Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 92/R Dosar nr-
Ședința publică de la 06 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Radu
JUDECĂTOR 3: Alexandru
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 221/A din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul inculpat, apărătorul desemnat din oficiu, avocat, pentru intimatul inculpat, apărătorul desemnat din oficiu, avocat, lipsă fiind intimatul parte vătămată - -decedat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că s- declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 221/A din 15 octombrie 2008, iar motivul declarării acestui recurs este nelegalitatea soluției pronunțată în cauză și anume greșita achitarea a celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunea de furt calificat și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, cazul de casare este cel prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 16 Cod procedură penală.
Apreciază că, soluția este nelegală, respectiv în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 181alin. 2 Cod penal, instanța de apel și de fond avut în vedere doar persoana inculpaților și faptul că prejudiciul a fost recuperat.
Consideră că faptele celor doi inculpații prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere și modalitatea de săvârșire acestora, inițiativa aparținând inculpatului, apreciind că se impune aplicarea unei pedepse.
În ceea ce privește persoana inculpaților, nu s-a avut în vedere că aceștia au fost condamnații, prin două hotărârii judecătorești definitive, la pedeapsa închisorii, pentru infracțiunii similare, cu suspendarea condiționată a executării. Inculpații au săvârșit faptele, din prezentul dosar, în termenul de încercare, deci erau incidente dispozițiile art. 83 Cod penal.
Față de aceste motive, solicită admiterea recursului și în cadrul rejudecării să se dispună condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii, iar ca modalitate de executare a pedepselor, care se vor aplica inculpaților, să fie în regim privativ de libertate.
Avocat, apărătorul din oficiu al intimatului inculpat, solicită, ca în temeiul art. 38515alin.1 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respingerea, ca nefondat, a recursului formulat în cauză și menținerea hotărârii atacată.
Apreciază că, în opinia sa, a se face aplicarea unei pedepse executabile în sistem penitenciar, obligatorie prin prisma aplicării art. 83 Cod penal, ar părea această măsură ca excesivă, fără a-și atinge scopul prevăzut de Cod penal.
În mod corect atât instanța de fond cât și cea de apel a statuat că raportat la modul și la mijloacele folosite de inculpat la săvârșirea faptei, pe fondul consumului de alcool a celor trei-cei doi inculpați și partea vătămată- în cadrul unei petreceri, s-a reținut că fapta nu prezintă în concret gradul de pericolul social al uni infracțiuni precum și prejudiciul scăzut, de 400 lei, prejudiciul care a fost imediat recuperat (existând declarația din 29 octombrie 2007 părții vătămate, care a arătat că și-a recuperat în totalitate banii)
Solicită a se avea în vedere eforturile depuse de către autor pentru a se recupera acest prejudiciu, precum și perioada scursă de la momentul săvârșirii infracțiuni.
Pentru aceste considerente consideră excesivă o pedeapsă cu executare, prin prisma art. 83 Cod penal, în ceea cel privește pe inculpatul, astfel, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului.
Avocat, apărătorul din oficiu al intimatului inculpat, solicită respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lână Tribunalul Brașov, menținerea hotărârii pronunțate de către Tribunalul Brașov.
Solicită a se avea în vedere că acestă faptă s-au petrecut acum doi ani și față de trecerea acestei perioade, rezonanța socială a faptei a mai scăzut considerabil, iar pericolul social nu evidențiază o periclitare a valorilor sociale.
Nefiind suficient pentru a caracteriza această faptă ca o infracțiune, instanța de apel a reținut corect că în acest moment o pedeapsă executabilă în regim penitenciar, care ar fi obligatorie prin prisma art. 83 Cod penal, ar părea ca excesivă.
De asemenea, a se observa că prejudiciul produs este unul foarte mic, care s-a recuperat în totalitate, iar inculpații depunând eforturi în acest sens pentru acoperirea prejudiciului.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
curtea
Asupra recursului penal de față,
că, prin sentința penală nr. 595/29 aprilie 2008, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.1) Cod procedură penală, Judecătoria Brașovi -a achitat pe inculpații:
1., pentru infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) și d) Cod penal;
2., pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. d) Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) și d) Cod penal.
În baza art. 181raportat la art. 91 lit. c) Cod penal, a aplicat fiecărui inculpat sancțiunea amenzii administrative de câte 400 lei.
A constatat că partea vătămată - a renunțat la acțiunea civilă, prejudiciul fiind recuperat.
A obligat pe fiecare inculpat să plătească statului câte 510 lei cu titlu mde cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în ziua de 17 august 2006, partea vătămată - a luat parte la o petrecere organizată la locuința inculpatului, la care au participat inculpații și martorii G, G și, ultima fiind concubina inculpatului.
Cunoscând că partea vătămată are bani în buzunarul de la cămașă și profitând de faptul că, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, aceasta a adormit, inculpatul i-a sustras din buzunar suma de 400 lei, numărând banii de față cu inculpatul și martorii G și G, cu care i-a împărțit în mod egal, fiecăruia revenindu-i câte 100 lei.
Ulterior, inculpații și martorii i-a dat părții vătămate suma totală de 1000 lei, având în vedere că aceasta a pretins că această sumă i-a fost sustrasă.
Deși prima instanță a reținut că inculpatul a sustras suma de 400 lei iar inculpatul a primit suma de 100 lei cunoscând proveniența acesteia, fără însă a-l sprijini în vreun fel pe celălalt inculpat la sustragerea banilor, a apreciat că, în împrejurările în care au fost comise faptele, pe fondul consumului de băuturi alcoolice de către toate părțile, acestea fiind în relații de prietenie de mult timp, și ținând seama de valoarea mică a prejudiciului, precum și de persoana inculpaților care, deși au antecedente penale, fiind condamnați anterior la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, au recunoscut faptele și au depus eforturi pentru repararea pagubei, în concret, faptele nu prezintă gradul de pericol social minim al infracțiunilor de furt, respectiv de tăinuire.
Prin decizia penală nr. 221/15 octombrie 2008, Tribunalul Brașova admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței de mai sus, dar numai cu privire la greșita schimbare de încadrare juridică operată de prima instanță, achitându-i pe ambii inculpați, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală, pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv inculpatul pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) și d) Cod penal și inculpatul pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) și d) Cod penal.
În afară de argumentele invocate de prima instanță în adoptarea soluției de achitare a inculpaților, instanța de apel a arătat că soluția se impune cu atât mai mult cu cât, de la data săvârșirii faptelor și până la data pronunțării deciziei în apel, a trecut mai mult de 2 ani, astfel că o soluție de condamnare ar atrage obligatoriu executarea pedepsei în regim de detenție, dată fiind incidența dispozițiilor art. 83 Cod penal, ceea ce ar apare ca excesiv și fără atingerea scopului pedepsei prevăzut în art. 52 Cod penal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov criticând-o pentru nelegalitate prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 16 Cod procedură penală. S-a motivat că, față de suma de bani sustrasă, în cuantum de 1000 lei, și nu 400 lei, cum greșit au reținut instanțele de fond, și ținând seama de persoana inculpaților, aceștia săvârșind faptele în termenul de încercare stabilit pentru condamnarea la pedepsele de câte 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, nu se poate face aplicarea art. 181Cod penal, fapta fiecărui inculpat prezentând pericol social concret pentru a constitui infracțiune.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, cu majoritate, curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 181Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind lipsită în mod vădit de importanță. Același text de lege arată și care sunt criteriile de care trebuie să țină seama procurorul sau instanța la cuantificarea gradului de pericol social concret al faptei și anume: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care aceasta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-au fi putut produce, precum și persoana și conduita făptuitorului.
Deși prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că părții vătămate i s-a sustras suma de 1.000 lei RON, este de observat că în acest sens sunt numai declarațiile părții vătămate, inculpații și celelalte persoane prezente la săvârșirea faptei declarând constant că suma sustrasă a fost de 400 lei RON. Împrejurarea că, la data de 12 august 2006, partea vătămată a ridicat de la Bank suma de 2.056 lei RON, dovedită cu ordin de plată (fila 11 dosar urmărire penală), precum și faptul că martora, concubina părții vătămate, a declarat că partea vătămată i-a spus că i-a fost sustrasă suma de 1.000 lei RON (filele 31-32 dosar urmărire penală), nu sunt de natură a susține afirmațiile părții vătămate, având în vedere că între data scoaterii sumei de bani din bancă și data săvârșirii faptei au trecut 5 zile, timp în care partea vătămată a cheltuit din bani, numai în ziua de 17 august cumpărând două lăzi cu bere și 3 kg făină, iar anterior un cu suma de 1.000 lei RON. Pe de altă parte, este neverosimil ca partea vătămată să fi purtat asupra sa o sumă mare de bani, în condițiile în care mergea la om petrecere. De asemenea, împrejurarea că inculpații și martorii i-au restituit părții vătămate suma de 1.000 lei nu poate echivala cu o recunoaștere a acuzației, aceștia urmărind de fapt împăcarea cu partea vătămată.
Chiar dacă și sustragerea sumei de 400 lei nu este în mod vădit lipsită de importanță, curtea constată că, în împrejurările în care a fost săvârșită fapta - la o petrecere, fără premeditare, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul căutând-o inițial pe partea vătămată în buzunare pentru țigări, toți participanții fiind în relații de prietenie de multă vreme -, aceasta nu prezintă în concret gradul de pericol social al infracțiunii de furt.
Aceste argumente, cu toate că nu au fost evidențiate expres, au fost de natură a-l conduce pe procuror la dispunerea soluției de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea sancțiunii amenzii administrative de câte 150 lei față de numiții G și G, numai pentru motivul că nu au antecedente penale.
Or, deși inculpații au fost condamnați anterior, tot pentru o infracțiune de furt, la pedeapsa închisorii de 6 luni, cu suspendarea condiționată a executării, fapta din prezenta cauză fiind comisă în cursul termenului de încercare, fără a reține motivarea instanței de apel, potrivit căreia, prin aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal, pedeapsa rezultantă ar apare ca excesivă, curtea apreciază că, față de cele arătate, antecedentele penale ale inculpaților nu adaugă un spor de pericol faptei pentru ca aceasta să constituie infracțiune.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, se va respinge recursul, urmând ca, potrivit art. 192 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 221/15 octombrie 2008 Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, în acestea fiind incluse și onorariile apărătorilor din oficiu, de câte 300 lei, care se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- C - - G
Grefier
Cu opinia separată a judecătorului -, în sensul admiterii recursului și condamnării inculpaților.
Judecător
-
red. / 13.02.2009
dact /17.02.2009/2 ex
jud.fond-
jud.apel-,
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu opinia majorității membrilor completului de judecată, consider că se impunea, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului declarat de parchet, casarea deciziei penale nr. 221/15 octombrie 2008 Tribunalului Brașov cu privire la soluția de achitare a inculpaților și desființarea în aceste limite și a sentinței penale nr. 595/29 aprilie 2008 Judecătoriei Brașov, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs și condamnarea celor doi inculpați pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Consider că se poate analiza critica parchetului din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 16 Cod procedură penală. Deși acest caz nu se referă expres la această situație, din moment ce prin "fapta nu este prevăzută de legea penală" se înțelege că fapta nu constituie infracțiune, situația în care legea penală prevede că, în împrejurările stabilite, cum ar fi lipsa de pericol social al faptei, în mod similar fapta nu constituie infracțiune, ar fi justificat să se încadreze în acest caz de casare, cu condiția ca instanței de recurs să nu i se ceară să facă ea constatarea faptelor și împrejurărilor cerute de lege.
În prezenta cauză situația de fapt a fost reținută în general în mod corect de prima instanță și de instanța de apel, iar inculpații nu au contestat participarea lor la activitatea infracțională, ci au recunoscut comiterea faptei. Așadar, instanța de recurs nu este chemată să facă vreo apreciere a faptelor sau a vinovăției inculpaților.
însă că instanța de fond și cea de apel au apreciat în mod greșit că faptele comise de inculpați nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Potrivit art. 181alin. 1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni se ține seama, conform art. 181alin. 2 Cod penal, de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
analiza pe rând criteriile enumerate de textul legal menționat.
Referitor la modul și mijloacele de săvârșire a faptei se reține faptul că inculpatul a acționat într-un cadru privat, la o petrecere, unde se presupune că între persoanele prezente există o relație de încredere reciprocă, context în care inculpatul a profitat de faptul că partea vătămată - a adormit și i-a sustras banii din buzunarul cămășii, numărând banii de față cu inculpatul și martorii G și G, cu care i-a împărțit.
În legătură cu scopul urmărit de inculpați prin comiterea faptei, se observă că aceștia au acționat pentru a obține o sumă de bani prin mijloace ilicite, scop ce nu poate conduce la concluzia că fapta ar fi în mod vădit lipsită de importanță.
Împrejurările în care fapta a fost comisă nu reliefează un pericol social scăzut, nefiind vorba despre o faptă săvârșită în împrejurări nefavorabile pentru inculpați.
În ceea ce privește urmarea produsă, se constată că prejudiciul cauzat părții vătămate nu este tocmai redus ca și cuantum, situându-se la nivelul de 400 lei. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că partea vătămată - a susținut în mod constant, încă de la începutul procesului penal, că i-a fost sustrasă suma de 1000 lei, precum și faptul că aceasta a fost și suma totală restituită părții vătămate de către inculpați și martorii G și
În sfârșit, aspectelor legate de persoana și conduita inculpaților trebuie să li se acorde, fără îndoială, importanța cuvenită, impunându-se a fi evaluate în contextul tuturor criteriilor legale expuse mai sus.
Faptul că inculpații sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind condamnați anterior tot pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat, demonstrează perseverența acestora pe calea infracțională, ceea nu poate fi neglijat.
Mai mult, la condamnarea anterioară ambii inculpați au beneficiat din plin de clemența instanțelor, fiind aplicate pedepse mult reduse sub minimul special prevăzut de textele legale incriminatoare și dispunându-se suspendarea condiționată a executării acelor pedepse.
Prin comiterea noii infracțiuni de către cei doi inculpați este evidențiat faptul că aprecierea făcută de instanțe la acel moment în sensul că scopul pedepsei - prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, conform art. 52 alin. 1 teza finală Cod penal - poate fi atins chiar fără executarea acesteia (condiție prevăzută de art. 81 alin. 1 lit. c Cod penal) a fost eronată, mai precis a fost ignorată de către inculpații și.
În concluzie, constat că faptele comise de inculpați prezintă în realitate gradul de pericol social al unor infracțiuni, sens în care se impunea admiterea recursului declarat de parchet.
Judecător
-
red. /19.02.2008
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Gheorghe Radu, Alexandru
