Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 883/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1342/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 883
Ședința publică de la 16 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 3: Moroșanu Raluca
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror -.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.319/ A din data de 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimatul parte vătămată.
Procedura de citarea este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat învederează instanței că prin cererea de recurs promovată se solicită a se dispune reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, în temeiul art.385 ind.15 pct.14 Cod pr penală. În susținerea motivelor de recurs, arată că, în opinia sa, pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea M în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, cât și de cele personale ale inculpatului, sens în care solicită a se da o mai M eficientă circumstanțelor atenuante prev de art.74-76 Cod penal, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsa care își poate atinge scopul coercitiv și preventiv.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea celor două hotărâri pronunțate în cauza ca fiind legale și temeinice, apreciind că, în mod corect, a fost stabilită situația de fapt, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată și nu se impune o reducere a cuantumului acesteia întrucât a fost orientată sub minimul prevăzut de lege.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că a săvârșit fapta pe fondul consumului de alcool și regretă comiterea acesteia, solicitând clemența instanței în sensul reducerii pedepsei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prinsentința penala nr.255/01 04 2009 pronunțată de Judecătoria sector 2 B,în temeiul art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal cu aplic. art. art.74 alin.1 lit.a, c Cod penal rap. la art.76 lit.c Cod penal a fost condamnatinculpatulla pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fur! calificat.
În temeiul art,71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a, teza a Il-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul este arestat preventiv într-o altă cauză.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 alin.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.189 Cod de procedură penală s-a dispus decontarea din fondurile MJ către a onorariului în cuantum de 200 lei, cuvenit apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 27.01.2008, în jurul orelor 0115, inculpatul a pătruns, forțând portiera stânga - spate, în autoturismul marca Break cu numărul de înmatriculare B-23-, aparținând părții vătămate Gelu, ce se afla parcat pe Șos. - C M nr. 15, sector 2 B, în dreptul scării F, a blocului nr.15 și a sustras din interior un radio-casetofon cu CD, marca "", după care i-a predat martorului fața detașabilă a radio-casetofonului, activitatea infracțională a inculpatului fiind observată îndeaproape de lucrătorii de poliție din cadrul - Secția 6 Poliție - Biroul Ordine Publică, astfel că după consumarea faptei aceștia au intervenit pentru prinderea inculpatului, însă acesta a aruncat corpul radioca-setofonului și s-a îndepărtat în fugă, reușind să scape, dar a fost prins ulterior.
La stabilirea acestei situații de fapt, instanța de fond a avut în vedere procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 8 - 9 ) din care reiese că la data de 27.01.2008, în jurul orelor 01.15, în timp ce se aflau în exercițiul atribuțiilor de serviciu, patrulând pe Șos. - C M nr. 15, lucrătorii de poliție din cadrul Secția 6 Poliție - Biroul Ordine Publică, l-au observat pe inculpatul oprindu-se lângă un autoturism marca Break, cu numărul de înmatriculare B-23-EXO, ce se afla parcat în dreptul scării F, a blocului nr. 15, cum a forțat portiera - spate a autoturismului, trăgând cu mâna de acesta și a cum pătruns în interiorul vehiculului, de unde a sustras un radiocasetofon cu CD, iar când s-au apropiat lucrătorii de poliție, i-a dat fața detașabilă a radiocasctofonului cu CD numitului, care se afla lângă autoturism și asigura paza, context în care, după ce au fost somați să stea pe loc, inculpatul a fugit către str. - și a aruncat radiocasetofonul pe asfalt, nefiind prins, iar numitul a fost imobilizat și condus la Secția 6 de Poliție, unde, în urma controlului corporal sumar, s-a găsit asupra sa fața detașabilă a radiocaserofonului cu CD marca "".
În urma cercetărilor efectuate de către organele de poliție s-a stabilit că proprietarul radiocasetofonului cu CD marca "" sustras din interiorul autoturismului marca Break, cu număr de înmatriculare B-23- era partea vătămată .
Mențiunile existente În cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 13 ), întocmit de către lucrătorii din cadrul - Politia Sectorului 2 - Secția 6 Poliție, în cuprinsul căruia se menționează că ambele portiere de pe partea ale autoturismului marca Break, cu număr de înmatriculare B-23-, erau întredeschise, iar din interiorul acestuia lipsea radiocasetofonului cu CD marca "".
