Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 84/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2964/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 84
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14 ianuarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror .
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 667/A din 04 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns recurentul - inculpat, reprezentat juridic de apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar, de asemenea, nu a răspuns intimata - parte vătămată SC SA -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului și, în baza art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală, reținând cauza spre rejudecare, casarea hotărârilor pronunțate în cauză atât de către instanța de fond cât și de către instanța de apel, redozarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul aplicării unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, a recunoscut și regretat sincer săvârșirea faptei; de reținut este și valoarea redusă a prejudiciului cauzat, prejudiciu care a fost recuperat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea deciziei recurate, apreciind că instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare, coborând cu mult sub minimul prevăzut de lege.
Concluzionând, apreciază pedeapsa aplicat just individualizată, sens în care solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 667/A din 04 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - secția II penală în dosarul nr- constată:
Prin decizia nr.667/A din 4 decembrie 2009, Tribunalul București, Secția a II a penală a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr.608/05.10.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr-.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208-209 alin.1 lit.e Cod penal cu aplicarea art.37 Cod penal și art.74 alin 2 Cod penal, art. 76 litera c Cod penal.
În baza art. 864Cod penal rap. la art. 83 Cod penal, a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 4078 din 07.05.2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin neapelare la 27.05.2008, pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată în speță, inculpatul urmând să execute 4 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod penal, a dedus din durata pedepsei aplicate prevenția de la 25.01.2007 la 29.01.2007.
În baza 116 al. 4 Cod penal, a instituit față de inculpat măsura de siguranță a interzicerii dreptului de a se afla în mun. B pe o durată de 1 an.
S-a luat act că partea vătămată SC -, cu sediul în B,-,.4, sector 3, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat în natură.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 19.07.2008, inculpatul s-a deplasat în magazinul unde, de la raionul cu produse pentru autoturisme a luat 12 odorizante auto tip brăduț, pe care le-a ascuns sub tricou, după care a trecut de casele de marcat tară a le achita.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, reiese că inculpatul a fost oprit de un agent de pază al magazinului și condus la camera de interpelare, fiind găsite asupra sa produsele respective.
Martorul - a declarat în cursul urmăririi penale, că în calitate de agent de pază, 1-a urmărit pe inculpat, fiindu-i atrasă atenția de faptul că acesta nu avea de cumpărături asupra sa, iar în momentul în care a trecut de zona caselor de marcat 1-a rugat să-l însoțească la camera de interpelare a magazinului, iar cu această ocazie a găsit asupra sa 12 odorizante auto, cărora inculpatul nu le-a putut justifica proveniența și pe care a recunoscut că le-a sustras cu scopul de a și le însuși fără să plătească. În cursul cercetării judecătorești, martorul a precizat că nu își aduce aminte fapta, fapt verosimil față de ocupația martorului și frecvența furturilor din magazinul menționat.
La rândul său martorul, agent de pază în cadrul magazinului, a relatat în cursul urmăririi penale că inculpatul i-a atras atenția, pentru că nu avea de cumpărături asupra sa, iar în momentul când a trecut prin zona caselor de marcat, și-a anunțat colegii care i-au solicitat inculpatului să-i însoțească în camera de interpelare a magazinului.
Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale că a sustras cele 12 odorizante auto din incinta magazinului aparținând părții vătămate, în timpul programului, pe care le-a introdus sub tricou, trecând prin zona de intrare-ieșire tară a le achita, în scopul de a și le însuși.
Fapta inculpatului, care în data de 19.07.2008, a luat din magazinul, aparținând părții vătămate SC SA, 12 odorizante auto, și a trecut de zona caselor de marcat tară a le achita, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208-209 alin. 1 lit. e Cod penal.
În ceea ce privește elementul material al infracțiunii, acesta este reprezentat de acțiunea inculpatului prin care s-a realizat scoaterea bunurilor din sfera de apropriațiune a părții vătămate și împosedarea inculpatului cu acestea, momentul consumării furtului fiind acela în care inculpatul a trecut de zona caselor de marcat fără a achita contravaloarea celor 12 odorizante auto.
Urmarea imediată este reprezentată de către paguba produsă în patrimoniul părții vătămate, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată, rezultând din modul de săvârșire a faptei.
Fapta a fost săvârșită în magazinul, în timpul programului, deci când magazinul era accesibil cumpărătorilor, fiind de față în momentul săvârșirii faptei mai multe persoane care se aflau în magazin atât în calitate de cumpărători, cât și în calitate de angajați ai magazinului, astfel încât fapta a fost săvârșită într-un loc de publicitate reală, așa cum prevede art. 152 alin.1 lit b Cod penal, ceea ce denotă un grad mai ridicat de periculozitate a faptei și încadrarea acesteia în prevederile legale ce incriminează o variantă calificată a infracțiunii de furt, respectiv furtul calificat prin aceea că este săvârșit într-un loc public.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, din declarațiile sale, precum și din modul de operare, reieșind că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, anume diminuarea patrimoniului părții vătămate, și 1-a urmărit prin săvârșirea faptei.
