite după data liberării condiționate de sub pedeapsa de 8 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1278/1994 a Judecătoriei Cluj N, dar anterior datei la care pedeapsa ar fi fost considerată executată, prima instanță, în temeiul art. 334 cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei descrise mai sus, din art. 26 cod penal raportat la art. 108 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și 1 și alin. 3 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, în art. 26t cod penal raportat la art. 108 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal și cu aplicarea art. 13 cod penal, texte în baza cărora l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, starea de fapt și vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedite cu probele de la dosar, respectiv declarațiile inculpatului, constatările tehnico-științifice, înscrisurile oficiale și expertizele efectuate cu privire la acestea.
Având în vedere că inculpatul a ajutat la falsificarea certificatului de înmatriculare și a contractului de împrumut și ulterior a folosit aceste înscrisuri cunoscând că sunt false, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. 1 cod penal, în condițiile în care cunoștea că astfel ajută la săvârșirea unei fapte penale, acționând cu intenție atât pentru obținerea de documente care să-i dovedească detenția, precum și uz de fals, prevăzută de art. 291 cod penal, în condițiile în care, inculpatul știa că bunurile pe care le prezintă Poliției de Frontieră sunt false, din moment ce, chiar și cu intenția a ajutat la falsificarea acestora.
Sub aspectul laturii civile s-a reținut că, autoturismul cu privire la care autoritățile e au dispus indisponibilizarea, a fost predat firmei de asigurări, prejudiciul fiind recuperat în natură, societatea de asigurări neconstituindu-se parte civilă. Referitor la înscrisurile cu privire la care s-a făcut dovada că sunt falsificate, prima instanță în temeiul art. 118 cod penal a dispus confiscarea certificatului de înmatriculare aflat în original la fila 94 din dosar, precum și contractul de împrumut redactat în limba ă datat 3 ianuarie 1997 și aflat în original la dosar la fila 98, iar în baza art. 348 cod procedură penală a desființat aceste înscrisuri ca fiind false.
Prin același rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de furt cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e și i și alin. 3 cod penal, comis în dauna părții civile
Din probele de la dosar prima instanță a reținut că, în data de 03.09.1998 a sustras autoturismul marca Mercedes 230 E, având număr de înmatriculare W 507-PU proprietatea numitului G, autoturism ce se găsea parcat în
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR - dosar 462/P/1998 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt a acestui autoturism, fiind condamnat definitiv pentru furt calificat cu consecințe deosebit de grave de către Curtea Supremă de Justiție prin decizia penală nr. 1744/19.04.2000 la o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare cu executare.
Urmare a plângerii formulate de partea vătămată G, organele de poliție au efectuat au efectuat urmărirea în trafic a autoturismului, observând la un moment dat, în comuna, că inculpatul, care circula cu autoturismul său înmatriculat în județul N, în urma mașinii acestuia circulând autoturismul sustras, inculpatul fiind văzut de doi martori domiciliați în satul coborând din autoturismul Mercedes și abandonându-
Având în vedere că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în intervalul de timp de la liberare și până la îndeplinirea duratei pedepsei, prima instanță în temeiul art. 61 cod penal a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 8 ani 6 luni închisoare aplicată prin 1278/1994 a Judecătoriei Cluj N, definitivă prin decizia penală nr. 476/1995 a Curții de Apel Cluj, iar în baza art. 39 alin. 2 cod penal, a contopit restul de pedeapsă de 3 ani 7 luni și 4 zile, ce a rămas de executat din pedeapsa anterioară cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 9 ani, 7 luni și 4 zile închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 cod penal.
Având în vedere că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, instanța în temeiul art. 88 cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din 15.11.1999 și arestul preventiv de la 16.11.1999 până la 15.12.1999.
Sub aspectul laturii civile, cu privire la cea de a doua faptă reținută în sarcina sa la pct. 2 din rechizitoriu, instanța, în temeiul art. 14, 346 cod procedură penală, cu referire la art. 998, 999 cod civil, a obligat inculpatul să-i achite părții civile G suma de 2.000 mărci germane, convertite în euro, în echivalent în lei la data plății, sumă care reprezintă reparațiile ce au fost necesare, dat fiind că ușa a fost forțată, la fel și contactul, iar din mașină au fost sustrase mai multe bunuri.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală și în principal trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, motivând că judecata s-a efectuat fără citarea părții vătămate și anume SC Auto SRL Austria, fiind citată la un moment dat în fața instanței de fond prin SA,despre care susține că nu are calitate.
