Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 97/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 97/R/2009
Ședința publică din 17 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 78/17.12.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g,i penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 penal și art.37 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile civile de Consum și de Consum.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că a fost atașat dosarul de penitenciar al inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public arată că a constatat că actul aflat la fila 95 din dosar, din care rezultă că i-a fost comunicat inculpatului dispozitivul hotărârii este corect, ultima zi de declarare a recursului fiind data de 30 decembrie 2008. Este evident că recursul declarat de inculpat în data de 22 ianuarie 2009 este peste termen, astfel încât arată că înțelege să invoce excepția tardivității recursului declarat.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului susține că a verificat dosarul de penitenciar al inculpatului, din care rezultă într-adevăr că la data de 18 decembrie 2008 a primit comunicarea, însă inculpatul susține că altcineva a semnat în locul său. Solicită respingerea excepției tardivității recursului invocată.
Inculpatul, având cuvântul, susține că altcineva a semnat în locul său, întrucât a avut un coflict cu persoana de la evidență. La data de 18 decembrie 2008 se afla în Penitenciarul Satu Mare, iar la data de 19 decembrie 2008 fost transferat în Penitenciarul Jilava. Arată că nu a semnat acea comunicare.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 260/22 august 2008 Judecătoriei Zalău a Judecătoriei Zalău inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g, i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 și 37 lit.a Cod penal.
În baza art.61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr.484/26.05.2006 a Judecătoriei Gherla și restul de pedeapsă neexecutată de 501 zile le-a contopit cu prezenta de 7 ani, rezultând în final 7 ani care se vor executa cu privare de libertate, cu aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a, b Cod penal.
Conform art.88 Cod penal, din pedeapsa rezultantă aplicată de 7 ani se va scădea durata măsurilor preventive, reținerea și arestarea, intervalul 03.10-04.10.2007 și 26.11.2007, până la zi.
Conform art. 350 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive.
În baza art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală, constată că părțile vătămate de Consum și SC Asigurari SA Agenția Z nu s-au constituit părți civile in cauză.
Conform art. 118 lit e Cod penal, obligă inculpatul să plătească statului suma de 7603 lei, ca efect al confiscării speciale.
În baza art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală și 998 și urm. Cod civil, obligă inculpatul să plătească părților civile de Consum 5871,25 lei și de Consum, 3041,43 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Conform art. 191 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, urmând ca onorariul avocatului care a asigurat asistența juridică obligatorie a inculpatului, d-na, in suma de 100 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Hotărârea s-a da cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru parchet, părțile prezente la dezbateri, de la comunicare pentru inculpat și părțile lipsă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
1.La data de:20/21.10.2006 inculpatul a rupt prin forțare lacătul ușii de acces in magazinul mixt din localitatea M, jud.S, care aparține Coop de Consum. Din interior, a sustras bunuri alimentare și articole de îmbrăcăminte diverse cauzând un prejudiciu unității de 2191 lei.
Bunurile sustrase au fost transportate de inculpat în localitatea.
2.Folosind aceleași modalități de pătrundere, în noaptea de 11/12.10.2006, după ce a forțat lacătul de la ușa de acces a magazinului mixt din localitatea, aparținând Consum Coop, jud.S, inculpatul a intrat în incintă. A sustras bunuri alimentare, cafea, băuturi alcoolice, articole de îmbrăcăminte și produse cosmetice. El a cauzat în modul de mai sus un prejudiciu de 3244 lei, bunurile fiind transportate de inculpat la locuința sa din localitatea.
3.În noaptea de 20/21.10.2007, după ce a tăiat lacătul ușii de acces inculpatul a pătruns în interiorul magazinului mixt din localitatea, care aparține de Consum Coop, jud.
Din incintă, de pe rafturi, inculpatul a sustras bunuri alimentare, băuturi alcoolice, cafea, mai multe plase din material plastic, produse cosmetice și articole de îmbrăcăminte.
Prejudiciul cauzat a fost în valoare de 2168 lei.
Inculpatul a transportat ca și în celelalte rânduri, bunurile sustrase, la domiciliul său din localitatea.
4.În noaptea de 12/13.07.2007, prin forțarea lacătului ușii de acces, inculpatul a pătruns în incinta magazinului mixt și bufetului din localitatea care aparține de de Consum, jud.
Din interior, inculpatul a sustras bunuri alimentare, cafea, țigări, brichete, articole de îmbrăcăminte.
Prejudiciul total cauzat a fost de 26912, 97 lei.
Inculpatul a transportat bunurile la locuința mătușii sale, care domiciliază în aceeași localitate,.
5.În noaptea de 24/25.11.2006, folosind aceeași modalitate de acțiune, forțarea lacătelor, inculpatul a pătruns pe ușa de acces în incinta magazinului mixt și bufetului din localitatea, jud.S, ce aparține de de Consum.