Din fișa de cazier judiciar, reiese că inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1 și 2 lit b și c Cod penal prin sentința penală nr.270/07.05.2008 a Judecătoriei Râmnicu -V, rămasă definitivă la data de 27.05.2008. Față de acest aspect reiese că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost judecat în prezenta cauză, în interiorul termenului de încercare a executării pedepsei închisorii aplicate prin sentința menționată, deci înainte de executarea pedepsei anterioare, ceea ce atrage starea de recidivă mare postcondamnatorie.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere disp. art.72 Cod penal, respectiv limitele pedepsei, starea de recidivă postcondamnatorie, împrejurarea agravantă reținută și gradul de pericol social al infracțiunii care este dat de modalitatea de săvârșire, dar și de valoarea redusă a prejudiciului cauzat și faptul că acesta a fost recuperat.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a reținut că acesta recunoscut ca un talentat instrumentist, fiindu-i decernate numeroase premii încă din copilărie, inculpatul justificându-și fapta în declarațiile date la urmărire penală prin aceea că din venitul său lunar de 1200 lei a fost nevoit să achite suma de 600 lei pentru a-și răscumpăra clarinetul pe care îl amanetase anterior, astfel încât nu a mai avut bani pentru a se întreține.
Față de cele arătate anterior, instanța l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an reținând în favoarea acestuia ca circumstanță atenuantă judiciară valoarea modică a bunurilor sustrase, fapta prezentând în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni prin aceea că inculpatul a manifestat perseverență infracțională în săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului.
Având în vedere că fapta a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării executării sub supraveghere aplicate prin sentința penală nr.270/07.05.2008 a Judecătoriei Râmnicu -V, instanța a făcut aplicarea 864Cod penal rap. la art. 83 Cod penal, a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va cumula pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința menționată cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul executând pedeapsa de 4 ani închisoare.
Deoarece în cauza în care s-a pronunțat sentința penală amintită, inculpatul a fost privat de libertate ca urmare a măsurilor preventive luate, instanța în temeiul art. 8 8 Cod penal a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare durata acesteia de la data de 25.01.2007 până la data de 29.01.2007.
La aplicarea pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere că față de natura și gravitatea infracțiunii nu se justifică interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. d și e Cod penal, și având în vedere hotărârea Hirst Marii Britanii a Curții Europene a drepturilor Omului și Decizia în interesul legii nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție și faptul că inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea faptei de vreunul din drepturile prev. de art. 64 lit. c Cod penal și îi va interzice acestuia pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a Ii-a și b Cod penal.
Având în vedere că inculpatul nu are domiciliul în B și potențialul criminogen al inculpatului, care dovedește perseverență infracțională, s-a considerat că se impune luarea față de acesta a măsurii de siguranță a interzicerii dreptului de a se afla în mun. B, față de faptul că aglomerația și numărul ridicat de autoturisme din această localitate sunt condiții ce favorizează săvârșirea acestui gen de infracțiuni, iar prezența inculpatului în această localitate creează o stare de pericol.
Împotriva sentinței penale nr.608/5.10.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, a declarat apel inculpatul apelant, criticând sentința atacata pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, desființarea sentinței sub aspectul laturii penale și redozarea pedepsei.
Examinând sentința atacată atât prin prisma motivelor de apel invocate de inculpatul-apelant, cât și din oficiu, Tribunalul a apreciat apelul promovat ca fiind nefondat.
Instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului - apelant criteriile generale de individualizareprev.deart.72 Cod penal, circumstanțele reale în care fapta a fost săvârșită, gradul concret de pericol social al faptei, circumstanțele personale ale inculpatului, recunoașterea săvârșirii faptei, precum și starea de recidivă postcondamnatorie în care acesta s-a aflat la momentul săvârșirii faptei deduse judecății.
De asemenea, instanța de fond s-a raportat și la împrejurările care atenuează răspunderea penală, pronunțând o pedeapsă proporțională cu fapta săvârșită și periculozitatea inculpatului apelant și conformă cu scopul educativ și preventiv al pedepsei.
