Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 209. -
(Număr în format vechi 506/MF/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 96
Ședința publică de la 15 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
- - - - JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
- - - - PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER: -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
******************************************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 06 octombrie 2008, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțare amânată la data de 10 octombrie 2008 și 15 octombrie 2008, conform încheierilor de ședință de la aceleași date, care fac parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea laturii civile a procesului penal privind pe inculpații -, -, ambii aflați în stare de libertate, părțile civile O, SC SERV SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, în urma casării deciziei penale nr. 136 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 55 din 15 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Orșova în aceeași cauză, prin decizia penală nr. 56 din 20 mai 2008,pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția minori și familie, în dosarul nr-, cu privire la latura civilă a cauzei.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra cauzei, constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 55/15.06.2007, pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr-, în baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g, i Cod Penal, rap. la art. 99 și 109.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 42 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.06.1998 în O, str. -, nr. 21, Județul M, cetățenie română, studii școala profesională, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 219 alin. 1.Cod Penal rap. la art. 99 și 109.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de o lună închisoare.
În baza art. 33 lit. a și Cod Penal art. 34 lit. b Cod Penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani, termen de încercare, stabilit în condițiile art. 110
Cod PenalÎn baza art. 359 Cod Penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod Penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g, i rap.Cod Penal la art. 99 și 109.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 42 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02.08.1991, în O, Județul M, cu domiciliul în O,-, Județul M, de cetățenie română, studii 5 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 pen s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 110 pen.
În baza articolului 359. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 pen a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
S-a admis în parte, acțiunea civilă formulată de parte civilă O SA, cu sediul in O Bulevardul de, nr. 28 Județul
În baza art. 14 și 346.proc.pen rap la art. 998 și următoarele civ au fost obligați inculpații minori în solidar și în solidar cu părțile responsabile civilmente, și, la plata către partea civilă O SA a sumei de 824,25 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC Serv SRL cu sediul în O,- scara B,. 19, Județul
În baza art. 14 și 346.proc.pen raportat la art. 998 și următoarele civ. au fost obligați inculpații minori în solidar și în solidar cu părțile responsabile civilmente, și, la plata către partea civilă SC Serv. SRL a sumei de 110.045,46 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
În baza art. 191 proc.pen a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 100 reprezentând onorariu de apărător din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 191 proc.pen a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 100 reprezentând onorariu de apărător din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că:
În cursul luni iunie 2006, în repetate rânduri, inculpații și s-au deplasat împreună, pe timp de noapte, în zona, la depozitul (baraca metalică) aparținând O SA și închiriat SC Serv SRL, unde au pătruns printr-o fereastră ce era prevăzută cu plasă de sârmă și de unde au sustras diferite obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, pe care le-au dus la locuințele lor.
În noaptea de 21/22.06.2006, în timp ce se aflau în interiorul depozitului și sustrăgeau bunuri, au auzit oprindu-se în apropiere un autoturism. -se că ar putea fii patronul depozitului (firmei) pentru a nu fi găsiți, au aruncat pe jos țigările pe care le aprinseseră și s-au ascuns. După puțin timp, auzind autoturismul respectiv plecând, au părăsit depozitul prin același loc pe unde intraseră.
Chiar dacă în cursul judecății inculpații au revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, susținând că au aruncat țigările pe jos, după ce le-au stins, că ultima dată când au intrat în depozitul respectiv a fost în noaptea de 20/21 mai 2006, și, deci, nu ei au provocat incendiul, prima instanță a reținut, coroborând ansamblul probatoriului administrat în cauză, că incendiul din noaptea de 21/22.06.2006 de la depozitul din zona a municipiului Oaf ost provocat de țigările celor doi inculpații, care, auzind autoturismul oprit în apropierea depozitului au crezut că este administratorul firmei ( ) și, cuprinși de teamă, au aruncat țigările aprinse pe jos și s-au ascuns. Chiar dacă înainte de a ieși din depozit au observat că din locul unde au aruncat țigările ieșea fum, fiind speriați au plecat.
Prima instanță a apreciat că inculpații, dată fiind vârsta lor, împrejurările în care s-au desfășurat faptele, speriați că vor fi descoperiți și preocupați atunci să se ascundă cât mai bine, nu au mai gândit la consecințele gestului lor (de a arunca țigările aprinse pe jos, unde erau materiale textile).
Declarația inculpatului, privind starea sa de teamă, prelungită circa două săptămâni după incendierea depozitului s-a arătat că reprezintă o confirmare a acestui mod derulare a faptelor.
Cu privire la susținerile inculpaților din instanță potrivit cărora declarația dată în fața lucrătorilor de poliție nu ar corespunde realității, prima instanță le-a apreciat ca fiind neîntemeiate și nesincere, având în vedere că inculpații au fost audiați în prezența avocatului și a părinților lor.
Având în vedere situația de fapt expusă anterior, prima instanță a considerat că faptele săvârșite de inculpații și de a pătrunde în repetate rânduri, prin efracție, pe timp de noapte, în incinta depozitului din zona - O și de a sustrage bunuri întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. a, g, i pen.
Întrucât activitățile incriminate de art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. a, g, i pen. au fost săvârșite de inculpați în realizarea aceleași rezoluții infracționale și la intervale relativ scurte de timp în speță s-a făcut aplicarea art. 41 al. 2 și 42.pen.
Faptele săvârșite de cei doi inculpați de a aduce în stare de neîntrebuințare depozitul din zona, prin incendierea din culpă a acestuia s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni prevăzute de art. 219 al. 1 pen.
Având în vedere faptul că inculpații au săvârșit infracțiunile de "furt calificat" și "distrugere din culpă" înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna ele, în speță s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a și 34.pen.
La individualizarea pedepselor aplicate, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 pen: limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală dând eficiență dispozițiilor art. 99 al. 1 și 109.pen privitoare la minoritate.
Prin decizia penală numărul 136 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpații,și,împotriva sentinței penale nr.55/15.06.2007 pronunțată de Judecătoria Orșova.
Au fost obligați apelanții la plata a câte 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că apelanții au formulat o cerere de probatorii de către avocatul inculpaților apelanți, anume de a se efectua o expertiză contabilă care să aibă ca obiective obiecțiunile formulate la instanța de fond, dar care nu au fost avute în vedere de prima instanță, audierea a doi martori care să dovedească imposibilitatea ca cei doi inculpați minori să fie vinovați de producerea incendiului, audierea ca martor a fratelui inculpatului, audierea părților responsabile civilmente, o adresă la serviciul de cazier judiciar al poliției pentru martorii G și, efectuarea unei expertize care să stabilească modalitatea de producere a incendiului, dacă a avut loc ca urmare a focului deschis sau a focului mocnit.
Instanța de apel a respins cererea de probatorii ca nefiind utile cauzei pentru următoarele considerente:
La instanța de fond, contrar celor susținute de apărătorul inculpaților, nu au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, din încheierea de ședință din data de 18 mai 2007 rezultând că apărătorii prezenți în sală nu au de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză. Așadar, concluziile raportului de expertiză contabilă au fost însușite inclusiv de către avocatul ales al inculpaților, același care îi asistă și în fața instanței de apel.
Cu respectarea drepturilor procesuale, la instanța de fond inculpații prin avocatul lor ales au solicitat în apărare probatoriile considerate concludente și utile cauzei în scopul aflării adevărului, probe ce au fost administrate de către prima instanță. Ca atare, suplimentarea probatoriului în apel s-a reținut ca fiind inutilă cauzei.
Solicitarea cazierelor judiciare ale unor martori audiați de poliție s-a reținut că nu poate fi primită, deoarece, dacă părțile au îndoieli cu privire la sinceritatea unor martori audiați în cauză pot formula plângeri împotriva acestora privind mărturia mincinoasă.
O expertiză care să stabilească felul sursei focului care a declanșat incendiul asupra depozitului s-a arătat că nu este necesară în condițiile în care prin procesul-verbal întocmit de pompieri rezultă acest aspect, iar în prezent nici nu ar mai fi obiectiv posibil a se analiza acest fapt.
Pe fondul cauzei în ceea ce privește latura penală, instanța de apel a constat că în mod temeinic prima instanță a reținut comiterea infracțiunilor deduse judecății de către cei doi inculpați minori, pe baza probatoriilor administrate.