În subsidiar, a solicitat restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea pentru refacerea urmăririi penale, invocând nelegala sesizare a instanței. Menționează că inculpatului i-au fost încălcate toate drepturile la apărare prin aceea că a fost oprit cu autoturismul de autoritățile e unde s-a desfășurat o anchetă, iar inculpatul nu cunoaște limba Actele întocmite în aceste condiții au fost trimise Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în vederea continuării cercetărilor, iar traducerea lor a fost realizată de procurorul care a instrumentat cauza și de polițiști, nu de un interpret autorizat. Susține că audierea sa în statul străin s-a efectuat fără asigurarea unui traducător, astfel încât, declarația sa de recunoaștere nu constituie probă.
A solicitat totodată, în cazul reținerii cauzei și rejudecării de către instanța de apel, achitarea sa pentru fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu, motivând că actele de complicitate la furt calificat nu au fost probate, respectiv nu s-a dovedit cine este autorul furtului. Arată că, deși a cumpărat autoturismul, a achitat contravaloarea acestuia,a fost trimis în judecată. Totodată, susține că, în sarcina sa se poate reține cel mult săvârșirea infracțiunii de tăinuire, însă condiționat de a se stabili cu certitudine că la momentul achiziționării autoturismului inculpatul cunoștea că acesta a fost furat.
Cu privire la infracțiunea descrisă la punctul 2 din rechizitoriu, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c cod penal, motivând că nu există nici o probă din care să rezulte săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat. Arată că cercetarea sa a început odată cu suplimentul de declarații luat inculpatului, care l-a indicat drept autor al furtului, parchetul începând urmărirea penală fără a aștepta soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care l-a condamnat la în calitate de autor al acestei infracțiuni.
În subsidiar a solicitat să se constate că poate fi reținută în sarcina sa cel mult o infracțiune de favorizare a infractorului, iar în situația în care instanța de apel va menține încadrarea juridică inițială, să-i reducă pedeapsa aplicată, ținându-se seama de pedeapsa aplicată de Înalta Curte de Casație și Justiție autorului aceleiași fapte.
Prin decizia penală nr. nr.198/A din 15 iunie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BIHORs -a admis apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 420 din 07.03.2005 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o în sensul că:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani 7 luni 4 zile închisoare în pedepsele componente de:
1. 6 ani închisoare, pe care le rândul său a descontopit-o în pedepsele individuale de:
- 5 ani închisoare (pct.1 R);
- 5 ani 6 luni închisoare (pct.2 R);
- sporul de 6 luni închisoare pe care l-a înlăturăt.
2. restul de pedeapsă de 3 ani 7 luni 4 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin nr.1278/1994 a Judecătoriei Cluj N, definitivă prin nr.476/1995 a Curții de Apel Cluj.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.26 rap. la art.208 al.1 - 209 al.1 lit."e" și "i" cu Cod Penal aplic. art.37 lit."a" și Cod Penal art.13 de Cod Penal la 5 ani 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin nr.1994/2003 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr.13288/2002 în pedepsele componente de:
1. 3 ani 8 luni închisoare, pe care la rândul său a descontopit-o în pedepsele individuale de:
- 3 ani 6 luni închisoare;
- 2 ani închisoare;
- 2 ani închisoare;
- sporul de 2 luni închisoare pe care l-a înlăturat.
2. restul de pedeapsă de 3 ani 7 luni 4 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani 8 luni închisoare aplicată prin nr.719/1996 a Judecătoriei Dej ,
3. sporul de 4 luni pe care l-a înlăturat.
În baza art.36 a Cod Penal contopit pedepsele individuale sus arătate de: 5 ani închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care a adaugat un spor de 2 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 5 ani 2 luni închisoare.
S-a menținut revocarea beneficiului liberării condiționate.