Din interior a sustras bunuri alimentare, țigări, produse cosmetice, cafea, băuturi alcoolice și suma de 30 lei.
A cauzat în felul de mai sus, un prejudiciu total de 3041, 43 lei.
Inculpatul a dus bunurile la fel ca și în celelalte rânduri la locuința sa în localitatea.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a apreciat că starea de fapt descrisă mai sus este probată dincolo de orice dubiu.
În legătură cu probatoriul se impun câteva mențiuni, având în vedere că inculpatul comiterea faptelor.
În primul rând trebuie reținut că în cazul fiecărei fapte de furt o parte a bunurilor au fost găsite de organele de poliție cu ocazia efectuării percheziției, la locuința inculpatului.
Bunurile astfel ridicate au fost recunoscute și identificate ca provenind din magazinele păgubite de către vânzătorii gestionari.
În cazul furtului comis la magazinul sătesc din localitatea, a fost examinat scrisul de pe un colant cu prețul unei conserve, stabilindu-se că scrisul aparține vânzătoarei, martora.
Toate activitățile poliției desfășurate pentru dovedirea vinovăției inculpatului, s-au făcut cu respectarea normelor procedurale în prezența martorilor asistenți, care confirmă aspectele constatate de organele de poliție.
Importantă în dovedirea vinovăției a fost declarația martorului.
Această persoană a avut o relație de prietenie cu inculpatul pe care l-a cunoscut printr-un anunț matrimonial din ziar.
Conform anunțului, inculpatul era pensionar de boală, fiind anterior cadru militar.
Inculpatul s-a întâlnit de mai multe ori cu martora, invitând-o în localitatea, într-un imobil nelocuit.
Martora a devenit suspicioasă văzând în locuință mai multe bunuri alimentare, deoarece inculpatul afirmase că nu gătește.
Aceeași martoră a mai aratat că a primit de la inculpat o serie de bunuri, în general obiecte de îmbrăcăminte, pe care ulterior le-a predat organelor de poliție, constatându-se că provin din diverse magazine.
Într-un moment mai tensionat al relației dintre martoră și inculpat acesta din urmă i-a mărturisit că nu este pensionar și nu a lucrat în cadrul armatei procurându-și cele necesare traiului din spargeri de magazine.
Aceeași martoră a mai aratat că inculpatul i-a cerut ca în cazul în care va fi arestat, să-i ducă la închisoare anumite bunuri care se află la locuința mătușii sale, din localitatea.
Martora nu a putut fi audiată în faza de judecată, din cauza stării de sănătate, însă făcându-se aplicarea prevederilor art. 327 alin.4 Cod procedură penală, din declarațiile acesteia se reține că bunurile ridicate de la locuința ei cu ocazia efectuării percheziției au fost aduse de nepotul ei, inculpatul.
Și această martoră a aratat că inculpatul a rugat-o, ca în cazul în care va fi arestat, bunurile depozitate la locuința ei să i le trimită la penitenciar.
Aceeași martoră a mai declarat că inculpatul și-a mărturisit comiterea unor furturi, și anticipând că va fi prins i-a cerut să îi trimită la locul de detenție bunurile furate și pregătite într-un bagaj ascuns în dulap.
Inculpatul, care după cum s-a precizat anterior în mod constant a negat comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, a solicitat audierea martorei.
Cererea a fost încuviințată, martora fiind audiată.
Această martoră a fost propusă pentru a declara că la datele în care s-au comis furturile din magazine, ar fi fost în alte locații cu inculpatul.
Trebuie menționat că și această martoră a avut o relație de concubinaj cu inculpatul, tot în urma unui anunț matrimonial din ziar.
Martora nu a confirmat că și-ar fi petrecut timpul împreună cu inculpatul la dățile în care s-au comis furturile.
S-a mai reținut că această martoră a pus la dispoziția organelor judiciare copii ale unor scrisori ale inculpatului, prin care acesta îi cerea să facă în fața instanței declarații din care să rezulte că au fost împreună în diverse locuri în datele în care au fost sparte magazinele părții vătămate.
Examinând și apreciind probatoriul, instanța a apreciat că acesta dovedește dincolo de orice dubiu faptul că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa.
Nici o probă din cele propuse de inculpat pentru a-și susține nevinovăția nu au fost de natură să dovedească acest fapt, sau măcar să nască o îndoială rezonabilă cu privire la vinovăția sa.
Pentru motivele expuse anterior, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g,i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 și 37 lit.a Cod penal.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale stabilite de art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă pentru infracțiunea comisă, gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatului și împrejurările de atenuare sau de agravare.
Raportat la aceste criterii trebuie menționat în primul rând că inculpatul este recidivist, fiind condamnat anterior pentru fapte similare, ultima pedeapsă fiind de 6 ani și 8 luni.
Având în vedere această ultimă condamnare, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse într-un cumul mai M se impune, deoarece cea aplicată anterior nu și-a atins scopul.
Gradul de pericol social al infracțiunii comise de inculpat este unul ridicat, acesta fiind deja "specialist" în spargerea de magazine pe timp de noapte.
De altfel gradul de pericol social generic al infracțiunii de furt calificat se reflectă și în limitele de pedeapsă, 3-15 ani.
Referitor la persoana inculpatului s-a reținut că acesta a avut tot timpul procesului o atitudine ostilă, exercitându-și cu rea-credință drepturile procesuale, urmărind astfel tergiversarea judecății și buna desfășurare a procesului.
Trebuie menționat că această atitudine a inculpatului s-a manifestat de la începutul urmăririi penale, acesta, după emiterea mandatului de arestare preventiv, sub pretextul nevoii de a-și administra insulina a fugit, fiind găsit după mai mult de o lună.
În ceea ce privește împrejurările de atenuare a răspunderii penale, nu au fost identificate, în schimb inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, conform art.37 lit.a Cod penal.
Primul termen al recidivei constă într-o condamnare anterioară mai M de 1 an, din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 30.05.2006, cu un rest de pedeapsă neexecutată de 501 zile.
Faptele care constituie obiectul prezentei cauze fiind comise în intervalul de 501 zile rest de pedeapsă neexecutată, sunt aplicabile prevederile art.37 lit.a dar și 61 Cod penal.
Conform art.61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată, iar restul de 501 zile pedeapsă neexecutată s-a contopit cu prezenta pedeapsă de 7 ani, rezultând în final 7 ani.
Pedeapsa se va executa cu privare de libertate, pe durata executării pedepsei principale conform art.71 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a,b Cod penal.
Inculpatul a fost reținut, apoi arestat preventiv, motiv pentru care, în baza art.88 Cod penal, din pedeapsa aplicată se va deduce durata acestor măsuri, intervalul 13.10-04.10.2007 și 26.11.2007 până la zi.
Conform art.350 Cod procedură penală măsura arestării preventive s-a menținut urmând ca legalitatea și temeinicia ei să fie verificată de instanța de control în cazul declarării căilor de atac.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reținut că inculpatul a comis un nr.de cinci acte materiale de furt calificat, păgubind astfel 3 părți vătămate, primele trei furturi fiind în dauna aceleiași părți vătămate, de Consum.
Partea vătămată de Consum nu s-a constituit parte civilă în cauză, pentru prejudiciul suferit fiind despăgubită de SC Asigurări SA-Z, în baza unui contract de asigurare.
În cauză a fost citat asiguratorul, însă acesta nu s-a constituit parte civilă și nici nu s-a prezentat la proces.
Instanța, în baza art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală a constatat că partea vătămată de Consum nu s-a constituit parte civilă.
Deoarece în cauză nu s-a constituit parte civilă nici asiguratorul pentru recuperarea de la inculpat a despăgubirilor plătite părții vătămate de Consum, se va face aplicarea prevederilor art.118 lit.e Cod penal și inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 7603 lei, ca efect al confiscării speciale.
Pentru recuperarea prejudiciului s-au constituit părți civile în cauză de Consum și.
Cu privire la cererile acestor părți, instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale (prejudiciul nerecuperat, faptă ilicită, raport de cauzalitate și vinovăție), motiv pentru care având în vedere și prevederile art.998 și urm.Cod civil a admis și a obligat inculpatul să plătească sumele solicitate, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând în principal admiterea apelului și a se constata că inculpatul nu este autorul furturilor pentru care a fost trimis în judecată.
În subsidiar se solicită, în situația în care inculpatul va fi găsit vinovat de comiterea vreunei fapte de furt în dauna părților civile, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere starea de sănătate a acestuia, deoarece în penitenciar nu există condiții pentru a i se asigura medicamente și tratamentul necesar bolii de care suferă.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe sub mai multe aspecte.
Primul, vizează netemeinicia actelor de urmărire penală în baza cărora a fost trimis în judecată (51).
Al doilea motiv - vizează faptul că încheierile de ședință și hotărârea atacată nu cuprind CNP inculpatului, iar locul nașterii este menționat greșit;
Al treilea motiv de netemeinicie constă în viziunea inculpatului, în greșita apreciere a probelor primind localizarea în timp a comiterii faptelor, valoarea prejudiciului, declarațiile martorilor, ,.
În final, inculpatul a solicitat restituirea cauzei la procuror în vederea extinderii cercetărilor penale asupra martorilor, și.
