Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 91/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.91/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15 februarie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
JUDECĂTORI - - - -
-
GREFIER - I - grefier șef secția penală
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de
procuror - Codiță
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva Deciziei penale nr.303/3.09.2007 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.78/12.02.2007 a Judecătoriei Adjud pronunțată în dosarul nr-), privind pe inculpații, și, toți domiciliați în com.Ploscuțeni, sat, jud.V, trimiși în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.208-209 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 februarie 2008, și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare asupra cauzei, la data de 15 februarie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 78/12.02.2007 a Judecătoriei Adjud, au fost condamnați inculpații:
-, pentru săvârșirea infracțiunilor:
-furt calificat prev,de art.208 al.1- 209 al.1 lit.a,g Cod penal, cu aplic.art.74 al.2 și art. 76 al.1 lit.c Cod penal, art. 37 al.1 lit.b Cod penal, la 6 luni închisoare.
-distrugere prev.de art.217 al.1 cod penal, cu aplic.art.74 al.2 Cod penal, art. 76 al.1 lit.e Cod penal, art. 37 al.1 lit.b Cod penal, la 400 lei amendă penală.
In baza art. 33 lit.a și art. 34 lit.d Cod penal, inculpatul a fost obligat să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare,
Au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a-c Cod penal, pe durata termenului prev.de art. 71 cod penal.
S-a constatat că inculpatul G este arestat în altă cauză.
-, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-furt calificat prev.de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a,g Cod penal, cu aplic.art.74 al.1 lit.a și al.2 Cod penal, art. 76 al.1 lit.c Cod penal, la 5 luni închisoare;
-distrugere prev.de art. 217 al.1 cod penal, cu aplic.art. 74 al.1 lit.a și al.2, art. 76 al.1 lit.e Cod penal, la 300 lei amendă penală.
In baza art. 33 lit-.a și art. 34 lit.d Cod penal, inculpatul a fost obligat să execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.
Conf.art.81,82 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 83 cod penal.
-, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-furt calificat prev.de art. 208 al.1, art. 209 al. 1 lit.a, g Cod penal, cu aplic.art. 74 al.1 lit.a și al.2 cod penal, art. 76 al.1 lit.c Cod penal, la 5 luni închisoare;
-distrugere prev.de art.217 al.1 cod penal cu aplic.art. 74 al.1 lit.a și al.2, art. 76 al.1 lit.e Cod penal, la 300 lei amendă penală.
In baza art. 33 lit.a și art. 34 lit.d Cod penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.
.art.81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni.
S-a atras atenția inculpatei asupra disp.art. 83 cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit.c Cod procedură penală, au fost achitați inculpații G, și, pentru infracțiunile de furt calificat și distrugere, prev.de art. 208 al.1 - art. 209 al.1 lit.a,g Cod penal, art. 217 al.1 cod penal, comise în dauna părții vătămate și.
Conform art. 346 și art. 14 cod proc.penală, art. 998 cod civil, inculpații au fost obligați să plătească suma de 300 lei părții civile, cu titlu de daune materiale.
In temeiul art. 346 al.3 cod proc.penală, s-a respins acțiunea civilă formulată de și, ca inadmisibilă.
In baza art. 118 al.1 lit.e și al.5 Cod penal, s-a dispus confiscarea sumei de 100 lei de la inculpați (câte 33,33 lei de la fiecare).
In conformitate cu disp.art. 191 al.1 Cod proc.penală, inculpații au fost obligați să plătească câte 200 RON - cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru avocatul din oficiu s-a dispus a fi suportat din fondurile
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: în seara zilei de 8 mai 2006, în urma unei discuții purtate cu martorul, care a lăsat să se înțeleagă că este interesat să cumpere pentru vie și sârmă pentru susținerea lăstarilor, inculpații G, și au mers în părții vătămate din localitatea Ploscuteni, Jud. V, unde, după ce au înlăturat gardul împrejmuitor, au tăiat sârma de susținere a viței de vie, reușind să sustragă 5 de pe terenul părții vătămate și încă 5 și un val de sârmă de pe un alt teren, bunuri pe care le-au dus martorului, vânzându-le cu suma de 100 lei.