În baza art. 61.Cod Penal a contopit pedeapsa rezultantă de 5 ani 2 luni închisoare cu restul de pedeapsă de 3 ani 7 luni 4 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani 6 luni aplicată prin nr.1278/1994 a Judecătoriei Oradea în pedeapsa cea mai grea de 5 ani 2 luni închisoare la care a adaugat un spor de 4 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de:
5 ani 6 luni închisoare cu art.71, art.64 lit."a, b".Cod Penal
În baza art.88 s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv de la 15.11.1999 la 15.12.1999 și de la 15 decembrie 1999 la 28 decembrie 1999, perioada arestului preventiv în vederea extrădării de la 26.04.2005 la 12.06.2005 precum și perioada executată de la 13.06.2005 la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr.3880/2004 emis în baza nr.1994/2006 pronunțată de Judecătoria Oradea și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că hotărârea instanței de fond este în parte netemeinică și nelegală, și apelul fondat, și l-a admis ca atare. În ceea ce privește fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu, a apreciat că hotărârea
instanței de fond, de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. "a" și "i" cod penal cu aplicarea art. 13 cod penal, este temeinică și legală, având la bază un probatoriu concludent și corect interpretat de către aceasta.
Acesta însumează certificatul de înmatriculare fals, act notarial fals, raport tehnico-științific, reclamația părții vătămate, declarații de inculpat și date comunicate prin adrese de diverse instituții. Toate acestea coroborate conduc cu certitudine la concluzi că actele materiale executate de inculpat și probate fără echivoc, sunt acte specifice complicității, solicitarea sa în apel dea fi achitat din lipsă de probe sau de a se reține în sarcina sa cel mult infracțiunea de tăinuire, fiind nefondată.
În cea ce privește primul aspect a reținut că: în data de 13.01.1997, inculpatul s-a prezentat la punctul de trecere a frontierei cu intenția de a trece din Ungaria în România, acesta conducând un autoturism marca Marcedes E 300 D, cu număr de înmatriculare austriac. La controlul documentar a prezentat pașaportul său, certificatul de înmatriculare al autoturismului și un act notarial de împrumut al autoturismului pe care îl conducea.
Probele enunțate dovedesc că certificatul de înmatriculare este fals și de asemenea, că actul notarial este fals.
Actul notarial de împrumut al autoturismului a fost încheiat la 03.01.1997 în Budapesta și este semnat de inculpat, aspect recunoscut de acesta și constatat în cadrul unei lucrări criminalistice. La data de 03.01.1997 conform mențiunilor înscrise în pașaportul inculpatului, acesta nu s-a aflat în Budapesta. Este astfel dovedită fără echivoc implicarea directă a inculpatului în executarea actelor pregătitoare, acest înscris având menirea a de a crea o aparență de legalitate împrejurării că autoturismul se afla în posesia unei alte persoane decât proprietarul său și de a disimula implicit furtul acestuia.
Poziția de nerecunoaștere a inculpatului nu creează nici un dubiu asupra acestui aspect, însăși susținerile sale, urmare a caracterului nerealist și echivoc ducând la incriminarea sa.
Astfel, inculpatul a declarat că a semnat un act în alb cu titularul mașinii și că acesta a intrat într-o clădire cu mai multe firme de avocatură, revenind la scurt timp cu actul completat și autentificat. Este la nivelul unei cunoașteri de ordin general, împrejurarea că pentru întocmirea unui act notarial bilateral este necesară prezența ambelor părți în fața notarului, lucru pe care inculpatul putea să-l asigure, aflându-se, așa cum a declarat, lângă clădirea unde s-a întocmit actul.
Inculpatul a mai afirmat că a fost indus în eroare de către numitul, persoană ce nu a putut fi identificată, întrucât, deși nominalizată atât în certificatul de înmatriculare cât și în actul notarial, datele privind domiciliul acestuia au fost nereale și de către numitul "", cu privire la care, inculpatul de asemenea, nu conferă alte date care să facă posibilă identificarea sa.
