Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 94/2008. Curtea de Apel Oradea

OMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 94/

Ședința publică din 14.10.2008

DIN:

PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela

JUDECĂTOR: - -

GREFIER: - -

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.

S-au luat în examinare apelurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și de inculpatul domiciliat în O,-, jud. B, împotriva sentinței penale nr. 330 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul și inculpatul intimat u pentru comiterea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, faptă prev. de art.208 al.1-209 al.1 lit. a,g,i și al. ultim Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că dezbaterile în apel a cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2008 când părțile au pus concluzii asupra apelului concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 07.10.2008, apoi la 14.10.2008 dată la care s-a și hotărât prezenta cauză.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 356/07.12.2008, Tribunalul Bihor, a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora reținut că rin p. decizia penală 124/A/2006, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 325/P/2006, a fost sesizat Tribunalul Bihor cu rejudecarea cauzei soluționate în primă instanță prin sentința penală 315/P/2005 a Tribunalului Bihor, sentință prin care s-a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de articolul 208, 209 al.1 litera a, g, i cu aplic.art.41 al.2 Cod penal cu referire la art.1 pct.5 din OUG 207/2000 modificată și art.13 Cod penal.

Din considerentele deciziei de desființare, rezultă că hotărârea menționată a fost casată, întrucât s-a reținut ca fiind nelegală sub aspectul condamnării exclusive a inculpatului. S-a apreciat că în urma deciziei nr.44/2001 a Curții de Apel Oradea, prin care s-a dispus anterior trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de fond ar fi trebuit să se pronunțe și cu privire la numitul u, ce a avut calitatea de inculpat și a fost trimis în judecată prin același rechizitoriu, împreună cu inc.. Pe cale de consecință, s-a dispus instanței de fond să se pronunțe și cu privire la numitul u.

Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la această instanță sub dosar nr.2608/1999, au fost trimiși în judecată inculpații:upentru comiterea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art.208, 209 al.1 litera a,g,i și aliniat ultim Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 și art.37 litera b Cod penal - faptele de la pct. 1-10 din rechizitoriu și pentru comiterea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art.208, 209 al.1 litera a,g,i și aliniat ultim Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal - faptele de la pct. 1-9 din rechizitoriu.

S-a reținut în sarcina inculpatului u că în perioada octombrie 1997 - martie 1999, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin efracție sau folosind chei potrivite, pe timp de zi, precum și pe timp de noapte, împreună cu inculpatul (pct.1-9 R) sau singur (pct.10 R), a sustras în dauna a 10 părți vătămate /pct.1-10 din rechizitoriu) bunuri în valoare de 221.000.000 lei.

S-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada octombrie 1997 - martie 1999, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin efracție sau folosind chei potrivite, pe timp de zi, precum și pe timp de noapte, împreună cu inculpatul u, a sustras în dauna a 9 părți vătămate (pct.1-9 din rechizitoriu) bunuri în valoare de 216.000.000 lei.

Prin sentința penală 223/1999 a Tribunalului Bihor, pronunțată în dosar nr.2608/1999, s-a dispus condamnarea inculpatului u la pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 litera a și b Cod penal pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, precum și s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art.208, 209 al.1 litera a,g,i și aliniat ultim Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, în temeiul dispozițiilor art.11 pt.2 lit. a raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală.

Prin decizia penală nr.44/A/2001 a Curții de Apel Oradeas -au admis apelurile declarate în cauză, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul u, în sensul înlăturării alineatului ultim de la art. 209 Cod penal și s-a redus pedeapsa aplicată acestui inculpat de la 12 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Cu privire la inculpatul, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.208, 209 al.1 lit. a,g,i și al. ultim Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, în infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzut de art. 264 al.1 Cod penal, pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.

Prin decizia penală nr.1559/2002 a Curții Supreme de Justiție, s-au admis recursurile declarate în cauză, s-au casat în întregime decizia penală nr.44/A/2001 a Curții de Apel Oradea și sentința penală. nr.223/1999 a Tribunalului Bihor și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor.

În considerentele deciziei de casare, s-a arătat că inc. nu a fost ascultat nici de prima instanță și nici de instanța de apel, deși a fost prezent la numeroase termene de judecată.

De asemenea, instanțele nu au ascultat pe nici una din părțile civile și pe nici unul din cei 22 martori propuși prin rechizitoriul parchetului pentru dovedirea faptelor comise de inculpați, precum și la termenul de judecată din 11.10.1999, prima instanță a refuzat a încuviința proba cu martori, solicitată de procuror și de inculpați.

S-au reținut soluțiile contradictorii pronunțate de cele două instanțe cu privire la vinovăția inculpatului și cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului u.