Din chiar declarațiile inculpaților, în mod direct la urmărirea penală și indirect în faza judecății, s-a reținut că aceștia sunt cei care au pătruns în depozitul de haine din zona, din O în data de 21/22.06.2006, de unde intenționau să fure bunuri, fumau și s-au speriat când a oprit o mașină în apropiere, crezând că este administratorul depozitului. Urmare a sperieturii, inculpații au aruncat țigările aprinse în depozit, probabil pentru a nu se vedea fumul emanat de acestea și a fi descoperiți. Dat fiind că în depozit se aflau haine, incendiul a fost provocat de țigările inculpaților, chiar dacă inițial a avut loc un foc mocnit.
Că inculpații au fost în luna iunie 2006 în depozit și nu ultima oară în luna mai același an s-a arătat că rezultă din chiar mărturisirea inculpaților că s-au gândit la o legătură între țigările aruncate și focul de care au auzit ulterior că s-a aprins. efectelor negative ale acțiunii lor a condus la concluzia comiterii faptei, aspect ce s-a reținut din afirmația inculpatului în sensul: "îmi era teamă să mai ies din casă pentru ceea ce făcusem".Pe de altă parte nu se de către inculpați că au aprins țigări în interiorul depozitului de haine, nici că le-au aruncat pe jos, cu diferența că înaintea instanței de fond au încercat să se disculpe arătând că le-au stins înainte de a le arunca pe jos.
Față de vârsta inculpaților, de împrejurările comiterii faptelor, aceștia temându-se că vor fi descoperiți de administratorul societății s-a arătat că este improbabil a se crede că au avut tăria psihică de a avea o reacție de stingere completă a țigărilor în prealabil de a se ascunde.
Situația pătrunderii în data de 21/22.06.2006 în depozitul părții civile, furtul de obiecte de îmbrăcăminte și producerea din culpă a incendiului depozitului s-a arătat că rezultă și din declarațiile martorilor, coroborate cu procesul verbal întocmit de pompieri.
În acest sens s-a arătat că inculpatul a povestit cele întâmplate martorului, acesta din urmă confirmând acest aspect. Același martor arată că nu s-au făcut presiuni asupra sa sau a inculpatului la poliție cu ocazia audierii acestora.
De asemenea, martorul G, fratele inculpatului, confirmă comiterea faptelor de către inculpați, mai exact din luna iunie 2006. Acesta arată că în mod regulat inculpatul aducea haine, încălțăminte acasă, spunându-i că le fură din depozitul amintit, că în luna iunie 2006 au aruncat țigările aprinse în depozit și a izbucnit focul.
Nu s-au reținut susținerile avocatului apărării că declarațiile de la poliție nu au fost luate inculpaților cu respectarea drepturilor procesuale, minorii fiind audiați în prezența unui avocat și a părinților. Totodată s-a arătat că împrejurarea că avocatul era stagiar nu înseamnă că declarațiile inculpaților de la acest moment procesual sunt luate cu nerespectarea drepturilor procesuale ale părții în condițiile în care avocatul avea dreptul legal de a asista la efectuarea actelor procesuale în cazul infracțiunilor analizate.
Pentru cele de mai sus, instanța de apel a apreciat că instanța de fond a reținut corect vinovăția inculpaților prin săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și distrugere din culpă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală sub acest aspect.
De asemenea, sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale, având la bază infracțiunile deduse judecății, stabilirea vinovăției în latura penală a cauzei, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu.
Prin necontestarea la instanța de fond a raportului de expertiză judiciară contabilă, în forma ulterioară obiecțiunilor formulate, s-a reținut că au fost însușite sumele stabilite prin acesta. A fost avut în vedere și faptul că prejudiciul creat barăcii metalice putea fi reparat cu cheltuieli minime de către partea civilă, care însă s-a grăbit în aov alorifica sub formă de fier vechi. Marfa constând în obiecte de îmbrăcăminte s-a reținut că a fost evaluată în baza facturilor puse la dispoziție de administratorul societății păgubite, iar existența mărfurilor anterior faptelor penale este confirmată de către martorii,.
Împotriva acestei decizii precum și a sentinței pronunțate în primă instanță au formulat recurs inculpații în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârile recurate nu cuprind motivele pe care s-au întemeiat soluțiile de condamnare pentru fapta de distrugere din culpă prevăzută de art. 219 alin. 1 cod penal, iar motivarea contrazice probele administrate de inculpați atât în primă instanță cât și în apel.
Cu privire la latura penală a cauzei s-a invocat că focul nu a fost declanșat de inculpați deoarece aceștia au intrat cu o lună înaintea incendiului în depozit.
Mai mult procesul verbal al pompierilor vorbește de foc deschis provenind de la o brichetă pe când țigările chiar nestinse nu pot produce decât un foc mocnit care putea fi oprit prin intervenția organelor în drept dacă acestea sunt sesizate în timp util.
Dacă s-ar reține culpa inculpaților s-a arătat că trebuie reținută o culpă comună a inculpaților cu administratorul societății parte civilă deoarece potrivit contractului de închiriere dintre SC SERV.SRL și O partea civilă are obligația de a asigura paza depozitului.
Au fost audiați martori care atestă că la acest depozit puteau intra în aceeași modalitate ca și inculpații alte persoane, astfel că orice persoană putea pune foc intenționat, avându-se în vedere și că între administratorul depozitului și diferite persoane din orașul O exista o stare de dușmănie.
De asemenea martorii audiați la urmărire penală au antecedente penale iar martorul a fost audiat la două luni de la producerea incendiului, cunoscând cele relatate "din auzite".
cu privire la infracțiunea de distrugere din culpă profită inculpaților iar susținerile din hotărârile recurate bazate numai pe declarațiile inculpaților de la urmărirea penală nu sunt suficiente pentru a îndeplini cumulativ condițiile necesare tragerii la răspundere penală a inculpaților pentru această infracțiune.
S-a arătat că și prima instanță nu a analizat deloc latura civilă a infracțiunii de distrugere deși sunt foarte multe elemente atât științifice cât și testimoniale care contrazic hotărârile pronunțate în cauză.
Tot sub aspectul laturii civile s-a invocat și că în apel s-a respins suplimentarea probatoriului solicitată de inculpați, deși au formulat de două ori obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă întocmit în primă instanță, impunându-se efectuarea unei noi expertize contabile care să aibă ca bază actele din contabilitatea mare, dat fiind și faptul că expertiza efectuată în primă instanță pornește de la premise contrare celor reflectate prin actele contabile.
.-se pe dispozițiile art. 3859pct. 9 cod procedură penală inculpații prin motivele de recurs au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și achitarea inculpaților pentru infracțiunea de distrugere din culpă.
Ulterior s-a solicitat în subsidiar, în situația în care se va reține culpa inculpaților să se rețină că aceasta este concurentă cu culpa părții civile sau efectu8areaunei expertize contabile care să aibă în vedere susținerile inculpaților.
În recurs s-au depus înscrisuri din contabilitatea părții civile SC SERV.SRL.
Prin decizia penală nr.56 din 20 mai 2008, Curtea de APEL CRAIOVA, a admis recursurile declarate de inculpații -, -, împotriva deciziei penale numărul 136 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 55 din 15.06.2007 pronunțată de Judecătoria Orșova în aceeași cauză.
A fost casată decizia și sentința cu privire la latura civilă a cauzei și s-a dispus rejudecarea laturii civile a procesului de către această instanță.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței și deciziei cu privire la latura penală a cauzei.
Cheltuielile judiciare în recurs au rămas în sarcina statului.
S-a fixat termen în vederea soluționării laturii civile a cauzei la 23 iunie 2008.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat ca fondat recursul cu privire la criticile vizând modul de soluționare al laturii civile a cauzei.
S-au considerat ca fiind nefondate criticile inculpaților privind latura penală a cauzei, pentru următoarele argumente:
Starea de fapt reținută de prima instanță și confirmată de instanța de apel este în deplină concordanță cu probatoriul administrat în cauză ce confirmă săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă în dauna părții civile SC SERV.SRL de către inculpați.
Astfel, nu corespunde realității și urmează a fi înlăturată apărarea inculpaților în sensul că nu au mai pătruns în depozitul folosit de partea civilă SC SERV.SRL din luna mai a anului 2006, deoarece probatoriul administrat în cauză demonstrează că inculpații au pătruns în depozitul incendiat de mai multe ori în luna iunie a anului, ultima dată în noaptea de 21/22.06.2006, noapte în care s-a declanșat și incendiul ce a dus la distrugerea depozitului.
Acest fapt rezultă din declarațiile martorilor și G, cărora inculpații le-au relatat imediat după producerea faptei de distrugere despre cele petrecute în noaptea de 21/22.06.2006. Astfel, martorul Gaa flat de cele săvârșite de inculpați la această dată din relatarea fratelui său chiar în noaptea producerii incendiului, de abia a doua zi dimineața luând cunoștință de incendiu și urmările acestuia și din alte surse, iar martorul a aflat de la inculpați de cele săvârșite de aceștia în noaptea de 21/22.06.2006 în seara zilei de 22.06.2006.
Aceste probe testimoniale se coroborează cu procesul verbal de reconstituire întocmit în cauză prin care inculpații au arătat în mod coerent modalitatea de producere a faptelor din noaptea de 21/22.06.2006, precum și cu declarațiile acestora de la urmărirea penală, prin care recunosc și descriu faptul că au pătruns în noaptea de 21/22.06.2006 în depozitul incendiat, iar, de frică să nu fie surprinși sustrăgând bunuri din acest depozit, au aruncat țigările pe care și le aprinseseră în hainele aflate în depozit, la plecarea lor, inculpații observând că din locul unde aruncaseră țigările aprinse ieșea fum și flăcări mici însă nu au intervenit pentru stingerea incendiului tot datorită fricii de a nu fi surprinși sustrăgând bunuri din depozit.
De altfel, apărarea inculpaților în sensul că nu au pătruns în depozitul incendiat în luna iunie a anului 2006 este survenită pe parcursul cercetării judecătorești și este inconstantă în sensul că și în această etapă, deși inculpații arată că nu-și mențin declarațiile date în fața organelor de cercetare penală, își mențin declarațiile date în fața procuror, în care doar reiterează cele declarate inițial, în condițiile în care în ambele situații inculpaților le-au fost respectate pe deplin drepturile procesuale, fiind audiați în prezența unui apărător și a părinților lor.
În contextul probator ce a fost pe larg și temeinic analizat atât de prima instanță cât și de instanța de apel, faptul că este indicat ca mijloc posibil de producere a aprinderii, brichetă, nu exclude inițierea incendiului în maniera arătată de probatoriul testimonial și confirmată inițial de inculpați, sub toate celelalte aspecte procesul verbal de intervenție întocmit de Inspectoratul pentru Situații de Urgență - M, confirmând starea de fapt reținută de prima instanță și de instanța de apel, respectiv prin faptul că inițial s-a aprins material textil, ceea ce se coroborează cu declarațiile martorilor și ale inculpaților cum că aceștia au aruncat țigările aprinse între hainele aflate în depozit, precum și faptul că actul analizat nu exclude producerea din culpă a incendiului, ceea ce ar fi foarte greu de imaginat în condițiile în care mijlocul care ar fi produs aprinderea ar fi fost o brichetă.
Faptul că incendiul a fost posibil a se produce prin aruncarea de către inculpați a țigărilor aprinse între hainele aflate în depozit este confirmat de altfel și prin depozițiile martorilor și G față de care inculpații și-au exprimat chiar imediat după producerea incendiului temerea că acesta s-ar fi produs prin fapta lor culpabilă, depoziții care se coroborează cu declarațiile inculpaților în sensul că atunci când au părăsit depozitul au observat în locul în care aruncaseră țigările aprinse fum și flăcări mici, însă nu au intervenit datorită temerii că vor fi surprinși sustrăgând bunuri din depozit.
Nici susținerea că ar trebui reținută o culpă concurentă în producerea infracțiunii de distrugere între inculpați și administratorul SC SERV.SRL nu poate fi reținută deoarece, clauzele contractului intervenit între SC SERV.SRL și O nu au decât rolul de a stabili cadrul și limitele răspunderii civile contractuale între cele două societăți, neavând nici o relevanță asupra răspunderii penale a inculpaților.
Astfel, faptul că SC SERV.SRL nu și-ar fi respectat obligațiile contractuale față de O nu poate fi invocat decât de aceasta din urmă și nu justifică în nici un fel fapta culpabilă a inculpaților, neputând fi acceptat că în situația în care unui bun nu i se asigură o pază permanentă acesta poate fi distrus.
În consecință, faptul că SC SERV.SRL nu a asigurat paza bunului închiriat nu constituie o condiție care să se înscrie în raportul cauzal al faptei de distrugere.
Faptul că și alte persoane ar fi putut declanșa incendiul este de asemenea lipsit de relevanță atât timp cât s-a demonstrat indubitabil că infracțiunea de distrugere a avut ca autori pe cei doi inculpați, care prin fapta lor culpabilă au declanșat incendiul. Cu privire la acest aspect probatoriul administrat nu lasă nici un dubiu care să profite inculpaților.
Este de asemenea lipsit de relevanță că martorii a căror depoziții au cea mai mare relevanță în cauză au antecedente penale, deoarece legăturile acestora cu inculpații (frate al inculpatului -, respectiv prieten al ambilor inculpați) exclud posibilitatea ca aceștia să dorească să atragă sau să agraveze răspunderea penală a inculpaților cu care se află în relații foarte apropiate.
În consecință, în mod temeinic atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut răspunderea penală a inculpaților atât pentru infracțiunea de furt calificat cât și pentru cea de distrugere din culpă pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților prima instanță și instanța de apel au făcut o justă aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 cod penal, având în vedere toate criteriile enunțate de dispozițiile legale mai sus precizate și aplicând inculpaților pedepse la limita minimului special prevăzut de lege pentru fiecare din infracțiunile săvârșite,cu suspendarea condiționată a executării acestora, reținute a fi de natură să contribuie la realizarea scopului pedepsei față de inculpați în concordanță cu art. 52 cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei în raport de actele noi depuse în recurs și în vederea aflării adevărului s-a reținut că în cauză se impune administrarea probei cu o nouă expertiză contabilă care să determine prejudiciul produs părții civile SC SERV SRL în raport de toate înscrisurile relevante în acest sens, avându-se în vedere și actele depuse în recurs.
S-a avut în vedere și că dat fiind natura înscrisurilor depuse în recurs, probă admisibilă în această etapă procesuală potrivit art 38514alin. 1 cod procedură penală, evaluarea lor în contextul probator nu se poate face decât în cadrul unei expertize contabile cu obiectivul mai sus menționat.
La efectuarea expertizei se vor avea în vedere și obiectivele propuse de inculpați prin concluziile scrise și reținute de instanță ca relevante după cum urmează:
1) să se stabilească stocului de marfă în depozitul " SERV" L la 01.01.2005 și la 31.12.2005 - consultând pentru aceasta inventarele de la depozit și cele 4 magazine, rapoartele zilnice de gestiune, fișa de magazie a depozitului, balanțe și bilanțuri contabile.
2) să se stabilească cu ajutorul balanței lunii mai și iunie 2006 - soldul real din depozitul de marfa, consultând aceleași documente de la pct. 1
3) să se stabilească valoarea reală a mărfurilor ținând cont și de perioada cât mărfurile au stat în depozit, dacă această împrejurare este importantă în stabilirea cu cât mai mare acuratețe a prejudiciului produs.
4) la efectuarea expertizei să se folosească cât mai mult posibil actele contabile din contabilitatea mare, care sunt înregistrate la organele financiare.
Au fost menținute dispozițiile sentinței și deciziei cu privire la latura penală a cauzei.
În raport de îndrumările deciziei de casare, s-a dispus administrarea probei cu expertiză contabilă, fiind întocmit raportul de expertiză contabilă judiciară de către expertul desemnat în cauză, depus la dosar la 11 septembrie 2008.
În urma verificării evidenței contabile a părții civile SC Serv SRL a expertizării documentelor înregistrate în contabilitate și a confruntării cu evidența tehnică operativă a depozitului, expertul a stabilit că stocul de marfă existent la 31 decembrie 2005, era în valoare de 114.566,05 lei la preț de vânzare, iar prețul de achiziție era în sumă de 22.336,40 lei.
Verificând evidența financiar-contabilă a societății și în anul următor, până la data producerii incendiului, expertul a stabilit că stocul de marfă existent la 21 iunie 2006, în depozitul aceleiași părți civile este în valoare de 110.045,47 lei, la preț de vânzare, iar prețul de achiziție era în sumă de 22.655,36 lei.
La raportul de expertiză nu s-au formulat obiecțiuni de către părți.
Inculpații au depus la dosar concluzii scrise.