Tribunalul nu a primit susținerea inculpatului apelant în sensul că pedeapsa aplicată este prea severă, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, instanța de fond i-a aplicat o pedeapsa de 1 (un) an închisoare, coborând cu mult sub minimul prevăzut de lege pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, pedeapsa penală rezultând din ansamblul cerințelor dintre pedeapsa aplicată în prezenta cauza și o pedeapsă de trei ani care a constituit primul termen al recidivei și a cărei executare fusese anterior suspendată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care deși legal cita nu s-a prezentat.
Avocatul din oficiu al recurentului a solicitat admiterea recursului și, în baza art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală, casarea hotărârilor pronunțate în cauză atât de către instanța de fond cât și de către instanța de apel, redozarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul aplicării unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, a recunoscut și regretat sincer săvârșirea faptei. De asemenea, a fost invocată drept circumstanță atenuantă valoarea redusă a prejudiciului cauzat, prejudiciu care a fost recuperat.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat, nefiind incident în cauză cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală.
Instanțele de fond și apel au reținut în mod corect vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate, bunurile sustrase fiind găsite asupra lui.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat de inculpat, Curtea constată că soluția instanței de apel, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat, este justificată, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comisă, circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, precum și atitudinea acestuia anterior comiterii faptelor. Instanța de fond la condamnat la o pedeapsă de un an închisoare, pedeapsă menținută de instanța de apel. Pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare este consecința săvârșirii faptei în termenul de încercare al suspendării condiționate aplicată inculpatului prin sentința penală 4078 din 07.05.2008 a Judecătoriei Rm V pentru o infracțiune de tâlhărie comisă în anul 2007. Revocarea suspendării condiționate este obligatorie conform legii, în cazul în care se comite o nouă infracțiune în termenul de încercare. Reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de furt calificat s-au întemeiat pe circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că a obținut în timpul liceului premii la concursurile de virtuozitate muzicală. În același timp instanța de fond a reținut, în mod corect, existența gradului de pericol social al faptei, decurgând din perseverența infracțională (anterior acesta comisese o faptă de tâlhărie pentru care a primit o pedeapsă de trei ani închisoare), precum și din faptul că, legal citat, nu s-a prezentat la instanța de judecată.
Nu poate fi acordată o importanță mai mare, așa cum solicită apărarea, faptului că prejudiciul a fost recuperat întrucât inculpatul a fost prins în flagrant, cu bunurile asupra sa.
Pedeapsa astfel stabilită de 4 ani închisoare (un an pentru infracțiunea de furt și cei trei ani pentru infracțiunea de tâlhărie) a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72. pen. și corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52. pen. astfel că nu se impune redozarea acesteia, în sensul micșorării ei.
Sunt temeiuri care să justifice cuantumul pedepsei aplicate perseverența infracțională respectiv faptul că a săvârșit infracțiunea în recidivă postcondamnatorie. Instanța nu poate da o mai mare relevanță recunoașterii comiterii faptei, în raport de împrejurările și modul cum a fost săvârșită infracțiunea,fiind surprins în flagrant după momentul în care a luat bunurile din magazinul.
nstanțele de fond și apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză, aplicând pedepse just individualizate, conform cerințelor art. 72 și art. 52. pen.
Astfel, critica recurentului inculpat, în sensul acordării eficienței a dispozițiilor art. 74. pen. 76 pen nu va fi reținută, deoarece circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere, iar aspectele privind recunoașterea faptei, vârsta, premiile obținute la concursuri, au fost evaluate corespunzător, în raport cu celelalte criterii prevăzute la art. 72. pen.
Curtea consideră că în cauză au fost examinate toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, cuantumul pedepsei aplicate, reflectând, atât gravitatea faptei comise, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, ținându-se cont și de regimul sancționator corespunzător concursului între cauzele de agravare și atenuare prevăzut la art. 80. pen.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate. Se constată că instanța de fond, la stabilirea pedepsei de 4 ani închisoare, a luat în considerare, cu precădere, gravitatea faptei, acordând semnificația cuvenită datelor referitoare la persoana inculpatului, care a manifestând o atitudine de regret față de fapta comisă, dar și antecedentelor penale ale acestuia respectiv condamnării anterioare pentru infracțiuni de tâlhărie la o pedeapsă cu suspendare condiționată. În condițiile pedepsei aplicate, condamnatul se poate libera condiționat după executarea efectivă a minimum un doi ani (până la acest moment executând cinci zile de închisoare).
După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute anterior se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin J din durata pedepsei, când aceasta nu depășește 10 ani.
Apreciind că, față de posibilitatea liberării condiționate după executarea efectivă a doi ani închisoare, nu se impune reducerea pedepsei aplicate de patru ani, văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 667/A/04.12.2009 a Tribunalului București Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care se avansează onorariul avocatului din oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Red.-Jud.Sect.6
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Lavinia Lefterache