Analizând probatoriul administrat în cauză, în mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g, i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și 37 lit.a Cod penal.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea, prin efracție și pe timp de noapte a unui număr de 6 fapte de furt în dauna a 5 părți vătămate, domiciliate pe raza județului S, cărora le-a cauzat în total un prejudiciu de 16.630,08 lei fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de: art.208 alin.1 Cod penal, 209 alin.1, lit.g, i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și 37 lit.a Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pe baza unui probatoriu complet.
Astfel, în baza actului de sesizare a instanței sunt plângerile și declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului, listele de inventar, procesele-verbale de percheziție domiciliară, declarațiile inculpatului, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor, care au fost audiați și de instanța de judecată.
Martora a pus la dispoziția organelor judiciare copii ale unor scrisori ale inculpatului, din care rezultă că acesta i-a cerut să dea în fața instanței declarații din care să rezulte că au fost împreună în diverse locuri în datele în care au fost sparte magazinele părților vătămate.
De asemenea, cu ocazia perchezițiilor la fața locului, în cazul fiecărei fapte de furt au fost găsite la locuința inculpatului unele bunuri sustrase, care, dealtfel au fost și recunoscute și identificate de gestionari ca provenind din magazinele păgubite.
Raportul de constatare tehnico-științifică (223 dos.p) prin care a fost examinat scrisul de pe un colant cu prețul unei conserve identificat la percheziție domiciliară, stabilește că scrisul aparține martorei, vânzătoare la magazinul din localitatea, în care inculpatul a pătruns în noaptea de 11/12.10.2006.
Urmare examinării probatoriului administrat Tribunalul, a constatat că prima instanță reținut în mod real starea de fapt descrisă în actul de sesizare care este probată în totalitate, iar aprecierea primei instanțe că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa are drept temei probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală cât și în timpul judecății, instanța respectând întocmai prevederile art.63 alin.2 Cod procedură penală conform căruia probele nu au o valoare mai înainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe s-a făcut în urma examinării tuturor probelor administrate, aceasta reușind astfel să afle adevărul deși inculpatul a negat comiterea faptelor.
Referitor la motivul invocat de inculpat privind situarea în timp a faptelor descrise la pct.3 și 4 din actul de sesizare și din considerentele hotărârii atacate, s-a reținut în baza înscrisurilor de la filele 231-267, respectiv 268-318 dos.p că acestea s-au comis în cursul lunii octombrie a anului 2006, și nu în anul 2007 cum din eroare s-a consemnat.
Potrivit dispozițiilor art.197 Cod procedură penală eroarea strecurată nu este de natură să ducă la nulitatea actelor menționate mai sus.
Referitor la cererea inculpatului de restituire a cauzei la procuror în vederea extinderii cercetărilor penale asupra martorilor și, s-a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.337 alin.1 Cod procedură penală.
Sentința atacată este temeinică și legală și în privința modului de soluționare a laturii civile, instanța a ținut seama că inculpatul prin fapta sa a păgubit numai 3 părți vătămate, că una din părțile vătămate nu s-a constituit parte civilă, fiind despăgubită în baza contractului de asigurare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs inculpatul a solicitat repunerea în termenul de apel precizând că nu i s-a comunicat decizia instanței de apel întrucât comunicarea efectuată la data de 18 decembrie a fost semnată de o altă persoană iar la data de 19 decembrie a fost transferat la Penitenciarul Jilava.
Examinând recursul declarat în cauză instanța reține următoarele.
Potrivit dispozițiilor art. 3853termenul C.P.P. de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel, termen care, pentru inculpatul deținut curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
De asemenea, alin. 2 al aceluiași text de lege reglementează instituțiile repunerii în termen și a recursului peste termen, instituții care însă nu își găsesc aplicabilitate în cauză. Cele două instituții reprezintă un remediu procesual destinat a face posibil controlul judiciar în cazul în care titularii căilor de atac, din motive întemeiate, au pierdut termenul pentru exercitarea acestora. Se înlătură astfel decăderea, ca sancțiune procesuală ce decurge din expirarea termenului de folosire a căii de atac.
Astfel, din examinarea adeverinței eliberate de Penitenciarul Satu Mare rezultă că, la data de 18.12.2008 inculpatul a luat cunoștință de dispozitivul deciziei penale pronunțate de Tribunalul Sălaj la data de 17.12.2008 astfel că, termenul de exercitare a căii de atac curgea pentru inculpat de la această dată. Susținerea inculpatului, că o altă persoană a semnat comunicarea respectivă în locul său, persoană împotriva căreia a formulat o plângere penală, nu este probată în cauză.
Ca atare, în cauză nefiind întrunite condițiile repunerii în termen ori ale recursului peste termen, reglementate de dispozițiile art. 3853alin. 2.C.P.P. recursul declarat în cauză va fi respins ca fiind tardiv formulat.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr.78 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.MB/CA
26.02.2009 - 3 ex.
Jud.fond.;
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Iuliana Moldovan Valentin Chitidean
