Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 96/MP
Ședința publică din data de 3 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier - I
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în comuna, județul T, împotriva deciziei penale nr.48 din data de 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsiră de art.208-209 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică,se constată lipsa:
- recurentului inculpat, pentru care răspunde avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr.2050/2009, emisă de Baroul d e Avocați C;
- intimatei parte vătămată - " " SRL T;
- intimatei autoritate tutelară - Consiliul Local al Comunei, județul T;
- intimatelor părți responsabile civilmente -,;
- participantului Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și nemotivat conform art. 38510cod pr. penală.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul Parchetului, având pe rând cuvântul, solicită acordarea unui termen pentru lipsa relațiilor.
Curtea revine asupra relațiilor de la locul de deținere, având în vedere că recurentul a primit citația; întreabă părțile dacă mai au cereri, excepții de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511code pr. penală constată recursul în stare de judecată și în baza art. 38513cod pr. penală acordă cuvântul pentru dezbateri, urmând a pune concluzii și cu privire la împrejurarea că la data pronunțării în apel, inculpatul era încarcerat și nu a fost prezent.
Apărătorul recurentului, avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, întrucât s-a judecat cu lipsă de procedură, față de lipsa inculpatului de la judecata apelului, fiind arestat în altă cauză.
Pe fond, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal, solicită achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. b cod pr. penală în ref. la art. 10 lit. c cod pr. penală, întrucât nu există probe incriminatoare, inculpatul fiind nevinovat, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului și casarea hotărârii recurate potrivit art. 3859pct. 15 cod pr. penală, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, având în vedere că s-a judecat cu lipsă de procedură cu inculpatul, acesta fiind încarcerat și nu a fost prezent la judecată.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, întrucât din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului.
Curtea ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penale numărul 364 din 08 aprilie 2008 Judecătoria Tulcea în baza art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. g și i cu aplic art.99 și 101(1) penal, a dispus condamnarea inculpatului la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.83 din pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.522/2 mai 2007 Judecătoriei Tulcea și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă pe lângă pedeapsa închisorii de 2 ani spre a executa în total 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit a teza II și lit b din pen. pe durata prevăzută de acel articol.
În baza art.14(1) și (2) lit.b din proc.pen. și 998.civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și - să plătească părții civile SC SRL T suma de 3730,77 lei contravaloarea bunurilor nerecuperate, conform facturii fiscale nr.- din 06.03.2006 emisă de firma SA.
În baza art.191(1) proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească statului 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu.
Judecătoria Tulceaa dispus virarea din contul în contul BA Tas umei de 200 de lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 18 mai 2007 noaptea inculpatul minor a mers la magazinul firmei SRL din satul, județul T, a spart geamul ușii de acces, a pătruns în acel spațiu și a furat un computer cu toate accesoriile și un sistem audio marca în valoare de 4500 lei, fără a lăsa urme digitale deoarece purta mănuși; bunuri pe care le-a transportat la domiciliul lui.
A mai reținut că imediat după săvârșirea faptei inculpatul i-a propus martorului, pe care l-a întâlnit într-un bar să-i cumpere calculatorul cu ecran plat pentru care i-a pretins suma de 1500 lei. Acestui martor inculpatul i-a spus că are calculatorul din Italia de la un prieten și că este furat. Martorul l-a refuzat. Ulterior inculpatul l-a contactat pe martorul, de asemenea, consătean cu el, căruia i-a spus că vrea să-i vândă un sistem muzical tip " Cinema" cu 5 boxe și telecomandă.
Întrucât avea suspiciuni cu privire la proveniența bunului, mai ales că între timp aflase de spargerea de la magazin, a anunțat organele de poliție din localitate, cu privire la oferta inculpatului.
La recomandarea organelor de poliție martorul a acceptat oferta și a luat legătura cu inculpatul și i-a oferit ca preț al tranzacției un telefon mobil marca "Nokia" în stare de funcționare.
Cei doi s-au deplasat la locuința numitului unde inculpatul stătea de obicei, și dintr-o cameră a adus sistemul " Cinema" marca "" cu accesoriile pe care i le-a dat martorului și a luat în schimb de la acesta telefonul mobil.
Împotriva acestei sentințe penale în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea și inculpatul.
Prin decizia penală nr. 48 din data de 17.03.2009, Tribunalul Tulceaa admis ca fondate apelurile declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TULCEAși de inculpatul fiul lui și -, născut la 26.05.1989, CNP -, domiciliat în localitatea, județul T, cetățean român, studii 3 clase, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale, împotriva sentinței penale numărul 364 din 8 aprilie 2008 Judecătoriei Tulcea.
A desființat în parte sentința penală atacată, cu privire la neaplicarea de către prima instanță a prevederilor art. 85 Cod penal, cu referire la sentința penală nr. 1428 din 18 decembrie 2007 Judecătoriei Tulcea, definitivă la 7.01.2008, precum și cu privire la obligarea în solidar a inculpatului și a părților responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile către " " T și a cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul art. 85 Cod penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1428 din 18 decembrie 2007 Judecătoriei Tulcea definitivă la 7.01.2008.
În temeiul art. 33-34 Cod penal.
A dispua contopirea pedepsei de 3 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin hotărârea atacată, în pedeapsa mai grea de 2 ani închisoare.
A menținut prevederile referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 522/2 mai 2007 Judecătoriei Tulcea definitivă la 14 mai 2007 și dispune executarea acestei pedepse alăturat pedepsei de 2 ani închisoare rezultată din contopire urmând ca în final, inculpatul să execute 3 ani și 6 luni închisoare.
A înlăturat obligarea părților responsabile civilmente și la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată către stat.
A obligat inculpatul la plata sumei de 3.730,77 lei către " " cu titlu de despăgubiri civile.
A obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.
A menținut ca temeinice și legale celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a analizat și coroborat întregul material probator administrat în cauză, stabilind pe baza acestuia o stare de fapt corectă. Instanța de fond a dat o corectă încadrare juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului, constatând în mod judicios că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, fiind de asemenea întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Criticile aduse de inculpat sentinței penale atacate sub aspectul greșitei stări de fapt reținute de către prima instanță sunt nefondate. Nu se poate reține de către instanța de apel că în speță nu a fost dovedită fapta inculpatului sau că ar exista vreun dubiu cu privire la vinovăția acestuia. Din întregul material probator a rezultat că în noaptea de 18 mai 2007 inculpatul minor a intrat în magazinul societății comerciale din comuna, prin spargerea geamului ușii de acces, de unde a furat un computer cu toate accesoriile și un sistem audio marca în valoare de 4.500 lei, fără a lăsa urme digitale. Cu privire la acest ultim aspect s-a apreciat de către organele judiciare că situația poate fi explicată prin faptul că inculpatul a purtat mănuși. Nu pot fi ignorate însă declarațiile martorilor - care se coroborează între ele - din care rezultă că inculpatul în mod insistent a încercat să vândă sau să schimbe bunurile sustrase, fiind însă refuzat. Astfel au fost avute în vedere declarațiile martorilor, și, acesta din urmă arătând că inculpatul i-a propus și fiului său să procedeze la un schimb de bunuri însă ulterior a renunțat. Martorul având suspiciuni a anunțat organele de politie cu privire la oferta inculpatului și la recomandarea acestora, a acceptat oferta. A luat legătura cu inculpatul și i-a oferit ca preț al tranzacției un telefon mobil marca Nokia în stare de funcționare. Cei doi s-au deplasat la locuința numitului (unde inculpatul stătea de obicei) și a adus dintr-o cameră sistemul Cinema marca precum și accesoriile pe care i le-a dat martorului luând în schimb telefonul mobil.
Examinând antecedentele penale ale inculpatului se apreciază că prima instanță a realizat o corectă individualizare judiciară a pedepselor, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat nefiind prea aspră față de perseverența infracțională dovedită de inculpat.
Potrivit prevederilor art. 85 Cod penal, dacă de descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează aplicându-se după caz dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.