Este evidentă nesinceritatea inculpatului urmare susținerilor sale neverosimile, vădit menite a face imposibilă identificarea persoanelor a căror implicare a invocat-o, contextul faptic evidențiind, la rândul său, o participare mult mai largă a inculpatului. Astfel, acesta a fost surprins la volanul unui autoturism, dovedit a fi sustras din Austria, respectiv din patrimoniul firmei SRL, în momentul în care intenționa să-l introducă în România, respectiv la sfârșit de săptămână, când partea vătămată(societatea comercială) nu avea cunoștință de comiterea furtului, ca dovadă faptul că plângerea penală a fost depusă de aceasta la data de 13.01.1997. Toate aceste elemente corelate demonstrează existența unui plan infracțional bine structurat, în cadrul căruia activitatea inculpatului de executarea unor acte pregătitoare și îndepărtare a autoturismului sustras de la locul faptei, este o activitate infracțională specifică complicității, amplitudinea acesteia excluzând limitarea sa los implă acțiune de tăinuire.
În opinia instanței de apel este corectă aprecierea că deși inculpatul a fost descoperit în timp ce avea în posesia sa un obiect furat și uza de documente false pentru a camufla proveniența acestuia, în condițiile în care nu s-a probat că la data furtului inculpatul a pătruns pe teritoriul Austriei, stat în care s-a aflat autoturismul în momentul sustragerii, nu se poate reține în sarcina sa o participare la săvârșirea infracțiunii în forma autoratului.
Tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată de instanța de fond, aceasta reținând corect că inculpatul este recidivist, antecedența sa penală însumând condamnări pentru infracțiuni de același gen, în prezenta cauză a avut o atitudine nesinceră, iar împrejurările concrete de săvârșire a faptei îi conferă gravitate.
În ceea ce privește modul de desfășurare a urmăririi penale pentru această infracțiune, s-a invocat încălcarea dreptului la apărare și s-a solicitat pentru acest motiv restituirea cauzei la parchet, motivându-se că actele de cercetare efectuate de autoritățile e au fost traduse în limba română de organul de poliție și nu de un traducător autorizat și de asemenea că inculpatul a fost audiat de autoritățile e fără a i se asigura un traducător autorizat.
Instanța de apel a reținut că din înscrisul aflat la fila 110 din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul "vorbește și scrie bine în limba ă", ceea ce a înlăturat obligația autorităților e de a-i asigura translator. În plus, inculpatul a fost audiat, în faza de urmărire penală, în prezența ului său, de organul de urmărire penală din țară, declarațiile sale regăsindu-se la dosarul cauzei (filele 133-137 dosar urmărire penală).
Inculpatul nu a fost audiat în cursul judecății, întrucât în fața instanței de fond nu s-a prezentat, iar în fața instanței de apel a refuzat să dea declarații. Instanța de apel a reținut că dreptul său la apărare nu a fost încălcat, urmărirea penală fiind efectuată de organul judiciar român, iar actele de cercetare efectuate de autoritățile e nu au implicat, în mod esențial, participarea sa, fiind vorba de autosesizări, solicitări de la Interpol, solicitări de la societatea de asigurare în vederea prezentării actelor originale ale autoturismului și predării acestuia, respectiv o constatare tehnică readministrată de organul de urmărire penală român. Din actele de ridicare a pașaportului și de indisponibilizare a autoturismului rezultă că acesta și-a exprimat poziția în limba
Cu privire la faptul că actele întocmite de autoritățile e nu au fost traduse de un interpret autorizat, tribunalul a apreciat că această împrejurare nu constituie o cauză de nulitate absolută, nefiind vorba de neasigurarea unui interpret inculpatului, astfel încât, fiind invocată doar în fața instanței de apel, respectiv tardiv, sancțiunea nulității relative este inoportună.
Față de cele expuse, instanța de apel a apreciat că sesizarea instanței a fost legală, astfel încât nu se impunea restituirea cauzei la parchet.
Mai face precizarea sub aspect procedural că în opinia instanței de apel nu era necesară citarea persoanei vătămate, întrucât înregistrând o plângere, aceasta avea cunoștință de inițierea unei proceduri judiciare și putea să se constituie parte vătămată. În plus, pentru autoturismul sustras, aceasta a fost despăgubită de, aceasta la rândul său intrând în posesia autoturismului(32,42 dosar )
În ceea ce privește fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu, instanța de apel a apreciat că soluția instanței de fond privind încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 108 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. "l" și "i" și alin. 3 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. "a" cod penal și art. 13 cod penal este temeinică, probatoriul administrat probând în sarcina inculpatului o acțiune de ajutor oferit autorului, respectiv, condamnat pentru această formă de participație penală prin decizia nr. 1744/2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosar nr. 3108/1999, acțiune alăturată acțiunii acestuia de sustragere a bunului.