Examinând latura civilă a cauzei, Curtea constată că în cauză sunt întrunite condițiile prev.de art.998 Cod civil, respectiv existența unui prejudiciu a unei fapte ilicite a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției inculpaților, dispoziții legale care atrag răspunderea inculpaților pentru prejudiciul cauzat părților civile.
Condițiile cerute pentru a se putea obține repararea prejudiciului sunt următoarele: să fie cert și să nu fi fost reparat încă.
Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare.
Este întotdeauna cert prejudiciul actual, deci prejudiciul deja produs la data când se pretinde repararea lui.
În cazul în care sunt întrunite condițiile pentru a obține repararea prejudiciului, devine aplicabil principiul general al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită. Aceasta înseamnă că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv, ci și beneficiul nerealizat de partea civilă.
La stabilirea întinderii despăgubirii nu se ia în considerare nici starea materială a autorului prejudiciului, nici starea materială a părții civile, aceste despăgubiri acordate pentru prejudiciile izvorâte din fapte ilicite trebuie să acopere integral paguba suferită pentru ca partea civilă să fie repusă pe cât posibil în situația anterioară.
În principiu, repararea prejudiciilor trebuie să se facă în natură, însă în cazul în care repararea în natură nu este posibilă, ea se face prin echivalent sub forma acordării de despăgubiri, care trebuie stabilite nu prin apreciere, ci în raport de prejudiciul efectiv suferit.
Curtea constată că în cauza de față, prejudiciul efectiv suferit de partea civilă O este de 824,25 lei stabilit de prima instanță,prejudiciu necontestat de inculpați iar cel efectiv suferit de partea civilă SC SERV SRL este de 110.045,47 lei despăgubiri stabilite în raportul de expertiză, reprezentând echivalentul prețului de vânzare al stocului de marfă existent în depozitul părții civile la data la care a avut loc incendiul.
Aceasta întrucât la data producerii prejudiciului acesta era cert, atât în privința existenței, cât și a posibilităților de evaluare prin fapta inculpaților fiind distrus stocul de marfă existent în depozitul societății, care figura în contabilitate la prețul de vânzare menționat mai sus și stabilit conform calculelor expertului desemnat în cauză.
Prejudiciul nu poate fi reprezentat de valoarea de achiziție a mărfurilor, așa cum solicită inculpații, întrucât, așa cum s-a precizat mai sus, acesta trebuie reparat integral și efectiv, iar această reparație constă nu numai în prețul de achiziție cu care mărfurile incendiate figurau în contabilitatea părții civile, ci și în beneficiul nerealizat care constă tocmai în acea diferență dintre prețul de achiziție și prețul de vânzare.
Nu are relevanță pentru stabilirea prejudiciului împrejurarea că partea civilă pe parcursul perioadei verificate de expert, nu a efectuat vânzări în mod constant, ci doar sporadic.
Sunt argumentele pentru care, în temeiul dispozițiilor art.14 alin.3 lit.b Cod pr.penală coroborat cu art.346 pr.penală rap.la art.998 Cod civil, se va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă O și vor fi obligați inculpații minori în solidar și fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata către această parte civilă a sumei de 824,25 lei.
Î temeiul acelorași dispoziții se va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Serv SRL și vor fi obligați inculpații minori în solidar și fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata către această parte civilă a sumei de 110.045,46 lei despăgubiri civile, stabilite în sarcina acestora de către prima instanță, având în vedere împrejurarea că în această fază procesuală prejudiciul a fost stabilit la 110.045,47 lei.
Văzând și dispozițiile art.191 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă
Obligă inculpații și, în solidar și fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente, și la plata către partea civilă O SA a sumei de 824,25 lei.
Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă SC Serv SRL.
Obligă inculpații și, în solidar și fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata către partea civilă SC Serv SRL a sumei de 110.045,46 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
Obligă pe fiecare dintre inculpați în solidar cu părțile responsabile civilmente la câte 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 octombrie 2008.
Grefier,
Red.jud.MP
PS/11.11.2008
16 octombrie 2008.
- Administrația Finanțelor Publice O va urmări și încasa de la debitorii în solidar cu părțile responsabile civilmente, suma de 40 lei cheltuieli judiciare statului.
- Administrația Finanțelor Publice O va urmări și încasa de la debitorul în solidar cu părțile responsabile civilmente, suma de 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Mariana Pascu, Tatiana Rădulescu