Cu ocazia rejudecării, instanța supremă a dispus a se proceda la efectuarea cercetării judecătorești, cu administrarea tuturor probelor necesare aflării adevărului. Pe baza acestor probe, precum și a tuturor celorlalte probe administrate în cauză, se va stabili vinovăția inculpatului, încadrarea juridică a faptelor comise de acesta și pedeapsa ce urmează să i se aplice pentru infracțiunile ce se vor reține în sarcina sa.

De asemenea, cu privire la inc. u, instanța supremă a considerat necesar a se proceda la individualizarea pedepsei aplicate, în conformitate cu criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.

În urma casării cu trimitere spre rejudecare, cauza s-a înregistrat la Tribunalul Bihor sub dosar nr. 6306/R/2002, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 254/16 decembrie 2002, definitivă față de inc. u prin decizia penală nr.48/A/20.03.2003 a Curții de Apel Oradea.

Prin sentința penală. de mai sus, s-a dispus:

- schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul u, din infracțiunea prevăzute de art. 208, 209 al. 1 lit. a,g,i și al. ultim cu aplic.art.41 al.2 și art. 37 lit. b Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 208, 209 al.1 lit. a,g,i și cu aplic.art.41 al.2 și art.37 lit. b Cod penal. cu referire la art. I pct.5 din OUG 207/2000 modificat prin art.4 din 456/2001 și art.13 Cod penal, și condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare, cu executare în regim de detenție;

- în baza art.38 Cod procedură penală, s-a dispus disjungerea cauzei față de inc., constituindu-se la Tribunalul Bihor dosarul nr. 9625/2005.

Inculpatul a fost condamnat, în rejudecare prin nr. 315/P/2005 a Tribunalului Bihor, la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 208 - 209 al.1 lit. a, g și cu aplic Art. 41 alin. 2 Cod penal, cu referire la art. I pct. 5 din OUG 207/2000 modificată și obligat la despăgubiri în favoarea părților civile. Această sentință a fost desființată prin decizia penală nr. 124/A/2006 a Curții de Apel Oradea ce sesizează din nou instanța cu rejudecarea, în prezentul dosar, a cauzei, considerentele acesteia fiind menționate mai sus.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea următoarelor fapte (pct.1-9 din rechizitoriu):

1. La data de 14.10.1997, între orele 7-14, împreună cu u, în baza unei înțelegeri prealabile, folosind chei potrivite, au pătruns în locuința părții vătămate G, situată în O,-,.101, de unde au sustras un aparat videorecorder marca, un calculator cu monitor marca Daewoo, unitatea centrală, tastatura cu derulator de casete video marca, un radiocasetofon marca, un radiocasetofon auto, dischete, o cutie cu inscripția "" plină cu CD-uri și suma de 2.000.000 lei.

Bunurile sustrase au fost transportate la locuința lui cu autoturismul proprietatea sa. O parte au fost valorificate către persoane necunoscute, iar o parte, respectiv: tastatura cu seria -, monitorul cu seria -, mouse cu seria -, turn calculator marca cu seria - -, dischetele, derulatorul video, cutia cu inscripția conținând CD-urile, au fost găsite la locuința inculpatului.

Partea vătămată a prezentat dovezile de proprietate asupra bunurilor, iar seriile cuprinse în fișele bunurilor corespund cu seriile celor găsite la locuința inculpatului.

Cheia folosită la pătrunderea în apartament a fost confecționată de u, care a luat mulajul cheii originale cu ocazia unei vizite anterioare.

2. În data de 23 iunie 1998, între orele 8-15,30, împreună cu u, folosind chei potrivite, au pătruns în locuința părții vătămate, din O,-,.21, de unde au sustras un videorecorder Orion, un vidfeplayer, o cameră video, o combină muzicală, suma de 2.750.000 lei și acțiunile la diferite societăți comerciale.

Bunurile sustrase au fost transportate la locuința lui cu autoturismul acestuia, iar ulterior valorificate, cu excepția combinei muzicale găsite la locuința sa.

Această combină muzicală aparține numitului G, care, în cursul lunii februarie 1998, lăsat-o gaj părții vătămate. Cu prilejul predării combinei, Gaf ost însoțit la locuința părții vătămate de u și. Profitând de neatenția acesteia, uae fectuat un mulaj al cheilor originale.

3. În noaptea de 21/22.10.1998, prin efracție, respectiv prin escaladarea porții și spargerea unui geam, împreună cu u, a pătruns în locuința părții vătămate, din O,-, de unde au sustras un televizor color, un video, un radiocasetofon, un ceas electronic, un fier de călcat marca, un receiver marca pentru antenă parabolică, o geantă diplomat conținând actele și ștampilele firmei SC - SRL și alte bunuri, între care și un certificat de proprietate al autoturismului XE pe numele.

Bunurile au fost transportate la locuința inculpatului cu mașina proprietatea acestuia, o parte au fost valorificate către persoane necunoscute, iar o altă parte au fost găsite la locuința inculpatului. Între acestea au fost depistate și actele firmei SC - SRL împreună cu ștampilele acestei firme, precum și certificatul de proprietate al autoturismului aparținând părții vătămate.