Aceasta rezultă din probele administrate, respectiv declarația dată de la data de 07.12.1998, ca inculpat, în fața instanței de judecată, unde acesta a susținut că inculpatul i-a cerut să conducă mașina marca Mercedes până în localitatea, declarația părții vătămate, care a declarat că anterior furtului a fost urmărită de un autoturism marca WV Passat de culoare roșie, și l-a recunoscut pe inculpatul ca fiind persoana care a coborât lângă mașina sa din mașina WV Passat de culoare roșie, pentru aos tudia,împrejurarea că inculpatul locuia în același apartament cu inculpatul, cetățean, ce dovedește faptul că se cunoșteau bine, prezența autoturismului marca WV Passat de culoare roție semnalată de organul de poliție, pe drumul ce leagă localitatea O de localitatea, urmat de autoturismul sustras, marca "Mercedes".
Actul de complicitate reținut în sarcina inculpatului constă în executarea unor acte premergătoare de urmărire și localizare a autoturismului sustras ulterior de inculpatul și apoi de conducere a autoturismului spre o altă localitate, în mod cert pentru ascunderea sa.
Față de cele arătate, solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de favorizare a infractorului, este apreciată ca nefondată.
În ceea ce privește modul de individualizare a pedepsei aplicate, raportat la forma de participație penală a inculpatului, complicitate, precum și la împrejurarea că autorul acestui furt, a fost condamnat de instanța supremă pentru aceeași faptă la pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare, instanța de apel apreciază că pentru asigurarea unui tratament penal echitabil între participanți, se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului de la pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare la pedeapsa de 4 ani închisoare, sancționarea sa rămânând în continuare mai aspră decât cea a autorului în considerarea circumstanțelor sale personale, privind starea de recidivă și atitudinea de nerecunoaștere a faptei.
În ceea ce privește operațiunea de contopire a pedepselor realizate de instanța de fond, tribunalul a reținut că aceasta este nelegală, întrucât deși se face aplicarea dispozițiilor art. 61 cod penal și se contopește pedeapsa rezultantă de 5 ani 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu restul de pedeapsă de 3 ani 7 luni și 4 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1278/1995 a Judecătoriei Cluj N, instanța aplică inculpatului o pedeapsă de 9 ani 7 luni și 4 zile închisoare, evident obținută în urma efectuării unui cumul aritmetic nelegal, în condițiile în care nu se face nici o mențiune privind aplicarea vreunui spor de pedeapsă.
operațiunea de contopire a pedepsei, instanța de apel a avut în vedere și o altă condamnare a inculpatului, dispusă prin sentința penală nr. 1994/2003 pronunțată de Judecătoria Oradea, în a cărei executare, începută la 13.06.2005, inculpatul se află și în prezent.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR și inculpatul, solicitând casarea acesteia ca fiind netemeinică și nelegală.
Parchetul, prin calea de atac exercitată a solicitat admiterea recursului în ceea ce privește modificările aduse sentinței instanței de fond prin decizia recurată, în sensul înlăturării dispozițiilor de reducere a pedepsei aplicate inculpatului, de 5 ani și 6 luni închisoare, iar, după contopirea pedepselor aplicate cu cele din sentința instanței de fond și cu restul de pedeapsă din recidivă, să i se aplice inculpatului o pedeapsă în cuantumul maxim inițial stabilit de Judecătoria Oradea și să i interzică inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale doar drepturile prevăzute în art. 64 lit. a teza a II-a și litera b Cod penal.
În motivarea recursului s-a susținut, că în mod netemeinic și nelegal instanța de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru cea de-a doua infracțiune, ținând seama de atitudinea procesuală a inculpatului, care a dat dovadă de o deosebită perseverență infracțională, și de starea de recidivă a acestuia, iar cu privire la aplicarea pedepselor accesorii s-a invocat Codul d e bună conduită în materie electorală al Comisiei Europene și practica CEDO, susținându-se că, în raport de natura infracțiunilor comise și de persoana inculpatului, nu se impune restrângerea, în ceea ce îl privește, a dreptului de a alege.
