Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 9/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 9/A/2008
Ședința publică din 19 februarie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și inculpatul apelant, domiciliat în O,-, --179,.II,.10, județul B, împotriva sentinței penale nr. 280/P din 5 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat de produse petroliere din cisterne, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. "a,e,g" și alin.3 lit. "a" Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezentă pentru inculpatul apelant, asistat de apărătorul său ales - avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 8 ian.2008, emisă de Baroul București - Cabinet de Avocat, lipsă fiind partea vătămată intimată România.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Conform hotărârii /, prin care Curtea De la Strasbourg a relevat necesitatea ascultării inculpatului în căile de atac, instanța de control judiciar a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentantul parchetului susține apelul, solicitând admiterea lui doar cu privire la primul punct care vizează nelegalitatea hotărârii, sub aspectul aplicării pedepsei accesorii. Consideră că TRIBUNALUL BIHORa încălcat prevederile art.71 Cod penal, prin aceea că nu a aplicat pedepse accesorii inculpatului condamnat la pedeapsa închisorii și nu a dispus suspendarea acestora, ca urmare a suspendării executării pedepsei principale. Neaplicarea unei pedepse accesorii în speță, nu face altceva decât să conducă la ideea interzicerii de drept a drepturilor prevăzute de art.64 lit. "a, c" Cod penal, pe temeiul art.71.1 teza II Cod penal, și, deci, la neindividualizarea lor judiciară, fiind în imposibilitatea de a se verifica dacă "ingerința corespunde unei nevoi sociale imperioase" și dacă "sancțiunea este proporțională cu scopul dorit".
Apărătorul inculpatului apelant - avocat susține apelul solicitând admiterea lui, desființarea și modificarea sentinței atacate în sensul de a se dispune, în principal, achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni administrative, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei și în ce privește modalitatea de executare a pedepsei, suspendarea condiționată a executării acesteia, în condițiile art.81 Cod penal. Apreciază că față de starea de fapt - inculpatul a fost angajat doar de două zile, i-a dat lui 12 canistre goale, urmând ca să primească un rezervor de benzină, de contribuția lui la comiterea faptei, respectiv că seful pazei a fost cel ce a inițiat sustragerea combustibilului, a 58 de canistre, se poate dispune aplicarea art.18/1 Cod penal. În situația în care instanța de control judiciar va aprecia nejustificată această cerere, solicită a se dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, apreciind-o ca fiind prea mare raportat la modalitatea de săvârșirea faptei, de persoana inculpatului, impunându-se reducerea ei și ca modalitatea aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării acesteia. În ce privește apelul declarat de parchet arată că nu se opune la admiterea acestuia în ce privește suspendarea pedepsei accesorii.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat, apreciind că solicitarea inculpatului de a fi achitat în condițiile art.18/1 Cod penal nu poate fi primită, având în vederea modalitatea de săvârșire a faptei de către cei desemnați cu paza, astfel că o astfel de achitare ar fi în neconcordanță cu gravitatea faptei.
Inculpatul apelant având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului,
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelurilor penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.280/P din 5 octombrie 2007, TRIBUNALUL BIHOR în baza art.26 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a,e,g și alin.3 lit. a Cod penal, l- condamnat pe inculpatul,născut la 21 mai 1971 în O, fiul lui și, cetățean român, studii medii, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, impiegat de mișcare la Stația. O Vest, CNP -, domiciliat în O,-, -.179,. II..10, județul B, la o pedeapsă de:
- 4 ani închisoare
În baza art.86/1 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit conform art.86/2 cod penal.
În baza art.86/3 Cod penal inculpatul a fost obligat să respecte pe durata termenului de încercare măsurile de supraveghere prev. de alin.1 lit. a,b,c,d, același articol și anume:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR pentru verificarea respectării măsurilor de supraveghere și unde:
b) să anume în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea.
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86/4 Cod penal.
În baza art.118 alin.1 lit. "b" Cod penal a dispus confiscarea specială a celor 14 canistre aparținând inculpatului și ridicate de către organele de Poliție de la fața locului.
A constatat că prejudiciul cauzat prin infracțiune a fost recuperat integral prin restituire.
În baza art.191 Cod proc. penală, a fost obligat inculpatul la 2000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 6 octombrie 2005 inculpații - și - - în calitate de agenți de pază la SC. SRL au intrat de serviciu și aveau ca sarcină să păzească vagoanele care se aflau în tranzit prin Stația Episcopia La un moment dat, s-au hotărât să sustragă benzină dintr-un vagon, astfel că inculpatul - l-a contactat telefonic pe inculpatul - cerându-i să vină la fața locului cu recipiente și mijloace de transport.