La organele de poliție de pe raza localității Ploscuteni, sau mai depus sesizări și de către părțile vătămate și.
Cu privire la faptele de furt calificat privind bunurile acestor părți vătămate, prima instanță a constatat că aceste fapte există, însă nu pot fi puse în sarcina inculpaților, întrucât nu sunt probe în acest sens.
Faptul că există același mod de operare, se susține în motivare, nu poate duce direct la concluzia că aceeași inculpați sunt autorii faptelor, atâta vreme cât nu sunt probe concludente în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel d e către Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud, susținându-se că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât s-a făcut o greșită aplicare a disp.art. 118 lit.e Cod penal, în sensul că trebuia să dispună confiscarea sumei de 150 lei și nu 100 lei de la cei trei inculpați.
-se mai susține greșita aplicare a disp.art. 33 lit.a Cod penal, în realitate fiind un concurs ideal prev.de art. 33 lit.b Cod penal, text de lege ce trebuia aplicat;
-aprecierea greșită a valorii probante a declarațiilor martorei;
-aprecierea eronată a probelor aflate la dosar, ceea ce a condus la achitarea greșită a celor trei inculpați pentru faptele comise în dauna părților vătămate și.
Prin Decizia penală nr.303/3.09.2007, TRIBUNALUL VRANCEAa respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud, reținând, în esență, că în mod corect prima instanță a considerat că nu s-a făcut dovada vinovăției inculpaților pentru faptele având ca părți vătămate pe și pe. De asemenea, s-a reținut că infracțiunile de furt și de distrugere, săvârșite în dauna părții vătămate se află în concurs real, și nu în concurs ideal, așa cum s-a reținut în motivele de apel.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, criticându-le ca nelegale, pentru următoarele motive:
- în mod greșit, s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 100 lei, și nu a sumei de 150 lei, pe care inculpații au primit-o de la cumpărătorul de bună credință;
- în mod greșit cele două instanțe au înlăturat probele vate dovedesc vinovăția inculpaților pentru infracțiunile săvârșite în dauna părților vătămate și, dispunând achitarea inculpaților pentru aceste fapte;
- în mod greșit s-a reținut că infracțiunile comise în dauna părții vătămate se află în concurs real, și nu în concurs ideal.
La termenul de judecată din 8.02.2008, procurorul de ședință a renunțat la primul motiv de recurs și a modificat al doilea motiv, în sensul că din probe rezultă săvârșirea numai de către inculpatul a faptelor de furt și de distrugere în dauna părților vătămate și, astfel că acest inculpat trebuie condamnat pentru cele două infracțiuni, cu reținerea formei continuate.
În cazul inculpaților G și, privitor la care nu sunt probe că ar fi participat la săvârșirea faptelor de furt și de distrugere în dauna părților vătămate și, s-a susținut că soluția corectă nu este aceea de achitare pentru aceste fapte, ci de înlăturare a dispozițiilor art.41alin.2 Cod penal, privind infracțiunea continuată.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din probele adminJ. în cauză rezultă în mod indubitabil că în noaptea de 8/9.05.2005, inculpații, G și au distrus o porțiune din gardul ce înconjoară cultura de de vie aparținând părții vătămate, au tăiat sârma de susținere a butucilor și au smuls 5, pe care i-au sustras, prilej cu care au distrus mai mulți butuci.
Deși inculpații nu au recunoscut săvârșirea acestor fapte, vinovăția lor este dovedită prin coroborarea declarațiilor părții vătămate, cu constatările consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului, cu declarațiile martorilor și, cărora inculpații le-au vândut bunurile sustrate, precum și procesul verbal încheiat cu prilejul recunoașterii de către martori a celor trei inculpați, după fotografii.
În consecință, în mod corect au fost reținute în sarcina celor trei inculpați infracțiunile de furt calificat, prev.de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g Cod penal și de distrugere prev.de art.217 alin.1 Cod penal, având ca parte vătămate pe.