Inculpatul, prin recursul declarat a solicitat, în principal, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bihor, pentru judecarea în primă instanță, iar în subsidiar casarea hotărârilor în sensul schimbării încadrării juridice a faptei, în ceea ce privește prima infracțiune reținută în sarcina acestuia, în cea prev. de art. 221 Cod penal. În ceea ce privește cea de-a doua infracțiune, respectiv complicitate la furtul comis de inculpatul, s-a invocat împrejurarea că, prin decizia instanței de recurs, s-au reținut în sarcina autorului circumstanțe atenuante, condiții în care acestea trebuiau reținute și în sarcina complicelui, că în mod nelegal s-a revocat liberarea condiționată, considerente pentru care s-a solicitat să i se aplice inculpatului, pentru această infracțiune o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege, respectiv 3 ani închisoare, iar, în urma contopirii acesteia cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1994/2003 a Judecătoriei Oradea, să se dispună ca inculpatul să executate pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și să se constate că aceasta a fost executată, inculpatul fiind liberat condiționat.
Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma recursurilor declarate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penale, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că acestea sunt nelegale și netemeinice, iar recursurile declarate în cauză sunt fondate, urmând a fi admise ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Curtea constată că, în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 alin. 1 punctul 1 Cod procedură penală, nefiind respectate dispozițiile privind competența după materie.
Astfel, în speță, prin rechizitoriul din 6 aprilie 2000, dat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR în dosarul nr. 529/P/1998, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 lit. a și i și alin. 3 Cod penal, art. 26 rap. la art. 288 alin. 1 Cod penal, art. 291 Cod penal, art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966 și art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e și i și alin. 3 Cod penal.
La TRIBUNALUL BIHOR, dosarul a fost înregistrat în data de 6 aprilie 2000, sub nr. 2957/2000.
Prin sentința penală nr. 127 din 14 mai 2001, TRIBUNALUL BIHORa dispus, în baza art. 42 Cod procedură penală, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, reținându-se, în considerentele sentinței că, potrivit dispozițiilor OUG nr. 207/2000, prin "consecințe deosebit de grave", se înțelege o pagubă materială de un miliard de lei și că, în speță valorile sunt sub un miliard de lei.
Curtea reține că, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 Cod procedură penală, în vigoare la acea dată, tribunalul judeca în primă instanță infracțiunile prev. de art. 209 alin. 3 și 4 Cod penal și că, prin art. 1 punctul 5 din OUG nr. 207/2000, art. 146 Cod penal a fost modificat, în sensul că, prin "consecințe deosebit de grave" se înțelege o pagubă materială mai mare de 1.000.000.000 lei ROL, condiții în care, într-adevăr, competența de soluționare a cauzei, în raport de cuantumul pagubelor comise prin infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, ar fi revenit judecătoriei.
Cu toate aceste, în mod eronat tribunalul și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, câtă vreme, potrivit dispozițiilor art. 3 din OUG nr. 207/2000, cauzele penale aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a ordonanței, vor continua să fie judecate de instanțele legal învestite.
Or, în raport de dispozițiile legale mai sus invocate, cauza trebuie să continue a fi judecată de TRIBUNALUL BIHOR.
Procedând la declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, tribunalul a încălcat dispozițiile legale privind competența după materie, condiții în care hotărârile pronunțate în cauză sunt lovite de nulitate absolută.
În aceste condiții, curtea, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, va admite recursurile penale declarate în cauză, va casa cele două hotărâri și va dispune trimiterea cauzei spre judecare Tribunalului Bihor, urmând ca celelalte motive invocate în motivele de recurs să fie analizate de instanța astfel învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. "c" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 198/A din 05 iunie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR și a sentinței penale nr. 420 din 07 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care le casează și dispune rejudecarea cauzei de către TRIBUNALUL BIHOR, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red. decizie - /04.03.2008
Jud apel - -
Jud. fond - C
Tehnoredact. 2 ex./04.03.2008,
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe
