Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 893/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 893
Ședința ne publică de la 29 2009
PREȘEDINTE G - - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
- - - - JUDECĂTOR 2: Membri Constantin Mereanu
- - JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
La data de 24 2009, fost luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, împotriva deciziei penale nr. 65 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Rezultatul dezbaterilor judiciare este consemnat în încheierea de la acea dată când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 29 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mehedinți, prin decizia penală nr. 41 din 5 mai 2008, a desființat sentința penală nr. 22 din 21 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Strehaia, trimițând cauza ce privea pe inculpatul minor -, la aceeași instanță de fond, instanța de control judiciar stabilind că judecata a fost făcută fără îndeplinirea procedurii de citare cu inculpatul, neregularitate ce antrenează, potrivit art. 197 alin.2 Cod procedură penală, nulitatea soluției.
În rejudecarea cauzei, Judecătoria Strehaia, prin sentința penală nr. 49 din 6 martie 2009, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul minor - născut la 6 februarie 1988, în S, fiul lui și, cu domiciliul în comuna Greci, satul, județul M, studii 8 clase, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, 209 lit. g,i Cod penal.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată în proces de partea civilă -.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul minor -, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208, 209 alin.1 lit. g, i Cod penal, cu aplic. art. 99 și următoarele Cod penal.
În expozitivul actului de sesizare s-a susținut că acesta, în noaptea de 12/ 13 noiembrie 2004, a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate -, din satul, comuna Greci, județul M, de unde a sustras mai multe bunuri, respectiv un polidisc, o combină muzicală, două butelii de aragaz, un pik-up, o aerotermă, un topor, un cu untură de 8 kg, cât și cantitatea de 20 kg cartofi.
Apreciind asupra probatoriului, în rejudecare, instanța de fond, cu o motivare defectuoasă, a stabilit că "singura probă în acuzarea inculpatului sunt cele două urme papilare găsite pe o bucată de geam, despre care organele de urmărire penală susțin că au fost ridicate de la locuința părții vătămate, că nu rezultă cu certitudine că aceste urme au fost create de inculpat cu ocazia sustragerii bunurilor, că această probă nu se coroborează cu nici un alt elemente probatoriu. că există serioase dubii atât în ceea ce privește momentul ridicării de la fața locului, cât și cu privire la legalitatea obținerii ulterioare a impresiunilor digitale. că inculpatul a fost consecvent în a nega săvârșirea infracțiunii și în a susține că amprentele de pe geam au fost imprimate după consumarea infracțiunii (?!), că acesta și-a demonstrat alibiul invocat", și făcând referire la dispozițiile art.52, art. 66 Cod procedură penală, a concluzionat că există dubiu, și că acesta profită făptuitorului, adoptând, în consecință, o soluție corespunzătoare de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Apelurile declarate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia și partea civilă -, împotriva soluției instanței de fond, au fost respinse prin decizia penală nr. 65 din 10 iunie 2009, Tribunalului Mehedinți, această din urmă instanță însușindu-și integral motivarea dată de judecătorul fondului.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, invocând, în esență, cazurile de casare înscrise în art. 3859pct. 4 și 18 Cod procedură penală, mai întâi, în sensul că judecata privindu-l pe minor s-a făcut în ședință publică, iar nu în ședință nepublică, cum astfel stabilește art. 485 alin.2 Cod procedură penală, iar, în al doilea rând, sub aspectul că greșit a fost achitat inculpatul, pentru art. 208, 209 alin.1 lit. g,i Cod penal, câtă vreme probatoriul administrat în faza urmăririi penale demonstra atât existența faptei, cât și vinovăția făptuitorului, identitatea acestuia fiind stabilită prin administrarea constatării tehnico-științifice dactiloscopice.
În fața instanței, procurorul de ședință a susținut recursul doar sub aspectul de nelegalitate vizând greșita achitare a inculpatului, însă pentru că primul motiv de casare trebuie luat în considerare întotdeauna din oficiu, va fi examinat și acesta.
Recursul declarat este fondat pentru considerentele ce se vor vedea în continuare.
Într-adevăr, potrivit art. 485 alin.2 Cod procedură penală, ședința în care are loc judecarea infractorului minor, este una nepublică (în acest sens statuând și prin Decizia nr. 31 din 2 iunie 2008), lipsa de publicitate constituind o excepție de la principiul consacrat prin art. 290 alin.1 Cod procedură penală, care se explică prin necesitatea ca minorul să nu fie supus unei traume psihice, datorită judecății sale în fața publicului din sala de judecată.
Însă, luând în seamă faptul că inculpatul minor la data săvârșirii faptei s-a sustras constant de la judecată, cum astfel rezultă din observarea actelor dosarului, Curtea va aprecia că, prin caracterul public al ședințelor de judecată desfășurate la Judecătoria Strehaia, acestuia nu i s-a produs vreo vătămare, pentru a opera nulitatea prevăzută de art. 197 alin.1, 4 Cod procedură penală.
Sub cel de-al doilea motiv de casare invocat, soluțiile instanțelor de fond și de apel sunt criticabile, în cauză, impunându-se condamnarea inculpatului minor pentru infracțiunea ce a făcut obiectul sesizării.
De principiu, potrivit art. 3 și 4 Cod procedură penală, în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, în acest sens, atât organele de urmărire penală, cât și instanțele de judecată, având obligația de a manifesta suficient rol activ.
Totodată, pentru aflarea adevărului, în aplicarea art. 62, 63, organul de urmărire penală și instanța de judecată, sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, aprecierea acestora făcându-se în ansamblu, adică prin coroborare, unele neavând preponderență în raport cu altele, în funcție de faza procesului în care au fost obținute.
Mai mult, constituie probe elementele de fapt ce sunt obținute prin administrarea legală a mijloacelor de probă arătate în cuprinsul art. 64, și care servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Revenind la fondul cauzei, se constată că în faza urmăririi penale a fost administrat un mijloc de probă valoros, respectiv o constatare tehnico-științifică dactiloscopică, obiectivul acesteia fiind identificarea persoanei care a lăsat la fața locului trei fragmente de urme papilare, apte de a fi comparate.
Cum prin concluziile certe ale raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică (fila 25, dosar urmărire penală) s-a constatat că urmele papilare ridicate de la fața locului, examinate comparativ cu cele obținute pe cale experimentală, aflate în baza de date, sunt atribuite inculpatului minor, identitatea fiind astfel stabilită, soluția de achitare a acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 208, 209 alin.1 lit. g,i Cod penal, nu se susține, fiind nelegală.
Prin urmare, fiind demonstrate atât existența faptei, împrejurările în care aceasta s-a consumat, cât și participația inculpatului, apărările pe care acesta și le-a făcut, în sensul că nu el este autorul și că nu a fost prezent în locuința victimei în momentul comiterii, vor fi înlăturate, întrucât, la verificare, acestea nu s-au confirmat.
Astfel, după admiterea recursului declarat, în rejudecare, potrivit art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, vor fi casate atât decizia, cât și sentința primei instanțe, iar în consecință, inculpatul, va fi condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 208, 209 alin.1 lit. g,i Cod penal, cu art. 99 și art. 109 Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
La stabilirea acestei pedepse, s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, urmările produse, pe de o parte, dar și unele elemente ce-l privesc pe făptuitor, nesincer în raport cu învinuirile aduse, cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat prin sentința penală nr. 592/2005 a Judecătoriei Dr. Tr. S, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru o altă infracțiune de furt calificat, prev. de art. 208, 209 alin.1 lit. a,g,i Cod penal, cu art. 41 și art. 99 Cod penal, pedeapsă în raport de care, Curtea va face aplicația art. 85 Cod penal, dispunând anularea suspendării executării.
Întrucât în situația mai sus evocată sunt aplicabile regulile prevăzute de art. 33, 34 Cod penal, această pedeapsă de 6 luni închisoare va fi contopită cu pedeapsa aplicată în cauza de față, urmând ca inculpatul minor să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.
Pe perioada prev. de art. 71 Cod penal, inculpatului îi vor fi interzise drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza Ii-a și lit. b Cod penal, pedeapsă accesorie a cărei executare va începe odată cu împlinirea vârstei de 18 ani.
Întrucât se va aprecia că scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea ei efectivă, în baza art. 81 Cod penal, rap. la art. 110, art. 85 alin.3 Cod penal, se va dispune suspendarea executării, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, ce urmează a fi calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei ( 9 martie 2005).
Totodată, în aplicarea dispozițiile art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, urmează a fi dispusă și suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
În baza art. 192 și următoarele Cod procedură penală, inculpatul urmează a fi obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la 2500 lei RON, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă -, și la 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului, sumă din care 200 lei va reprezenta onorariul apărătorului din oficiu, în recurs, și care se va plăti din fondul, către Baroul d e Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, împotriva deciziei penale nr. 65 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Casează decizia cât și sentința penală nr. 49 din 6 martie 2009, a Judecătoriei Strehaia și, rejudecând;
În baza art.208, 209 alin.1 lit. g, i penal, cu art.99 și art.109 penal, condamnă pe inculpatul, la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.85 penal, anulează suspendarea executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin nr.592/2005, a Judecătoriei Drobeta Turnu S, în baza art.208, 209 alin.1 lit. a, g, i penal, cu art.41, art.99 și urm. penal, art.74, 76. penal
În baza art.33,34 penal, contopește această pedeapsă, cu pedeapsa aplicată în cauza de față, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.71 penal, interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b penal, pedeapsă accesorie a cărei executare începe la împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art.81 penal, rap. la art.110, art.85 alin.3 penal, dispune suspendarea executării pedepsei principale, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.( 9.03.2005).
În baza art.71 alin.5 penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, se dispune suspendarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.
Obligă pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la 2.500 lei, către partea civilă -, despăgubiri civile, și la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat (din care 200 lei reprezintă onorariu apărător oficiu, în recurs).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 2009.
G - - - -
Grefier,
Red.jud.Gh.
IB/07.10.2009
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Membri Constantin Mereanu, Ștefan