De asemenea s-a reținut că vinovăția inculpatului reiese și din declarațiile martorului, care a declarat că, în seara zilei de 26.01.2008, în jurul orelor 23.00, s-a întâlnit cu un cunoscut pe nume la magazinul de pe str. -, sector 2, B, iar după ce au băut o bere, l-a întrebat dacă vrea un radiocasetofon auto și întrucât el a răspuns afirmativ, au plecat împreună pe Șos. - C M, iar în apropiere de Parcul, au observat un autoturism, de culoare închisă, moment în care inculpatul a mers la autoturism, a deschis portiera din stânga spate, a intrat în interiorul acestuia și a tras radiocasctofonul din bord, în tot acest timp, el așteptând lângă autoturism. A mai precizat martorul că, imediat ce inculpatul a ieșit din mașină, i-a dat lui fața detașabilă a radiocasetofonului și a păstrat mecanismul, iar ulterior, fiind somați să rămână pe loc de către lucrătorii de poliție, inculpatul a aruncat mecanismul radiocasetofonului pe jos și a fugit, însă el a fost imobilizat și condus la sediul Secției 6 de Poliție, fiind găsită asupra sa fața radiocasetofonuui.
Fiind audiată partea vătămată a declarat că în dimineața zilei de 27.01.2008, în jurul orelor 05.30, a fost anunțată de către lucrători de poliție din cadrul Secției 6, că portierele pe de partea a autoturismului său, marca Break, cu număr de înmatriculare B-23-, prezentau urme de forțare, iar din interior i-a fost sustras radiocasetofonului cu CD marca "", cu față detașabilă.
S-a mai reținut că aceeași situație de fapt rezultă și din declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea descrisă anterior, în sensul că în seara zilei de 27.01.2008, s-a întâlnit la la un bar de pe strada - cunoscut al său. zis. iar după ce au băut câteva beri, l-a întrebat pe acesta dacă vrea să meargă să ia un casetofon auto și întrucât acesta a fost de acord, s-au deplasat împreună spre Șoseaua - C M, iar la un moment dat, în apropierea Parcului, el a observat parcat un autoturism marca "Break", de culoare gri și în timp ce martorul supraveghea zona pentru a nu fi observați de vreo persoană, el a mers la autoturism și, cu ajutorul unei linguri, a desfăcut portiera stânga față, apoi pe cea din stânga spate și a smuls din bord radiocasetofonul cu CD. A mai precizat inculpatul că ulterior, i-a dat fața detașabilă martorului, păstrând mecanismul radiocasetofonului, iar în timp ce mergeau spre casă, lângă ei a oprit un echipaj de poliție care i-a somat să rămână pe loc, moment în care el a aruncat radiocasetofoIlul și a fugit.
Susținerile inculpatului în ceea ce privește modalitatea de săvârșire a faptei de furt sunt confirmate și de mențiunile existente în cuprinsul procesului-verbal de conducere în teren din data de 27.01.2008 și de declarația martorului asistent (fila 26 dosar).
De asemenea, fiind audiat și cu ocazia cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut comiterea faptei reținute in sarcina sa, în modalitatea descrisă anterior.
În raport cu situația de fapt reținută pe baza probelor de vinovăție existente în cauză, Tribunalul a constatat că în drept, fapta inculpatului, care în data de 27.01.2008, în jurul orei 01.15, a pătruns, forțând portiera stânga spate, în autoturismul marca Break cu număr de înmatriculare B-23-, aparținând părții vătămare -, ce se afla parcat pe Șos. - C M nr. 15, sector 2, B, în dreptul scării F, a blocului nr. 15, de unde a sustras un radiocasetofon cu CD, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prev. si ped. de art. 208 alin. I - art. 209 alin. 1 lit. a, g și i din Codul penal.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material a fost realizat prin luarea bunului mobil din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept; urmarea imediată a constat în schimbarea situației de fapt a bunului, prin trecerea acestuia din sfera de stăpânire a părții vătămate, în cea a inculpatului, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă tocmai din realizarea acțiunii de luare, care a avut drept consecință schimbarea situației de fapt a bunului și punerea părții vătămate în imposibilitatea de a mai dispune de el.