Cele două infracțiuni se află în concurs real, prevăzut de art.33 lit.a din Codul penal, și nu în concurs ideal, așa cum se susține în motivele de recurs.
Concursul ideal de infracțiuni, prevăzut de art.33 lit.b din Codul penal, există atunci când o acțiune sau inacțiune săvârșită de una și aceeași persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmările pe care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, cei trei inculpați au săvârșit atât activități care intră în conținutul infracțiunii de distrugere ( respectiv: tăierea plasei de sârmă din care era confecționat gardul, pe o lungime de circa 2, pentru a le permite accesul, tăierea sârmei de la și smulgerea lor - prilej cu care au distrus mai mulți butuci de vie), cât și activități distincte, care intră în conținutul infracțiunii de furt - constând în luarea și însușirea celor 5 și a sârmei.
În această situație, în mod corect cele două instanțele au considerat că sunt aplicabile dispozițiile art.33 lit.a din Codul penal, privind concursul real de infracțiuni, și nu cele ale art.33 lit.b din Codul penal, privind concursul ideal.
Privitor la faptele de furt și de distrugere care au avut ca părți vătămate pe și, cele două instanțe au apreciat, de asemenea în mod corect, că nu au putut fi adminJ. probe convingătoare din care să rezulte vinovăția inculpaților.
Faptul că la locuința martorei - mama inculpatului - au fost au fost găsiți, cu prilejul percheziției, trei a căror proveniență nu a fost justificată în mod convingător, nu constituie o probă certă în sensul că acești ar fi fost sustrași de la cele două părți vătămate.
Împrejurarea că printr-o declarație din data de 10.06.2006 (fila23 urm.penală), partea vătămată precizează că cei 3 care i-au fost restituiți aveau un semn distinctiv, prezentând în partea de sus, "urme galbene de licheni", semn după care i-a recunoscut ca fiind ai lui, este lipsită de relevanță sub aspectul probator, în condițiile în care din procesul verbal de percheziție încheiat la data de 27.p5-.2006 nu rezultă că cei 3 găsiți la locuința martorei ar avea vreun semn distinctiv.
De asemenea, nici constatarea la locul faptelor a unor urme de căruță cu ecartament identic celei găsite la locuința martorei nu constituie o probă convingătoare privind vinovăția inculpatului, atâta vreme cât există probabilitatea ca multe alte căruțe din localitate sau din satele învecinate că aibă aceeași particularitate.
În condițiile în care inculpații au comis numai unul dintre cele trei acte materiale ale infracțiunilor de furt și de distrugere în formă continuată pentru care au fost trimiși în judecată, soluția corectă este aceea de achitare în temeiul art.10 lit.c din Codul d e procedură penală pentru faptele care nu au fost săvârșite de inculpați - așa cum în mod judicios a procedat prima instanță - și nu de înlăturare a dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal, privind forma continuată a infracțiunii, astfel cum se solicită prin motivele de recurs.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârilor recurate, în limitele prevăzute de art.3859alin.3 Cod procedură penală, nu se constată motive care să atragă casarea acestora, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEAîmpotriva Deciziei penale nr.303/3.09.2007 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.78/12.02.2007 a Judecătoriei Adjud pronunțată în dosarul nr-), privind pe inculpații, fiul lui și, născut la 10.12.1978 în Adjud, jud.V, domiciliat în com.Ploscuțeni, sat, jud.V, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, fiul lui și, născut la 11.05.1987 în Adjud, jud.V, domiciliat în com. domiciliat în com.Ploscuțeni, sat, jud.V, CNP - și, fiica lui și, născută la 1.11.1986 în Adjud, jud.V, domiciliat în com.Ploscuțeni, sat, jud.V, CNP -.
Suma de 450 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații G, și va fi virată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red.CC.- 21.02.2008
Tehnored.IR. - 26.02.2008
2 ex
Fond:
Apel: -
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