Inculpatul a luat legătura cu inculpatul cerându-i să conducă un autoturism ce-i aparține, încărcat cu canistre goale, precizându-i și faptul că a fost contactat de colegi de-ai săi și că se poate sustrage benzină. Conform înțelegerii, inculpatul urma să primească suma de 250 lei RON de la inculpatul pentru serviciul făcut.
Inculpații și au intrat în Stația CFR Episcopia B cu autoturismele având numerele de înmatriculare - și respectiv -, după care, împreună cu inculpații și au sustras cantitatea de 950 benzină din vagonul cu nr. - aflat în tranzit prin Stația CFR Episcopia B cu ajutorul unui furtun și a unor chei, benzină ce a fost depozitată în 38 de canistre.
În jurul orelor 23,30 organele de poliție ce efectuau o patrulare în triajul Stației CFR Episcopia B, au depistat pe inculpații, și, în timp ce sustrăgeau benzină, găsind un număr total de 58 de canistre de 25, din care 38 pline cu benzină, 27 de canistre fiind găsite în autoturismul cu nr. de înmatriculare -, aparținând inculpatului și un număr de 11 canistre pline au fost găsite la o distanță de aproximativ 10 metri de vagonul din care se sustrăgea benzină, în niște boscheți.
În ceea ce privește activitatea desfășurată de inculpatul, este de reținut că acesta, în calitatea sa de șef de tură, nu s-a implicat direct în activitatea de sustragere, având sarcina asigurării pazei, însă s-a implicat în pregătirea activității infracționale, trimițând prin martorul dispozitivele necesare pentru sustragerea benzinei din vagon.
Din totalul de 58 de canistre găsite la fața locului, un număr de 14 canistre au aparținut inculpatului, fiind umplute 11 din acestea, când a sosit poliția la fața locului.
Cantitatea totală de benzină sustrasă de 950 s-a stabilit a avea valoarea totală de 2.594 lei a fost restituită în întregime părții vătămate A România, ce nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Ulterior, în fața instanței inculpatul a declarat că agentul de pază care i-a promis în schimbul canistrelor un plin de motorină pentru mașina lui, a venit la el și i-a spus că nu are motorină dar poate să-i dea benzină la prețul de 10.000 lei/litru, însă inculpatul a refuzat această din urmă ofertă întrucât nu avea nevoie de benzină (fila 19 dosar Tribunal B).
Starea de fapt reținută de instanță s-a dovedit cu probe testimoniale ( 20-22 dos. urm. pen.; filele 25 și 47 dosar fond), proces-verbal de percheziție domiciliară (13-14 dos. urm. pen.), proces-verbal de depistare (fila 16 dos.urm.pen.), proces-verbal de cercetare la fața locului (fila17-19 dos. urm. pen.), proces-verbal de cântărire (24-25 dos.urm.pen.), proces verbal de ridicare de probe (26-27 dos. urm. pen.), buletin de analiză ( 28-29 dos. urm. pen.), dovezi de ridicare și predare (33-36 dos. urm. pen.), diferite adrese (15, 30-31,.32, 74, 75,.76 dos. urm. pen.) și declarațiile inculpatului (73, 79-83 dos. urm. pen.; 19 dos. fond).
Este de reținut că prin sentința penală nr.56 pronunțată la 27 februarie 2007 de TRIBUNALUL BIHOR în dosarul nr- inculpații -, -, - și - au fost condamnați la o pedeapsă de câte 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a,e,g, și alin.3 lit. a Cod penal iar inculpatul - - a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.26 raportat la art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a,e,g, și alin.3 lit. a Cod penal, făcându-se aplicarea art.86/3 Cod penal față de fiecare inculpat.
Fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă și dovedită, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat de produse petroliere prev. și ped. de art.206 Cod penal raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a,e, g, și alin.3 lit. a cod penal, text de lege în baza căruia instanța l-a condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere gravitatea faptei săvârșite, circumstanțele în care s-a înfăptuit, contribuția efectivă a inculpatului, poziția sinceră a acestuia și faptul că nu are antecedente penale.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, instanța a dispus în temeiul art.86/1 Cod penal suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit conform art.86/2 Cod penal, iar în baza art.86/3 Cod penal inculpatul a fost obligat să respecte pe durata termenului de încercare măsurile de supraveghere prev. de alin.1 lit. a,b,c,d, același articol.
Împotriva hotărârii penale mai sus arătate a formulat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii apelate în sensul aplicării inculpatului și a pedepselor accesorii și înlăturării dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului, precum și inculpatul, solicitând admiterea apelului, și, în principal, achitarea acestuia, în baza art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "b/1" Cod de procedură penală, cu referire la art.18/1 Cod penal, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a executării acesteia.
În motivarea apelului formulat inculpatul a arătat că la data comiterii faptei era angajat doar de două zile la CFR, el urmând să primească de la ceilalți inculpați un rezervor de benzină, toată activitatea infracțională fiind inițiată de șeful pazei, aspecte față de care este posibilă aplicarea art.18/1 Cod penal; în subsidiar, a arătat că pedeapsa aplicată este prea mare raportat la modalitatea de săvârșire a faptei, la persoana inculpatului.
În motivarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR a arătat că Tribunalul a încălcat dispozițiile art.71 Cod penal, prin aceea că nu a aplicat pedepse accesorii inculpatului și nu a dispus suspendarea acestora, ca urmare a suspendării executării pedepsei principale, precizând totodată, că se impune aplicarea unei pedepse în regim de detenție; cu ocazia dezvoltării pe fond a recursului reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului doar cu privire la primul punct care vizează nelegalitatea hotărârii sub aspectul aplicării pedepselor accesorii.
Examinând hotărârea atacată din oficiu și prin prisma motivelor invocate Curtea va reține următoarele:
În mod corect a stabilit instanța de fond, pe baza probelor administrate în cauză, existența faptei de complicitate la furt de produse petroliere, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. "a,e,g" și art. 3 lit. "a"Cod penal, modalitatea și circumstanțele în care a fost comisă fapta, vinovăția inculpatului, pedeapsa aplicată acestuia fiind individualizată conform criteriilor generale prevăzute de art.72 Cod penal.
Critica adusă de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR privind încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.71 Cod penal este întemeiată, motiv pentru care apelul formulat va fi admis, urmând ca în baza art.71 Cod penal să-i fie interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. "a" teza II și "b" Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
Într-adevăr, potrivit art.71 Cod penal "condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a-c" Cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea pedepsei" însă măsura restrângerii exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, la alegerea naturii și gravității pedepsei accesoriii aplicate, fiind necesar a se lua în considerare pericolul social al faptei comise, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În acest sens s-a pronunțat și Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului în cauza Sabau - Pârcălab contra România și Hirst contra Regatului Unit în care s-a arătat că exercițiul drepturilor poate fi interzis doar dacă legea prevede acest lucru, iar restrângerea este proporțională cu cauza ce a determinat- Raportat la aceste criterii se constată că, în speță, nu se impune interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, ci doar a celor prevăzute de art. 64 lit. "a" teza II și lit. "b" Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal se va dispune suspendarea pedepselor accesorii aplicate pe durata termenului de încercare stabilit.
Referitor la apelul inculpatului se constată că, față de cele de mai sus arătate, acesta este nefondat, urmând a fi respins conform art.379 pct.1 lit. "b" Cod de procedură penală; nu se impune achitarea inculpatului, fapta comisă de el având gradul de pericol social al unei infracțiuni. La aprecierea în concret a gradului de pericol social al infracțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art.18/1 alin.2 Cod penal, reținând că inculpatul, deși era în cadrul CFR de doar două zile s-a implicat imediat în activitatea infracțională desfășurată de inculpații și angajat - ( care au fost trimiși în judecată în dosarul nr. 450/P/2005), precum și de persoana inculpatului care este la primul contact cu legea penală și a colaborat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului.
Din acest punct de vedere, aplicarea unei pedepse se impune pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, în scopul formării unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regimul de conviețuire socială, în mod corect apreciind prima instanță că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului.
Se vor menține restul dispozițiunilor sentinței atacate.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală inculpatul apelant va fi obligat la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.2 lit. "a" Cod procedură penală.
ADMITEapelulpenal declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, împotriva sentinței penale nr. 280 din 5 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o desființează în sensul că:
În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului, drepturile prevăzute de art.64 lit. "a" teza II și "b" Cod penal, cu titlu de pedepse accesorii.
În baza art.71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea pedepselor accesorii aplicate pe durata termenului de încercare stabilit.
În baza art.379 pct.1 lit. "b" Cod de procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile lipsă.
. Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. decizie /27.02.2008
Jud. fond
Tehnored. /27.02.2008
2 ex
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