Din verificările efectuate în speță a rezultat că prin sentința penală nr. 1428 din 18.12.2007 a Judecătoriei Tulcea definitivă la 7.01.2008 inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată în cursul lunii decembrie 2005.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe o durată de 9 luni, în condițiile art. 81 Cod penal raportat la art. 110 Cod penal.
Apreciind că în speță sunt incidente prevăzute art. 85 Cod penal, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, cu respectarea principiului neagravării situației inculpatului, instanța constată însă că se impune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare.
Cum această infracțiune de furt calificat în formă continuată a fost săvârșită înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze, se impune aplicarea prevederilor art. 33-34 Cod penal
Criticile apărătorului inculpatului cu privire la modul de soluționare de către prima instanță a laturii civile a cauzei sunt nefondate întrucât prin incriminarea infracțiunii de furt calificat, legiuitorul nu a urmărit doar protejarea dreptului de proprietate ci și a dreptului de folosință. Prin urmare, bunurile nerecuperate se aflau în posesia legitimă a " ", după cum s-a demonstrat în cauză (în baza unui contract de comodat). Partea civilă care folosea bunurile avea anumite obligații cu privire la aceste bunuri, având paza materială a acestora și prin urmare era îndreptățită să se constituie parte civilă în cauză și să primească despăgubiri.
Instanța apreciază ca fiind fondate criticile formulate de parchet deoarece reprezentanții inculpatului minor nefiind introduși în cauză ca părți responsabile civilmente, nu și-au făcut apărările în această calitate și nu puteau fi obligați în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.
Nefiind obligați la plata despăgubirilor civile, aceștia nu puteau fi obligați nici la plata cheltuielilor judiciare către stat în solidar cu inculpatul.
In termen legal inculpatul a formulat recurs împotriva deciziei pronunțate in apel, prin care solicită casarea acesteia, și pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât judecata in apel avut loc cu lipsa de procedură, fiind arestat în altă cauza în Spania.
Examinând legalitatea si temeinicia deciziei recurate in raport de critica formulata cit si din oficiu curtea constata ca recursul declarat este întemeiat. Cu ocazia soluționării recursului s-a efectuat procedura de citare prin Ministerul Afacerilor Interne - Centrul de Cooperare - Biroul Național Interpol, care așa cum rezultă din adresa aflata la fila 46 dosar, "recurentul născut la 26.05.1989, are reședința in -str.- 6 de EL Casar, in prezent fiind încarcerat in Penitenciarul din Madrid VII () din data de 29.04.2008".
Întrucât la data soluționării apelului - 17.03.2009 nu s-a realizat procedura de citare a inculpatului arestat în altă cauză, au fost încălcate dispozițiile art. 3859pct. 5 cod pr. penală, potrivit cu care instanța are obligația de a lua masuri să fie adus la judecată, astfel încât, lipsa inculpatului să nu-i fie imputabilă instanței dacă nu a fost adus la judecată.
Cazul de casare se referă atât la participarea fizică a inculpatului, cât și la participarea sa procesuală, în sensul de a i se asigura exercitarea drepturilor sale procesuale.
Pe cale de consecința in temeiul art. 3859pct. 5 cod pr. penală, cu referire la art. 38515pct. 2 lit. c cod pr. penală, va admite recursul declarat de inculpatul, va casa decizie recurată și va dispune rejudecarea cauzei cu respectarea dreptului privind citarea părților în procesul penal (inculpatul ).
Onorariul avocatului din oficiu și onorariul translatorului se vor deconta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 3859pct. 5 cod pr. penală cu referire la art. 38515pct. 2 lit. c cod pr. penală;
Admite ca fondat recursul;
Casează decizia penală nr. 48 din data de 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, și dispune rejudecarea cauzei cu respectarea dreptului privind citarea părților în procesul penal (inculpatul ).
Onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei se va deconta din fondul Ministerului Justiției către Baroul Constanța.
Onorariu translator în sumă de 79,87 lei se va deconta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
I
Red.jud.fond.
Red.dec.apelV.
Red.dec.rec.-
Dact. 2 ex./8.12.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Viorica