Sub aspectul laturii subiective, s-a considerat că inculpatul a acționat prevăzând rezultatul faptei sale - trecerea bunurilor mobile în stăpânirea sa - și urmărind producerea acestui rezultat, ceea ce presupune, în raport de dispozițiile art. 19, alin. 1, punctul 1, litera a Cod penal, că inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție, sub forma intenției directe.
Tot cu privire la încadrarea juridică a faptei, s-a reținut că In cauză, sunt incidente și elementele circumstanțiale prevăzute de art. 209, alin. 1, litera a, g și i Cod penal, întrucât inculpatul a săvârșit fapta împreună cu o altă persoană, pe timpul nopții, prin forțarea încuietorii portierei stânga față a autoturismului, înlăturând pe altă cale decât cea normală, obstacolul pe care ușa de acces în autoturism, încuiată, il reprezenta în raport de bunurile aflate în interiorul vehiculului.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizate prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, în acest sens, reținându-se că inculpatul a avut o atitudine constant sinceră, că nu a mai avut nici un conflict cu legea penală și că s-a prezentat la fiecare chemare în fața organelor judiciare, aspecte ce au fost apreciate drept circumstanțe atenuante judiciare, conform art.74 alin.1 lit. a, c Cod penal, astfel că în baza art.76 alin.1 lit. d Cod penal, acestuia i s-a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 208 alin. 1 - art. 209 alin.1 lit. a, g și i Cod penal cu aplic. art.74 alin. 1. a, c Cod penal rap. la art.76 lit. c Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârsirea infracțiunii de furt calificat, cuantum apreciat ca fiind adecvat în vederea împlinirii scopurilor pedepsei, de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
În temeiul. 71 Cod penal și art.3 din Primul protocol adițional la CEDO, au fost interzise inculpatului drepturile prev de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe pronunțată de instanța de fond, în termen legal (respectiv la data de 17 aprilie 2008),a declarat apel inculpatul, apel nemotivat in scris, dar susținut oral la termenul de judecata din 18.05.2009, prin apărător din oficiu.
Prin intermediul acestei căi de atac s-a solicitat desființarea in parte a sentinței penale apelate si rejudecând in fond, sa se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate, in sensul reducerii cuantumului acesteia, cit si aplicarea disp.art.8l Cod penal, sau a art.861Cod penal, in sensul suspendării condiționate sau sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, arătându-se, pe de o parte ca, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sincera si de regret in raport de infracțiunea săvârșita, iar pe de alta parte că gradul de pericol social concret al infracțiunii, precum si celelalte criterii de individualizate prev.de art.72 Cod penal, nu justifica executarea pedepsei in regim de detenție.
Examinând legalitatea si temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul inculpat, cit si din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit disp.art.371 al.2 Cod de procedură penală, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a apreciat caapelul inculpatului este nefondat,respingându-l ca atareprin decizia penală nr. nr.319/A din data de 18 mai 2009.
În considerentele acestei decizii, Tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond, in raport de materialul probator administrat in cauza, respectiv, plângerea formulată de partea vătămată - la 27.01.2008 (fila 10 din dosar), declarația părții-vătămate (fila 11 din dosar), procesul-verbal de prindere in flagrant (fila 13 din dosar), declarațiile inculpatului (filele 16-17 și 32 din dosar), declarațiile învinuitului (filele 21-22 din dosar), procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 27.01.2008 (fila 13 din dosar), procesul-verbal de percheziție corporală și control al bagajelor (fila 23 din dosar), procesul-verbal de conducere in teren din 27.01.2008 și fotografii judiciare (filele 27-31 din dosar), dovada de restituire a bunului sustras (fila 12 din dosar) și declarația martorului asistent (fila 26 din dosar), a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii puse pe seama lui si l-a condamnat conform dispozitivului sentinței penale apelate, cuantumul si modalitatea de executare a pedepsei aplicate fiind judicios individualizate in raport de criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal.
Totodată, Tribunalul a decis că nu pot fi primite cererile inculpatului in sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate, respectiv al suspendării condiționate sau sub supraveghere a executării pedepsei, in condițiile in care instanța de fond deja a redus pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, dând eficientă circumstanțelor judiciare reținute in favoarea acestuia, iar pe de altă parte inculpatul este arestat într-o altă cauză, pentru săvârșirea unei infracțiuni similare, ceea ce denotă nărăvire infracțională.