4. La data de 22.12.1998, între orele 5-6,45, prin forțarea ușii de acces, împreună cu u, au pătruns în locuința părții vătămate, din O,-, -.51,.5, de unde au sustras un televizor color Daewoo și articole de îmbrăcăminte.

marca Daewoo a fost găsit la locuința inc..

5. În data de 23 octombrie 1998, în jurul orelor 18, prin efracție, împreună cu u, au pătruns în locuința părții vătămate, din O,-, de unde au sustras un calculator, un radiocasetofon cu CD marca și o cutie conținând CD-uri.

Bunurile au fost transportate la locuința inculpatului cu mașina proprietatea acestuia.

cu CD marca a fost lăsat gaj de către u lui, de la care ulterior, în noaptea de 16/17 ianuarie 1999, fost sustras de aceiași inculpați, alături de alte bunuri (pct.6 din rechizitoriu). a fost vândut unei persoane neidentificate, dar CD-urile au fost ridicate de organele de poliție de la locuința lui.

6. În noaptea de 16/17 ianuarie 1999, prin forțarea ușii de acces, împreună cu u, au pătruns în locuința părții vătămate, din O,-, -.5,.31, de unde au sustras valută și bijuterii, un radiocasetofon cu CD marca, un radiocasetofon marca, un aparat video, certificate de acționat pe numele părții vătămate și a fiicei sale, toate în valoare de peste 50.000.000 lei.

Bunurile sustrase au fost transportate la locuința inculpatului cu mașina proprietatea acestuia. Cu prilejul percheziției, au fost găsite și ridicate un nr. de 4 certificate de acționar pe numele lui, și - fiica părții vătămate.

Din bijuteriile sustrase, i-a dat, în vederea vânzării, numitei Forțu, un nr. de 6 brățări și 7 lanțuri din aur. Aceasta le-a vândut numitei -, pentru suma de 7.500.000 lei, pe care a predat-o lui.

La martora - a mai fost găsit un singur lanț din aur aparținând părții vătămate, restul fiind vândute către persoane neidentificate.

Din celelalte bijuterii, o parte au fost găsite asupra lui u cu ocazia prinderii sale, iar o parte au fost valorificate de către acesta, împreună cu radiocasetofonul cu marca, către numita

7. În noaptea de 23/24.01.1999, prin forțarea butucului de la ușa de acces, împreună cu u, au pătruns în locuința părții vătămate, din O,-, de unde au sustras un aparat video, un televizor color, ambele marca Philips, obiecte de îmbrăcăminte, un amplificator marca Tehnics, un radiocasetofon, două boxe, trei difuzoare și alte bunuri.

Acestea au fost transportate la locuința inculpatului cu mașina proprietatea sa.

Cu ocazia percheziției, au fost găsite televizorul marca Philips, aparatul video marca Philips, amplificatorul marca Tehnics cu telecomandă, 3 CD-uri și cele 2 boxe.

8. În data de 05.02.1999, între orele 9-12, împreună cu u, folosind chei potrivite, au pătruns în locuința părții vătămate, din O,-, de unde au sustras valută, bijuterii, aparatură electrocasnică și alte bunuri, în valoare de 30.000.000 lei.

Acestea au fost transportate la locuința inculpatului cu mașina proprietatea sa, unde au fost găsite următoarele bunuri ce provin din furtul comis în dauna părții vătămate: un computer cu toate dotările (, imprimantă, monitor, mouse), două boxe marca, un wolkman Philips, căști auto marca, cuptor cu microunde marca Samsung, o geantă de voiaj de culoare albastră conținând 95 tuburi de pastă de dinți, jucării.

Partea vătămată a făcut dovada proprietății asupra aparaturii electronice, prin prezentarea certificatului de garanție.

Cu ocazia cercetării la fața locului, de pe o cutie de jucării aflată în locuința părții vătămate, a fost prelevată o urmă de mănuși. Aceasta a fost comparată cu mănușile din piele care au fost găsite, alături de mănușile chirurgicale, două cagule și 2 leviere, în portbagajul autoturismului proprietatea lui.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză, s-a stabilit că urma ridicată din locuința părții vătămate a fost creată de degetul mare de la mănușa pentru mân dreaptă ridicată din portbagajul autoturismului inculpatului.

9. La data de 02.03.1999, între orele 7-11, împreună cu u, folosind chei potrivite, au pătruns în locuința părții vătămate, din O, str. - nr.14, -28,.13, de unde au sustras CD-uri, un ceas de aur marca, un aparat de epilat marca, bijuterii din aur, în valoare de peste 50.000.000 lei.

Bunurile au fost transportate la locuința inculpatului, de unde, cu prilejul percheziției, a fost ridicat aparatul de epilat marca.

În cursul aceleiași zile, și u s-au deplasat împreună la locuința numitei a, căreia i-au oferit spre vânzare o parte din bijuteriile sustrase de la partea vătămată.

Fiind de acord cu prețul solicitat, martora s-a deplasat cu autoturismul condus de la Banca Transilvania, de unde a ridicat suma de 2.500.000 lei, fapt confirmat de extrasul de cont, din care rezultă că la data de 02.03.1999, orele 11,09, martora a ridicat din contul personal suma de mai sus.

Pentru a putea analiza probele administrate în cauză, instanța a avut în vedere, în primul rând, pentru fiecare faptă în parte, declarațiile date de inc. în faza de urmărire penală și în faza de judecată, raportat la declarațiile date de u în faza de urmărire penală și în faza de judecată, în calitate de inculpat, și apoi date în instanță în calitate de condamnat cu caracter definitiv, solicitat ca martor în apărare de inc., după cum urmează:

În declarațiile date la filele 37,62, 90, 111, 148, 187, 217, 253, 307 în dosarul de urmărire penală, u declară cu privire la fiecare faptă în parte,fără nici o explicație, că a cumpărat bunurile furate din locuințele părților vătămate din piața de vechituri, de la persoane necunoscute, pentru simplul motiv că erau de bună calitate, la prețuri mai mici decât cele de piață și a considerat că merită cumpărate.

Pentru unele fapte, a declarat chiar că a cumpărat bunurile cu scopul de a le face cadou lui (pct.2 R - declarația de la fila 61) sau gândindu-se că îi sunt folositoare pentru a le înlocui pe cele pe care le avea (pct.8 R- declarația fila 253).

Despre aceleași bunuri însă, și inc. a declarat că le-a cumpărat personal și tot din piața de vechituri (filele 32, 64, 150 dosar ).

Audiat fiind în instanță (filele 65-67 dosar 9625/2002), inculpatul a negat fiecare din cele 9 furturi pentru care este trimis în judecată, justificând faptul că bunurile aparținând părților vătămate au fost găsite la domiciliul său prin aceea că în perioada 1997-1999, se ocupa cu cămătărie, respectiv dădea bani cu împrumut la diferite persoane, iar acestea îi garantau împrumuturile prin diverse bunuri mobile.

Potrivit explicațiilor inculpatului, raportat la fiecare învinuire în parte,toate persoaneleinteresate să primească împrumuturi sau să vândă calculatoare, aparatură video și audio la prețuri mici,i-au fost aduse de u, care a intermediat aceste afaceri ori i-a vândut personal astfel de bunuri.

Pentru a pune în evidență contradicțiile majore între declarațiile date în mod succesiv în această cauză, au fost arătate, doar cu titlu de exemplu, explicațiile date cu privire la furtul din 14.10.1997, împotriva părții vătămate G:

-, în declarația dată la filele 32,33 în dosarul de, arată că a cumpărat toate bunurile de la o persoană necunoscută, din anunțurile date la publicitate, de unde a luat un nr. de telefon, la care a sunat personal, dorind să-și cumpere un computer care să corespundă cerințelor sale. Pentru toate obiectele a plătit prețul de 500 DM, iar vânzătorul, un în vârstă de 30 de ani, blond, slab, s-a deplasat personal acasă la el, a procedat la montarea aparaturii, a rămas până când a dovedit că funcționează și chiar i-a dat câteva noțiuni generale de folosire.

- u, în declarația de la filele 37, 39 în dosarul de u,p., arată că nu cunoaște nimic în legătură cu acest furt.

- în declarația de fila 65 dosar instanță, arată că a cumpărat o parte din bunuri de la u, care a contactat telefonic, în prezența lui, o persoană interesată să vândă un calculator la un preț avantajos, iar după ce a plătit prețul, a doua zi, a primit de la u calculatorul, împreună cu tastatura, mouse-ul, un derulator și o cutie cu inscripția, conținând dischete. Mai mult, a primit și un derulator video cu titlu de cadou, pentru că de mult u remarcase că se chinuie cu derularea casetelor.

- u, în declarația de la fila 570 instanță, arată că a vândut lui bunurile provenind din furtul comis de el de la văt.p. G, printr-o persoană interpusă (fără a-i preciza numele), pentru că în acea perioadă își dorea un calculator. Ca urmare, l-a mințit că ar fi găsit un anunț în ziar privind oferta de vânzare a unui calculator și a trimis o cunoștință să-i vândă lui calculatorul furat.

Contradicțiile de mai sus se regăsesc cu privire la fiecare din cele 9 fapte care fac obiectul cauzei.

Pentru dovedirea acuzării și apărărilor formulate de inculpatul, au fost audiați în faza de judecată: - fila 150, Forțu - fila 151, - fila 152, G - fila 153, - - fila 154, - fila 155, 156, - fila 157, - fila 180, a - fila 217, -filele 218, 219, - fila 220, - fila 343, - fila 344, - fila 393.

toți martorii de mai au făcut referire la numeroase împrumuturi bănești,al căror cuantum nu este niciodată precizat, la date determinate acordate de inculpat către persoane care nu sunt niciodată identificate, garantate cu bunuri descrise în mod generic și ale căror caracteristici nu pot fi stabilite.

Astfel, martorul a declarat că, în prezența lui, într-o dimineață, au venit la domiciliu lui 2 tineri în jur de 25 de ani, bine îmbrăcați, care au adus la vânzare un video, un amplificator, un casetofon și care cereau un preț mare pe ele. Inculpatul nu le-a cumpărat, dar le-a dat o sumă de bani și a primit în gaj alte bunuri.

Martorul a declarat, și el, că în prezența lui, prin ianuarie 1999, au venit acasă la probabil alți 2 tineri, bine îmbrăcați, care vorbeau în limba ă, care au adus un televizor și 2 boxe. Martorul a înțeles din discuțiile purtate că era vorba de "ceva bani".

Martorul a făcut referire, în aceiași termeni generali, la o tranzacție cu lănțișoare și inele din aur, între și u, oferite inițial spre vânzare, iar apoi lăsate cu titlu de garanție pentru o sumă de bani împrumutată în trecut, fără ca martorul să poată indica vreun element referitor la caracteristicile sau valoarea bijuteriilor, preț, cuantumul sumei lăsate cu titlu de garanție sau al împrumutului garantat cu bijuteriile.

Martorul a declarat că prin anii 1997 sau 1998, într-una din zile, u i-a oferit spre vânzare inculpatului un calculator.

Toate declarațiile de mai sus au un caracter atât de evaziv, încât instanța le va considera ca fiind lipsite de orice valoare probantă.

Tot în apărarea inculpatului, martorii și au declarat că în toamna anului 1998 se aflau împreună în localul de pe str. - din O, unde urmau să se întâlnească cu, căruia dorea să-i solicite un împrumut.

În prezența celor 2 martori, precum și a numitului, uaa dus un cetățean italian, care a cerut și el un împrumut de la și a lăsat acestuia în schimb, drept garanție, o geantă diplomat conținând actele și ștampilele firmei sale.

Cu privire la această apărare, este de neînțeles de ce a dat inculpatul o sumă de bani unui cetățean străin, necunoscut, care i-a adus la cunoștință că trebuie să plece urgent în Italia (potrivit propriei sale declarații de la fila 65), în condițiile în care, în situația că nu i-ar fi restituit împrumutul, nu avea nici o posibilitate legală să se folosească sau să beneficieze în nici un mod de acte de firmă sau ștampile care nu îi aparțineau.

De asemenea, este de neînțeles de ce inculpatul nu și-a formulat aceste apărări încă din faza de urmărire penală, din primul moment în care a fost întrebat de proveniența tuturor bunurilor găsite la domiciliul său, ci a preferat să prezinte alte versiuni, deși a dat numeroase declarații, aflate la dosar la filele 32, 33, 34, 64, 86, 87, 108, 109, 147, 148, 150, 212, 213.

Dimpotrivă, instanța va reține că toată aparatura găsită la domiciliul inculpatului corespunde în mod exact, din punct de vedere al mărcii și al seriei, cu descrierile și actele de proprietate prezentate de părțile vătămate; ceasurile, brățările,lanțurile și inelele din aur, precum și obiectele de îmbrăcăminte găsite, de asemenea, la domiciliul inculpatului, au fost identificate de părțile vătămate, stabilindu-se că le aparțin; în autoturismul Volvo cu nr. de înmatriculare -, proprietatea inculpatului, au fost găsite 2 cagule de culoare neagră, 3 mănuși chirurgicale, 2 mănuși din piele de culoare neagră și 2 leviere cu capete ascuțite (proces verbal de percheziție din 06.03.1999, întocmit de Poliția Mun. O și planșele cu fotografii judiciare - filele 355-357), iar prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.15312/15.03.1999 întocmit de IPJ B -Serviciul Criminalistic (filele 234-240), s-a stabilit că urma relevantă și ridicată cu ocazia cercetării la fața locului din locuința părții vătămate a fost creată de degetul mare de la mănușa pentru mâna dreaptă, ridicată din portbagajul mașinii proprietatea inc..

Față de toate probele de mai sus, instanța a reținut ca fiind dovedită vinovăția inculpatului la comiterea furturilor enumerate la pct.1-9 din rechizitoriu, în perioada 14.10.1997 - 02.03.1999 în calitate de coautor.

Din punct de vedere al încadrării juridice ce se impune a fi stabilită în cauză, instanța a avut în vedere că de la data comiterii faptelor și până la data judecării fondului s-au succedat în timp OUG 207/2000 pentru modificarea și completarea Codului penal și a Codului d e procedură penală, care, la rândul său, a fost modificată prin 456/2001, sub aspectul conținutului art.146 Cod penal, privind noțiunea de consecințe deosebit de grave, lege mai favorabilă inculpatului.

În consecință, în baza art. 334 Cod procedură penală ținând seama de dispozițiile legale de mai sus și prin aplicarea art.13 Cod penal, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea prevăzută de art. 208, 209 al. 1 lit. a, g, i și aliniat ultim cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 208, 209 al. 1 lit. a, g, i cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu referire la art. I pct. 5 din OUG 207/2000 modificată prin art. 4 din Legea 456/2001 și art. 13 Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat în cauză s-a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, și anume: gradul concret de pericol social al faptei, deosebit de ridicat prin numărul mare de furturi comise în dauna părților vătămate, valoarea ridicată a prejudiciilor cauzate, caracterul continuat al infracțiunii, atitudinea nesinceră a inculpatului, în mod deosebit antecedentele penale, așa cum rezultă din cazierul judiciar de la fila 492 și din hotărârile penale de condamnare anexate la filele 530-548 la dosar.

Pentru aceste considerente, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 ani închisoare.

Întrucât faptele de mai sus, comise în perioada octombrie 1997 - martie 1999 sunt concurente cu infracțiunea de șantaj comisă la data de 07.08.2003, care a făcut obiectul sentinței penale nr. 456/28.10.2003 a Judecătoriei Beiuș, așa cum a fost modificată prin decizia penală. nr.172/A/2004 a Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală. nr.462/R/24.06.2004 a Curții de Apel Oradea, în baza art. 36 alin. 1 raportat la art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 88 al. 1 și art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată, după cum urmează:

- de la 06.03.1999, la 06.07.1999,data punerii în libertate ca urmare a revocării măsurii arestului preventiv în prezenta cauză;

- de la 07.08.2003 la 29.04.2005,data liberării condiționate din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 456/2003 a Judecătoriei Beiuș.

Pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza II a și lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a anulat mandatul de executare nr. 730/2003 emis de Judecătoria Beiuș în baza sentinței penale nr. 456/2003 și s-a dispus emiterea unui nou mandat potrivit dispozițiilor prezentei hotărâri.

În ceea ce-l privește pe numitul u, instanța a constatat că acesta a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 8 ani închisoare în regim privativ de libertate prin sentința penală nr. 254/P/16.12.2002 pronunțată de Tribunalul Bihor definitivă prin decizia penală nr. nr. 48/A/2003 a Curții de Apel Oradea, pedeapsă din a cărui executare s-a liberat condiționat la 01.09.2004, în baza sentinței penale nr. 1554/25.08.2004 pronunțată de Judecătoria Arad.

Sub aspect procedural, s-a menționat că în opinia instanței nu se poate da curs solicitării Parchetului de a se reține autoritatea de lucru judecat, aceasta întrucât, deși decizia de desființare cu trimitere spre rejudecare a cauzei sesizează instanța de fond și cu privire la numitul u, nu îi atribuie însă acestuia nici o calitate procesuală. Calitatea procesuală în fața instanței, respectiv de inculpat este dobândită prin trimiterea în judecată sau prin extinderea procesului penal și punerea în mișcare în fața instanței a acțiunii penale. Raportat la prima ipoteză, deși numitul uaf ost trimis în judecată prin același rechizitoriu care îl viza și pe inculpatul, acțiunea penală care l-a vizat s-a stins prin soluționarea sa definitivă. Totodată, nu se poate reține că împotriva acestuia s-a exercitat o nouă acțiune penală, față de care să opereze autoritatea de lucru judecat și care, conferindu-i calitate procesuală numitului u, să justifice pronunțarea unei soluții față de acesta, în concret o soluție în cadrul căreia să se constate această autoritate. Pentru cea de-a doua ipoteză, în urma desființării cu trimitere spre rejudecare a cauzei, procurorul nu a cerut extinderea procesului penal, astfel încât cadrul procesual nou creat să-i confere calitate procesuală numitului u, context în care s-ar fi justificat reținerea autorității de lucru judecat, ca și cauză ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Ca atare, instanța a apreciat că întrucât cadrul procesual ce-l viza strict pe inculpatul, față de care subzista acțiunea penală exercitată de Parchet, nu a fost extins, situație posibilă în speța de față doar la cererea expresă a procurorului, nu a fost posibilă pronunțarea față de numitul uau nei soluții de încetare a procesului penal cu reținerea art.10 lit. j Cod procedură penală, întrucât acesta este lipsit de calitate procesuală.

S-a apreciat, față de cele arătate, că prin constatarea împrejurării privind existența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare a numitului u, prezenta soluție s-a circumscris cerințelor impuse de decizia de desființare.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, a declarat apel cu privire la inculpatul intimat solicitând admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună încetarea procesului penal cu privire la acest inculpat în temeiul art. 11 punctul 2 litera b raportat la art. 10 litera j cod procedură penală, existând autoritate de lucru judecat. În motivarea apelului se arată că instanța de fond trebuia să constate autoritatea de lucru judecat iar în baza art. 385 cod procedură penală privind limitele rejudecării, acesta este obligată să se conformeze deciziei instanței de recurs. În urma rejudecării dispuse de instanța de recurs numitul a fost citat în calitate de inculpat astfel că trebuia soluționată latura penală a cauzei impunându-se încetarea procesului penal. Se mai arată că soluția instanței de fond este nelegală și se situează în afara soluțiilor prevăzute de legea procesuală penală deoarece în procesul penal nu există acțiuni în constatare astfel că soluția instanței de fond este în afara legii.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor; admiterea excepției neregularității sesizării instanței și pe cale de consecință restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale; pe fondul cauzei a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 litera a raportat la art. 10 litera c Cod procedură penală.

În motivarea apelului se arată că prima instanță a soluționat cauza fără a efectua cercetare judecătorească în cauză și fără a se conforma dispozițiilor hotărârii de casare, instanța de fond ignorând dispozițiile deciziei penale nr. 124/A/2006 a Curții de Apel Oradea prin care s-a stabilit ca prima instanță să se pronunțe și cu privire la inculpatul urmând a avea în vedere și apărările formulate de inculpatul apelant în apel, care a solicitat audierea unor martori în apărare. Se mai arată că în ședința publică din 15 aprilie 2003 s-a invocat excepția neregularității sesizării instanței ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 253 Cod procedură penală, organul de urmărire penală după prezentarea materialului de urmărire penală a mai efectuat acte de cercetare penală însă nu a procedat la o nouă prezentare a materialului de urmărire penală. Nerespectarea dispozițiilor art. 253 Cod procedură penală atrage sancțiunea nulității absolute dacă inculpatul este arestat. Soluția instanței de respingere a excepției este nelegală deoarece actele de cercetare au avut loc în perioada 20.04.1999-14.05.1999 când inculpatul era în stare de arest și nu era dispărut de la domiciliu așa cum a reținut instanța.

Pe fondul cauzei se impune achitarea apelantului deoarece din probele administrate nu rezultă în mod evident că ar fi săvârșit faptele pentru care este acuzat, acestea fiind săvârșite de u și alte persoane rămase neidentificate. De altfel din tehnica redactării hotărârii reiese că instanța nu poate să indice nici o probă din care să rezulte participarea apelantului la săvârșirea faptei de autor și prezența sa la locul săvârșirii faptelor. De asemenea apelantul nu contestă că s-au găsit la locuința sa bunuri provenite din furt însă a contestat permanent faptul că a cunoscut proveniența lor, însă acestea i-au fost aduse de către inculpatul u cu care se afla în relații de prietenie. Se mai critică și modul de individualizare a sancțiunii aplicate precum și modul în care s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioadele executate.

În apel inculpatul s-a prezentat la un singur termen de judecată când a solicitat amânarea în vederea angajării unui alt apărător și nu s-a mai prezentat ulterior, astfel că nu a putut fi audiat.

Examinând hotărârea atacată din oficiu și prin prisma motivelor invocate de apel cât și din oficiu, Curtea constată că sentința este legală și temeinică, iar apelurile sunt nefondate astfel că vor fi respinse ca atare în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

Instanța de fond a reținut o stare de fapt bazată pe probe suficiente, concludente și just interpretate.

Astfel din probele administrate în cauză a rezultat că la locuința inculpatului s-au găsit o serie de bunuri provenind din săvârșirea unor infracțiuni de furt în dauna a nouă părți vătămate. De asemenea din declarațiile unor martori rezultă că mai multe bunuri ce s-au dovedit a fi furate au fost înstrăinate de către inculpat. Bunurile sustrase și găsite la locuința inculpatului sau înstrăinate au fost detaliat indicate de către instanța de fond.

În locuința părții vătămate a mai fost prelevată o urmă de mănușă de pe o cutie de jucării care a fost comparată cu mănușile din piele care au fost găsite alături de mănușile chirurgicale, două cagule și două leviere, în portbagajul autoturismului proprietatea inculpatului și s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico științifică întocmit în cauză că urma ridicată din locuința părții vătămate a fost creată de degetul mare de la mănușa pentru mâna dreaptă ridicată din portbagajul autoturismului inculpatului.

În raport de această stare de fapt în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestor furturi, încercând să acrediteze ideea că bunurile respective i-au fost lăsate drept gaj de către persoane cărora le acorda împrumuturi, el ocupându-se în acea perioadă de cămătărie.

În mod corect însă instanța de fond nu a reținut această apărare cu motivarea că între declarațiile date în cauză de către inculpat există contradicții cu privire la proveniența acestor bunuri fiind, de neînțeles de ce inculpatul nu și-a formulat aceste apărări încă din faza de urmărire penală din primul moment în care a fost întrebat de proveniența acestor bunuri ci a preferat să prezinte alte versiuni.

În ceea ce privește martorii audiați în apărare în mod just instanța de fond a reținut că declarațiile acestora au un caracter evaziv fiind lipsite de valoare probantă. În legătură cu acești martori, declarațiile lor trebuie privite cu rezervă și pentru următoarele motive: aceștia nu au fost propuși de inculpat la începutul anchetei, iar relatările lor pun în evidență mai degrabă dorința acestora de a-i crea inculpatului o situație favorabilă și nicidecum ceea ce statuează art. 78 Cod procedură penală, respectiv că ar fi persoane care ar avea cunoștință despre împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului. Sunt suspecte aceste declarații și pentru motivul că, martorii declară ce au făcut într-o anumită zi și la anumite ore, în urmă cu 5-6 ani, ori este greu de crezut că o persoană își poate aminti detalii lipsite de importanță cu privire la ceea ce s-a întâmplat în urmă cu mult timp.

Pedeapsa aplicată este just individualizată și cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 cod penal având în vedere infracțiunea săvârșită, furtul din locuință, valoarea mare a prejudiciilor la nivelul anilor 1997-1998, atitudinea și persoana inculpatului, condamnat pentru mai multe infracțiuni.

Perioada executată din aceste pedepse a fost corect dedusă conform art. 88 Cod penal, împrejurarea că instanța de fond nu a contopit cu aceste pedepse pedepsele ce au făcut obiectul sentinței penale nr. 3041/1998 a Judecătoriei Oradea nu este de natură a încălca dreptul la apărare sau un alt drept al inculpatului, acesta putând solicita contopirea ulterior în baza art. 449 Cod procedură penală, contopirea neputându-se face pentru prima dată în fața instanței de apel.

Solicitarea inculpatului de restituire a cauzei la parchet este nefondată, din actele și lucrările dosarului nerezultând că s-ar fi încălcat dispozițiile art. 253 Cod procedură penală.

Astfel prezentarea materialului de urmărire penală a avut loc la data de 29 martie 1999 (fila 410 dosar ), inculpatul aflându-se în stare de arest iar rechizitoriul a fost întocmit la data de 31 martie 1999 neefectuându-se alte acte de cercetare penală după prezentarea materialului de urmărire penală.

Cu privire la solicitarea de casare și trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță cu motivarea că aceasta nu s-a conformat deciziei de casare și această solicitare este neîntemeiată deoarece în decizia de casare motivul casării este acela ca instanța să se pronunțe și cu privire la u, menționându-se doar că instanța în rejudecare va avea în vedere și motivele invocate de către fără însă a se dispune în mod imperativ administrarea de probe.

Inculpatul a solicitat în apărare audierea unui număr de 17 martori din care au fost audiați un număr de 8 martori. Instanța de apel apreciază că dispozițiile art. 6 paragraful 3 din Convenția Europeană nu impune citarea și audierea tuturor martorilor în apărare, autoritățile naționale având facultatea de a aprecia pertinența probei propuse de inculpat, în măsura compatibilității ei cu noțiunea de proces echitabil. În acest sens este și practica CEDO, exemplu cauza Ninn-Hansen Danemarcei, decizia din 18 mai 1999. Pe de altă parte datorită caracterului devolutiv al apelului inculpatul putea solicita administrarea acestor probe și în apel.

Cât privește apelul parchetului aceste este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Este adevărat că soluția instanței de fond cu privire la condamnatul u nu este printre cele prevăzute expres în Codul d e procedură penală, însă pentru a se conforma deciziei de casare instanța de fond a fost obligată să pronunțe o asemenea soluție atât timp cât față de acest condamnat nu s-a exercitat o nouă acțiune penală pentru a se putea înceta procesul penal în baza autorității de lucru judecată. Hotărârea instanței de casare este doar un mod derivat de sesizare al instanței fără ca însă prin aceasta să se poată pune în mișcare acțiunea penală, instanța de judecată putând pune în mișcare acțiunea penală doar în situația prevăzută de art. 336 aliniat 2 Cod procedură penală.

Față de cele de mai sus în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondate apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 356 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.

În baza art. 192 al. 2 cod procedură penală apelantul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,

RESPINGE ca nefondate apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpat, împotriva sentinței penale nr.356/P din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Obligă pe apelantul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel.

Admite cererea apărătorului av. și dispune scutirea de amenda judiciară de 1.000 lei aplicată prin încheiere în ședința din 10 iunie 2008.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpatul inculpatul și părțile civile lipsă.

Pronunțată în ședința publică de azi 14 octombrie.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

Red.sent. pen., jud.

Red.. Pen. Jud. - -

Tehnored. Grefier M

03.11.2008/2 ex.

Președinte:Sotoc Daniela
Judecători:Sotoc Daniela, Condrovici Adela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 94/2008. Curtea de Apel Oradea