Împotriva acestei decizii,a declarat recurs în termenul legal(la data de 25 mai 2009)inculpatulcare, menținându-și poziția de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, a invocat exclusiv greșita individualizare a pedepsei închisorii, conform cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, solicitând pe cale de consecință a se da o mai M eficiență dispozițiilor art.74-76 Cod penal, în considerarea circumstanțelor reale ale săvârșirii faptei, comisă pe fondul consumului de băuturi alcoolice, dar și a circumstanțelor personale ce pledează în favoarea sa, respectiv atitudinea procesuală sinceră manifestată pe parcursul procesului penal și lipsa antecedentelor penale, astfel încât să se reducă durata acestei pedepse sub cuantumul stabilit de instanța de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, cu luarea în considerare a tuturor cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursul inculpatuluieste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Curtea observă că instanța de fond și respectiv cea de apel au apreciat în mod just asupra întinderii pedepsei aplicată recurentului inculpat, la stabilirea duratei acesteia și a modalității sale de executare, dând eficiență deplină tuturor criteriilor generale de individualizare judiciară prevăzute în art.72 din Codul penal.
În concret, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, de 1 an și 6 luni închisoare, astfel cum a fost redusă de către instanța de fond, sub minim, în raport cu limitele speciale de pedeapsă prevăzute în norma de încriminare pentru infracțiunea de furt calificat (închisoare de la 3 ani la 15 ani), este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și reflectă în mod corespunzător atât împrejurările concrete de comitere a acesteia - sustragerea de bunuri prin efracție, în timpul nopții, dintr-un autoturism parcat într-un loc public, împreună cu o altă persoană - cât și, mai ales, circumstanțele personale ale inculpatului care este adevărat, a manifestat o atitudine constant sinceră cu privire la descrierea activității infracționale reținute în sarcina sa, însă nu are ocupație și nici un loc de muncă pentru a avea asigurate în mod licit mijloacele de existență, ceea ce atrage predispoziția sa către săvârșirea de fapte antisociale și, totodată a demonstrat perseverență pe calea infracțională, în contextul în care este cercetat în stare de arest preventiv într-o altă cauză penală, pentru săvârșirea unei infracțiuni de același gen.
În același timp, pedeapsa aplicată în cauză este aptă de a satisface realizarea scopului său legal - sancționator, dar și educativ-preventiv - astfel cum prevăd dispozițiile art.52 din Codul penal.
Este adevărat că fapta inculpatului în raport de împrejurările și modalitatea de săvârșire a acesteia, precum și de urmarea concretă produsă, nu prezintă în sine un grad ridicat de pericol social, iar în cursul tuturor fazelor procesuale ale cauzei, inculpatul a înțeles să-și asume responsabilitatea faptei sale prin recunoașterea săvârșirii acesteia și, în plus, înainte de săvârșirea infracțiunii ce constituie obiectul judecății în cauza de față a avut o conduită bună în societate, împrejurări care de altfel au și fost valorificate de către instanța de fond prin reținerea în favoarea acestuia a incidenței circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal, cu consecința coborârii pedepsei aplicate sub limita minimului special prevăzut de norma de încriminare, însă Curtea apreciază că față de perseverența infracțională a inculpatului în săvârșirea de infracțiuni îndreptate împotriva aceluiași gen de relații sociale ocrotite de lege - cele referitoare la patrimoniul persoanei, precum și față de inexistența unor surse de venituri licite ale acestuia, nu se justifică manifestarea unui grad mai sporit de clemență față de inculpat, mai ales că și atitudinea procesuală sinceră pe care acesta o clamează în susținerea cererii de reducere mai semnificativă a cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, nu a făcut altceva decât să confirme evidența probelor certe de vinovăție care îl încriminează dincolo de orice îndoială drept autor al faptei deduse judecății.
Aceleași argumente îndreptățesc deopotrivă și aprecierea că în cauză nu există suficiente garanții că îndreptarea inculpatului s-ar putea realiza în stare de libertate, considerându-se că acesta va căpăta respectul cuvenit față de valorile sociale proteguite de lege și nu va mai periclita ordinea de drept prin săvârșirea de noi infracțiuni doar prin executarea efectivă a pedepsei respective, în regim de detenție.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul .
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei nr.319/A din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.jud.
Ex.2
Red. jud. -TB - S II P
Jud.
Red.jud. - Jud.sect.2.
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca
